Punctul de vedere biblic referitor la pace şi securitate

Mulţi oameni acceptă valoarea aparentă a tendinţei evidente spre o mai mare unitate mondială şi spre pacea şi securitatea pe care le poate aduce aceasta. Ei speră că o astfel de mişcare va duce la o lume mai bună. Dar Biblia arată că este implicat ceva mai mult decît dezvăluie aparenţele exterioare.

SUBIECTUL despre pace şi securitate prezintă un interes deosebit pentru creştini în virtutea a ceea ce a scris apostolul Pavel, sub inspiraţie, unei congregaţii creştine din primul secol. Cuvintele sale sînt consemnate în Biblie la 1 Tesaloniceni 5:3, NW: „Cînd vor spune: «Pace şi securitate!», atunci o distrugere bruscă trebuie să vină numaidecît peste ei ca durerile naşterii peste femeia însărcinată şi nu vor scăpa nicidecum.“ Acest text scriptural ridică întrebări importante.

Pace şi securitate — Preludiu a ce anume?

Dacă citiţi contextul cuvintelor lui Pavel citate mai sus, veţi observa că cei care spun „pace şi securitate“ nu sînt creştini complet treji, ci, mai degrabă, sînt persoane care dorm cu privire la ceea ce se petrece în realitate. Ei sînt într–o situaţie periculoasă dar nu sînt conştienţi de acest lucru deoarece cred că lucrurile stau tot atît de bine precum par. Referitor la creştini, Pavel spune însă: „În ceea ce priveşte timpurile şi epocile, fraţilor, nu aveţi nevoie să vi se scrie nimic“ (1 Tesaloniceni 5:1). Da, noi trebuie să fim la curent cu orarul evenimentelor prevăzut de Dumnezeu. De ce? Deoarece Pavel a spus că timpul unei distrugeri bruşte, numit „ziua lui Iehova“, vine „exact ca un hoţ noaptea“. — 1 Tesaloniceni 5:2.

Ce implică faptul de a vorbi despre «Pace şi securitate» aşa cum s–a prezis? În mod evident, trebuie să fie mai mult decît o simplă vorbire. Oamenii au vorbit despre pace cel puţin tot atît de mult timp cît au purtat războaie. Cuvintele lui Pavel trebuie să indice spre un timp cînd naţiunile par să înfăptuiască pace şi securitate într–un mod ieşit din comun. Dar aceasta se reduce numai la o aparenţă de suprafaţă. O pace şi securitate aparentă care duce la o distrugere bruscă evident că nu înseamnă nici pace reală, nici securitate autentică.

Isus a vorbit şi el despre această distrugere neaşteptată. El a numit–o „un necaz aşa de mare, cum n–a fost niciodată de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi“. Cu mai multe sute de ani înainte de Isus, profetul Daniel a vorbit şi el despre acest eveniment şi l–a descris drept „un timp de strîmtorare, cum n–a mai fost de cînd sînt popoarele şi pînă la vremea aceasta“. — Matei 24:21; Daniel 12:1.

Indiferent că este numit un mare necaz sau un timp de strîmtorare — şi într–un caz şi în altul, conform profeţiilor, acesta va şterge din existenţă orice urmă a sistemului pămîntesc al lui Satan. În loc să exprime aprobare divină, acţiunea profeţită de a vorbi despre „pace şi securitate“ duce exact la contrariul păcii şi securităţii. — Compară cu Ţefania 3:8.

Dezvăluirea unor factori referitori la timp

Vizibilele mişcări recente în favoarea unei mai mari unităţi mondiale şi a speranţelor de pace şi securitate care rezultă de aici constituie oare o împlinire a avertismentului profetic dat de Pavel? Aşa cum a subliniat în mod frecvent această revistă, începînd din 1914 am fost martori la împlinirea a numeroase profeţii biblice referitoare la prezenţa cerească a lui Isus în puterea Regatului (Matei, capitolele 24, 25; 2 Timotei 3:1–5; Apocalipsa 6:1–8). Isus a indicat faptul că ziua lui Iehova, cînd o distrugere bruscă va veni asupra celor răi, va sosi în timp ce unii membri ai generaţiei de oameni care au fost martori ai începutului acestui timp vor fi încă în viaţă. — Luca 21:29–33.

Apostolul Pavel a introdus de asemenea un factor referitor la timp. El a spus: „În timp ce ei vorbesc despre pace şi securitate, calamitatea este imediat asupra lor.“ Această redare a cuvintelor lui Pavel în The New English Bible arată clar că necazul cel mare are loc „în timp ce ei vorbesc“. La fel ca un hoţ — neaşteptat —  în timpul nopţii, distrugerea va izbucni atunci cînd ei se aşteaptă mai puţin, pe cînd atenţia majorităţii oamenilor este îndreptată spre pacea şi securitatea dorită. Prin urmare, deşi deocamdată nu putem spune în mod irevocabil că situaţia prezentă de pace şi securitate împlineşte cuvintele lui Pavel — sau în ce măsură va mai trebui să se dezvolte vorbirea despre pace şi securitate — faptul că această vorbire se aude acum într–o măsură fără precedent îi face conştienţi pe creştini de necesitatea de a sta treji în orice moment.

«Ciocniri» între puterile mondiale

Cînd profetul Daniel a vorbit despre timpul de strîmtorare, el a introdus de asemenea un factor referitor la timp. El a arătat că timpul de strîmtorare va surveni la sfîrşitul unui conflict îndelungat între cele două blocuri de puteri, unul numit „regele nordului“, iar celălalt, „regele sudului“ (Daniel 11:5–43). De la sfîrşitul celui de–al doilea război mondial, aceste blocuri de puteri au fost reprezentate de „regele sudului“ capitalist şi de „regele nordului“ socialist.

Daniel a prezis că rivalitatea crîncenă dintre aceste două blocuri, aşa cum s–a remarcat în cei 45 de ani trecuţi, avea să fie ca «o ciocnire», la fel cum doi luptători se străduiesc să obţină un avantaj. Recent ciocnirea pare să fi diminuat. Astfel, în luna mai a anului trecut, ministrul de externe sovietic a declarat că războiul rece s–a terminat. În luna iunie, revista Time s–a referit la o întîlnire la vîrf între Statele Unite şi Uniunea Sovietică consemnînd: „Unele dintre acordurile referitoare la controlul asupra înarmărilor şi a experienţelor atomice ar fi părut, cu cîţiva ani în urmă, o realizare extraordinară. Acum însă, dacă luăm în considerare toate acordurile, ele par ceva banal.“

Timpul este cel care va spune dacă aceste aparente bune relaţii între cele două supraputeri sînt temporare sau de durată. Un lucru este însă clar. Perioada de timp menţionată de Isus este foarte avansată. Iar lucrurile care se petrec în lume dovedesc faptul că sîntem aproape de evenimentele prezise de apostolul Pavel şi de profetul Daniel. Chiar dacă recentele evenimente politice se datoresc într–o anumită măsură influenţei bisericilor creştinătăţii, ele nu vor duce la o pace durabilă. Este evident că ele vor conduce naţiunile acestei lumi exact la ceva contrar.

[Legenda fotografiilor de la pagina 6]

Timpul va spune cît vor dura aparentele bune relaţii între cel două supraputeri

[Provenienţa fotografiei]

Misiunea URSS la ONU