‘Nu vă lăsaţi repede clătinaţi în raţiunea voastră’

„Fraţilor (. . .) vă cerem să nu vă lăsaţi repede clătinaţi în raţiunea voastră, nici să vă lăsaţi tulburaţi fie printr-o exprimare inspirată, fie printr-un mesaj verbal, fie printr-o scrisoare dată ca şi cum ar veni de la noi.“ — 2 TESALONICENI 2:1, 2.

 1. Ce amintiri frumoase avem referitor la momentul cînd am descoperit adevărul?

NOI, cei care sîntem creştini, ne găsim întotdeauna plăcerea să ne reamintim momentul cînd am descoperit adevărul care este cuprins în Cuvîntul lui Dumnezeu. Pe atunci, acest adevăr ni se părea frumos, întemeiat şi, în acelaşi timp, aducător de satisfacţii. Într-adevăr, inima noastră era tot mai plină de recunoştinţă, pe măsură ce învăţam să-l recunoaştem pe Iehova şi calităţile sale sublime, mai ales iubirea sa fără asemănare şi îndurarea sa. Pe de altă parte, noi toţi ne-am bucurat că am făcut cunoştinţă cu mulţi bărbaţi şi femei care aveau aceeaşi credinţă ca noi, care manifestau o adevărată iubire creştină şi trăiau în armonie cu principiile Scripturale.

 2. Ce perspective ni se deschid nouă, celor care îi slujim lui Iehova şi în ce situaţie spirituală ne aflăm?

² Cît de fericiţi eram în timp ce învăţam că în curînd Iehova va face să dispară durerea şi chiar moartea (Apocalips 21:3, 4). Gîndeşte-te puţin: putem spera să trăim etern pe un pămînt paradiziac, bucurîndu-ne de o sănătate perfectă şi într-o stare de fericire absolută! Toate acestea păreau să fie aproape prea frumoase pentru a fi adevărate. Şi cu toate acestea, era adevărat. Această speranţă care făcea să ne vibreze întreaga fiinţă era bine întemeiată pe Cuvîntul lui Dumnezeu. Pe atunci, am încercat fără îndoială aceleaşi sentimente pe care le-au resimţit discipolii cărora li s-a arătat Isus după învierea sa. Aceştia îşi ziceau unul altuia: „Nu ne ardea inima pe cînd ne vorbea pe drum, în timp ce ne deschidea pe deplin Scripturile?“ (Luca 24:32). În felul acesta, în momentul cînd am îmbrăţişat adevărul şi ne-am dedicat viaţa lui Iehova, noi ne-am aflat într-un paradis spiritual. Ce mare privilegiu!

 3. Ce mijloace folosesc Diavolul şi ceilalţi adversari ai noştri în încercarea lor de a ne face să pierdem binefacerile de care ne bucurăm în paradisul spiritual al lui Iehova?

³ Prezenţa noastră în acest paradis spiritual al lui Iehova nu constituie însă un lucru dobîndit în mod definitiv. Noi am intrat în mod voluntar în această stare, dar putem, de asemenea, să ieşim din ea — sau să fim expulzaţi din ea — dacă ne pierdem credinţa sau dacă încălcăm legile drepte ale lui Iehova. Bineînţeles că acest lucru nu ni se va întîmpla dacă vom întreţine ‘iubirea pe care o aveam la început’ şi dacă vom continua ca, plini de recunoştinţă, să tragem foloase din toate măsurile luate de Iehova pentru ca noi să rămînem tari din punct de vedere spiritual (Apocalips 2:4). Cu toate acestea, este o realitate faptul că Diavolul şi alţi adversari ai închinării adevărate au devenit foarte abili în arta de a înşela. N-ar trebui să uităm niciodată că ei pîndesc în permanenţă o ocazie oarecare pentru a ne ştirbi integritatea. De altfel, propaganda lor nu are alt scop decît să ne slăbească credinţa, să ne răcească iubirea faţă de Dumnezeu, să semene îndoială în mintea noastră, într-un cuvînt, să ne determine să credem că în fond, paradisul nostru spiritual nu este de loc un paradis.

 4. Ce riscăm să ni se întîmple dacă permitem să ne slăbească credinţa şi să se dezvolte în mintea noastră unele îndoieli grave?

