Să practicăm religia pură în vederea supravieţuirii

„Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl este: . . . să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume.“ — IACOV 1:27.

 1. Cum a fost definită religia, şi cine are dreptul, în mod logic, să stabilească deosebirea dintre religia falsă şi cea adevărată?

RELIGIA a fost definită drept „expresia credinţei şi veneraţiei omului faţă de o putere supraumană recunoscută drept creator şi guvernator al universului“. Cine are deci, în mod logic, dreptul să stabilească deosebirea dintre religia adevărată şi religia falsă? Desigur, Cel în care se manifestă credinţă şi căruia i se aduce veneraţie, Creatorul. În Cuvîntul său, Iehova şi–a prezentat în mod clar poziţia sa cu referire la religia adevărată şi cea falsă.

Cuvîntul „religie“ în Biblie

 2. Cum explică unele dicţionare cuvîntul grecesc original tradus prin „formă de închinare“ sau „religie“, şi la ce forme de închinare se poate aplica?

² Cuvîntul grecesc tradus prin „formă de închinare“, sau „religie“, este thre·skeiʹa. Lucrarea A Greek-English Lexicon of the New Testament defineşte acest cuvînt drept „închinare la Dumnezeu, religie, îndeosebi aşa cum se exprimă aceasta într–un serviciu sau cult religios“. O altă lucrare (Theological Dictionary of the New Testament) furnizează detalii suplimentare, declarînd: „Etimologia este disputată; . . . erudiţii moderni susţin că ar avea legătură cu therap– («a sluji»). . . . Se poate remarca şi o diferenţă de înţeles. Sensul bun este «zel religios» . . ., «închinare la Dumnezeu», «religie». . . . Dar există şi un sens negativ, adică, «exces religios», «închinare incorectă».“ Astfel, thre·skeiʹa poate fi tradus fie „religie“, fie „formă de închinare“, indiferent că este bună sau rea.

 3. Cum a folosit apostolul Pavel cuvîntul tradus „formă de închinare“, şi ce comentariu interesant se face asupra traducerii textului din Coloseni 2:18?

³ Acest cuvînt apare numai de patru ori în Scripturile greceşti creştine. Apostolul Pavel l–a utilizat de două ori cu referire la religia falsă. La Faptele 26:5, este consemnat în afirmaţia că, înainte de a deveni creştin, el «a trăit ca fariseu, după cea mai riguroasă partidă a religiei lor». În scrisoarea sa către coloseni, el a avertizat: „Nimeni să nu vă răpească premiul, făcîndu–şi voia lui însuşi, în smerenie falsă şi închinare la îngeri“ (Coloseni 2:18). Această închinare la îngeri se pare că era predominantă în Frigia din acel timp, dar era o formă de religie falsă.a Este interesant că, deşi unele traduceri biblice redau cuvîntul thre·skeiʹa prin „religie“, la Coloseni 2:18 majoritatea folosesc cuvîntul „închinare“. New World Translation îl traduce cu consecvenţă pe thre·skeiʹa cu „formă de închinare“, iar în Reference Bible, o notă de subsol menţionează de fiecare dată traducerea alternativă „religie“, care este utilizată în versiunile latine.

„Curată şi neîntinată“ din punctul de vedere al lui Dumnezeu

 4, 5. a) Potrivit discipolului Iacov, a cui poziţie referitoare la religie este cea mai importantă? b) Ce anume ar putea face zadarnică forma de închinare a unei persoane, şi ce înseamnă cuvîntul tradus prin „zadarnică“?

⁴ Celelalte două apariţii ale cuvîntului thre·skeiʹa sînt în scrisoarea redactată de discipolul Iacov, un membru al corpului guvernator al congregaţiei din secolul întîi. El a scris: „Dacă i se pare cuiva că este religios şi nu–şi înfrînează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi neîntinată înaintea [din punctul de vedere al, NW] lui Dumnezeu şi Tatăl este: să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume.“ — Iacov 1:26, 27.

