Fă-i loc lui Dumnezeu în căsătoria ta

„O frînghie împletită în trei nu poate fi ruptă uşor.” — Ecl. 4:12

 1. Ce principiu scriptural, anunţat la Psalmul 127:1, poate fi aplicat în căsătorie?

SCRIPTURILE subliniază de repetate ori necesitatea de a-i face loc lui Iehova în toate acţiunile noastre. Astfel în Psalmul 127:1 citim: „Dacă nu zideşte casa însuşi Iehova, atunci degeaba au muncit din greu lucrătorii. Dacă nu apără oraşul însuşi Iehova, atunci degeaba a stat de veghe străjerul.” Lunga istorie a naţiunii lui Israel dovedeşte veridicitatea acestui principiu. Cînd israeliţii au făcut loc lui Dumnezeu în treburile lor, dînd dovadă de devotament exclusiv faţă de el, eforturile lor de a se apăra de duşmani au fost încununate de succes. Dar cînd au părăsit închinarea curată, pentru a se supune altor dumnezei, cei care le păzeau oraşele s-au dovedit a fi neputincioşi. Acelaşi principiu se aplică şi cînd vrem să avem succes în căsătorie.

CĂSĂTORIA — UN DAR FĂCUT CU GENEROZITATE

 2. De ce am putea considera căsătoria ca pe un dar făcut nu generozitate?

² Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune că el este Dătătorul „oricărui dar bun şi al oricărui cadou perfect” (Iac. 1:17). Printre aceste daruri bune şi cadouri perfecte trebuie inclus şi darul binecuvîntat şi plin de generozitate al căsătoriei. El poate fi o extraordinară sursă de fericire! Da, căsătoria este, într-adevăr, una dintre cele mai mari binecuvîntări pe care Creatorul le-a revărsat asupra omenirii. Nici nu-i de mirare că atunci cînd, în cele din urmă, Eva i-a fost prezentată lui Adam, acesta a exclamat: „Iată în sfîrşit os din oasele mele şi carne din carnea mea. Aceasta se va numi Femeie, deoarece a fost luată din bărbat!” — Gen. 2:23.

 3. Ce a spus un jurist despre darul divin care este căsătoria?

³ Adam putea să se bucure că a fost binecuvîntat cu o tovarăşă încîntătoare, cu cineva din propria lui specie, cu care putea conversa, lucra, plănui — ea era o perfectă întregire a lui! Bucuriile vieţii conjugale sînt şi ele o dovadă a înţelepciunii şi dragostei Creatorului nostru. Avocatul I. Linton evidenţia foarte bine modul în care Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia, dovedind că omul nu a fost produsul evoluţiei oarbe. Linton a scris: „Bunătatea şi priceperea fără margini a lui Dumnezeu care a declarat că nu este bine ca bărbatul să rămînă celibatar şi care a pus în inima bărbatului dragostea pentru femeie şi în inima femeii, dragostea pentru bărbat, care i-a făcut să fie atît de asemănători din punct de vedere psihic, fizic şi emoţional, încît să poată fi tovarăşi unul altuia, şi totuşi atît de deosebiţi, încît să se completeze reciproc şi să se simtă atraşi unul faţă de celălalt, m-a făcut să-mi manifest recunoştinţa şi admiraţia faţă de ceea ce constituie o dovadă clară a proiectului de creaţie; iar pacea şi fericirea care decurg din legătura familială, cînd Dumnezeu este prezent în ea, m-au ajutat să-mi fac o idee despre puterea şi priceperea lui Dumnezeu, prin oare el aduce în existenţă fericirea.” (Un jurist examinează Biblia, engl.). Să observăm afirmaţia: „cînd Dumnezeu este prezent în ea.” Căsătoria noastră poate fi fericită numai dacă Dumnezeu numai dacă Dumnezeu este prezent în ea.

 4. De ce se poate spune că binecuvîntarea pe care o aduce căsătoria este o dovadă a nepărtinirii lui Dumnezeu?

⁴ Acest dar sau binecuvîntare a căsătoriei este totodată şi o dovadă a nepărtinirii lui Dumnezeu, precum şi a justeţei sale. De ce afirmăm lucrul acesta? Pentru că aceste bucurii ale căsniciei — cînd Iehova este prezent în ea — nu depind de lucrurile lumeşti, ca: bogăţia materială, o diplomă de facultate, putere fizică deosebită sau linia corpului şi trăsăturile frumoase ale feţei. De asemenea, binecuvîntările căsătoriei nu sînt restrînse la o anume rasă sau naţionalitate, nici nu sînt dependente de un anume climat. Fie că trăiesc în regiunile polare, fie că trăiesc la tropice, toate acestea n-au nici o importanţă pentru cuplurile căsătorite.

