Aranjamentul iubitor al lui Iehova cu privire la familie

„Iată de ce, îmi plec genunchii înaintea Tatălui . . . din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt.“ — EFESENI 3:14, 15.

 1, 2. a) Cu ce scop a creat Iehova celula familială? b) Ce rol trebuie să aibă în prezent familia în aranjamentul lui Iehova?

IEHOVA a creat celula familială. Prin intermediul ei, el nu numai că a satisfăcut nevoia umană de companie, sprijin sau intimitate (Geneza 2:18). Familia era mijlocul prin care urma să fie realizat scopul glorios al lui Dumnezeu de a umple pămîntul. El a spus primului cuplu căsătorit: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul şi supuneţi-l“ (Geneza 1:28). Cadrul familial plin de căldură şi propice dezvoltării urma să se dovedească binefăcător pentru mulţimea de copii care aveau să se nască din Adam şi Eva, precum şi descendenţilor lor.

² Acest prim cuplu însă a ales calea neascultării — cu consecinţe dezastruoase pentru ei şi pentru urmaşii lor (Romani 5:12). Viaţa de familie de azi reprezintă, aşadar, o deformare a ceea ce fusese în intenţia lui Dumnezeu. Cu toate acestea, familia continuă să deţină un loc important în aranjamentul lui Iehova, servind ca celulă de bază a comunităţii creştine. Prin aceasta nu vrem să subapreciem lucrarea excelentă efectuată de numeroşi creştini necăsătoriţi din mijlocul nostru, ci să recunoaştem marea contribuţie pe care familiile o aduc şi la sănătatea spirituală a organizaţiei creştine în ansamblu. Familii puternice înseamnă congregaţii puternice. Cum poate totuşi să prospere familia ta în faţa presiunilor din prezent? Pentru a răspunde, să analizăm ce are Biblia de spus cu privire la aranjamentul privitor la familie.

Familia în timpurile biblice

 3. Ce rol jucau soţul şi soţia în familia din timpul patriarhilor?

³ Şi Adam, şi Eva au dispreţuit aranjamentul lui Dumnezeu cu privire la autoritate. Dar oameni fideli, ca Noe, Avraam, Isaac, Iacov şi Iov, şi-au exercitat în mod corespunzător rolul de cap de familie (Evrei 7:4). Familia în timpul patriarhilor era ca un mic guvern, în care tatăl avea rolul de conducător religios, instructor şi judecător (Geneza 8:20; 18:19). Şi soţia avea un rol important, servind nu ca sclavă, ci ca ajutor al conducătorului casei.

 4. Cum s-a schimbat viaţa de familie sub Legea mozaică, dar ce rol au continuat să joace părinţii?

⁴ Cînd Israel a devenit naţiune în 1513 î.e.n., legea privitoare la familie a devenit subordonată Legii naţionale date prin intermediul lui Moise (Exodul 24:3–8). Autoritatea de a decide, inclusiv în chestiunile de viaţă şi de moarte, era conferită acum judecătorilor numiţi (Exodul 18:13–26). Preoţia levitică a preluat obligaţiile privind jertfele aduse în cadrul închinării (Leviticul 1:2–5). Totuşi, tatăl continua să joace un rol important. Moise i-a îndemnat pe taţi astfel: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula“ (Deuteronomul 6:6, 7). Mamele exercitau o influenţă considerabilă. Proverbele 1:8 le poruncea tinerilor: „Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale“. În cadrul aranjamentului privitor la autoritatea pe care o avea soţul ei, soţia evreică putea elabora — şi impune — o lege familiei. Copiii trebuiau să-i acorde onoare chiar şi după ce îmbătrînea. — Proverbele 23:22.