⁵ Da, respectarea poziţiei lui Iehova privitoare la religie este un lucru vital dacă dorim să avem aprobarea lui şi să supravieţuim pentru lumea nouă promisă de el (2 Petru 3:13). Iacov arată că o persoană ar putea avea impresia că este cu adevărat religioasă şi totuşi forma sa de închinare ar putea fi zadarnică. Cuvîntul grecesc tradus aici prin „zadarnică“ mai înseamnă „goală, deşartă, infructuoasă, inutilă, neputincioasă, lipsită de adevăr“. Aşa ar putea sta lucrurile dacă cineva care pretinde că este creştin nu–şi înfrînează limba şi nu o foloseşte pentru a–l lăuda pe Dumnezeu şi a–i consolida pe colaboratorii săi creştini. El şi–ar «înşela inima» şi nu ar practica „religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu“. Punctul de vedere al lui Iehova este cel care contează.

 6. a) Care este tema scrisorii lui Iacov? b) Care este o cerinţă a închinării pure pe care o scoate în evidenţă Iacov, şi ce a afirmat Corpul Guvernator din timpurile moderne în această privinţă?

⁶ Iacov nu enumeră toate lucrurile pe care le pretinde Iehova în legătură cu închinarea pură. În armonie cu tema generală a scrisorii sale, şi anume credinţa dovedită prin lucrări şi necesitatea de a ne păstra liberi de prietenia cu lumea lui Satan, el subliniază numai două cerinţe. Prima este „să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor“. Lucrul acesta implică o adevărată iubire creştină. Iehova a manifestat întotdeauna un interes iubitor faţă de orfani şi văduve (Deuteronomul 10:17, 18; Maleahi 3:5). Una dintre primele acţiuni iniţiate de corpul guvernator al congregaţiei creştine din secolul întîi a fost în folosul văduvelor creştine (Faptele 6:1–6). Apostolul Pavel a dat instrucţiuni detaliate în ce priveşte acordarea unei îngrijiri iubitoare văduvelor în vîrstă şi sărace care s–au dovedit fidele de–a lungul anilor şi care nu aveau familie pentru a le ajuta (1 Timotei 5:3–16). Corpul Guvernator al Martorilor lui Iehova din timpurile moderne a publicat, în mod similar, instrucţiuni precise pe tema „Să le purtăm de grijă celor săraci“, afirmînd: „Închinarea adevărată constă, printre altele, în a ne ocupa de cei fideli şi loiali care pot să aibă nevoie de ajutor pe plan material“ (vezi cartea Organizaţi pentru a ne efectua serviciul divin, paginile 122–124). Corpurile de bătrîni, sau creştinii care se dovedesc neglijenţi în această privinţă omit un aspect important al închinării curate şi neîntinate din punctul de vedere al lui Dumnezeu şi Tatăl.

„Nepătat de lume“

 7, 8. a) Care este a doua cerinţă a religiei adevărate, menţionată de Iacov? b) Satisface clerul şi preoţimea această cerinţă? c) Ce se poate spune despre Martorii lui Iehova?

⁷ A doua cerinţă referitoare la religia adevărată, menţionată de Iacov, era „să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume“. Isus a afirmat: „Regatul meu nu face parte din această lume“; în mod logic, adevăraţii săi continuatori nu aveau «să facă parte din lume» (Ioan 15:19; 18:36, NW). Se poate spune lucrul acesta despre clerul şi preoţimea vreuneia dintre religiile lumii acesteia? Ei sprijină Organizaţia Naţiunilor Unite. Mulţi dintre conducătorii lor au acceptat invitaţia papei de a se întruni la Assisi, Italia, în octombrie 1986, cu scopul de a–şi uni rugăciunile pentru succesul „Anului Internaţional al Păcii“, patronat de ONU. Totuşi, judecînd după milioanele de morţi căzuţi în războaiele care au avut loc în acel an şi de atunci încoace, eforturile lor au fost zadarnice. Adesea, clericii au relaţii prieteneşti cu partidele politice aflate la conducere, în timp ce, în secret, fac în mod perfid afaceri cu cei din opoziţie, astfel încît, oricine ar conduce, ei să fie consideraţi drept „prieteni“. — Iacov 4:4.

