În calitate de creştin priveşte drept înainte

VÎNĂTORII de foci erau pierduţi fără speranţă într-o lume a gheţurilor nesfîrşite şi a orbitoarelor furtuni de zăpadă. Cînd situaţia deveni critica, unul dintre ei spuse: „Nu cred că va mai fi printre noi un supravieţuitor care să povestească ce s-a întîmplat.“ Totuşi, doi dintre ei refuzau cu încăpăţînare să–şi piardă speranţa. Unul din ei, un şef de sector, se gîndea cu dragoste la logodnica lui. Cînd tovarăşii lui epuizaţi voiau să renunţe, figura ei era în permanenţă înaintea lui. El n-avea de gînd să moară şi îşi încuraja tovarăşii să nu se culce în zăpadă ci să continue mersul. El şi cei aproximativ cincizeci de oameni au supravieţuit dezastrului. Iubirea pentru logodnica lui, cu care apoi s-a căsătorit, şi figura luminoasă a feţei ei, pe care el o avea în minte, i-a salvat pe mulţi de la moarte.

Această întîmplare adevărată ilustrează cît este de important ca niciodată să nu pierdem din vedere ţinta noastră în întrecerea creştină pentru cîştigarea vieţii. Uneori lupta creştină pentru a nu devia de la calea dreaptă poate fi tot atît de aprigă ca şi încrîncenarea acelor epuizaţi vînători de foci. Moartea survine atunci cînd cineva încetează de a mai „lupta“ şi cedează în faţa covîrşitorului îndemn de a se lungi jos şi a adormi. Cît de fericiţi sînt cei care au în mintea lor un chip care îi încurajează să privească drept înainte şi să nu cedeze!

Este exact ceea ce au făcut credincioşii din timpurile vechi. De exemplu, în loc să–şi continue viaţa regească la curtea faraonului Egiptului, Moise a ales să fie rău tratat împreună cu poporul lui Dumnezeu.“ Dar de ce a făcut el această alegere? „Deoarece el privea ţintă spre primirea răsplăţii.“ Da, Moise privea înainte şi vedea nu numai răsplaţa ci şi pe Acela care i-a oferit perspectiva unei asemenea răsplăţi. Într-un fel, Moise l-a văzut „pe Cel care este invizibil,“ pe Iehova, Dumnezeul său. — Evr. 11:24–27.

Nici Isus Cristos nu a renunţat la lupta crîncenă pentru a–şi menţine integritatea, cu toate că trebuia să facă aceasta cu „strigăte puternice şi lacrimi“ (Evr. 5:7). El a învăţat să asculte din lucrurile pe care le-a suferit şi a continuat să privească drept înainte spre premiul pe care Tatăl său, Iehova, l-a pus înaintea lui. — Evr. 12:2.

CE VEDEM DACĂ PRIVIM DREPT ÎNAINTE

Cel Preaînalt se dezvăluie omenirii prin numele său de Iehova şi prin iubirea, îndurarea, blîndeţea, grija şi generozitatea sa (Ps. 83:18; Fapt. 14:17). Iehova a dovedit că posedă din abundenţă aceste calităţi, încît noi, ca şi credinciosul Iov din timpurile străvechi, trebuie să strigăm: „Am auzit despre tine de la alţii, dar acum propriii mei o hi te văd“ (Iov 42:5). Noi îl vedem cu ochii credinţei şi pe Isus şezînd la dreapta lui Dumnezeu în cer. El este cel care şi-a dat viaţa ca să ne elibereze din sclavia păcatului şi a morţii. Ce privelişte atrăgătoare avem în faţă! — Col. 3:1, 2; compară cu Fapt. 7:55, 56.

Ca şi cum n-ar fi suficient, noi mai vedem în zare şi licărirea unor zori noi: s-a apropiat acum ziua în care regatul lui Dumnezeu va începe să transforme pămîntul într-un paradis. Noi nu trebuie să scăpăm niciodată din vedere aceste lucruri! Ochiul nostru trebuie să se afle în focar întocmai ca şi lentilele reglate cu precizie, ale unei bune camere de luat vederi, astfel încît lucrurile care se află în faţa noastră să lase o imagine distinctă în spiritul şi mintea noastră.

