‘Cumpăraţi orice moment oportun’?

APOSTOLUL Pavel i-a sfătuit pe creştinii efeseni din secolul I astfel: „Vegheaţi deci încontinuu cu stricteţe cum umblaţi: nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, cumpărând pentru voi orice moment oportun, căci zilele sunt rele“ (Efeseni 5:15, 16). De ce era necesar acest sfat? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să aflăm cu ce se confruntau creştinii din acel oraş antic.

Efesul era cunoscut pentru remarcabila prosperitate economică, imoralitatea crasă, criminalitatea ce atingea cote alarmante şi pentru diferite practici demonice. În plus, creştinii de aici trebuiau să combată unele concepţii filozofice despre timp. Grecii necreştini din Efes considerau că timpul nu se scurge liniar. Filozofia greacă îi învăţase că viaţa se repetă în cicluri la infinit. O persoană care pe parcursul unui ciclu al vieţii îşi iroseşte timpul poate să-l recâştige în întregime într-un alt ciclu. Această concepţie i-ar fi putut determina pe creştinii din Efes să ajungă nepăsători faţă de orarul evenimentelor stabilit de Iehova, inclusiv faţă de orarul judecăţii divine. Prin urmare, sfatul lui Pavel de a ‘cumpăra orice moment oportun’ era cât se poate de adecvat.

Pavel nu se referea la timp în sens general. Cuvântul grecesc folosit de el semnifică un timp fixat, un timp prielnic atingerii unui anumit scop. Pavel îi sfătuia pe creştinii din secolul I să folosească într-un mod înţelept perioada oportună, sau timpul favorabil, de care se bucurau la acea dată, înainte ca aceasta să se sfârşească, îndurarea divină să fie retrasă, iar salvarea să nu mai fie posibilă. — Romani 13:11–13; 1 Tesaloniceni 5:6–11.

Trăim într-o perioadă oportună similară celei din secolul I. În loc să irosească această perioadă favorabilă unică în istorie urmărind plăcerile temporare oferite de lume, creştinii vor da dovadă de înţelepciune dacă îşi vor folosi timpul disponibil în „fapte de devoţiune sfântă“, întărindu-şi astfel relaţiile cu Creatorul lor, Iehova Dumnezeu. — 2 Petru 3:11; Psalmul 73:28; Filipeni 1:10.