În ce sens poate să fie omul după chipul lui Dumnezeu?
„DUMNEZEU a creat pe om după chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; i-a creat de sex masculin şi de sex feminin.“ Aşa spune relatarea inspirată, dar ce înseamnă aceasta? În ce sens au fost creaţi primul om şi prima femeie după chipul lui Dumnezeu? — Geneza 1:27.
Se asemănau ei cu Dumnezeu în sens fizic? Nu, lucrul acesta este imposibil! Omul este o fiinţă umană, carnală, destinată să trăiască pe pământ. Dumnezeu este spirit şi trăieşte într-o glorie cerească inimaginabilă, de care omul nici măcar nu se poate apropia (Exodul 33:18–20; 1 Corinteni 15:50). Atunci în ce sens a fost făcut omul după chipul lui Dumnezeu? În sensul că omul a fost înzestrat cu capacitatea de a manifesta însuşirile remarcabile ale lui Dumnezeu — iubire, dreptate, înţelepciune şi putere —, precum şi alte calităţi.
Calităţile lui Iehova
Calităţile lui Iehova Dumnezeu se reflectă în întreaga sa creaţie, dar s-au manifestat într-un mod impresionant în relaţiile sale cu prima pereche umană, adică cu Adam şi Eva (Romani 1:20). Iubirea lui s-a observat în faptul că a creat pământul exact în aşa fel încât omul să poată trăi pe el. Iehova a creat pentru bărbat o soţie perfectă, care să fie partenera lui şi mama copiilor lui. I-a aşezat pe amândoi într-o grădină minunată şi le-a furnizat din abundenţă tot ce le era necesar pentru a continua să trăiască şi să fie fericiţi. Lucrul cel mai minunat dintre toate era că Dumnezeu le-a oferit posibilitatea de a trăi veşnic. — Geneza 2:7–9, 15–24.
Înţelepciunea lui Dumnezeu s-a observat în modul în care a testat prima pereche umană. Dacă aceştia doreau să rămână membri ai familiei universale a lui Iehova şi să trăiască veşnic în calitate de părinţi ai speciei umane, trebuia ca ei să fie un exemplu în ce priveşte fidelitatea şi închinarea adevărată. Aşadar, Iehova le-a dat ocazia să-şi demonstreze starea inimii supunându-i unui test adecvat — ei nu trebuiau să mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi a răului. Cât de înţelept s-a dovedit a fi Iehova, permiţându-le oamenilor să-şi demonstreze ascultarea şi iubirea faţă de el, înainte ca el să le acorde minunatele privilegii pe care le avea în vedere.
Dreptatea lui Dumnezeu s-a observat din accentul insistent pus asupra unor norme înalte în privinţa creaturilor sale, precum şi din faptul că nu a admis nici un compromis în privinţa acestor norme. Această calitate s-a observat şi în faptul că le-a acordat atât lui Adam, cât şi Evei toate posibilităţile de a face ceea ce era drept. Iar atunci când ei n-au făcut acest lucru, dreptatea lui s-a observat în faptul că i-a condamnat să sufere pedeapsa pronunţată de el împotriva răzvrătirii.
Puterea lui Iehova s-a observat în modul în care şi-a dus la îndeplinire sentinţa dată. Satan, marele răzvrătit, a insinuat că Iehova era mincinos, oferindu-i Evei lucruri mari în schimbul neascultării faţă de Dumnezeu (Geneza 3:1–7). Satan nu a fost însă în stare să-şi îndeplinească promisiunea. El nu l-a putut împiedica pe Iehova să-i expulzeze din grădina Edenului pe Adam şi pe Eva şi nici nu a fost capabil să împiedice împlinirea cuvintelor spuse de Dumnezeu lui Adam: „Ţărînă eşti şi în ţărînă te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Totuşi, Iehova nu a dus imediat la îndeplinire sentinţa cu moartea, fapt prin care el şi-a arătat din nou iubirea. El a permis ca Adam şi Eva să aibă timp pentru a da naştere la copii, prin intermediul cărora urma să se înfăptuiască în cele din urmă scopul său iniţial referitor la omenire. — Geneza 1:28.
În final, dreptatea, iubirea, puterea şi înţelepciunea lui Iehova Dumnezeu au fost concretizate în promisiunea sa de a furniza o sămânţă care va distruge lucrările lui Satan şi va anula consecinţele triste ale acelei prime răzvrătiri împotriva suveranităţii divine (Geneza 3:15). Cât de minunat este Creatorul nostru!