„Lampa corpului este ochiul tău“ a spus Isus. „Dacă ochiul tău este simplu, întregul corp va fi plin şi el de lumină“ (Luca 11:34). Ţinîndu-ne aţintit spre Iehova Dumnezeu, spre Fiul său şi spre Regat un ochi simplu, chiar şi în cazul cînd ne aflăm în cele mai dificile împrejurări, vom putea învinge înclinaţia de a renunţa. Deci vom acorda o atenţie deosebită sfatului: „În ce priveşte ochii tăi, ei trebuie să privească drept înainte, da, propriii tăi ochi strălucitori trebuie să se aţintească drept înaintea ta. Netezeşte–ţi drumul sub paşii tăi şi toate căile tale să fie ferm stabilite.“ — Prov. 4:25, 26.

FAPTUL DE A PRIVI DREPT ÎNAINTE PRETINDE EFORT

Citind povestea adevărată prezentată la început, se impune cu claritate concluzia că este nevoie de un mare efort pentru a continua să mergi înainte în situaţii critice. Tendinţa este de a renunţa şi a te lungi pe pămînt. În acest timp al istoriei universale noi trăim în situaţia critică despre care Pavel ne-a avertizat la 2 Tim. 3:1: „Dar să ştiţi că în ultimele zile vor fi timpuri critice cărora cu greu li se va putea face faţă.“ Deşi mulţi creştini oferă exemplu minunate de perseverenţă, alţii dau semne de oboseală, iar alţii sînt înclinaţi chiar să abandoneze competiţia. Este de mare ajutor să ştim de ce începe un creştin să dea semne de oboseală şi, în primul rînd, să ştim ce putem face pentru a ne împotrivi acestei situaţii. Următorii factori i-au ajutat pe anumiţi creştini să continue să privească înainte atunci cînd şi-au pierdut curajul sau au fost la un pas de a renunţa.

FORMEAZĂ–ŢI O CONCEPŢIE POZITIVĂ

Încurajarea constituie o forţă puternică pentru a putea persevera (Fapte 27:33–36). Este necesară o atitudine pozitivă pentru a fi încurajatori, pe cînd o atitudine negativă are un efect exact contrar şi este descurajatoare. Cunoşti oameni care sînt foarte negativişti şi care critică aproape orice lucru? Sînt ei oameni fericiţi? Bineînţeles că nu orice critică este neapărat greşită, deoarece există şi critică sănătoasă. Dar nu eşti de părere că critica de tip negativ face din cel ce o practică, o persoană obosită şi poate duce la o nefericire accentuată a sa? Deoarece aceasta este o problemă de concepţie, vindecarea constă în formarea unei atitudini pozitive.

Iehova a căutat întotdeauna binele, chiar şi la răufăcători. Deşi fapta rea a Regelui Iosafat a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva sa, Iehova i-a zis: „Totuşi, există lucruri bune care s-au găsit în tine“ (2 Cron. 19:3). Deci, de ce să nu fi în această privinţă ca Iehova şi să cauţi ce este bun în alţii? De exemplu, dacă eşti înclinat să critici un bătrin numit din adunarea creştină, n-ar fi mai avantajos să iei în considerare multitudinea de aspecte bune pe care le posedă el — iubirea faţă de Iehova şi adunare, munca asiduă pentru pregătirea întrunirilor şi bunăvoinţa de a ajuta? Aceasta te va ajuta să îndepărtezi gîndurile negative din mintea ta. Şi ori de cîte ori eşti confruntat cu situaţii aparent negative, de ce să nu reflectezi asupra binelui care va rezulta din faptul că ai reacţionat corect în astfel de situaţii? Noi avem exemplul pur al lui Isus care a suferit din cauza duşmanilor săi, dar „a învăţat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit.“ — Evr. 5:8.