⁸ Martorii lui Iehova şi–au dobîndit reputaţia de creştini care rămîn neutri în ce priveşte afacerile politice şi conflictele acestei lumi. Ei îşi menţin această poziţie pe toate continentele şi în toate naţiunile, fapt atestat de relatări de presă şi mărturii istorice moderne provenite din toate părţile lumii. Ei sînt, cu adevărat, «nepătaţi de lume». Ei au „religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu“. — Iacov 1:27.

Alte caracteristici ale religiei adevărate

 9. Care este a treia cerinţă a religiei adevărate, şi de ce?

⁹ Dacă religia este o „veneraţie faţă de o putere supraumană recunoscută drept creator şi guvernator al universului“, cu siguranţă că religia adevărată trebuie să îşi îndrepte închinarea spre singurul Dumnezeu adevărat, Iehova. Ea nu trebuie să întunece înţelegerea oamenilor referitoare la Dumnezeu învăţîndu–i concepte păgîne cum ar fi cel despre un dumnezeu triunic în care Tatăl îşi împarte atotputernicia, gloria şi eternitatea cu alte două persoane în cadrul unei misterioase Trinităţi (Deuteronomul 6:4; 1 Corinteni 8:6). Ea trebuie totodată să facă cunoscut numele incomparabil al lui Dumnezeu, Iehova, şi să onoreze acest nume, să poarte, de fapt, numele lui Dumnezeu în calitate de popor organizat (Psalmul 83:18; Faptele 15:14). Cei care practică această religie trebuie să urmeze, în această privinţă, exemplul lui Cristos Isus (Ioan 17:6). Care popor de astăzi satisface aceste cerinţe în afară de Martorii creştini ai lui Iehova?

10. Pentru ca o religie să ofere supravieţuirea pentru lumea nouă a lui Dumnezeu, ce trebuie să facă, şi de ce?

¹⁰ Apostolul Petru a afirmat: „În nimeni altul nu este [salvare, NW], căci nu este sub cer alt Nume [Isus Cristos] dat oamenilor, în care trebuie să fim [salvaţi, NW]“ (Faptele 4:8–12). Religia pură care va oferi supravieţuirea pentru lumea nouă a lui Dumnezeu trebuie, aşadar, să inspire credinţă în Cristos şi în valoarea jertfei de răscumpărare (Ioan 3:16, 36; 17:3; Efeseni 1:7). În plus, ea trebuie să–i ajute pe adevăraţii închinători să se supună lui Cristos în calitate de Rege în exerciţiu al lui Iehova şi Mare Preot uns. — Psalmul 2:6–8; Filipeni 2:9–11; Evrei 4:14, 15.

11. Pe ce trebuie să se bazeze religia adevărată, şi care este poziţia Martorilor lui Iehova în această privinţă?

¹¹ Religia pură trebuie să se bazeze pe voinţa revelată a singurului Dumnezeu adevărat, nu pe tradiţii sau filozofii inventate de oameni. Fără Biblie, n–am şti nimic despre Iehova şi scopurile sale minunate, nici despre Isus şi preţul de răscumpărare. Martorii lui Iehova le insuflă oamenilor o încredere neclintită în Biblie. Prin viaţa lor de fiecare zi ei dovedesc totodată că sînt de acord cu afirmaţia apostolului Pavel: „Toată Scriptura este [inspirată, NW] de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte . . . pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună.“ — 2 Timotei 3:16, 17.

Religia adevărată — un mod de viaţă

12. Pe lîngă credinţă, ce anume este necesar pentru ca închinarea să fie adevărată, şi în ce privinţe este religia adevărată un mod de viaţă?

¹² Isus a declarat: „Dumnezeu este Spirit şi cei care i se închină trebuie să i se închine cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:24, NW). Religia sau forma de închinare adevărată nu este deci o manifestare exterioară a pietăţii, de ordin ceremonial sau ritual. Închinarea pură este de ordin spiritual, bazată pe credinţă (Evrei 11:6). Această credinţă trebuie să fie însă susţinută de lucrări (Iacov 2:17). Religia adevărată respinge tendinţele populare. Ea aderă la normele Bibliei referitoare la moralitate şi o vorbire curată (1 Corinteni 6:9, 10; Efeseni 5:3–5). Cei care o practică se străduiesc în mod sincer să producă roadele spiritului lui Dumnezeu în viaţa lor de familie, la locul lor de muncă, la şcoală şi chiar în momentele lor de destindere (Galateni 5:22, 23). Martorii lui Iehova caută să nu uite niciodată sfatul apostolului Pavel: „Deci fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul spre slava lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10:31). Religia lor nu este un simplu formalism; este un mod de viaţă.