⁴ Parafrazînd o expresie proverbială, dacă priveşti de la o distanţă foarte apropiată pădurea (paradisul spiritual) ea poate să rămînă mascată, dacă nu chiar complet ascunsă vederii din cauza copacilor (oamenii imperfecţi care se află în prezent în paradisul spiritual). În acest caz, emoţia pe care am resimţit-o atunci cînd am învăţat adevărul, speranţa minunată pe care am dobîndit-o, iubirea pe care am cultivat-o atît faţă de Dumnezeu cît şi faţă de fraţii noştri spirituali, zelul care ne-a animat în serviciul lui Iehova, toate acestea ar putea să slăbească. Dacă nu vom lua nişte măsuri radicale de înlăturare a oricărei tendinţe de slăbire spirituală, atunci normele Dumnezeului nostru iubitor ni se vor părea, în scurt timp, opresive. Hrana spirituală de calitate pe care ne-o distribuie „sclavul fidel şi prevăzător“ ni se va părea demnă de dispreţ. În ciuda iubirii care acţionează ca un factor unificator în familia slujitorilor lui Iehova, această familie va deveni în ochii noştri o adevărată casă plină de duşmani. Atunci, singura noastră satisfacţie, dar o satisfacţie coruptă, va fi probabil să ne întoarcem împotriva tovarăşilor noştri de sclavie şi să-i lovim cu calomnii sau cu semiadevăruri. — Matei 24:45–51.

 5. Cum am putea ajunge în cele din urmă să pierdem echivalentul a ceea ce au pierdut Adam şi Eva atunci cînd au fost alungaţi din Eden?

⁵ Dacă am ajunge în acest stadiu, nu numai că am pierde binefacerile de care ne bucurăm încă de pe acum în paradisul spiritual, dar, ceea ce este încă şi mai grav, ne-am compromite speranţa de a trăi veşnic în Paradisul propriu-zis. Iar acest lucru s-ar întîmpla pentru acelaşi motiv pentru care şi primii noştri părinţi au pierdut Paradisul din Eden. Într-adevăr, Adam şi Eva dispuneau de tot ceea ce le trebuia pentru a fi perfect fericiţi. Nu depindea decît de ei să trăiască veşnic! Dar independenţa — adică o învăţătură nouă în realitate — li s-a părut a fi mai bună decît ascultarea de Iehova şi bucuriile din Eden. Eva a fost înşelată. Adam, desigur, nu a fost înşelat, dar el a permis ca împrejurările, — şi influenţa puternică exercitată de soţia lui — să-l determine să păcătuiască. În acest fel, ei au fost alungaţi din Paradis, pentru a duce o viaţă mizerabilă şi aşteptînd, în cele din urmă, moartea. Amîndoi au pierdut speranţa de a trăi veşnic şi au transmis ca moştenire tuturor descendenţilor lor păcatul şi moartea (Geneza 3:1–7, 14–19, 24; 1 Timotei 2:14; Romani 5:12). În felul acesta, ei au plătit foarte scump pretinsa lor independenţă.

 6. (a) Ce îngrijorare a exprimat Pavel cu privire la unii membri ai adunării din Corint? (b) Cum a împărtăşit el aceeaşi îngrijorare în scrisoarea pe care a scris-o adunării din Tesalonic?

⁶ Pavel a exprimat această îngrijorare: „Dar mi-e teamă ca nu cumva, aşa cum şarpele a sedus-o pe Eva prin viclenia lui, — mintea voastră să fie coruptă şi îndepărtată de sinceritatea şi de castitatea care i se cuvine lui Cristos“ (2 Corinteni 11:3). Apostolul a considerat că era necesar să abordeze anumite învăţături eronate care circulau în timpul său. De exemplu, în a doua scrisoare a sa adresată adunării din Tesalonic, el scrie: „Fraţilor (. . .) vă cerem să nu vă lăsaţi repede clătinaţi în raţiunea voastră, nici să vă lăsaţi tulburaţi fie printr-o exprimare inspirată, fie printr-un mesaj verbal, fie printr-o scrisoare dată ca şi cum ar veni de la noi, conform cărora ziua lui Iehova a sosit. Nimeni să nu vă seducă în vreun fel.“ — 2 Tesaloniceni 2:1–3.

Să ne ferim de orice legături cu apostaţii

 7. (a) Ce întrebări ţi s-ar putea ridica în cazul în care ai găsi în corespondenţa ta o scrisoare provenind de la apostaţi? (b) De ce este primejdios ca un creştin să fie prea sigur de sine, atunci cînd este vorba de a se ţine la distanţă de influenţa apostaţilor?