LUCREAZĂ LA EDIFICIUL UNEI CREDINŢE ŞI ÎNCREDERI MAI MARI

Poate că ai întîlnit oameni care s-au lăsat subjugaţi de un complex de inferioritate. Chiar creştinii pot fi dominaţi de astfel de sentimente, încît ei înşişi se consideră lipsiţi de valoare şi nepotriviţi pentru a continua să meargă pe calea creştină. Dar este oare acesta un mod corect de a privi lucrurile? Bineînţeles că nu. Copiii pămînteşti ai lui Iehova au mare preţ în ochii lui (Hag. 2:7). Nimeni care încearcă să facă ceea ce este corect nu este lipsit de valoare în ochii săi. Deci lucrul de care avem noi nevoie este o încredere deosebită în Iehova şi o credinţă mai mare în capacitatea lui Dumnezeu de a ne face servi calificaţi prin spiritul său. — 2 Cor. 3:5.

În loc să ne lăsăm descurajaţi şi să renunţăm, dacă avem în minte ideile expuse mai înainte vom fi încurajaţi să privim drept înainte şi să fim încrezători. Vom afla bucuria dacă vom fi perseverenţi, căci „fericit este cel ce se încrede în Iehova.“ — Prov. 16:20.

NU TE LĂSA DOMINAT DE ÎNGRIJORARE

Neliniştea excesivă la rîndul ei îi lipseşte pe oameni de bucuria vieţii şi îi oboseşte. Că aceasta constituie un factor important în perioada actuală, este indicat prin cuvintele lui Isus despre „timpul sfîrşitului“ (Dan. 12:4). El a subliniat faptul că „oamenii îşi vor pierde cunoştinţa de frică şi în aşteptarea lucrurilor care vor veni peste pămîntul locuit.“ — Luca 21:26.

Unii oameni discută tot timpul despre timpurile agitate, situaţia economică dificilă, inflaţia ridicată, creşterea criminalităţii, destrămarea vieţii de familie, singurătatea şi multe alte lucruri neplăcute. Datorită acestei nelinişti, chiar şi unii creştini şi-au pierdut voinţa de a continua să meargă împotriva furtunii şi sînt în pericol de a–şi pierde viaţa. Deci există toate motivele pentru a avea o concepţie total diferită. Îată sfatul mobilizator al lui Pavel: „Întotdeauna [da, chiar şi atunci cînd se ivesc probleme] bucuraţi-vă în Domnul. Încă odată doresc să vă spun: Bucuraţi-vă! . . . Nu vă faceţi griji cu privire la nimic, ci în orice lucru, prin rugăciuni şi implorări împreună cu mulţumiri, aduceţi la cunoştinţă lui Dumnezeu cererile voastre.“ Şi care va fi rezultatul? Atunci „pacea lui Dumnezeu care întrece orice închipuire vă va păzi inimile şi puterile voastre spirituale prin intermediul lui Cristos Isus“ (Filip. 4:4–7). O asemenea persoană nu–şi va pierde curajul.

APROFUNDEAZĂ–ŢI VIAŢA SPIRITUALĂ

A merge cu perseverenţă prin viscol necesită multă vitalitate. Diminuarea rezervelor de energie din corp necesită o reîmprospătare a lor. În mod asemănător, un creştin care nu–şi hrăneşte în mod consecvent mintea şi inima cu hrană spirituală îşi va pierde fericirea şi va obosi. Dacă această situaţie durează prea mult, el nu va merge mai departe pe drumul vieţii. — Mat. 4:4.

Astăzi accentul care se pune pe plăceri şi divertismente îi poate face şi pe creştinii tari odinioară să devină „mai degrabă iubitori de plăceri decît iubitori de Dumnezeu“ (2 Tim. 3:4). Faptul acesta, la rîndul său, îi va lipsi de timpul valoros necesar hrănirii lor din punct de vedere spiritual. De asemenea, materialismul, „hotărîrea de a se îmbogăţi,“ exercită asemenea presiuni asupra rezervelor de energie ale unei persoane încît înclinaţia sa spirituală poate fi distrusă. Cuvintele lui Pavel care avertizează se aplică îndeosebi cu privire la timpurile noastre: „Umblînd după această iubire [de bani] unii s-au abătut de la credinţă.“ — 1 Tim. 6:9, 10.

