26. (a) Care a fost „locul său potrivit“ pentru Cristos în ce priveşte învierea? (b) Cum arată 1 Tesaloniceni 4:16 că va exista şi o învire a altora în ordinea sau după rangul sau conform gradului de importanţă?

²⁶ Astfel trebuia să aibă loc mai întîi moartea şi învierea „răscumpărătorului“ pentru ca să poată avea loc după aceea o înviere a omenirii care avea nevoie să fie răscumpărată. Astfel învierea răscumpărătorului Isus Cristos s-a dovedit a fi de cel mai înalt ordin. El a fost înviat „la locul său potrivit“ în ce priveşte importanţa sau rangul. În afară de aceasta, înainte de învierea lui Iov, a copiilor ucişi din Betleem şi ai altor membri ai omenirii moarte, va exista o înviere a altora în ordinea, după rangul sau conform gradului de importanţă. Asupra acestui fapt ni se atrage atenţia prin cuvintele inspirate din 1 Tesaloniceni 4:16 unde citim: „Întîi vor învia cei morţi în Cristos.“ (Traducerea nouă Romănească). Cine sînt aceia care vor avea parte cei dintîi de o înviere şi cînd şi cum va avea loc lucrul acesta?

⁶ „Iată ce vă spun prin cuvîntul lui Iehova, că noi, cei vii, [creştinii născuţi de spirit] care supravieţuim pînă la prezenţa Domnului nu-i vom preceda nicidecum pe aceia [dintre creştinii născuţi de spirit] care au adormit în moarte; căci însuşi Domnul va coborî din cer cu un strigăt poruncitor [cu o poruncă rostită cu voce puternică, New International Version], cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, iar cei care sînt morţi în comuniune cu Cristos vor învia cei dintîi. După aceea, noi, cei vii, care vom supravieţui, vom fi luaţi împreună cu ei în nori, ca să-l întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel noi vom fi întotdeauna cu Domnul.“ — 1 Tes. 4:13–17.

 7. Despre care morţi anume vorbea Pavel acolo, şi cum arată Apocalips 14:12, 13 un timp special în care să fie ei înviaţi?

⁷ Aici apostolul vorbeşte nu despre morţii omenirii, în general, ci despre „aceia care au adormit în moarte“ prin Cristos, despre „cei care sînt morţi în comuniune cu Cristos.“ În ultima carte a Bibliei apostolul Ioan ne dă unele informaţii cu privire la timpul în care creştinii care au murit vor fi treziţi din somnul lor în moarte. La Apocalips 14:12, 13 Ioan scrie: „Aici [în legătură cu organizaţia mondială pentru pace şi securitate internaţională] înseamnă răbdare pentru cei sfinţi, pentru cei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Şi am auzit un glas din cer care spunea: ‘Scrie: Fericiţi sînt cei care mor în comuniune cu Domnul din acest moment înainte. Da, spune spiritul, să se odihnească de truda lor, pentru că lucrările pe care le-au făcut îi însoţesc numaidecît.’“ Astfel, deci, care este timpul numit aici „din acest moment înainte?“

 8. De ce expresia „din acest moment înainte“ înseamnă un timp în cursul prezenţei Domnului în spirit? Pune oare atunci moartea lor un capăt faptelor lor?

⁸ În lumina a ceea ce scrie apostolul Pavel la 1 Tesaloniceni 4:16, 17, el trebuie să fie un timp din cursul „prezenţei“ sau parousiei lui Isus Cristos, nu înainte de a începe aceasta, ci după aceea. Chiar şi în cursul prezenţei invizibile al lui Cristos, vor exista pe pămînt creştini născuţi de spirit care vor „muri în comuniune cu Domnul.“ Mai ales aceştia urmează să fie „fericiţi“ murind în cursul „prezenţei“ sale. Moartea lor în carne nu pune capăt faptelor lor pentru un interval oarecare de timp. De ce nu? Pentru că „lucrările pe care le-au făcut îi însoţesc numaidecît,“ sau literalmente, conform textului grecesc, îi urmează (în acelaşi moment).