Să ne îmbrăcăm cu iubire şi s-o purtăm

 1. Cu ce anume trebuie să ne îmbrăcăm? Cînd va veni cea mai mare încercare a iubirii?

DEOARECE iubirea este o „legătură perfectă a unirii“ ea constituie însuşirea predominantă cu care trebuie să ne îmbrăcăm, dar fără ipocrizie. De asemenea trebuie s-o purtăm permanent şi cu toată sinceritatea. Ea nu este un veşmînt care ne ascunde adevăratul caracter. Următorul sfat inspirat a fost păstrat pentru îndrumarea noastră în prezent: „Iubirea voastră să fie fără ipocrizie ... Cît despre iubirea frăţească, să aveţi o tandră afecţiune unii faţă de alţii“ (Romani 12:9, 10). Cea mai mare încercare a autenticităţii iubirii noastre, adică a acestei „legături a unirii“, urmează să vină în viitorul apropiat.

 2. Se poate cultiva iubirea fără anumite măsuri preliminare?

² Aşadar, acum este timpul oportun să cultivăm această iubire. Toate măsurile care duc la cîştigarea acestei însuşiri trebuie luate acum. Tocmai de aceea apostolul Pavel îşi încheie cu următoarele cuvinte recomandarea referitoare la lucrurile pe care discipolii dedicaţi şi botezaţi ai lui Isus Cristos trebuie să le facă: „Dar pe lîngă toate aceste lucruri îmbrăcaţi-vă cu iubire, deoarece ea este o legătură perfectă a unirii“ (Coloseni 3:14). Deci, care sînt „aceste lucruri“ pe care, pe lîngă iubire, trebuie să le îmbrăcăm?

DEPĂŞIREA FACTORILOR DE DEZBINARE

 3. Potrivit cu Coloseni 3:9–13, care sînt măsurile pe care trebuie să le luăm pentru a putea cultiva iubirea?

³ În timpul apostolilor Pavel şi Ioan au existat caracteristici sau factori care ar fi putut servi ca motive de dezbinare. Dar acele motive, considerate valabile cîndva, trebuiau ignorate şi mininalizate de către creştini. Cu alte cuvinte, trebuia ca ei să nu le acorde vreo importanţă. De ce? Deoarece creştinii alcătuiau o singură adunare, o singură unitate colectivă sub un singur Cap spiritual, Isus Cristos. Deci toate motivele carnale care produceau dezbinări trebuiau înlăturate, iar faptele spirituale unificatoare trebuiau puse pe primul plan. Cu privire la aceste măsuri, apostolul Pavel a spus: „Dezbrăcaţi vechea personalitate cu practicile ei şi îmbrăcaţi noua personalitate care, prin intermediul cunoştinţei exacte, se reînoieşte conform chipului Celui care a creat-o, în care nu există nici grec nici iudeu, nici circumcizie nici necircumcizie, [nici] străin [nici] scit, [nici] sclav [nici] om liber, ci Cristos este totul în toţi. În consecinţă, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcăţi-vă cu delicate sentimente de compasiune, [de] bunătate, [de] umilinţă a spiritului, [de] blîndeţe şi [de] îndelungă răbdare. Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi de bună voie unii pe alţii, dacă cineva are motiv de plîngere împotriva altuia.“ — Coloseni 3:9–13.

 4. De ce era necesar ca membrii adunării creştine din primul secol să se înţeleagă între ei? Pe ce bază puteau să fie ignorate anumite lucruri?

⁴ Avînd în vedere toate deosebirile de naţionalitate, educaţie religioasă, poziţie socială, rasă şi culoarea pielii — menţionate în articolul precedent — putem să înţelegem că în adunare existau dificultăţi privitoare la relaţiile dintre membrii ei. Era necesar ca ei să dea dovadă de înţelegere şi să-şi facă anumite concesii unii altora, deoarece, deşi acele deosebiri erau importante pentru oamenii care se conduceau după firea pămîntească, ele nu aveau nici o valoare pentru Dumnezeu şi Fiul său Isus Cristos, care a murit pentru întreaga omenire la o dată cînd toate aceste deosebiri erau adînc înrădăcinate în concepţia oamenilor şi practicate în relaţiile dintre ei. Bineînţeles, oamenii cu vederi largi datorită generozităţii inimii lor puteau trece cu vederea aceste deosebiri, în virtutea unor principii generale. Poate că atitudinea lor a fost considerată drept o politică înţeleaptă, ba chiar o dovadă de umanitate incontestabilă, edificatoare. Şi totuşi s-ar fi putut ca iubirea veritabilă, altruistă, să lipsească din această atitudine.