FĂ–I LOC LUI DUMNEZEU ÎN CĂSĂTORIA TA

 5, 6. Ce conţine ideea de a-i face loc lui Dumnezeu în căsătoria noastră?

⁵ Solomon a scris: „E mai bine doi decît unul singur, deoarece ei au o răsplată corespunzătoare pentru munca lor susţinută. . . . Iar i frînghie împletită în trei nu poate fi ruptă uşor” (Ecl. 4:9, 12). Căsătoria poate fi asemuită unei frînghii care îi leagă pe cei doi; iar dacă îi facem loc lui Dumnezeu în căsătoria noastră, atunci avem într-adevăr ,o frînghie împletită în trei, care nu poate fi ruptă uşor.’ Dar ce înseamnă oare să-i facem loc lui Dumnezeu în căsătoria noastră? În general partenerii de căsătorie sînt preocupaţi de a fi plăcuţi unul altuia şi de a–şi satisface reciproc dorinţele. Soţul este preocupat să-şi mulţumească soţia, procurîndu-i bucurii, confort şi siguranţă. Soţia, la rîndul ei, face totul pentru a-i oferi soţului tot ce-i este necesar şi pentru a-i fi plăcută, aşa cum însuşi Pavel a afirmat (I Cor. 7:33, 34). A-i face loc lui Dumnezeu în căsătoria ta înseamnă să fii preocupat să corespunzi cerinţelor lui cu privire la cuplurile căsătorite. Pe scurt, ele sînt: „Voi, soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, după cum se cuvine în Domnul. Voi, soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile şi să nu ţineţi supărare pe ele.” — Col. 3:18, 19.

⁶ Mai mult, a-i face loc lui Dumnezeu în căsătoria noastră înseamnă ca ambii parteneri să aibă o relaţie personală plină de căldură cu Iehova Dumnezeu şi să nu neglijeze niciodată a se ruga împreună. Împărtăşiţi-i lui Iehova bucuriile, necazurile, dezamăgirile şi încercările voastre. Căutaţi să-i umpleţi inima de satisfacţie şi bucurie, ca unei persoane. La Psalm. 147:11 citim: „Iehova găseşte plăcere în cei care se tem de el.” Iar la Proverbe 27:11 se spune că printr-o conduită înţeleaptă îi putem înveseli inima. Noi dorim deci să ne preocupăm nu numai de lucrurile ce ni le cere, ci şi de ceea ce simte el atunci cînd vede felul în care procedăm. Dacă îi facem loc lui Dumnezeu în căsătoria noastră, aceasta va fi considerabil întărită şi vom avea garanţia succesului şi a fericirii. Da, atunci vom dispune de „o frînghie împletită în trei [care] nu poate fi ruptă uşor.” — Ecl. 4:12.

BUNĂTATEA — O CERINŢĂ DIVINĂ

 7. De ce li se cere soţilor să dea dovadă de bunătate unul faţă de altul, dacă doresc să-i facă loc lui Dumnezeu în căsătoria lor?

⁷ Printre lucrurile pe care Dumnezeu le cere de la toate creaturile sale pămînteşti şi care are o semnificaţie deosebită pentru partenerii de căsătorie, este şi acela de a fi buni unul cu altul. Iehova Dumnezeu însuşi se dă exemplu pentru noi, după cum ne asigură Cuvîntul său, prin aceea că „el este bun [chiar şi] cu cei nerecunoscători şi răi” (Luca 6:35). De fapt, în Cuvîntul său, „bunătatea sa nemeritată” este menţionată de peste o sută de ori, iar „bunătatea sa iubitoare,” aproape de două ori mai mult. Pentru ca acest Dumnezeu iubitor să aibă loc în căsătoria noastră, trebuie să dăm atenţie sfatului de la Coloseni 3:12: „Îmbrăcaţi-vă cu delicate sentimente de compasiune, cu bunătate, cu smerenie şi cu îndelungă răbdare.”

 8. Care este unul dintre cele mai elementare şi mai simple moduri în care partenerii di căsătorie pot fi buni unul cu altul?