 5. Cum definea Legea mozaică locul copiilor în aranjamentul privitor la familie?

⁵ Locul copiilor era, de asemenea, definit cu claritate de Legea lui Dumnezeu. În Deuteronomul 5:16 se spunea: ‘[Onorează, NW] pe tatăl tău şi pe mama ta, aşa cum [Iehova, NW] Dumnezeul tău ţi-a poruncit, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care [Iehova, NW] Dumnezeul tău ţi-o dă’. Conform Legii mozaice, lipsa de respect faţă de unul din părinţi era un păcat foarte grav (Exodul 21:15, 17). „Dacă un om oarecare blestemă pe tatăl său sau pe mama sa, spunea Legea, să fie pedepsit negreşit cu moartea“ (Leviticul 20:9). Răzvrătirea împotriva părinţilor era egală cu răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu însuşi.

Rolul soţilor creştini

 6, 7. De ce cuvintele lui Pavel din Efeseni 5:23–29 păreau revoluţionare pentru cititorii din secolul întîi?

⁶ Creştinismul aduce informaţii suplimentare despre aranjamentul referitor la familie, îndeosebi în ce priveşte rolul soţului. În secolul întîi, era ceva obişnuit ca soţii din afara congregaţiei creştine să-şi trateze soţiile în mod aspru, tiranic. Femeile erau private de drepturi elementare şi de respect. The Expositor’s Bible spune următoarele: „Grecul cultivat lua de soţie o femeie care să-i facă copii. Drepturile ei nu-i îngrădeau lui apetitul sexual. Dragostea nu era trecută în contractul de căsătorie . . . Femeia-sclavă nu avea nici un drept. Corpul ei era la discreţia proprietarului ei“.

⁷ Acestea erau împrejurările în care a consemnat Pavel cuvintele din Efeseni 5:23–29: „Soţul este capul soţiei, după cum şi Hristos este Capul [congregaţiei, NW], El, Mîntuitorul trupului . . . Soţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit [congregaţia, NW] şi S-a dat pe Sine pentru ea . . . Tot aşa sînt datori şi bărbaţii să-şi iubească soţiile, ca pe trupurile lor. Cine-şi iubeşte soţia, se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul său, ci-l hrăneşte şi-l îngrijeşte cu drag“. Pentru cititorii din secolul întîi, aceste cuvinte erau revoluţionare. The Expositor’s Bible declară: „Nimic nu a părut mai inedit şi mai riguros, în comparaţie cu morala libertină a vremii, decît concepţia creştină privitoare la căsnicie . . . [Ea] a deschis o eră nouă pentru omenire“.

 8, 9. Ce atitudini nesănătoase faţă de femei sînt răspîndite în rîndul bărbaţilor, şi de ce este important ca creştinii să respingă aceste concepţii?

⁸ Sfaturile pe care Biblia le dă soţilor sînt la fel de revoluţionare şi astăzi. În pofida tuturor dezbaterilor pe marginea emancipării femeilor, mulţi bărbaţi le consideră încă pe femei simple obiecte pentru satisfacerea apetitului sexual. Luînd drept bun mitul potrivit căruia femeilor le place de fapt să fie dominate, constrînse sau terorizate, mulţi bărbaţi îşi maltratează soţiile din punct de vedere fizic şi afectiv. Cît de ruşinos ar fi pentru un soţ creştin să se lase influenţat de mentalitatea lumească şi să-şi trateze brutal soţia! „Soţul meu era slujitor ministerial şi ţinea cuvîntări publice“, spune o creştină. Totuşi, ea afirmă: „Ca soţie, eram victima bătăilor“. Este clar că asemenea fapte erau în dezacord cu aranjamentul lui Dumnezeu. Soţul respectiv era un caz cu totul izolat; el trebuia să caute ajutor pentru a-şi potoli furia dacă spera să obţină favoarea lui Dumnezeu. — Galateni 5:19–21.

⁹ Dumnezeu le porunceşte soţilor să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. Refuzul de a face astfel înseamnă răzvrătire chiar împotriva aranjamentului lui Dumnezeu, fapt care poate deteriora relaţia cuiva cu Dumnezeu. Cuvintele apostolului Petru sînt clare în acest sens: „Tot aşa şi voi, soţilor, locuiţi cu [soţiile voastre] potrivit cunoştinţei, dînd [onoare, NW] femeii, ca fiind un vas mai slab . . . pentru ca rugăciunile voastre să nu fie întrerupte“ (1 Petru 3:7). Tratarea soţiei cu asprime ar putea avea, de asemenea, un efect distrugător atît asupra spiritualităţii ei, cît şi asupra spiritualităţii copiilor.

