Închinători uniţi ai singurului Dumnezeu adevărat

„O Iehova, (. . .) tu eşti Dumnezeu, tu singur.“ — Psalm 86:9, 10.

 1. a) Ce a pus Iehova în acţiune pentru a produce unitatea de închinare? b) Ce a rezultat în scurtă vreme datorită acestei „administraţii“?

UNITATEA de închinare — cît de minunată este ea! Dar majoritatea omenirii nu a simţit-o niciodată. Totuşi, unitatea de închinare nu este doar un vis. Ea este scopul lui Dumnezeu. Cu nouăsprezece secole în urmă, Iehova a pus în acţiune o „administraţie“ al cărei obiectiv este unitatea — o unitate similară cu aceea pe care o găsim într-o familie unită şi plină de iubire. Unitatea pe care a produs-o această „administraţie“ i-a determinat în scurtă vreme pe iudeii creştini să se închine împreună cu samaritenii în cadrul unei asociaţii pline de iubire; apoi, în această congregaţie au fost primiţi cu bucurie şi păgînii necircumcişi. Şi mai important este faptul că toţi aceştia au fost aduşi în unitate cu Iehova Dumnezeu pe baza credinţei lor în valoarea jertfei pe care Isus a adus-o pentru ispăşirea păcatelor. De asemenea, ei au ajuns să se bucure împreună cu El de relaţia dintre un Tată iubitor şi fiii săi.

 2. a) Ce este această „administratie“ şi cînd a întrat ea în acţiune? b) Ce se înţelege prin reunirea „lucrurilor din ceruri“?

² Iată cum atrage atenţia asupra acestei „administraţii“ textul din Efeseni 1:9, 10: „Aceasta este conform bunei sale plăceri pe care şi-a propus-o în sine însuşi în vederea unei administraţii (sau proceduri pentru rezolvarea problemelor unei gospodări) la limita deplină a timpurilor fixate (de la sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n. în continuare), adică pentru a reuni din nou toate lucrurile în Cristos, lucrurile din ceruri şi (mai tîrziu) lucrurile de pe pămînt.“ Reunirea ‘lucrurilor din ceruri’, adică a persoanelor care vor fi cu Cristos în regatul său ceresc, s-ă făcut prima dată din rîndurile iudeilor, apoi al samaritenilor şi după aceea din rîndul păgînilor.

 3. Ce s-a produs prin reunirea „lucrurilor de pe pămînt“?

³ În timpul actual, în deosebi din 1935 în continuare, asistăm la reunirea lucrurilor „de pe pămînt,“ adică a oamenilor care se vor bucura de favoarea vieţii într-un paradis pămîntesc. Milioane de persoane au răspuns deja la cea de a doua fază a „administraţiei“ pline de iubire a lui Dumnezeu. Aceste milioane de persoane vin din toate naţiunile şi grupurile lingvistice. Unitatea pe care o constată aceste persoane nu este doar o adunare concretă de oameni care continuă să manifeste credinţele şi practicile de odinioară, ci, aşa cum este profeţit de Isaia 2:3, ele învaţă căile lui Iehova, pentru a putea „umbla pe cărările sale.“

 4. a) La ce extindere va ajunge unitatea de închinare? Cum este ea descrisă în Biblie? b) Ce fel de relaţie va exista între Iehova şi oamenii perfecţi care vor trece proba finală?

⁴ Totuşi, ceea ce vedem astăzi nu reprezintă extinderea completă la care va ajunge această unitate. Scopul lui Dumnezeu va face, cu certitudine, ca toate creaturile înzestrate cu inteligenţă să fie unite în închinarea adevărată. Apostolul Ioan a primit o viziune anticipată a acestei situaţii minunate care va exista la sfîrşitul domniei Milenare a lui Cristos, situaţie pe care el o descrie în Apocalips 5:13: „Şi orice creatură care este în cer şi pe pămînt şi sub pămînt şi pe mare, şi pe toate lucrurile care există în ele le-am auzit spunînd: ‘A Celui care stă pe tron (adică, Iehova) şi a Mielului (Isus Cristos) să fie binecuvîntarea şi onarea şi gloria şi puterea pentru totdeauna şi veşnic.’“ În acest tablou, Ioan i-a văzut pe toţi uniţi, sub conducerea lui Isus Cristos, în închinarea adusă lui Iehova. Apoi, după ce va fi trecut testul final şi toţi aceia care se vor fi răzvrătit atunci vor fi distruşi, Iehova îi va adopta cu iubire, ca fii ai săi — prin Cristos — pe toţi oamenii perfecţi care se vor fi dovedit loiali. Ei vor face parte din familia universală unită a lui Iehova, iar pentru toţi membrii ei Iehova va fi pe veşnicie singurul Dumnezeu, Suveranul Universal şi Tată iubitor. Ce perspectivă plină de bucurie! Ai dorinţă sinceră de a fi inclus în acea familie de închinători fericiţi? — Romani 8:20, 21.

