5. Ce îndemnuri încurajatoare ne dau Scripturile?

⁵ După ce le–a dat încurajarea plină de iubire: „Să nu vi se tulbure inima,“ Isus le–a zis apostolilor: „Exercitaţi credinţă în Dumnezeu şi exercitaţi credinţă în mine“ (Ioan 14:1). Scripturile inspirate ne dau multe îndemnuri asemănătoare: „Aruncă–ţi povara asupra lui Iehova şi el însuşi te va susţine.“ „Roteşte–ţi calea pe Iehova şi bazează–te pe el, şi el însuşi va acţiona“ (Psalm 55:22; 37:5). Pavel le–a dat filipenilor acest sfat fundamental: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în toate lucrurile, prin rugăciune şi implorare, împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi–i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gîndire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus.“ — Filipeni 4:6, 7.

 6, 7. (a) Care este una dintre modalităţile de a reduce stresul? (b) Cum putem cultiva o relaţie intimă cu Iehova?

⁶ Teama sau îngrijorarea cauzată de dificultăţi sau de răspunderi grele, poate uneori să ne afecteze sănătatea sau moralul. Cu toate acestea, în cartea Don’t Panic, un expert în probleme medicale scrie: „Dacă oamenii reuşesc să vorbească despre problemele lor cu cineva pe care îl respectă (...) adesea starea lor de stres scade considerabil.“ Dacă acesta este rezultatul unei conversaţii cu o altă fiinţă umană, cu cît mai mare va fi ajutorul obţinut vorbind cu Dumnezeu! Faţă de cine am putea avea un respect mai mare decît faţă de Iehova?

⁷ Din acest motiv, astăzi este necesar ca toţi creştinii să fie personal în strînse relaţii cu el. Slujitorii maturi ai lui Iehova ştiu bine lucrul acesta şi sînt atenţi să evite societatea oamenilor lumii, ferindu–se să îşi petreacă timpul cu lucruri care ar putea slăbi acest fel de relaţii (1 Corinteni 15:33). Ei îşi dau seama de importanţa faptului de a se îndrepta spre Iehova în rugăciune, nu numai o dată sau de două ori pe zi ci frecvent. Creştinii tineri sau mai noi au în mod special nevoie de a cultiva această legătură intimă cu Iehova prin intermediul studiului Cuvîntului său şi meditării cu regularitate asupra acestuia, prin intermediul întrunirilor creştine şi predicării. Sîntem îndemnaţi: „Apropiaţi–vă de Dumnezeu şi el se va apropia de voi.“ — Iacob 4:8.

11, 12. Aşa cum arată unii creştini, în ce mod i–a ajutat Iehova, ca răspuns la rugăciunile lor?

¹¹ Însă cei mai mulţi oameni tind să se preocupe de viitor, mai ales cînd lucrurile merg prost. Dar creştinii pot şi trebuie să se îndrepte cu încredere spre Iehova. Să observăm cazul Eleonorei. Soţul ei era foarte bolnav şi timp de un an nu a fost în stare să lucreze. Ea avea doi copii mici şi un tată bătrîn care trebuiau îngrijiţi, fapt ce nu îi permitea să îşi ia un serviciu laic cu normă întreagă. Ei au cerut ajutor lui Iehova. Într–o dimineaţă, cîteva zile mai tîrziu, au găsit sub uşă un plic ce conţinea o mare sumă de bani, suficientă pentru a–i scoate din încurcătură pînă ce soţul ei ar fi fost în stare să reia lucrul. Ei au simţit o profundă recunoştinţă pentru acest ajutor atît de oportun. Nu există nici o bază biblică pentru a ne aştepta ca lucrul acesta să i se întîmple fiecărui creştin cînd este la nevoie, dar putem fi siguri că Iehova aude implorările noastre şi că are puterea să ne ajute în diferite feluri.

¹² O creştină văduvă din Africa de Sud căuta de lucru pentru a–şi putea creşte cei doi copii. Dar dorea din inimă un loc de muncă cu jumătate de normă, pentru a avea timp să fie cu ei. După ce a găsit un post, a fost nevoită să–l părăsească, deoarece directorul avea nevoie de o secretară cu normă întreagă. Din nou şomeră, sora aceasta a cerut într–o rugăciune fierbinte ajutor de la Iehova. Trei săptămîni mai tîrziu, directorul i–a cerut să îşi reia lucrul, de data aceasta cu o jumătate de normă. Ce fericită era! A simţit că Iehova i–a ascultat rugăciunile.

Imploră–l pe Iehova

13. (a) Ce se înţelege prin „implorare“? (b) Ce exemple Scripturale de implorare avem?

¹³ Să observăm că, după ce a făcut recomandarea: „Nu vă îngrijoraţi de nimic“, Pavel adaugă: „Ci în toate lucrurile, prin rugăciune şi implorare, împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi–i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre“ (Filipeni 4:6). De ce menţionează Pavel „implorarea“? Implorarea este un fel de rugăciune deosebit de serioasă şi fierbinte, o implorare smerită şi curată. Înseamnă a–l implora pe Dumnezeu fierbinte, ca în momente de situaţii grave sau pericol. Cînd era la închisoare, Pavel le–a cerut celorlalţi creştini să facă implorări pentru el, ca să poată fi un predicator curajos al „veştii bune (...) ca ambasador în lanţuri“ (Efeseni 6:18–20). Corneliu, ofiţerul din armata romană, „îl implora încontinuu pe Dumnezeu“. Cît de impresionat a putut să se simtă el cînd un înger i–a spus: „Rugăciunile şi darurile tale de îndurare au urcat ca amintire înaintea lui Dumnezeu!“ Ce mare privilegiu a fost pentru el faptul de a fi printre primii păgîni unşi cu spiritul sfînt! — Fapte 10:1–4, 24, 44–48.