Să nu privim „la lucrurile din urmă“

„Niciun om care a pus mâna pe plug şi priveşte la lucrurile din urmă nu este potrivit pentru regatul lui Dumnezeu.“ (LUCA 9:62)

PUTEŢI RĂSPUNDE?

De ce trebuie ‘să ne amintim de soţia lui Lot’?

Care sunt cele trei lucruri asupra cărora nu trebuie să stăruim cu mintea?

Cum putem ţine pasul cu organizaţia lui Iehova?

 1. Ce avertisment a dat Isus?

„AMINTIŢI-VĂ de soţia lui Lot!“ (Luca 17:32) Acest avertisment dat de Isus Cristos în urmă cu aproape 2 000 de ani este deosebit de important în zilele noastre. Dar ce a vrut să spună Isus? Evreii care îl ascultau au înţeles imediat cuvintele sale. Ei ştiau că soţia lui Lot nu a ascultat de porunca lui Iehova în timp ce fugea din Sodoma împreună cu familia şi s-a uitat înapoi. Din acest motiv, s-a transformat într-un stâlp de sare. (Citeşte Geneza 19:17, 26.)

 2. a) Menţionaţi posibilele motive pentru care soţia lui Lot s-a uitat înapoi. b) Ce consecinţă a avut neascultarea ei?

² De ce s-a uitat înapoi soţia lui Lot? Era curioasă să vadă ce se întâmpla în urma ei? S-a întors pentru că nu-i venea să creadă că oraşul era distrus? Îi slăbise credinţa? Sau îi părea rău pentru lucrurile pe care le-a lăsat în Sodoma? (Luca 17:31) Indiferent care a fost motivul, soţia lui Lot a plătit cu viaţa pentru neascultarea ei. Cât de tragic! Ea a murit în aceeaşi zi cu locuitorii nelegiuiţi ai Sodomei şi ai Gomorei. Nu e de mirare că Isus a spus: „Amintiţi-vă de soţia lui Lot!“.

 3. Cum a subliniat Isus că este important să nu ne uităm înapoi în sens figurat?

³ Şi noi trăim într-o perioadă în care, figurativ vorbind, nu trebuie să privim înapoi. Isus a scos în evidenţă această idee când i-a răspuns unui om care l-a rugat să-l lase să se întoarcă la familia sa pentru a-şi lua rămas-bun. El i-a spus: „Niciun om care a pus mâna pe plug şi priveşte la lucrurile din urmă nu este potrivit pentru regatul lui Dumnezeu“ (Luca 9:62). Era Isus aspru sau nerezonabil? Nu, deoarece el ştia că rugămintea bărbatului era doar un pretext ca să nu-şi asume responsabilităţile unui discipol. Isus a afirmat că această amânare echivala cu faptul de a privi „la lucrurile din urmă“. Cel care ară se poate uita înapoi în timp ce-şi continuă munca sau poate lăsa plugul jos, întorcându-se efectiv. În ambele situaţii, plugarul este distras de la ceea ce trebuie să facă, iar munca sa are de suferit.

 4. La ce anume trebuie să ne concentrăm?

⁴ În loc să ne concentrăm asupra trecutului, trebuie să privim ţintă la ceea ce ne stă în faţă. Cât de clar este îndemnul din Proverbele 4:25: „Ochii tăi să privească drept, da, ochii tăi scânteietori să privească drept înainte“!

 5. De ce nu trebuie să privim la lucrurile din urmă?

⁵ Avem un motiv bine întemeiat să nu privim înapoi: trăim în „zilele din urmă“ (2 Tim. 3:1). În curând, Dumnezeu va distruge nu doar două oraşe nelegiuite, ci întregul sistem actual. Ce ne va ajuta să nu repetăm greşeala soţiei lui Lot? În primul rând, trebuie să identificăm lucrurile din urmă la care am putea fi tentaţi să privim (2 Cor. 2:11). Să analizăm câteva dintre ele şi să vedem ce putem face pentru a nu stărui cu gândul asupra lor.