„Tu eşti Dumnezeu, tu singur“

 5, 6. Ce a scris David în Psalmul 86 cu privire la Acela care reprezintă subiectul închinării noastre?

⁵ O analiză a Psalmului 86 ne poate ajuta să discernem ce anume trebuie să facem pentru a beneficia de această binecuvîntare. David, autorul acestui psalm, manifestase deja de multe ori devoţiune în ceea ce priveşte închinarea adevărată. Totuşi, el şi-a dat seama că trebuie să facă personal progrese din punct de vedere spiritual, iar aceasta se reflectă în ceea ce a scris el.

⁶ În versetele 8–10 el îşi concentrează antenţia asupra Aceluia care constituia subiectul închinării sale. Iată ce spune el: „Nu există nimeni ca tine printre dumnezei, o Iehova, nu există nici lucrări ca ale tale. Toate naţiunile pe care le-ai făcut vor veni şi se vor prosterna înaintea ta, o, Iehova, şi vor da glorie numelui tău. Căci tu eşti mare şi faci lucruri minunate. Tu eşti Dumnezeu, tu singur“.

 7. De ce este atît de importantă recunoaşterea faptului că numai Iehova este Dumnezeu?

⁷ În timpul lui David, la fel ca şi astăzi, naţiunile aveau mulţi dumnezei. Dar, cu sinceră apreciere, David i-a spus lui Iehova: „Tu eşti Dumnezeu, tu singur.“ Isus Cristos a accentuat acelaşi adevăr. În noaptea dinaintea morţii sale, el s-a rugat Tatălul său numindu-l „singurul Dumnezeu adevarat“ (Ioan 17:3). Cu toate acestea, creştinătatea se închină unei trinităţi, iar milioane de persoane se apleacă în faţa idolilor; alţii şi-au făcut dumnezei oamenii proeminenţi, banii, propria persoană sau relaţiile sexuale. Dar, care este poziţia ta? Împărtăşeşti personal convingerea că „nu este nimeni ca (. . .) Iehova“ şi că el este „singurul Dumnezeu adevărat“?

 8. Aşa cum este arătat şi în Psalmul 86:11, ce se cere din partea tuturor acelora care vor să se închine lui Iehova?

⁸ Anticipînd viitorul, David a văzut în viziunile sale oameni care veneau din toate naţiunile pentru a-l sluji pe Iehova. David şi-a dat seama, fără îndoială, că atunci cînd aceşti oameni vor veni să se închine lui Iehova, ei vor avea de învăţat multe lucruri şi că va trebui ca ei să efectueze schimbări în viaţa lor. Dar, David a fost de asemenea, realist, recunoscînd că şi el avea nevoie de înstruire şi că vor fi necesare schimbări suplimentare din partea sa. În Psalmul 86:11, el a spus: „Instruieşte-mă cu privire la calea ta, o, Iehova! Voi umbla în adevărul tău. Unifică-mi inima, ca să mă tem de numele tău.“ Este această şi dorinţa ta?

 9. De ce sîmţim noi un popor unit şi ce responsabilitate ne revine în această privinţă?

⁹ Unitatea care există deja în mijlocul Martorilor lui Iehova este într-adevăr remarcabilă. Aceasta se datoreşte faptului că noi, ca grup, simţim cu sinceritate, la fel cum a simţit şi David; noi căutăm îndrumarea lui Iehova şi acţionăm în armonie cu ea. Noi trebuie, de asemenea, să dorim să contribuim personal, prin atitudinea şi conduita noastră, la această unitate. În plus, putem să ne salvgardăm unitatea şi să-i ajutăm şi pe alţii să participe la această acţiune prin eforturile noastre de a cultiva în persoanele nou interesate aprecierea faţă de lucrurile care ne unesc.