⁸ Cum îi putem arăta bunătate tovaraşului nostru de viaţă şi astfel să-i facem loc lui Dumnezeu în căsătoria noastră? A fi bun înseamnă a te ingriji de necesităţile altuia. Mai înseamnă ca fiecare să fie preocupat şi atent faţă de bunăstarea celuilalt. Deoarece, în general, nu ne place să fim singuri, unul dintre modurile cele mai elementare şi mai simple, în care noi, ca parteneri căsătoriţi, putem să fim buni unul cu altul este de a ne oferi partenerului nostru prezenţa sau compania noastră. Simplul fapt de a fi împreună va fi pentru cei doi o sursă de încurajare, fiecare din ei simţindu-se iubit şi apreciat. Într-o căsnicie care, după mai mulţi ani de viaţă comună, s-a destrămat, soţia avusese obiceiul de a petrece vacanţe lungi fără soţul ei.

 9, 10. a) Care sînt cîteva lucruri pe care soţii şi soţiile creştine trebuie să dorească să le facă împreună? b) Care sînt alte moduri în care partenerii de căsătorie pot manifesta bunătate unul faţă de altul?

⁹ Este bine să fim împreună, dar şi mei bine este să facem împreună cît mai multe lucruri posibile. Citeşti Biblia individual? De ce să n-o citeşti cu voce tare pentru partenerul tău? Te pregăteşti pentru întruniri? În măsura în care se poate pune în practică lucrul acesta, de ce să nu vă pregătiţi împreună? Tu, soţul, iei cumva parte la program? Atunci, de ce să nu-l repeţi cu voce tare, iar soţia să joace rolul publicului? Aşezaţi-vă alături la întruniri, precum şi cu alte ocazii. Luaţi parte împreună la lucrarea de predicare creştină, conform programului. Toate acestea sînt, de asemenea, moduri în care putem să dăm dovadă de bunătate şi să ne consolidăm căsătoria, precum şi să îi facem loc lui Dumnezeu în căsătoria noastră.

¹⁰ Tot o dovadă de bunătate este şi faptul dacă partenerii de căsătorie îşi vorbesc, făcîndu–şi cunoscut în mod reciproc ceea ce este în inima şi în mintea lor. Da, dar asta nu înseamnă doar un simplu schimb de informaţii sau idei, ci şi împărtăşirea modului în care cineva apreciază anumite lucruri. Nu uita să menţionezi în conversaţie lucruri ziditoare, în conformitate cu proverbul: „Limba celui înţelept este vindecare” (Prov. 12:18). Un cuplu căsătorit nu este numai o singură carne ci trebuie să fie şi o singură minte şi inimă, după cum şi Isus s-a rugat ca şi continuatorii săi să fie una (Ioan 17:21). Comunicarea este neapărat necesară pentru a obţine această unitate.

11. Ce sfat scriptural minunat trebuie să urmeze atunci cînd unul dintre ei l-a jignit pe celălalt?

¹¹ Faptul că eşti dispus să vorbeşti cu partenerul de căsătorie, deşi au avut loc neînţelegeri sau chiar jigniri, este, de asemenea, o dovadă de bunătate. Isus a dat un principiu referitor la relaţiile dintre oameni, pe care cuplurile căsătorite, adesea, îl trec cu vederea sau îl neglijează spre paguba lor. Ai sentimentul că partenerul tău de căsătorie se poartă într-un mod lipsit de bunătate, sau că s-a dovedit a fi nedrept? Dacă da, atunci în conformitate cu Matei 18:15, fă-ţi curaj şi, la timpul potrivit, deschide discuţia despre problema respectivă, într-un mod amabil şi plin de tact. Ai putea chiar să urmezi exemplul reginei Estera, care şi-a pregătit soţul cu mult tact înainte de a-i prezenta o problemă serioasă (Est. 5:1–8; 7:1–10). Sau în caz că lucrurile se prezintă invers, adică dacă tu eşti cel care ţi-ai ofensat partenerul, te faci că nu îţi dai seama că l-ai jignit? N-ar fi, oare, mai bine să abordezi tu problema şi cu multă umilinţă, amabilitate şi plin de tact, să aduci vorba despre problema respectivă conform cu Matei 5:23, 24? Astfel, pacea, armonia şi fericirea în căminul vostru vor putea fi restabilite.

12. Ce se poate spune despre necesitatea ca unul dintre partenerii de căsătorie să asculte cînd celălalt vorbeşte?

¹² Dar bunătatea nu constă numai în a vorbi şi a conversa cu partenerul, ci şi în a-l asculta cu respect, dînd atenţie celor spuse de el. Cineva a spus că ascultarea este o artă. Vrem să ascultăm nu numai pentru a înţelege sensul cuvintelor, ci şi pentru a observa sentimentul cu care sînt spuse. Mai mult decît atît, pentru a fi buni ascultători, trebuie să fim atenţi şi la ceea ce nu se spune. Da, soţii şi soţiile trebuie să fie buni ascultători. O lipsă de bunătate este şi atunci cînd asculţi distrat pe partenerul care-ţi vorbeşte. Cîte odată, este adevărat că cel ce vorbeşte lasă mai degrabă impresia că meditează cu voce tare decît că ar dori într-adevăr să converseze. Dacă aceasta constituie o problemă, atunci fă-ţi obiceiul de a te adresa partenerului pe nume, sau folosind alţi termeni afectuoşi.