ZILELE BUNE DE ODINIOARĂ

 6. De ce nu ar trebui să ne încredem mereu în memoria noastră?

⁶ Una dintre greşelile pe care le-am putea face este să privim în mod nerealist vremurile bune de altădată. Nu ne putem încrede întotdeauna în memoria noastră. Fără să ne dăm seama, am putea să minimalizăm problemele din trecut şi să exagerăm bucuriile, amăgindu-ne că lucrurile au mers mult mai bine decât în realitate. Această perspectivă deformată asupra trecutului ne-ar putea determina să tânjim după vremurile de odinioară. Însă Biblia ne avertizează: „Nu zice: «Cum se face că zilele de odinioară au fost mai bune decât acestea?», căci nu din înţelepciune întrebi asta“ (Ecl. 7:10). De ce este periculos acest mod de gândire?

 7–9. a) Ce s-a întâmplat cu israeliţii în Egipt? b) Ce motive de bucurie au avut ei? c) Din ce cauză au început israeliţii să murmure?

⁷ Să ne gândim la israeliţii din timpul lui Moise. Deşi egiptenii i-au considerat la început oaspeţi, după moartea lui Iosif, ei „au pus peste [israeliţi] responsabili cu munca forţată, ca să-i apese cu poveri“ (Ex. 1:11). Mai târziu, poporul lui Dumnezeu a fost victima unui fel de genocid. Faraonul a poruncit uciderea nou-născuţilor de sex bărbătesc ai israeliţilor (Ex. 1:15, 16, 22). Iehova i-a spus lui Moise: „Am văzut, într-adevăr, asuprirea poporului meu care este în Egipt şi am auzit strigătul lor pricinuit de cei ce îi obligă să muncească, deoarece cunosc bine durerile pe care le îndură“ (Ex. 3:7).

⁸ Imaginează-ţi bucuria israeliţilor în timp ce ieşeau din ţara în care fuseseră sclavi. Ei au văzut cu ochii lor puterea inegalabilă a lui Iehova, care a adus cele Zece Plăgi asupra îngâmfatului faraon şi a poporului său. (Citeşte Exodul 6:1, 6, 7.) De fapt, egiptenii nu doar că i-au eliberat pe israeliţi, dar i-au şi grăbit să plece, dându-le atât de mult aur şi argint, încât s-ar putea spune că poporul lui Dumnezeu ‘i-a jefuit pe egipteni’ (Ex. 12:33–36). Bucuria israeliţilor a fost şi mai mare când i-au văzut pe faraon şi armata sa pierind în Marea Roşie (Ex. 14:30, 31). Cât de mult trebuie să le fi întărit credinţa aceste evenimente uluitoare!

⁹ Deşi pare de necrezut, israeliţii au început să murmure la scurt timp după eliberarea lor miraculoasă. De ce? Din cauza mâncării. Ei au ajuns să fie nemulţumiţi de ceea ce le oferea Iehova şi s-au plâns: „Ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam în Egipt fără plată, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi! Dar acum ni s-a uscat sufletul. Ochii noştri nu văd decât mana aceasta!“ (Num. 11:5, 6). Da, israeliţii au ajuns să aibă o concepţie deformată despre trecut şi chiar au vrut să se întoarcă în ţara în care fuseseră sclavi (Num. 14:2–4). Ei au privit la lucrurile lăsate în urmă, pierzând astfel aprobarea lui Iehova (Num. 11:10).

10. Ce învăţăm din exemplul israeliţilor?

¹⁰ Ce învăţăm din exemplul israeliţilor? Când întâmpinăm greutăţi şi probleme, să nu gândim că ne era mai bine în trecut, poate chiar înainte să aflăm adevărul. Deşi nu este greşit să medităm la lecţiile învăţate din ceea ce ni s-a întâmplat sau să ne bucurăm de amintirile frumoase, trebuie să păstrăm un punct de vedere echilibrat şi realist despre trecut. Altfel, nu am face decât să devenim şi mai nemulţumiţi de situaţia actuală şi să dorim să ne întoarcem la fostul mod de viaţă. (Citeşte 2 Petru 2:20–22.)