Factori unificatori puternici

10. Care este primul factor care ne uneşte?

¹⁰ Primul este faptul că noi toţi ne închinăm lui Iehova si recunoaştem dreptul său de a stabili ca normă ce este bine şi ce este rău (Apocalips 14:6, 7; Geneza 2:16, 17). Ce efect minunat a avut acest factor asupra poporului lui Iehova din lumea întreagă! Iehova este aşa cum afirmă Biblia, „Acela care este înalt şi impunător, care locuieşte pe veşnicie şi al cărui nume este sfînt“ (Isaia 57:15). Cînd ne închinăm lui şi ne conformăm normelor sale, faptul acesta are un efect înălţător asupra noastră. Şi dat fiind că aceste norme au aplicabilitate în orice loc de pe pămînt, faptul că ne conformăm lor ne-a apropiat ca un singur popor.

11. Cum îi putem ajuta pe cei noi ca să participe la această unitate?

¹¹ Dar uneori, unele persoane care ni s-au asociat au manifestat o conduită greşită gravă. De ce? Cînd au fost întrebate despre relaţia lor cu Dumnezeu, unele dintre ele au răspuns: „Dumnezeu n-a fost pentru mine o persoană reală.“ Oare nu-i putem ajuta pe aceia cu care studiem, să înţeleagă că Iehova este o persoană reală pentru ei? Avem datoria să le evidenţiem faptul că adevărata închinare nu înseamnă doar a accepta anumite doctrine, a merge la Sala Regatului şi a efectua poate, cîteva ore, din cînd în cînd, în serviciul de teren. Aceia care vor să-l slujească pe Iehova trebuie să întreţină o relaţie personală cu el. Ei trebuie să-i adreseze rugăciuni cu regularitate şi în mod individual, căutînd îndrumarea lui în orice lucru pe care îl fac (Filipeni 4:6; Proverbe 3:5, 6). Numai atunci vor putea să participe la grandioasa unitate de care ne bucurăm noi.

12, 13. a) Cum exercită cel de al doilea factor un efect unificator asupra noastră? b) Ce trebuie să facă cineva pentru a beneficia din plin de acest efect?

¹² Al doilea factor este acesta: Sîntem uniţi deoarece oriunde ne aflăm pe pămînt, avem Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, pentru îndrumarea noastră. Noi recunoaştem că Biblia este inspirată, iar unul dintre lucrurile care i-au atras pe mulţi dintre noi la Martorii lui Iehova este faptul că Martorii aderă cu sinceritate la Biblie. — 2 Timotei 3:16, 17.

¹³ Poate că aceia cu care studiem sînt de acord cu noi cînd le spunem că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar cît au citit ei din Biblie? Ar fi folositor să-i îndemnăm pe fiecare s-o citească în întregime şi, pe măsură ce fac acest lucru să vedem ce efect are ea asupra deciziilor pe care le iau ei în viaţa zilnică. Isus a cunoscut atît de bine voia Tatălui său şi a imprimat-o atît de profund în mintea şi inima sa încît a putut spune: „Eu fac întotdeauna ceea ce îi place lui“ (Ioan 8:29). Ce obiectiv minunat este acesta pentru noi toţi!

14. De ce este vital al treilea factor şi ce am putea face ca să cultivăm în noii veniţi sentimentul de apreciere faţă de el?

¹⁴ Al treilea factor care ne uneşte este faptul că toţi beneficiem de acelaşi program de hrănire spirituală. Noi recunoaştem că „sclavul fidel şi prevăzător“ este instrumentul pe care Iehova îl foloseşte pentru a furniza hrana spirituală la timpul potrivit (Matei 24:45–47). În mintea noastră nu există nici o îndoială cu privire la faptul că acest „sclav“ este alcătuit din moştenitorii unşi de spirit ai Regatului ceresc, moştenitori care se găsesc astăzi în mijlocul Martorilor lui Iehova. Noi apreciem demersurile pe care acest „sclav“ şi Colegiul său Guvernator le fac pentru a ne satisface necesităţile spirituale şi îi mulţumim lui Dumnezeu pentru hrana spirituală abundentă pe care o avem (Isaia 65:13, 14). Dar, folosim noi oare, la rîndul nostru, suficient timp pentru a cultiva în persoanele asociate recent cu adunarea sentimentul de apreciere faţă de acest aranjament?