13. Care este unul din modurile cele mai bune în care partenerii de căsătorie îşi pot arăta unul altuia bunătate?

¹³ Pe de altă parte, unul dintre modurile cele mai bune în care partenerii de căsătorie pot manifesta bunătate reciprocă este de a urma îndemnul apostolic: „Fiţi buni unul cu altul, plini de o delicată compasiune, iertîndu-vă de bună voie unul pe altul, după cum şi Dumnezeu v-a iertat pe voi, de bună voie, prin Cristos” (Ef. 4:32). Iar cînd iertaţi, nu o faceţi cu părere de rău, ci „cel care arată milă, să o facă cu bucurie” (Rom. 12:8). Procedînd astfel înseamnă că îi permiteţi lui Dumnezeu să fie prezent în căsătorie voastră, deoarece citim că el iartă cu generozitate (Is. 55:7). Dacă îl iertăm pe partenerul nostru cînd încalcă poruncile divine, este mai uşor să aşteptăm iertare cînd noi înşine le călcăm. S-a spus nu fără un motiv intemeiat, că o căsătorie fericită este „unirea a doi oameni care sînt gata să ierte.”

14. Ce altă calitate trebuie să dovedească creştinii dacă doresc să-i facă loc lui Dumnezeu în căsătoria lor?

¹⁴ Cuvîntul lui Dumnezeu arată că marele Autor este, totodată, un Dumnezeu drept. El spune: „Stînca, activitatea lui este perfectă, deoarece toate căile lui sînt justeţe. Un Dumnezeu al fidelităţii, la care nu există vreo nedreptate; drept şi integru este el” (Deut. 32:4). Pentru a-i permite lui Dumnezeu să fie prezent în căsătoria noastră, noi trebuie, de asemenea, să fim drepţi, cinstiţi unul faţă de altul. În esenţă, aceasta înseamnă să ne ghidăm după regula de aur: „Cum vreţi să vă facă vouă oamenii, aşa să le faceţi şi voi lor.” — Luca 6:31.

15. Mai ales în ce domeniu ar trebui să se dovedească cinstiţi soţii unul faţă de altul? Ce împrejurări fac dificilă exercitarea acestei calităţi?

¹⁵ Cinstea implică multe lucruri, inclusiv cele de natură financiară, care pot constitui o sursă de probleme atît pentru soţi, cît şi pentru soţii. Ea, însă, implică lucruri mult mai importante, şi în deosebi, problemele sexuale. Este uşor pentru soţ să-şi lase dorinţele să vagabundeze, avînd în vedere mai ales la cîte tentaţii este supus zilnic, în contact cu persoanele imorale sau sub influenţa mijloacelor de informare ale lumii. Aşa cum Iehova Dumnezeu cere devotament exclusiv din partea slujitorilor săi — numele lui avînd şi semnificaţia de „Gelos” — tot aşa soţii şi soţiile au dreptul să le pretindă partenerilor lor devotament exclusiv în privinţă sexuală, fiind totodată obligaţi să manifeste şi ei înşişi un asemenea devotament (Ex. 34:14). În această privinţă, Proverbe 5:15–20 le dă soţilor un sfat categoric, puternic şi precis. Pe de altă parte, soţiile trebuie să fie atente să urmeze sfatul lui Pavel de la I Corinteni 7:3–5 şi să nu–şi folosească obligaţiile conjugale drept mijloc pentru a obţine ceea ce doresc, respectiv articole de îmbrăcăminte sau alte obiecte.

„AGAPE” — IUBIREA NEEGOISTĂ

16. Al cui exemplu de iubire agape poate fi imitat de perechile căsătorite? De ce este importantă această calitate?

¹⁶ Iehova Dumnezeu este personificarea iubirii principale, lipsită de egoism, denumită de către greci agape. De aceea citim, că „Dumnezeu este iubire.” Deci, pentru a-i face loc lui Dumnezeu în căsnicia noastră, nu este suficientă doar iubirea bazată pe atracţia fizică şi sexuală (eros), şi pe afecţiunea generată pe comunitatea de vederi (philia), ci mai este nevoie şi de iubirea dezinteresată, bazată pe principii. Această iubire va menţine unitatea familiei, chiar dacă celelalte două feluri de iubire ar slăbi. — I Ioan 4:8.