SACRIFICII FĂCUTE ÎN TRECUT

11. Ce simt unii când se gândesc la sacrificiile pe care le-au făcut în trecut?

¹¹ Din păcate, unii privesc în urmă la sacrificiile pe care le-au făcut şi le regretă. Poate că şi tu ai avut posibilitatea să urmezi o instruire superioară, să devii celebru sau bogat, dar ai decis să renunţi la aceste obiective. Mulţi fraţi şi surori au lăsat în urmă o carieră strălucită în învăţământ, în lumea afacerilor, a divertismentelor sau a sportului. Însă timpul a trecut şi sfârşitul n-a venit. Te gândeşti uneori la ce-ai fi putut realiza dacă n-ai fi făcut acele sacrificii?

12. Cum a considerat Pavel lucrurile pe care le-a lăsat în urmă?

¹² Apostolul Pavel a renunţat la multe pentru a deveni un continuator al lui Cristos (Filip. 3:4–6). Cum a considerat el tot ce-a lăsat în urmă? „Lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am considerat o pierdere, de dragul lui Cristos“, a spus Pavel. De ce? El a continuat: „Chiar consider că toate lucrurile sunt o pierdere, datorită valorii inestimabile a cunoştinţei despre Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui am acceptat să pierd toate lucrurile şi le consider nişte gunoaie, ca să-l câştig pe Cristos“a (Filip. 3:7, 8). Când arunci gunoiul, sau resturile nefolositoare, nu-ţi pare rău mai târziu că l-ai aruncat. În mod asemănător, Pavel nu a regretat posibilităţile de afirmare în această lume. El le-a considerat lipsite de valoare.

13, 14. Cum putem urma exemplul lăsat de Pavel?

¹³ Ce poţi face când constaţi că te gândeşti cu regret la aşa-zisele şanse ratate? Urmează exemplul lui Pavel. Gândeşte-te la ce ai în prezent: te bucuri de o relaţie bună cu Iehova şi ţi-ai dovedit fidelitatea faţă de el (Evr. 6:10). Niciun avantaj material pe care ni l-ar putea oferi lumea nu se compară cu binecuvântările spirituale prezente şi viitoare. (Citeşte Marcu 10:28–30.)

¹⁴ Pavel menţionează apoi două aspecte deosebit de importante care ne pot ajuta să-i slujim lui Iehova cu fidelitate. El spune că ‘a uitat lucrurile din urmă şi s-a întins spre cele dinainte’ (Filip. 3:13). Prin urmare, trebuie să uităm lucrurile lăsate în urmă şi să nu ne irosim energia şi timpul gândindu-ne prea mult la ele. De asemenea, trebuie să ne întindem înainte, concentrându-ne la ceea ce ne stă în faţă, asemenea unor atleţi care se apropie de linia de sosire.

15. Cum ne ajută exemplul slujitorilor fideli ai lui Dumnezeu?

¹⁵ Când medităm la exemplul slujitorilor fideli ai lui Dumnezeu din trecut şi din prezent ne simţim îndemnaţi să privim înainte, nu înapoi. Dacă Avraam şi Sara s-ar fi gândit mereu la oraşul Ur, „ar fi avut ocazia să se întoarcă“ (Evr. 11:13–15). Dar nu s-au întors. Când a fugit din Egipt, Moise a lăsat în urmă mai mult decât orice alt israelit. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă că el ar fi tânjit după lucrurile la care a renunţat. Biblia precizează că Moise „a considerat batjocorirea Cristosului ca o bogăţie mai mare decât comorile Egiptului, căci privea ţintă la răsplată“ (Evr. 11:26).

ÎNTÂMPLĂRI NEPLĂCUTE DIN TRECUT

16. Cum ne pot afecta experienţele neplăcute din trecut?

¹⁶ Trebuie să recunoaştem că unele amintiri nu sunt tocmai frumoase. Poate că ne chinuie şi acum gândul că am comis anumite păcate sau greşeli (Ps. 51:3). Ori, probabil, ne înfuriem sau ne întristăm când ne amintim un sfat direct pe care l-am primit cândva (Evr. 12:11). Nedreptăţile din trecut, reale sau imaginare, ne pot măcina chiar şi în prezent (Ps. 55:2). Ce putem face pentru a nu ne concentra asupra acestor lucruri din urmă? Să le analizăm pe rând.