15, 16. a) Pe cine ne bizuim considerîndu-l Conducătorul nostru? b) Cum se reflectă asupra atitudinii noastre unii faţă de alţii aprecierea rolului lui Isus în închinare?

¹⁵ Al patrulea factor unificator — unul într-adevăr de importanţă vitală — este că Isus Cristos, nu un om, este Conducătorul nostru şi cel prin care toţi ne putem adresa lui Iehova în închinare. Pe parcursul ultimei săptămîni din viaţa sa ca om, Isus a accentuat importanţa acestui fapt. În Matei 23:8, 10 este consemnat ceea ce a spus el în această privinţă: „Să nu vă numiţi (. . .) ‘conducători’, fiindcă unul singur este Conducătorul vostru, Cristosul.“ Astăzi, indiferent de punctul geografic în care s-ar afla cineva pe pămînt, dacă l-ar întreba pe unul dintre Martorii lui Iehova „Cine este conducătorul vostru?“, ar primi acelaşi răspuns: „Domnul Isus Cristos.“

¹⁶ Numai prin intermediul lui Isus ne putem apropia de Iehova în închinare. De ce? Deoarece toţi ne-am născut în păcat, sub condamnarea la moarte. În această privinţă, nici unul dintre noi nu se deosebeşte de ceilalţi. Singura modalitate în care fiecare dintre noi a fost acceptat ca slujitor al lui Iehova a fost pe baza credinţei noastre în jertfa lui Isus Cristos şi numai prin intermediul său poate acum fiecare dintre noi să se adreseze lui Iehova în rugăciune. Aprecierea sinceră a acestei modalităţi este un factor vital al închinării adevărate. — Romani 3:23; Ioan 14:6.

17. În ce măsură ne deosebeşte de creştinăatate atitudinea noastră faţă de Regatul lui Dumnezeu? Cum ne-a apropiat, ca Martori ai lui Iehova, această atitudine?

¹⁷ Al cincilea factor care ne adună laolaltă este faptul că oriunde am trăi, noi ne bizuim, pe regatul lui Dumnezeu ca unica speranţă a omenirii (Matei 6:9, 10; Daniel 2:44). Clericii creştinătăţii n-au făcut acest lucru. Drept urmare, ei s-au amestecat în treburile politice ale lumii şi în războaiele ei. Ca o deosebire netă faţă de aceştia, Martorii lui Iehova din toate ţările au luat în serios faptul că Isus Cristos a spus că discipolii săi ‘nu vor face parte din lume’ (Ioan 17:15, 16). Conform Cuvîntului lui Dumnezeu, noi am făcut din săbiile noastre fiare de plug şi din suliţele noastre foarfece de grădină. Noi nu mai ridicăm armele împotriva semenilor noştri, nici nu mai învăţăm războiul (Mica 4:3). Sîntem ferm convinşi că singura soluţie la problemele omenirii este Regatul lui Dumnezeu. Drept urmare, noi sîntem uniţi într-o adevărată fraternitate internaţională cu Martorii lui Iehova din întreaga lume.

18. Cum ne unesc roadele spiritului lui Dumnezeu? Daţi exemple.

¹⁸ Al şaselea factor al unităţii noastre îl constituie roadele pe care spiritul sfînt al lui Dumnezeu le produce în viaţa închinătorilor lui Iehova. Şi ce îmbietoare sînt aceste roade care ne fac atît de plăcută comunitatea! Indiferent de domeniul personalităţii noastre în care trebuie să facem îmbunătăţiri, cuvintele lui Isus rămîn adevărate: „Prin această vor cunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi.“ — Ioan 13:35; Galateni 5:22, 23.

19. Cu cine devenim uniţi, dacă participăm la serviciul creştin?

¹⁹ Pe lîngă cele de mai sus există şi al şaptelea factor. Noi toţi în calitate de Martori ai lui Iehova, avem responsabilitatea de a predica vestea bună a Regatului lui Dumnezeu. Aceasta este o responsabilitate, dar este şi un privilegiu. Aşa cum a explicat apostolul Pavel, dacă participăm la serviciul creştin devenim colaboratori în lucrarea lui Dumnezeu. Deşi unii dintre noi plantează iar alţii udă, Iehova este Cel care determină creşterea care produce noi discipoli. — Matei 24:14;  1 Corinteni 3:6–9.