17. Ce lumină aruncă asupra obligaţiilor conjugale descrierea pe care o face apostolul Pavel iubirii?

¹⁷ În I Corinteni 13:4–8 apostolul Pavel face o minunată descriere a felului în care se manifestă această iubire: „Iubirea este îndelung-răbdătoare şi bună. Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se comportă indecent, nu caută propriul interes, nu se irită. Ea nu ţine seama de injurii. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Suportă toate lucrurile, crede toate lucrurile, speră toate lucrurile, îndură toate lucrurile. Iubirea nu dă niciodată greş.” Avînd în vedere aceste cuvinte ale lui Pavel, nu se poate să nu ajungem la concluzia că a fi un bun creştin înseamnă a fi un bun partener de căsătorie. Şi invers, faptul de a da greş în căsătorie se reflectă nefavorabil asupra calităţii de creştin. Dificultăţile din căsătorie trebuie considerate ca pe o solicitare de a cultiva roadele spiritului, dintre care cel mai important este iubirea (Gal. 5:22, 23). Si nu uita: „IUBIREA NU DĂ NICIODATĂ GREŞ”!

18, 19. a) Ce cere iubirea agape de la soţia? b) Cum îl va determina pe soţ iubirea agape, să acţioneze?

¹⁸ Ce îi cere unei soţii iubirea principală neegoistă? Îi cere ca ea să-şi recunoască soţul drept cap al ei (Ef. 5:22–24). Poate că nu întotdeauna acest lucru se face cu uşurinţă, dar iubirea o va ajuta; ea îi va înlesni soţiei să pună interesele soţului înaintea propriilor ei interese. De exemplu, există soţii iubitoare care, ştiind că soţii lor trebuie să respecte un anumit regim alimentar, pur şi simplu nu gătesc ceea ce soţii lor n-ar putea mînca. Ele ştiu că lucrul acesta nu le va fi cu nimic dăunător, ba chiar le-ar putea face bine şi lor.

¹⁹ Ce îi cere unui soţ iubirea neegoistă? Îi cere ca el să dea ascultare sfatului: „Voi, soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile aşa cum şi Cristos a iubit adunarea şi s-a dat pe sine însuşi pentru ea.” „În felul acesta soţii ar trebui să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri” (Ef. 5:25, 28). Prin aceste cuvinte i se cere foarte mult unui soţ! Aşa cum el se îngrijeşte îndeaproape de trupul său în ceea ce priveşte hrana, îmbrăcămintea, adăpostul, odihna, modul de destindere şi preocupările spirituale, tot aşa trebuie să se îngrijească şi de soţia sa. El nu–şi va pune soţia într-o situaţie jenantă în public, pentru că nici el n-ar dori să fie pus într-o asemenea situaţie. Pentru că el o iubeşte ca pe propriul său corp, el va locui cu ea conform înţelepciunii, adică se va dovedi tandru şi prevenitor în aspectele cele mai intime ale căsătoriei. Niciodată nu trebuie să ajungă să i se reproşeze că şi-a violat soţia. — I Pet. 3:7.

20, 21. a) Prin aplicarea căror alte principii scripturale dăm dovadă că i-am făcut loc lui Dumnezeu în căsătoria noastră? b) Ce subiect vom examina în articolul următor? De ce?

²⁰ Cîte ocazii nu există pentru obţinerea fericirii în condiţiile căsătoriei! Isus a spus că „este mai mare fericire să dai decît să primeşti,” iar acest principiu se aplică şi la persoanele căsătorite (Fapte 20:35). Ce numeroase sînt ocaziile de a da, pe care le au soţii şi soţiile, cînd dau de la ei timp, atenţie, gînduri, sentimente, lucruri materiale! Iar în relaţiile dintre ei mai este valabil şi principiul: „Cel ce seamănă puţin, va secera, de asemenea, puţin, iar cel ce seamănă abundent, va secera, de asemenea, abundent.” Toţi să ascultaţi de acest sfat căci atunci îi veţi face loc lui Dumnezeu în căsătoria voastră! — II Cor. 9:6.

²¹ Dar, din nefericire, nu rareori se întîmplă să eşueze căsătoria chiar şi printre creştini. De aceea este necesar să discutăm cu toată sinceritatea subiectul: „Dumnezeul iubirii urăşte divorţul.”