17. a) De ce s-a considerat Pavel „mai mic decât cel mai mic dintre toţi sfinţii“? b) Ce l-a ajutat pe Pavel să nu se lase copleşit de gânduri negative?

¹⁷ Greşeli din trecut. Apostolul Pavel se considera „mai mic decât cel mai mic dintre toţi sfinţii“ (Ef. 3:8). De ce gândea el aşa despre sine? Fiindcă persecutase congregaţia lui Dumnezeu (1 Cor. 15:9). Imaginează-ţi cum s-a simţit Pavel când s-a întâlnit cu unii dintre cei pe care îi prigonise. Totuşi, el nu a permis ca aceste gânduri să-l copleşească. Pavel s-a concentrat asupra bunătăţii nemeritate care i se arătase (1 Tim. 1:12–16). Recunoştinţa l-a îmboldit să-şi continue serviciul creştin. Conduita sa păcătoasă din trecut făcea parte dintre lucrurile pe care Pavel era hotărât să le uite. Dacă ne vom gândi mereu la greşelile făcute, ne vom risipi energia pe ceva ce nu putem schimba. Mult mai înţelept este să ne concentrăm asupra îndurării lui Iehova şi să ne folosim forţa pentru a-i sluji.

18. a) Ce s-ar putea întâmpla dacă ne-am tot gândi cu amărăciune la un sfat primit? b) Cum putem să aplicăm îndemnul lui Solomon?

¹⁸ Sfaturi care ne-au durut. Poate că ne tot gândim cu amărăciune la un sfat primit. Acest lucru ar putea fi dureros, dar şi epuizant, făcându-ne ‘să ne pierdem puterile’ (Evr. 12:5). Fie că respingem sfatul imediat, fie că îl acceptăm doar pentru a-l respinge mai târziu, rezultatul este acelaşi: nu ne lăsăm cizelaţi. Ar fi mult mai bine să aplicăm cuvintele lui Solomon: „Ţine strâns disciplinarea, nu-i da drumul. Păzeşte-o, căci este viaţa ta“ (Prov. 4:13). Asemenea unui şofer care ţine cont de indicatoarele rutiere şi ajunge la destinaţie, să acceptăm sfatul primit, să-l punem în practică şi să mergem mai departe (Prov. 4:26, 27). (Citeşte Evrei 12:12, 13.)

19. Cum putem imita credinţa lui Habacuc şi a lui Ieremia?

¹⁹ Nedreptăţi reale sau imaginare. Uneori, ne-am putea simţi la fel ca profetul Habacuc, care a strigat la Iehova după dreptate. El nu a înţeles de ce a permis Dumnezeu anumite nedreptăţi (Hab. 1:2, 3). Totuşi, profetul este un exemplu de credinţă pentru noi. El a spus: „Eu tot voi exulta în Iehova, mă voi înveseli în Dumnezeul salvării mele“ (Hab. 3:18). Alt exemplu de credinţă este Ieremia. El ‘a aşteptat cu răbdare’, având încredere în Iehova, Dumnezeul dreptăţii. Asemenea lui, să fim convinşi că Iehova va îndrepta toate lucrurile la timpul potrivit (Plâng. 3:19–24).

20. Cum putem dovedi că ‘ne amintim de soţia lui Lot’?

²⁰ Trăim timpuri speciale. Pe scena lumii se desfăşoară acum evenimente extraordinare, iar în viitor vor avea loc altele şi mai impresionante. Organizaţia lui Iehova este în continuă mişcare, iar noi trebuie să ţinem pasul cu ea. Să urmăm deci sfatul Bibliei şi să privim la ceea ce ne stă în faţă, nu la lucrurile din urmă. Astfel, vom dovedi că păstrăm viu în minte avertismentul lui Isus: „Amintiţi-vă de soţia lui Lot!“.

[Notă de subsol]