Eforturi pentru a-l imita pe Dumnezeu
Cu toate că nu mai sunt perfecţi, oamenii pot să manifeste în continuare calităţile lui Dumnezeu. Drept urmare, Pavel îi încuraja pe creştinii din timpul său: „Urmaţi, deci, exemplul [deveniţi imitatori ai, New World Translation] lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi“ (Efeseni 5:1). Pe parcursul istoriei însă, majoritatea oamenilor au demonstrat o indiferenţă crasă faţă de calităţile lui Dumnezeu. În timpul lui Noe, oamenii deveniseră atât de corupţi, încât Iehova a hotărât să distrugă întreaga omenire, cu excepţia lui Noe şi a familiei lui. Noe era „un om drept şi integru printre cei din timpul lui“ şi şi-a demonstrat iubirea faţă de Dumnezeu împlinindu-i poruncile. „Aşa a făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu“ (Geneza 6:9, 22). Noe a dovedit totodată iubire faţă de semeni, precum şi ataşament faţă de dreptate prin faptul că a fost „un propovăduitor al dreptăţii“ (2 Petru 2:5). El a dovedit şi înţelepciune, şi în consecinţă şi-a folosit în mod potrivit puterea fizică urmând îndrumarea lui Dumnezeu de a construi o arcă uriaşă, de a depozita în ea rezerve de hrană, de a strânge animalele şi de a intra în arcă la porunca lui Iehova. El şi-a demonstrat, de asemenea, iubirea faţă de dreptate prin faptul că nu le-a permis semenilor săi răi să-l corupă.
Biblia vorbeşte despre multe alte persoane care, în mod asemănător, au demonstrat calităţi divine. Cel mai remarcabil exemplu a fost Isus Cristos, care a fost în mod perfect după chipul lui Dumnezeu, fapt pentru care a putut spune: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14:9). Printre calităţile manifestate de Isus, iubirea sa a fost remarcabilă. Iubirea faţă de Tatăl său şi faţă de omenire l-a îndemnat să-şi părăsească locuinţa cerească şi să trăiască pe pământ ca om. Ea l-a îndemnat să-l glorifice pe Tatăl său prin conduita sa dreaptă şi să predice omenirii vestea bună a salvării (Matei 4:23; Ioan 13:31). Apoi, iubirea l-a impulsionat pe Isus să-şi ofere viaţa perfectă în scopul salvării omenirii şi, ceea ce este şi mai important, în scopul sfinţirii numelui lui Dumnezeu (Ioan 13:1). În ce priveşte străduinţa de a-l imita pe Dumnezeu, avem oare un exemplu mai bun decât pe cel al lui Isus Cristos? — 1 Petru 2:21.
Cum ne putem asemăna mai mult cu Dumnezeu în prezent?
Cum putem să manifestăm în prezent calităţile lui Dumnezeu şi astfel să acţionăm după chipul lui Dumnezeu? Să examinăm mai întâi calitatea iubirii. Isus a spus: „Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată gîndirea ta“. Dar cum dovedim noi iubire faţă de Dumnezeu? Apostolul Ioan ne oferă răspunsul, spunând: „Aceasta este dragostea de Dumnezeu, să păzim poruncile Lui. Şi poruncile Lui nu sînt grele“. — Matei 22:37; 1 Ioan 5:3.
Pentru a asculta de poruncile lui Iehova trebuie, desigur, să le cunoaştem. Aceasta presupune să citim, să studiem şi să medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, şi asupra literaturii biblice. La fel ca psalmistul, ar trebui să putem spune: „Cît de mult iubesc eu legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea“ (Psalmul 119:97). Pe măsură ce dobândim o înţelegere din ce în ce mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu, ajungem să fim pătrunşi de modul de gândire al lui Dumnezeu. Ajungem să iubim dreptatea şi să urâm nelegiuirea (Psalmul 45:7). Aici a dat greş Adam. El cunoştea legea lui Iehova, însă nu a iubit-o suficient de mult încât să o respecte. Atunci când citim Cuvântul lui Dumnezeu, ar trebui întotdeauna să ne întrebăm: ‘Cum se aplică acest lucru la mine? Ce pot face pentru a-mi armoniza şi mai mult conduita cu calităţile lui Dumnezeu?’
Isus a mai spus: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Matei 22:39). Orice om normal se iubeşte pe sine şi îşi doreşte pentru sine tot binele posibil. Acest lucru nu este greşit. Dar dovedim noi o iubire asemănătoare şi pentru aproapele nostru? Urmăm noi porunca biblică: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cînd este în puterea mîinii tale s-o faci“? — Proverbele 3:27; Galateni 6:10.