 5. Ce altceva în afară de calităţile obişnuite ale omului trebuie să manifeste Martorii lui Iehova cînd ignoră factorii de dezbinare? Cu cine sînt ei în unire cînd procedează astfel?

⁵ De aceea noi, continuatorii dedicaţi şi botezaţi ai Aceluia care şi-a dat viaţa umană perfectă în folosul oamenilor de orice fel, trebuie să manifestăm mai mult decît un simplu formalism sau farmec personal, sau un fel simpatic şi manierat de a fi şi mai mult decît sentimente umanitare obişnuite. Motivaţia noastră trebuie să fie iubirea sinceră, dezinteresată, ca fruct al spiritului lui Iehova. Acest fruct caută să aducă avantaje şi foloase altora. El se bucură cînd contribuie la bunăstarea spirituală şi fericirea altora. El demonstrează că noi sîntem în unire cu Dumnezeu care este întruchiparea iubirii. Această iubire are forţă de atracţie. În acest sens, 1 Ioan 4:19 afirmă: „Noi iubim deoarece el ne-a iubit întîi.“

 6. De ce membrii „singurei turme“ se simt atraşi unii faţă de alţii? Pe ce nu se bazează rodul spiritului lui Dumnezeu?

⁶ În consecinţă, cînd diferitele elemente care alcătuiesc „o singură turmă“ sub „un singur păstor“ manifestă iubire unii faţă de alţii, această atitudine îi uneşte strîns şi zădărniceşte tendinţele de dezbinare izvorîte din mediile diferite din care provin membrii acestei „singure turme“. Ei se simt atraşi unii faţă de alţii deoarece ei au îmbrăcat „noua personalitate“. Toţi au „un singur spirit“ care emană de la singură Sursă divină, Dumnezeu şi Dătătorul de viaţă al tuturor. Fructul binefăcător al spiritului său este o iubire bazată nu pe atracţia sexuală sau pe dorinţe senzuale egoiste, ci bazată pe o sinceră apreciere a calităţilor divine ale „noii personalităţi“. Numai acest fruct acţionează ca o „legătură perfectă a unirii“ şi menţine armonia şi spiritul de cooperare.

UNIŢI PENTRU O LUCRARE SPECIALĂ

 7. Ce este necesar să facă Martorii lui Iehova în perioada care a început în 1914 şi care continuă şi astăzi? În folosul cărei lucrări trebuie să acţioneze ei astfel?

⁷ În prezent, cînd ne aflăm la „încheierea sistemului de lucruri“, care a început în 1914, este neceseră o activitate concertatăa din partea Martorilor lui Iehova, care nu fac parte din acest sistem de lucruri. Lor le revine obligaţia de a depune o mărturie mondială despre cel mai important eveniment din întreaga istorie a omenirii (Matei 24:14; Marcu 13:10). Situaţia mondială actuală trebuie să cuprindă şi un factor extrem de important, pe care Pavel l-a remarcat încă din timpul său. Atrăgînd atenţia asupra acestui factor, el spune în Coloseni 1:23: „Speranţa acelei veşti bune pe care aţi auzit-o şi care a fost predicată în toată creaţia care este sub cer. Al acestei [veşti bune] am devenit slujitor eu, Pavel.“ Şi acum, voi, toţi slujitorii din prezent ai veştii bune, n-aţi vrea să predicaţi, de asemenea, în toată creaţia, vestea bună, conform lucrării ce ne revine în acest timp hotărîtor?