Cineva care vrea ca în aceste vremuri agitate să rămînă ferm trebuie să–şi aprofundeze viaţa sa spirituală, planificîndu–şi zilnic perioade de timp pentru studierea Bibliei şi a publicaţiilor de explicare a Bibliei. De asemenea, el trebuie să caute întrunirea regulată cu fraţii săi de credinţă (2 Tim. 3:16, 17; Evr. 10:24, 25). Aceasta va ajuta prin faptul că va da minţii şi inimii sale vigioarea descrisă în Isaia 40:29–31: „El [Iehova] dă celui obosit putere; iar celui fără energie activă, face să–i crească abundent forţa . . . cei care îşi pun speranţa în Iehova . . . vor alerga şi nu vor obosi; ei vor umbla, dar nu se vor istovi.“

UMBLĂ CU DUMNEZEU

Fericit este cel care nu merge „de unul singur“ ci are un tovarăş de drum. Da, „mai bine doi decît unul . . . Căci dacă unul dintre ei s-ar întîmpla să cadă, celălalt îşi poate ridica însoţitorul“ (Ecl. 4:9, 10). Oamenii credincioşi din vechime ca Enoh şi Noe au avut cel mai bun tovarăş de drum. Ei au umblat cu adevăratul Dumnezeu (Gen. 5:24; 6:9). Faptul că o persoană umblă cu Dumnezeu, îi dă ajutorul necesar pentru a supravieţui chiar şi în cea mai aprigă furtună. Comunicarea zilnică a cuiva cu Iehova, aşadar o puternică relaţia personală cu Tatăl ceresc, îl va menţine în picioare.

De exemplu, dacă cineva se simte singur datorită faptului că şi-a pierdut prin moarte tovarăşul iubit de viaţă sau copilul, această intimitate cu Dumnezeu va face ca această pierdere îngrozitoare să poată fi suportată. Dacă un creştin este tratat în mod abuziv, suferă o anumită nedreptate sau chiar este lăsat de către un frate de credinţă, această legătură preţioasă cu Iehova îl va ocroti pentru ca să nu abandoneze niciodată lupta. Chiar dacă cineva a păcătuit şi conştiinţa îi este profund tulburată şi plină de căinţă, relaţia sa cu Iehova îl va reabilita, iar prin jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos, păcatele sale vor fi iertate (1 Ioan 1:7). Astfel el continuă să meargă şi să privească înainte ca creştin.

A PRIVI ÎNAINTE ÎNSEAMNĂ A PRIMI O RĂSPLATĂ BOGATA

După cum am văzut, este nevoie de o atitudine pozitivă, care să ne dea posibilitatea să biruim furtunile puternice din viaţa noastră. Pe lîngă aceasta, s-ar putea să fim nevoiţi să stăm în faţa „marelui necaz,“ o „furtună“ mondială foarte aprigă care va distruge acest sistem de lucruri în întregime(Mat. 24:21, 22; Ier. 25:31, 32). Spiritul lui Dumnezeu ne va ajuta să trecem cu bine prin această furtună şi să fim găsiţi în viaţă cînd totul se va termina şi soarele se va ridica peste un pămînt curăţit, care va fi transformat într-un paradis mondial.

Iehova Dumnezeu nu vrea ca noi să fim sleiţi de oboseală şi să abandonăm. El doreşte să fim printre cei pe care apostolul Pavel îi descrie la Evrei 6:11, 12: „Dorim ca fiecare dintre voi să dovedească aceeaşi silinţă pentru ca să aibă încredere deplină în speranţă pînă la sfîrşit, astfel încît să nu deveniţi leneşi ci să fiţi imitatori ai celor care prin credinţă şi răbdare moştenesc promisiunile.“ Deci, să nu obosim ci să facem din relaţia noastră personală cu Iehova Dumnezeu, din credinţa noastră în jertfa de răscumpărare a lui Isus şi din perspectiva luminoasă a Noii Orînduirii, forţa mobilizatoarea în viaţa noastră. Atunci vom fi ca Moise, care l-a văzut pe Iehova prin credinţă, şi ca Isus care privea înainte la bucuria care fusese pusă înaintea sa. Da, şi ca sutele de mii de creştini de pe întreg pămîntul, care privesc drept înainte şi spun cu încredere: „Noi nu sîntem dintre aceia care dau înapoi spre distrugere, ci dintre aceia care au credinţă spre păstrarea în viaţă a sufletului. — Evr. 10:39.