13. Ce implică închinarea adevărată, şi de ce se poate spune că Martorii lui Iehova sînt realmente oameni religioşi?

¹³ Desigur, religia adevărată implică activităţi spirituale. Printre acestea se includ: rugăciunea individuală şi familială, studierea cu regularitate a Cuvîntului lui Dumnezeu şi a auxiliarelor biblice şi asistarea la întrunirile adevăratei congregaţii creştine. Acestea din urmă se deschid şi se încheie cu cîntări de laudă adresate lui Iehova şi cu rugăciuni (Matei 26:30; Efeseni 5:19). Prin intermediul unor discursuri şi prin dezbaterea sub formă de întrebări şi răspunsuri a unor materiale tipărite aflate la dispoziţia tuturor, sînt examinate subiecte biblice edificatoare. Aceste întruniri au loc de obicei în Săli ale Regatului frumos aranjate, dar neornamentate, care sînt folosite exclusiv în scopuri religioase: întruniri sistematice, nunţi, servicii comemorative. Martorii lui Iehova respectă Sălile Regatului şi Sălile de Adunări, de dimensiuni mai mari, ca fiind locuri dedicate închinării la Iehova. Spre deosebire de multe biserici ale creştinătăţii, Sălile Regatului nu sînt cluburi sociale.

14. Ce însemna închinarea pentru poporul care vorbea limba ebraică, şi prin ce activitate se disting Martorii lui Iehova din prezent?

¹⁴ Am văzut mai devreme că unii erudiţi pun în legătură cuvîntul grecesc tradus prin „formă de închinare“ sau „religie“ cu verbul „a servi“. Este interesant că echivalentul ebraic ’avo·dhahʹ poate fi tradus prin „serviciu“ sau „închinare“. Pentru evrei, închinarea însemna serviciu. Şi pentru închinătorii adevăraţi de astăzi înseamnă acelaşi lucru. O caracteristică deosebit de importantă a religiei adevărate este că toţi cei care o practică participă în serviciul divin de predicare a «acestei veşti bune a regatului . . . pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor“ (Matei 24:14, NW; Faptele 1:8; 5:42). Care religie este cunoscută pretutindeni pentru că depune mărturie publică despre Regatul lui Dumnezeu ca fiind singura speranţă a omenirii?

O forţă pozitivă, unificatoare

15. Ce caracteristică remarcabilă are religia adevărată?

¹⁵ Religia falsă dezbină. Ea a cauzat şi încă mai cauzează ură şi vărsare de sînge. Religia adevărată, dimpotrivă, uneşte. Isus a afirmat: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“ (Ioan 13:35). Iubirea care îi uneşte pe Martorii lui Iehova depăşeşte graniţele naţionale, sociale, economice şi rasiale care scindează restul omenirii. Martorii «stau fermi într–un singur spirit, luptînd umăr la umăr cu un singur suflet pentru credinţa veştii bune». — Filipeni 1:27, NW.

16. a) Ce „veste bună“ predică Martorii lui Iehova? b) Ce profeţii s–au împlinit asupra poporului lui Iehova, şi ce binecuvîntări au urmat?

¹⁶ „Vestea bună“ pe care o predică ei este că, în scurt timp, scopul indestructibil al lui Dumnezeu va fi îndeplinit. Voinţa lui urmează să fie înfăptuită „precum în cer aşa şi pe pămînt“ (Matei 6:10). Gloriosul nume al lui Iehova va fi sfinţit, iar pămîntul va deveni un paradis în care închinătorii adevăraţi vor putea trăi pentru totdeauna (Psalmul 37:29). Literalmente milioane de oameni din toate ţările se asociază cu Martorii lui Iehova, spunînd, ca împlinire a profeţiei biblice: „Vrem să mergem cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi“ (Zaharia 8:23). Iehova îşi binecuvîntează poporul. „Cel mic“ a devenit cu adevărat „o naţiune puternică“, o congregaţie mondială complet unită sub toate aspectele — în gîndire, în acţiune, în închinare (Isaia 60:22, NW). Iată un lucru pe care religia falsă nu l–a putut realiza niciodată.