 8. Care este viziunea descrisă de Ioan în Apocalipsa 14:6–12 şi a cărei împlinire are loc sub ochii noştri?

⁸ În prezent, vedem împlinindu-se viziunea care i-a fost dată apostolului Ioan şi pe care el a descris-o în Apocalipsa 14:6–12 astfel: „Şi am văzut un alt înger zburînd prin mijlocul cerului şi el avea o veste bună eternă de anunţat ca ştire de bucurie celor care locuiesc pe pămînt şi oricărei naţiuni şi trib şi [oricărei] limbi şi popor, spunînd cu voce tare: ‘Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i glorie, pentru că ora judecăţii sale a sosit şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul, pămîntul, marea şi fîntînile apelor’. Şi un altul, un al doilea înger a urmat, spunînd: ‘A căzut! Babilonul cel mare a căzut, [cetatea] care a făcut [ca] toate naţiunile să bea din vinul mîniei prostituţiei ei!’ Şi un alt înger, al treilea, a urmat după ei, spunînd cu voce tare: ‘Dacă cineva se închină fiarei sălbatice şi chipului ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mînă, va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu care este turnat nediluat în cupa furiei sale şi va fi chinuit cu foc şi sulf înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor urcă pentru totdeauna şi veşnic şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea, aceia care se închină fiarei sălbatice şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei. Aici trebuie să se arate perseverenţa sfinţilor, — cei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.“

 9. Cînd au văzut Martorii lui Iehova împlinindu-se viziunea apostolului Ioan? De ce au putut ei anunţa peste tot vestea buna?

⁹ Dar rămăşiţa unsă, descrisă de apostolul Ioan, l-a văzut, oare, pe echivalentul actual al îngerului care zbura în mijlocul cerului cu „vestea bună eternă“ care trebuia să fie anunţată tuturor locuitorilor pămîntului, respectiv fiecărei naţiuni, fiecărui trib, fiecărei limbi şi fiecărui popor de orice culoare? Da, ea l-a văzut în toată această perioadă care s-a scurs din vara anului postbelic 1919 pînă în prezent. În anul 1919, profeţia lui Isus care a fost consemnată în Matei 24:14 şi pe care discipolii săi trebuie s-o ducă la îndeplinire, a început să se împlinească. Deci rămăşiţei unse îi revenea oare, obligaţia să anunţe „vestea bună eternă“ la toată creaţia care este sub cer? Da, într-adevăr! Membrii rămăşiţei unse trebuia să spună vestea bună despre stabilirea în ceruri a regatului lui Dumnezeu prin Cristos, eveniment care a avut loc în 1914, la sfîrşitul timpurilor naţiunilor. Şi ce veste bună emoţionantă a fost pentru rămăşiţa israeliţilor spirituali cînd, în urma evenimentelor postbelice, ei au fost informaţi că asupritorul lor direct — Babilonul cel mare — a căzut, pierzînd controlul asupra Martorilor lui Iehova! Astfel ei erau liberi pentru a putea anunţa tuturor popoarelor care se aflau în robie religioasă această veste bună importantă, spunîndu-le să iasă din Babilonul cel mare şi ajutîndu-le să facă astfel. — Apocalips 18:4.

10. Cu cine s-au asociat aceia care au ieşit din Babilonul cel mare? În ce legătură a unirii au intrat ei?

¹⁰ O „mare mulţime“ de iubitori ai libertăţii au reacţionat deja la „vestea bună eternă“, acţionînd favorabil la chemarea urgentă de a ieşi din imperiul babilonic mondial al religiei false. Ei s-au adunat de partea rămăşiţei eliberate a israeliţilor spirituali. Astfel ei s-au asociat cu organizaţia vizibilă a lui Iehova şi au devenit ei înşişi Martori ai lui Iehova. Ei au intrat în acea „legătură perfectă a unirii“, — iubirea —, care este un fruct al spiritului lui Iehova Dumnezeu. — Coloseni 3:14; Galateni 5:22.

11. Faţă de cine manifestă creştinătatea iubire? Cînd vor exclama Martorii lui Iehova, cu bucurie deosebită, cuvintele din Apocalipsa 19:1, 2?