10. Care sînt unele modalităţi în care soţii îşi pot exercita autoritatea într-un mod asemănător cu al lui Cristos?

¹⁰ Soţi, familiile voastre vor prospera sub autoritatea voastră dacă o veţi exercita la fel ca Cristos! El nu a fost niciodată aspru sau brutal. Dimpotrivă, Cristos a putut spune: „Învăţaţi de la mine, fiindcă eu am o fire blîndă şi o inimă umilă, iar voi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre“ (Matei 11:29, NW). Poate familia ta să spună acest lucru despre tine? Cristos şi-a considerat discipolii drept prieteni şi a avut încredere în ei (Ioan 15:15). Îi acorzi soţiei tale acelaşi respect? Iată ce spune Biblia despre o „soţie capabilă“: „Inima proprietarului ei are încredere în ea“ (Proverbele 31:10, 11, NW). Aceasta înseamnă să-i permiţi o anumită libertate, nu să o îngrădeşti cu restricţii neraţionale. Mai mult, Isus şi-a încurajat discipolii să-şi exprime părerile şi opiniile (Matei 9:28; 16:13–15). Faci şi tu la fel cu soţia ta? Sau consideri că exprimarea cu sinceritate a unei păreri contrare este o sfidare la adresa autorităţii tale? Luînd în consideraţie, nu desconsiderînd, părerile soţiei tale, vei cultiva în ea respectul faţă de autoritatea ta.

11. a) Cum pot taţii să se îngrijească de necesităţile spirituale ale copiilor lor? b) De ce trebuie ca bătrînii şi slujitorii ministeriali să dea un exemplu bun în ce priveşte grija faţă de familiile lor?

¹¹ Dacă eşti tată, se mai cere din partea ta să iei iniţiativa în ce priveşte grija faţă de necesităţile spirituale, afective şi fizice ale copiilor tăi. Aceasta include faptul de a avea un program spiritual adecvat pentru familia ta: să conlucrezi cu ei în serviciul de teren, să conduci un studiu biblic la domiciliu, să discuţi textul zilei. Este de reţinut faptul că Biblia arată că un bătrîn sau un slujitor ministerial trebuie să fie „un om care îşi conduce în mod excelent propria casă“. Bărbaţii care slujesc în aceste poziţii trebuie să fie exemplari în calitate de capi de familie. Deşi poate că poartă o grea sarcină de responsabilitate în congregaţie, ei trebuie să acorde prioritate propriilor lor familii. Pavel a arătat de ce: „Dacă într-adevăr cineva nu ştie să-şi conducă propria casă, cum va avea el grijă de congregaţia lui Dumnezeu?“ — 1 Timotei 3:4, 5, 12, NW.

Soţii creştine care dau sprijin

12. Ce rol joacă soţia în aranjamentul creştin?

¹² Eşti cumva soţie creştină? Dacă da, atunci trebuie să joci şi tu un rol esenţial în aranjamentul privitor la familie. Soţiile creştine sînt îndemnate „să-şi iubească soţii, să-şi iubească copiii, să aibă o judecată sănătoasă, să fie caste, să fie muncitoare în casă, bune, supuse soţilor lor“ (Tit 2:4, 5, NW). Trebuie deci să te străduieşti să fii o gospodină exemplară, păstrînd casa curată şi cu un aspect plăcut pentru familia ta. Poate că, uneori, munca în gospodărie este plictisitoare, dar ea nu este nici înjositoare, nici lipsită de importanţă. Ca soţie, ‘îţi administrezi casa’ şi te poţi bucura de o libertate considerabilă în această privinţă (1 Timotei 5:14, NW). De exemplu, ‘soţia capabilă’ cumpăra alimente pentru gospodărie, făcea tranzacţii de bunuri imobiliare şi chiar aducea venituri prin administrarea unei mici afaceri. Nu este de mirare faptul că şi-a cîştigat laude din partea soţului ei (Proverbele, capitolul 31)! Fireşte, asemenea iniţiative erau luate în limita îndrumărilor pe care soţul i le dădea în calitate de cap al ei.