⁷ Dar cum stau lucrurile cu tine? Ce anume ai face tu dacă ai intra în legătură cu ideile unui apostat, cu nişte argumentări perfide, menite să te convingă că doctrinele sau credinţa Martorilor lui Iehova ar fi false? Care ar fi, de pildă, reacţia ta atunci cînd, deschizînd o scrisoare care-ţi este adresată, ai constata imediat că ea provine de la o astfel de persoană? Te-ar îndemna curiozitatea să o citeşti, fie chiar şi numai pentru a şti despre ce anume îţi vorbeşte? Tu ţi-ai putea spune probabil astfel: „Nu risc nimic. Sînt suficient de tare în adevăr. Şi în orice caz, dacă noi posedăm adevărul, nu avem nici un motiv să ne temem. Adevărul va ieşi victorios din încercare.“ Unii creştini au gîndit în acest mod şi au ajuns să-şi hrănească mintea cu idei eronate, iar urmarea a fost că au început să aibă îndoieli grave. (Vezi Iacob 1:5–8.) Aminteşte-ţi de avertismentul consemnat în 1 Corinteni 10:12: „Cine crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă.“

 8. De ce ajutor au nevoie aceia care sînt asaltaţi de îndoieli?

⁸ Unii dintre creştinii în inima cărora apostaţii semănaseră îndoieli, au ajuns să se restabilească, graţie interesului plin de grijă iubitoare, manifestat de către fraţii lor, dar restabilirea lor a avut loc după multe dureri şi perturbări de ordin spiritual. Desigur că ei s-ar fi putut cruţa de toate aceste probleme. În Proverbe 11:9 citim: „Prin gura lui, cel care este apostat cauzează ruina semenului său, dar prin cunoştinţă cei drepţi sînt eliberaţi.“ La rîndul său, Iuda le-a adresat fraţilor săi creştini următorul îndemn: „Continuaţi să arătaţi îndurare celor care au îndoieli; salvaţi-i smulgîndu-i din foc“ (Iuda 22, 23). În ceea ce îl priveşte pe Pavel, el l-a sfătuit pe Timotei ca în calitate de supraveghetor, să instruiască „cu blîndeţe pe cei care nu manifestă o atitudine favorabilă; întrucît se poate ca Dumnezeu să le dea căinţa care duce la o cunoştinţă exactă a adevărului şi să revină la raţiune, desprinzîndu-se din capcana Diavolului, deoarece au fost prinşi de vii de el pentru a face voinţa acestuia.“ — 2 Timotei 2:25, 26.

 9. În ce situaţie lipsită de orice speranţă se află cei care abandonează închinarea adevărată?

⁹ Din nefericire, alţii au alunecat în cea mai completă absurditate, pînă acolo încît s-au reîntors la doctrinele false ale creştinătăţii. Petru a descris însă situaţia lipsită de orice speranţă în care ajung acele persoane care au umblat un timp în adevăr, dar care în cele din urmă, s-au abătut de la el. Petru a spus: „În mod sigur, dacă, după ce au scăpat de murdărirea din partea lumii printr-o cunoştinţă exactă a Domnului şi Salvatorului Isus Cristos, sînt antrenaţi din nou în aceste lucruri şi sînt învinşi, starea finală a devenit mai rea decît cea dintîi.“ Apostolul îi compară apoi cu un cîine care se întoarce la ceea ce a vomitat şi cu o scroafă care, imediat după ce a fost spălată, aleargă să se bălăcească din nou în mlaştina sa cu noroi. — 2 Petru 2:20–22.

10. (a) Ce spune Iehova cu privire la atitudinea noastră faţă de apostaţi? (b) Cu ce anume ar corespunde citirea scrierilor unui apostat?

¹⁰ S-ar părea să avem tendinţa de a ne astupa urechile atunci cînd nişte oameni ne spun: „Nu asculta aceste lucruri!“ sau „Nu citi aceste lucruri!“ Dar nu uita, că, în cazul de faţă Iehova este cel care ne indică, prin intermediul Cuvîntului său atitudinea pe care trebuie să o adoptăm. Şi ce anume declară el cu privire la apostaţi? „Evitaţi-i“ (Romani 16:17, 18). „Încetaţi a vă amesteca în compania cuiva“ (1 Corinteni 5:11). „Să nu-l primiţi niciodată în casele voastre şi să nu-i adresaţi nici un salut“ (2 Ioan 9, 10). Toate acestea sînt nişte instrucţiuni clare, nişte ordine categorice. Dacă am citi, din curiozitate, scrierile unui apostat notoriu, nu ar corespunde oare acest fapt cu invitarea în casa noastră a unui adversar al închinării adevărate, ca să ne expună, astfel, pe îndelete, vederile sale?

11, 12. (a) Ce exemplu ne ajută să înţelegem că nu putem citi fără riscuri scrierile unor apostaţi? (b) Cum reiese de aici întregul interes pe care îl poartă Iehova pentru poporul său?