¹¹ Partea cea mei proeminentă a Babilonului cel mare este reprezentată de aşa-zisa creştinătate. În ciuda numelui ei, ea nu practică adevăratul creştinism, iar sutele ei de milioane de membrii nu sînt strînşi laolaltă prin „legătura perfectă a unirii“, deoarece sutele de culte şi secte religioase existente în creştinătate dovedesc tocmai lipsa unităţii ei. Iubirea cu care s-a îmbrăcat creştinătatea este iubirea faţă de amanţii Babilonului cel mare — elementele politice şi sociale ale acestei lumi — cu care ea a comis prostituţie spirituală. Într-adevăr, mare va fi bucuria cînd, la timpul fixat de Dumnezeu, va avea loc nu doar căderea, ci distrugerea totală a Babilonului cel mare, inclusiv a creştinătăţii, pentru încheierea definitivă a socotelilor cu ea. Atunci martorii lui Dumnezeu vor exclama cu bucurie deosebită cuvintele din Apocalipsa 19:1, 2: „Lăudaţi pe Iah! Salvarea şi gloria şi puterea aparţin Dumnezeului nostru, deoarece hotărîrile sale judecătoreşti sînt adevărate şi drepte. Căci el a executat o judecată asupra marii prostituate care a corupt pămîntul prin prostituţia ei şi el a răzbunat sîngele sclavilor lui din mîna ei.“ Distrugerea ei ca prin foc va fi fără sfîrşit, „pentru totdeauna şi veşnic.“ — Apocalips 19:3.

12. Ce calitate trebuie să practice Martorii lui Iehova pînă la distrugerea Babilonului cel mare? Ce fel de front trebuie să prezinte ei în faţă duşmanilor luminii?

¹² Pînă atunci, în timp ce Babilonul cel mare continuă să existe datorită permisiunii lui Iehova, situaţia de pe pămînt a acelora care „respectă poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus“ îi obligă să practice „perseverenţă“ (Apocalips 14:12). Ei au motive să aplice asupra lor cuvintele pe care le-a exprimat Isus în profeţia sa despre „încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 24:13) şi anume: „Dar cine va fi perseverat pînă la sfîrşit, va fi salvat“. Aceste cuvinte au urmat imediat după această afirmaţie a lui Isus: „Şi pentru că nesocotirea legii va fi în creştere, iubirea celor mai mulţi se va răci“ (Matei 24:12). Iubirea pe care o vor manifesta Martorii lui Iehova le va da posibilitatea să persevereze pînă la sfîrşitul acestui vechi sistem de lucruri. Cu cît mai mult vor practica iubirea între ei, şi faţă de aceia care caută să intre în legătură cu Iehova Dumnezeu, cu atît mai puternică va deveni „legătura perfectă a unirii“. Aşadar, mergeţi înainte, voi, martori ai lui Iehova, cu lucrarea mondială de mărturie despre Regat în cele 205 ţări în care activaţi deja, şi să aveţi în vedere noi ţări, pentru extinderea lucrării! Este timpul să ne prezentăm ca un front unit în faţa duşmanului. Trebuie să strîngem rîndurile şi să luptăm uniţi împotriva forţelor întunericului acestei lumi.

13. Ce mijloc folosit de Dumnezeu merită, în continuare, sprijinul nostru loial?

¹³ De aproape un secol Watchtower Bible and Tract Society of Pennsylvania, S.U.A. este un mijloc de unificare pe care Iehova îl întrebuinţează în folosul martorilor săi. Societatea este un instrument puternic pe care clasa „sclavului fidel şi prevăzător“ îl foloseşte pentru a da Martorilor lui Iehova hrană spirituală la timpul potrivit (Matei 24:45–47). În mod vădit, Iehova a revărsat binecuvîntarea asupra Societăţii şi a celor 95 de filiale care se află răspîndite pe întregul pămînt. Societatea merită în continuare sprijinul şi cooperarea noastră loială şi le va merita atîta timp cît Iehova Dumnezeu va dori să o folosească. Într-adevăr, cît de îndatoraţi sîntem acestui mijloc folosit de Iehova!

FIŢI UNIŢI PRIN IUBIRE!

14. Ce fel de îmbrăcăminte trebuie să purtăm în permanenţă? Deci, prin ce calitate trebuie să dovedească poporul lui Iehova că este într-adevăr un popor de martori?