13. a) De ce s-ar putea ca supunerea să fie dificilă pentru unele femei? b) De ce este util ca femeile creştine să se supună soţilor lor?

¹³ Însă faptul de a te supune soţului tău poate să nu fie întotdeauna un lucru uşor. Nu toţi bărbaţii merită şi se bucură de respect. Şi tu poate că eşti destul de capabilă cînd este vorba de gestionarea banilor şi de planificare, sau organizare. Poate că ai un serviciu laic şi aduci o contribuţie semnificativă la venitul familiei. Sau poate că ai suferit, într-un fel, în trecut de dominaţia exercitată de bărbaţi şi poate că îţi vine greu să te supui unui bărbat. Totuşi, manifestînd „respect profund“, sau „teamă“, faţă de soţul tău, dovedeşti respect faţă de autoritatea lui Dumnezeu (Efeseni 5:33, Kingdom Interlinear; 1 Corinteni 11:3). Supunerea joacă şi ea un rol esenţial în prosperitatea familiei tale: ea te ajută să eviţi a-ţi expune familia la tensiuni şi necazuri inutile.

14. Ce ar putea face o soţie cînd nu este de acord cu o hotărîre luată de soţul ei?

¹⁴ Înseamnă însă că trebuie să taci cînd consideri că soţul ia o hotărîre contrară intereselor familiei voastre? Nu neapărat. Sara, soţia lui Avraam, nu a tăcut cînd a observat că bunăstarea fiului ei, Isaac, era ameninţată (Geneza 21:8–10). În mod asemănător, poate că te simţi obligată să-ţi exprimi uneori părerile. Dacă vei face aceasta într-un mod respectuos, „la timpul potrivit“, un creştin pios va asculta (Proverbele 25:11). Dar dacă propunerea ta nu este urmată şi nu este vorba de o încălcare gravă a unui principiu biblic, împotrivirea ta la dorinţele soţului tău nu echivalează oare cu o zădărnicire a lor? Aminteşte-ţi că „femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar cea nebună o dărîmă cu înseşi mîinile ei“ (Proverbele 14:1). Un mod de a-ţi zidi casa este de a sprijini autoritatea soţului, lăudîndu-i realizările în timp ce rămîi calmă, fără să te iriţi cînd greşeşte.

15. Care sînt modalităţile în care o soţie creştină poate participa la disciplinarea şi instruirea copiilor ei?

¹⁵ Un alt mod de a-ţi zidi casa este să participi la disciplinarea şi instruirea copiilor tăi. De exemplu, poţi să faci partea ce-ţi revine pentru ca studiul biblic în familie să se ţină cu regularitate şi să fie ziditor. „Nu lăsa mîna să ţi se odihnească“ atunci cînd este vorba de a declara, împreună cu copiii tăi, adevărurile lui Dumnezeu, cu orice ocazie — cînd călătoreşti sau cînd mergi pur şi simplu cu ei la cumpărături (Eclesiastul 11:6). Ajută-i să-şi prepare comentariile pentru întruniri şi temele de la Şcoala de minister teocratic. Fii vigilentă în privinţa prieteniilor lor (1 Corinteni 15:33). Cînd este vorba de normele divine şi de disciplinare, înştiinţează-i că tu şi soţul tău aveţi un punct de vedere comun. Nu le permite să vă dezbine ca să obţină ce doresc.

16. a) Ce exemplu biblic serveşte la încurajarea părinţilor fără partener conjugal şi a acelora care sînt căsătoriţi cu necredincioşi? b) Cum pot ceilalţi din congregaţie să îi ajute pe aceştia?

