8. În ce privinţe s-a dovedit foarte oportună scrisoarea lui Pavel către efeseni?

⁸ Când a fost închis, Pavel s-a gândit la problemele congregaţiei din Efes, care era înconjurată de închinători păgâni şi se afla la umbra impunătorului templu al lui Artemis. Fără îndoială, pentru aceşti creştini unşi a fost potrivită ilustrarea pe care le-a făcut-o Pavel cu acea ocazie, arătându-le că ei constituiau „un templu sfânt“ în care Iehova locuieşte prin spirit (Ef. 2:21). „Secretul sacru“ ce le-a fost revelat efesenilor cu privire la administrarea lui Dumnezeu (adică modul său de a dirija lucrurile în propria casă), prin care Dumnezeu va restabili unitatea şi pacea prin Isus Cristos, a fost, desigur, o mare sursă de încurajare şi de mângâiere pentru acei creştini (1:9, 10). Pavel scoate în evidenţă unitatea dintre iudei şi neiudei în Cristos. El îndeamnă la înţelegere şi unitate. Astfel, putem aprecia scopul, valoarea şi caracterul inspirat al acestei cărţi, care nu poate fi tăgăduit.

 9. Cum a făcut Dumnezeu să abunde iubirea lui, şi pentru ce se roagă Pavel?

⁹ Scopul lui Dumnezeu de a face unitate prin intermediul lui Cristos (1:1—2:22). Apostolul Pavel le transmite salutări sfinţilor. Dumnezeu trebuia să fie binecuvântat pentru glorioasa lui bunătate nemeritată. Într-adevăr, el îi alesese pentru a fi în unitate cu Isus Cristos, prin intermediul căruia primiseră eliberarea prin răscumpărare datorită sângelui său. În plus, Dumnezeu făcuse ca iubirea lui să abunde faţă de ei, făcându-le cunoscut secretul sacru al voinţei sale. Fiindcă el şi-a propus o administrare, „ca să adune din nou toate lucrurile în Cristos“, în unitate cu care ei fuseseră, de asemenea, desemnaţi ca moştenitori (1:10). Ca un acont al acestui lucru, ei fuseseră sigilaţi cu spirit sfânt. Pavel se roagă ca ei să fie pe deplin convinşi de speranţa la care fuseseră chemaţi şi să înţeleagă că Dumnezeu avea să folosească în cazul lor aceeaşi putere pe care a folosit-o când l-a înviat pe Cristos şi când l-a aşezat cu mult deasupra oricărei guvernări şi autorităţi şi l-a făcut Cap peste toate lucrurile congregaţiei.

19. Ce speranţă şi ce încurajare continuă să ofere scrisoarea către efeseni până în zilele noastre?

¹⁹ În legătură cu „secretul sacru“, Pavel a vorbit şi despre „o administrare . . . ca să adune din nou toate lucrurile în Cristos, lucrurile din ceruri [cei aleşi în Regatul ceresc] şi lucrurile de pe pământ [cei ce vor trăi pe pământ în domeniul Regatului]“. Astfel, este scos în evidenţă scopul măreţ al lui Dumnezeu de a restabili pacea şi unitatea. Cu privire la acest subiect, Pavel s-a rugat pentru efeseni şi, întrucât ochii inimii lor fuseseră luminaţi, a cerut ca ei să poată înţelege în mod deplin speranţa la care îi chemase Dumnezeu şi să vadă „care este bogăţia gloriei pe care o păstrează ca moştenire pentru sfinţi“. Aceste cuvinte trebuie să-i fi încurajat mult în speranţa lor. Scrisoarea inspirată adresată efesenilor este la fel de ziditoare şi pentru congregaţia creştină din zilele noastre, ca în orice lucru ‘să fim umpluţi cu toată plinătatea pe care o dă Dumnezeu’ (1:9–11, 18; 3:19).