Să stăm cu fermitate de partea închinării curate

20. a) De ce unii care vin la Sala Regatului nu se bucură din plin de binecuvîntările acestei închinări în unitate? b) De ce este urgent ca ei să ia acum o atitudine hotărîtă de partea lui Iehova?

²⁰ Pe măsură ce noii asociaţi cu Martorii lui Iehova îşi însuşesc personal aceste adevăruri care ne apropie şi lucrează în armonie cu ele, ei pot de asemenea simţi bucuria de a participa la închinarea în unitate adusă singurului Dumnezeu adevărat. Unii totuşi se mulţumesc cu o cunoaştere superficială a adevărului. Ei învaţă cîte ceva despre binecuvîntările Regatului lui Dumnezeu, dar nu lasă ca adevărul să prindă rădăcini în inima lor. Ei se bucură că sînt în compania noastră, dar nu vor să declare că vor acţiona tot timpul conform voinţei lui Iehova. În unele privinţe, ei sînt la fel ca anumiţi oameni din timpul profetului Ilie, şi anume ca aceia cărora Ilie li s-a adresat tăios: „Pînă cînd veţi şchiopăta între două păreri diferite? Dacă Iehova este adevăratul Dumnezeu, urmăţi-l pe el; dar dacă este Baal, urmaţi-l pe el.“ (1 Regi 18:21). Cînd va sosi timpul fixat de Iehova pentru distrugerea actualului sistem rău, Iehova nu va zăbovi. El nu va amîna acel moment nici nu îşi va schimba normele morale, astfel încît să facă pe placul acelora care încearcă încă să se agaţe de lumea aceasta, adică al acelora care sînt dispuşi doar pe jumătate să înveţe despre voinţa lui Dumnezeu şi s-o aplice. Cît de important este deci ca toţi aceia care manifestă interes faţă de adevăr să i-a o poziţie hotărîtă acum, pentru a stabili o relaţie concretă şi durabilă cu Iehova.

21. Ce fel de progres spiritual trebuie ajutaţi să facă cei cu care studiem Biblia?

²¹ Dorinţa noastră nu este doar de a studia adevărurile elementare cu aceia oare progresează pentru a se boteza, ci de a-i ajuta să înainteze cu hotărîre spre maturitate creştină. Aceasta include cultivarea dorinţei de hrană spirituală consistentă. Ei trebuie să înveţe cum să se bucure de această hrana, respectiv cum să extragă putere din ea şi să sesizeze modul în care ea îi poate ajuta să ia hotărîri personale sănătoase. — Evrei 5:12–14.

22. De ce este serviciul nostru într-adevăr un măreţ privilegiu?

²² Este un măreţ privilegiu ca noi oamenii din toate naţiunile, să beneficiem de aranjamentul lui Iehova, să fim uniţi cu El prin intermediul lui Isus Cristos şi să activăm în armonie cu acest aranjament. Singurul Dumnezeu adevărat ne-a dat minunatul privilegiu de a fi martori ai sfîntului său nume — Iehova. Mult iubitul său Fiu, care acum domneşte ca Rege, a fost şi este exemplul nostru în închinarea care ne dă posibilitatea de a ne bucura de o relaţie intimă, călduroasă cu Iehova şi de unitate unii cu alţii. Haideţi aşadar să participăm din plin la preamărirea numelui lui Dumnezeu, ajutînd şi altora să aprecieze posibilitatea de a se bucura şi ei de binecuvîntările care aparţin în exclusivitate celor care sînt uniţi în închinarea adusă singurului Dumnezeu adevărat.

Recapitulare

□ La ce extindere va ajunge unitatea de închinare şi ce ar putea însemna pentru tine acest lucru?

□ Cum putem arăta că împărtăşim sentimentele consemnate în Psalmul 86:11?

□ Care sînt cîţiva dintre factorii puternici care ne unesc?

□ După ce studiem cu persoanele interesate adevărurile biblice fundamentale, ce progrese mai trebuie să-i ajutăm să facă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

„O, Iehova, tu eşti Dumnezeu, tu singur“