Ce se poate spune despre calitatea înţelepciunii? Dacă vom căuta să manifestăm această calitate, atunci vom studia Biblia, deoarece aceasta este tezaurul de înţelepciune divină. În Psalmul 119:98–100 se spune: „Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Am mai multă pricepere decît toţi învăţătorii mei, căci mărturiile Tale sînt cugetarea mea adîncă. Înţeleg mai mult decît cei bătrîni, căci am păzit îndrumările Tale“. În Proverbele 3:18, înţelepciunea este descrisă ca fiind „un pom al vieţii“. Dacă dobândim înţelepciune şi o manifestăm, vom primi aprobarea divină şi recompensa vieţii veşnice. — Eclesiastul 7:12.
Cum stau însă lucrurile cu dreptatea? În această lume rea, dreptatea constituie o calitate esenţială pentru cei ce vor să-i placă lui Dumnezeu. Isus a iubit dreptatea şi a urât nelegiuirea (Evrei 1:9). Şi creştinii din prezent fac acelaşi lucru. Dreptatea îi îndeamnă să aprecieze calităţile drepte. Ei evită căile nedrepte ale acestei lumi şi acordă înfăptuirii voinţei lui Dumnezeu cel mai important loc în viaţa lor. — 1 Ioan 2:15–17.
În ceea ce priveşte puterea, toţi dispunem de ea într-o oarecare măsură. Suntem înzestraţi din fire atât cu putere fizică, cât şi cu putere intelectuală, iar, pe măsură ce progresăm în calitate de creştini, ne dezvoltăm puterea în sens spiritual. Iehova ne sporeşte puterea prin intermediul spiritului său sfânt, în măsura în care putem înfăptui voinţa lui Iehova, chiar dacă în aparenţă suntem slabi. Pavel a spus: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte“ (Filipeni 4:13). Putem obţine aceeaşi putere dacă ne rugăm pentru a primi spiritul lui Iehova.
Predicarea veştii bune
Faptul că manifestăm cele patru însuşiri fundamentale ale lui Dumnezeu se observă foarte bine din modul în care ascultăm de porunca: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele, botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh! Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată, Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului“ (Matei 28:19, 20). O astfel de lucrare educaţională înseamnă viaţă pentru cei care reacţionează favorabil. Iată o dovadă excelentă de iubire din partea noastră faţă de nişte persoane care, în majoritatea cazurilor, ne sunt la început cu totul străine!
În plus, această instruire constituie calea înţelepciunii. Ea aduce roade durabile. Există oare vreo altă lucrare despre care să se poată spune: „Făcînd aşa, te vei mîntui şi pe tine însuţi şi pe cei care te ascultă“ (1 Timotei 4:16)? În lucrarea de facere de discipoli, nimeni nu pierde nimic. Atât cei care ascultă, cât şi cei care instruiesc dobândesc binecuvântări veşnice.
În ce priveşte dreptatea, creştinii le predau elevilor lor principii drepte. Noi îi ajutăm pe aceştia să-i slujească lui Iehova, „Dumnezeul dreptăţii“ (Maleahi 2:17, NW). Cei care îşi dedică viaţa pentru a-i sluji lui Iehova şi perseverează în fidelitate sunt declaraţi drepţi şi fără vină, fapt care le asigură supravieţuirea Armaghedonului. — Romani 3:24; Iacov 2:24–26.
Şi ce extraordinară manifestare a puterii este predicarea şi predarea veştii bune la nivel mondial (Matei 24:14). Pentru a predica fără întrerupre în teritorii în care majoritatea oamenilor nu vor să asculte, este nevoie de perseverenţă. Prin intermediul spiritului său, Iehova acordă însă puterea necesară pentru a persevera până la sfârşit. — Isaia 40:30, 31; Matei 24:13; Luca 11:13.
Ce-i drept, ca descendenţi imperfecţi ai lui Adam, noi nu putem manifesta aceste calităţi excelente într-un mod perfect. Totuşi, să nu uităm faptul că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, iar dacă ne vom strădui să ne asemănăm din ce în ce mai mult cu Dumnezeu, atunci, vom atinge într-o oarecare măsură scopul existenţei noastre (Eclesiastul 12:13). Dacă depunem eforturi pentru a face tot ce este posibil în ce ne priveşte şi ne rugăm să fim iertaţi ori de câte ori greşim, atunci putem spera să supravieţuim şi să intrăm în lumea nouă şi dreaptă a lui Dumnezeu, unde vom putea atinge, în cele din urmă, perfecţiunea. Atunci ne vom afla pe un pământ paradiziac, populat cu oameni perfecţi, care vor demonstra cu toţii în mod deplin calităţile lui Iehova Dumnezeu. Ce mare bucurie! În cele din urmă, oamenii vor fi, în sensul cel mai deplin al cuvântului, după chipul lui Dumnezeu.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]
Isus ne-a arătat cum să cultivăm calităţile divine ale lui Iehova.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]
În cele din urmă, oamenii vor fi, în sensul cel mai deplin al cuvântului, după chipul lui Dumnezeu.