¹⁴ Satan Diavolul şi lumea lui, care ne este duşmană, va continua să încerce să ne rupă rîndurile, dar iubirea, fructul proeminent al spiritului lui Dumnezeu, va continua să-şi dovedească perfecţiunea ca „legătură a unirii“. Cînd îmbrăcăm „noua personalitate“, ne îmbrăcăm cu iubirea după cum ne-a spus apostolul Pavel să facem şi trebuie s-o purtăm în permanenţă ca parte integrantă a personalităţii noastre, care poartă chipul lui Dumnezeu. Cînd a dat ultimele instrucţiuni discipolilor săi, Fiul lui Dumnezeu a spus: „Vă dau o poruncă nouă; să vă iubiţi unii pe alţii [şi] cum v-am iubit eu [aşa] să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sînteţi discipolii mei; dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:34, 35). Cît de oportune erau aceste cuvinte din partea Fiului lui Dumnezeu, deoarece Tatăl său ceresc, Iehova, este iubirea personificată, iar noi trebuie să facem cunoscut întregii omenirii că sîntem într-adevăr martorii Lui şi aceasta prin cultivarea fructului spiritului Său, fruct care este iubirea!

15. Deşi Martorii lui Iehova manifestă iubire faţă de Dumnezeu, pe cine mai trebuie ei să iubească?

¹⁵ Pentru a fi consecvenţi în privinţa iubirii noastre faţă de Iehova, trebuie să ne iubim fraţii şi surorile de credinţă. Pentru a ne verifica iubirea, 1 Ioan 4:20, 21 ne reaminteşte: „Dacă cineva declară: ‘Îl iubesc pe Dumnezeu’ dar îl urăşte pe fratele său este [un] mincinos. Căci cine nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, nu-l poate iubi pe Dumnezeu pe care nu l-a văzut. Şi iată porunca pe care o avem de la el; cel care îl iubeşte pe Dumnezeu să îl iubească şi pe fratele său.“

16. De ce nu pot Martorii lui Iehaova să nu se iubească unii pe alţii? De ce iubirea nu va fi înlăturată niciodată de pe pămînt?

¹⁶ Pentru a exemplifica acest principiu, Martorii lui Iehova din prezent, indiferent că aparţin comoştenitorilor născuţi de spirit ai regelui Isus Cristos sau „marii mulţimi“ de „alte oi“, care speră să trăiască pe un pămînt paradiziac, se iubesc sincer unii pe alţii. Cum am putea oare să nu-i iubim pe aceia care îl iubesc pe Iehova Dumnezeu şi pe Fiul său preaiubit, Isus Cristos? Noi îi iubim din toată inima şi prin această iubire sîntem legaţi cu toţii cu acea „legătură perfectă a unirii“. În ciuda tuturor încercărilor pe care Satan Diavolul şi lumea lui înrăită le fac pentru a distruge acest fruct al spiritului lui Iehova, iubirea nu va fi înlăturată niciodată de pe pămînt. Aceia care vor putea veşmîntul iubirii pînă la distrugerea acestui sistem de lucruri diabolic, vor fi protejaţi de Dumnezeul lor loial, pentru a putea supravieţui „necazului cel mare“, cum n-a mai fost cunoscut altul niciodată pe pămînt (Matei 24:21; Galateni 5:22). În acest fel, numai aceia care iubesc pe Dumnezeu şi familia sa — organizaţia sa — vor supravieţui şi vor intra pe un pămînt curăţat care va fi transformat într-un paradis. Acest paradis nu va fi şters din existenţă niciodată, ci va fi veşnic locuit şi înfrumuseţat de aceia care vor fi adevărate personificări sau întruchipări umane ale iubirii. Iubirea va dobîndi un triumf etern, spre gloria Sursei divine a iubirii, Iehova Dumnezeu.

[Notă de subsol]

Ştiţi să răspundeţi?

□ De ce au putut creştinii din primul secol să se înţeleagă unii cu alţii, în ciuda faptului că proveneau din medii diferite?

□ Ce influenţă are iubirea asupra celor două grupuri care aclătuiesc astăzi o „singură turmă“ de creştini?

□ Cum se împlineşte Apocalipsa 14:6–12 în epoca actuală?

□ Ce mijloc a folosit Dumnezeu pentru a-şi ajuta poporul?

□ În lumina textului din Coloseni 3:14, ce trebuie să fiţi hotărîţi să faceţi?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Sub conducerea îngerilor ...

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

...Martorii lui Iehova din prezent trebuie să „anunţe vestea bună eternă“.