¹⁶ Dacă eşti părinte fără partener conjugal sau ai un partener conjugal necredincios, ar trebui neapărat să iei conducerea în sens spiritual. Lucrul acesta poate fi dificil şi, uneori, chiar descurajator. Dar să nu cedezi! Eunice, mama lui Tiomtei, a reuşit să-l înveţe sfintele Scripturi „din pruncie“ cu toate că era căsătorită cu un necredincios (2 Timotei 1:5; 3:15). Mulţi dintre noi se bucură de un succes asemănător. Dacă ai nevoie de un oarecare ajutor în această privinţă, ai putea să le aduci la cunoştinţă bătrînilor necesităţile tale. Poate că ei vor reuşi să aranjeze ca cineva să te ajute să mergi la întruniri şi la serviciul de teren. Ei îi pot îndemna pe alţii să-i includă pe membrii familiei tale în rîndul celor care participă la excursii sau la reuniuni recreative. Sau pot desemna un vestitor experimentat care să te ajute să iniţiezi un studiu în familie.

Copii care manifestă apreciere

17. a) Cum pot tinerii să contribuie la bunăstarea familiei? b) Ce exemplu a dat Isus în această privinţă?

¹⁷ Tinerii creştini pot contribui la bunăstarea familiei prin aplicarea sfatului din Efeseni 6:1–3: „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci aceasta este drept. «[Onorează, NW] pe tatăl tău şi pe mama ta» este cea dintîi poruncă însoţită de o făgăduinţă, «ca să fii fericit şi să trăieşti mulţi ani pe pămînt»“. Conlucrînd cu părinţii tăi, vei dovedi respect faţă de Iehova. Isus Cristos a fost perfect, şi ar fi putut repede trage concluzia că era sub demnitatea sa să se supună unor părinţi imperfecţi. Totuşi, el „le era supus . . . Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură şi în [favoarea lui, NW] Dumnezeu şi faţă de oameni“. — Luca 2:51, 52.

18, 19. a) Ce înseamnă să-ţi onorezi părinţii? b) Cum poate fi casa un loc de înviorare?

¹⁸ Nu ar trebui oare să-ţi onorezi şi tu părinţii? „A onora“ înseamnă aici a recunoaşte autoritatea legal instituită (compară cu 1 Petru 2:17). În majoritatea situaţiilor o astfel de onoare se cuvine să fie acordată chiar dacă părinţii tăi sînt necredincioşi sau nu dau un bun exemplu. Trebuie să-ţi onorezi cu atît mai mult părinţii dacă sînt creştini exemplari. Aminteşte-ţi, de asemenea, că disciplinarea şi îndrumările părinţilor tăi nu urmăresc să te îngrădească în mod necuvenit. Dimpotrivă, ei vor să te protejeze ca să poţi ‘trăi’. — Proverbele 7:1, 2.

¹⁹ Aşadar, ce aranjament plin de iubire este familia! Cînd soţii, soţiile şi copiii urmează cu toţii regulile stabilite de Dumnezeu pentru viaţa de familie, casa devine un adăpost, un loc de înviorare. Cu toate acestea, pot apare probleme cu privire la comunicarea în familie şi instruirea copiilor. Următorul articol va analiza cum pot fi rezolvate unele dintre aceste probleme.

Vă amintiţi?

◻ Care a fost modelul dat de soţii, soţiile şi copiii temători de Dumnezeu din timpurile biblice?

◻ Cum pune creştinismul în lumină rolul soţului?

◻ Ce rol trebuie să joace soţia în familia creştină?

◻ Cum pot tinerii creştini să contribuie la bunăstarea familiei?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

„Nimic nu a părut mai inedit şi mai riguros, în comparaţie cu morala libertină a vremii, decît concepţia creştină privitoare la căsnicie . . . [Ea] a deschis o eră nouă pentru omenire“

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Soţii creştini îşi încurajează soţiile să-şi exprime părerile şi ţin seama de aceste păreri