Triumful religiei pure

17. Ce anume este rezervat pentru Babilonul cel Mare, şi cum va fi dus la îndeplinire lucrul acesta?

¹⁷ Cuvîntul lui Dumnezeu a profeţit distrugerea imperiului mondial al religiei false, numit în mod simbolic „Babilonul cel Mare“. În Biblie, „regii“, sau conducătorii politici ai pămîntului, sînt, la rîndul lor, reprezentaţi prin simbolul coarnelor unei fiare sălbatice. Biblia ne spune că Dumnezeu va pune în inima acestor conducători intenţia de a răsturna şi de a distruge complet această instituţie a lui Satan Diavolul, asemănătoare unei prostituate. — Vezi Apocalipsa 17:1, 2, 5, 6, 12, 13, 15-18.b

18. Ce motiv important prezintă Biblia cu privire la distrugerea Babilonului celui Mare, şi de cînd a început religia falsă să aibă această conduită înspăimîntătoare?

¹⁸ De ce merită Babilonul cel Mare distrugerea? Biblia răspunde: „În ea a fost găsit sîngele prorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor care au fost înjunghiaţi pe pămînt“ (Apocalipsa 18:24). Arătînd că această vină de sînge care apasă asupra religiei false datează chiar dinainte de fundarea Babilonului, Isus i–a condamnat pe conducătorii religioşi ai iudaismului, care fusese ataşat Babilonului celui Mare, atunci cînd a spus: „Şerpi, pui de vipere! Cum veţi scăpa de judecata gheenei? . . . Ca să vină asupra voastră tot sîngele nevinovat care a fost vărsat pe pămînt, de la sîngele lui Abel“ (Matei 23:33–35). Da, religia falsă, care şi–a luat începutul pe pămînt în momentul rebeliunii din Eden, trebuie să răspundă pentru înspăimîntătoarea sa vină de sînge.

19, 20. a) Ce vor face închinătorii adevăraţi după executarea judecăţii asupra Babilonului celui Mare? b) Ce se va întîmpla apoi, şi ce perspective se vor deschide înaintea tuturor închinătorilor adevăraţi?

¹⁹ După distrugerea Babilonului celui Mare, închinătorii adevăraţi de pe pămînt îşi vor uni glasurile cu corul ceresc care strigă: „Lăudaţi pe Iah! . . . Căci el a executat sentinţa asupra marii desfrînate . . . şi el a răzbunat din mîna ei sîngele sclavilor lui. . . . Şi fumul ei urcă în sus pentru totdeauna şi veşnic.“ — Apocalipsa 19:1–3, NW.

²⁰ Apoi vor fi distruse celelalte părţi componente ale organizaţiei vizibile a lui Satan (Apocalipsa 19:17–21). După acest eveniment, Satan, întemeietorul religiei false, şi demonii săi vor fi aruncaţi în abis. Ei nu vor mai fi liberi pentru a–i persecuta pe închinătorii adevăraţi ai lui Iehova (Apocalipsa 20:1–3). Religia pură va fi triumfat asupra celei false. Femei şi bărbaţi fideli care dau ascultare avertizării divine de a fugi acum din Babilonul cel Mare vor avea posibilitatea să supravieţuiască şi să intre în lumea nouă a lui Dumnezeu. Acolo, ei vor putea să practice religia adevărată şi să–i servească lui Iehova pentru totdeauna într–un mod care să–i aducă veneraţie.

[Note de subsol]

Testaţi–vă memoria

◻ A cui poziţie referitoare la religie este cea mai importantă, şi de ce?

◻ Care sînt cele două cerinţe ale religiei adevărate pe care le evidenţiază Iacov?

◻ Ce alte lucruri pretinde închinarea pură?

◻ Ce „veste bună“ predică Martorii lui Iehova?

◻ Cum va triumfa religia adevărată asupra celei false?

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Conducători religioşi adunaţi la Assisi, Italia, în octombrie 1986

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Religia adevărată implică întrunirea laolaltă în vederea închinării