¹¹ Să examinăm un exemplu. Dacă ai avea un fiu adolescent care ar găsi o revistă pornografică în cutia de scrisori, ce anume ai face? Să presupunem că, din curiozitate, el ar manifesta dorinţa să o citească. Ce i-ai spune atunci? ‘Da, fiul meu, citeşte-o! Oricum nu rişti nimic: de cînd erai copil mic ţi s-a explicat că imoralitatea sexuală este un lucru rău. La urma urmei, trebuie să şti ce se petrece în lume ca să te poţi convinge că într-adevăr nu este vorba despre ceva frumos.’ I-ai aduce tu o asemenea argumentare? Categoric, nu! Mai mult ca sigur că i-ai arăta fiului tău ce pericole prezintă revista respectivă şi i-ai cere să o distrugă. Din ce motiv? Deoarece, indiferent de forţa pe care a dobîndit-o cineva din adevăr, dacă se nutreşte cu ideile corupte care sînt prezentate în astfel de publicaţii, atunci acea persoană va ajunge în mod inevitabil să-şi păteze mintea şi inima. Dorinţele rele latente pe care le va semăna o asemenea lectură în adîncul inimii adolescentului constituie un mare pericol şi anume pericolul ca, într-o zi, să genereze un apetit sexual impur. Care ar fi rezultatul acestui fapt? Iacob ne-a avertizat că o dorinţă rea, o dată fecundată, produce păcatul, iar păcatul, la rîndul lui, duce la moarte (Iacob 1:15). De ce să ne expunem pericolului de a declanşa această reacţie în lanţ?

¹² Prin urmare, noi am lua cu certitudine nişte măsuri energice, pentru a-i proteja pe copiii noştri de pornografie. În acest caz, nu este logic oare, ca Tatăl nostru ceresc să ne protejeze într-un mod similar de fornicaţia spirituală din care face parte apostazia? Iată din ce motiv el ne spune fără nici un înconjur: Nu te atinge de aceste lucruri!

13. Ce putem face dacă, în decursul activităţii de predicare, întîlnim persoane care ne pun întrebări referitoare la ceea ce spun sau scriu apostaţii?

¹³ Dar să presupunem că în activitatea de predicare întîlnim o persoană care ne pune unele întrebări şi ridică unele obiecţiuni identice cu cele ale adversarilor noştri. Bineînţeles că dacă persoana respectivă nu este sinceră, ci doreşte numai să contrazică, lucrul cel mai bun ar fi să întrerupem cît mai repede discuţia şi să plecăm mai departe în lucrare. Dar în cazul în care o persoană sinceră ne pune întrebări cu privire la anumite afirmaţii ale unor apostaţi, ce vom face deci? Am putea s-o întrebăm în primul rînd ce anume o frămîntă în mod exact. Probabil că este vorba despre unul sau două puncte precise. În acest caz, să nu ne îndepărtăm prea mult de aceste puncte. Vom răspunde cu ajutorul Scripturilor, a publicaţiilor Societăţii şi a adevărurilor pe care le-am învăţat asupra subiectului respectiv. Nu avem în nici un fel nevoie să citim vreo carte sau vreo broşură plină de calomnii sau de semiadevăruri, pentru ca astfel să respingem afirmaţiile şi doctrinele mincinoase ale adversarilor noştri.

Să ne punem încrederea în Iehova

14. Ce interes plin de iubire manifestă faţă de noi Tatăl nostru ceresc şi de ce ne putem încrede pe deplin în el?

¹⁴ Pe măsură ce înaintăm, fortificîndu-ne credinţa şi rămînînd activi în lucrarea Regatului, să ne punem, fără ezitare, încrederea în Iehova. El este Tatăl nostru ceresc, el ne iubeşte, şi doreşte fericirea noastră. El ne adresează avertismente şi ne învaţă prin intermediul Cuvîntului său şi a unor directive precise pe care ni le transmite organizaţia sa vizibilă. Dacă un copil i-ar cere pîine şi peşte tatălui său care îl iubeşte, acesta nu i-ar da o piatră sau un şarpe, nu-i aşa? În mod asemănător, nici Dumnezeu nu ne va înşela aşteptările (Matei 7:7–11). Cu toate acestea, el nu ne scuteşte complet de tentaţiile Diavolului şi nici de minciunile şi propaganda diabolică. Dumnezeu declară despre sine însuşi: „Eu, Iehova, sînt Dumnezeul tău, Cel care te învaţă să tragi tu însuţi folos, Cel care te face să calci pe calea pe care trebuie să umbli“ (Isaia 48:17). Într-adevăr, Iehova ‘ne învaţă să tragem noi înşine folos’. El ne cere să ne ţinem la distanţă de apostaţi şi de învăţăturile lor, fapt care va fi spre protecţia noastră. Este în joc însăşi viaţa noastră.

15. Ce avertizări a dat Pavel cu referire la cei care vor încerca să-i atragă pe discipoli după el?

¹⁵ Apostolul Pavel le adresase unor bătrîni asemenea lui următorul avertisment: „Din mijlocul vostru se vor ridica oameni care vor vorbi lucruri deformate, pentru a-i atrage pe discipoli după ei“ (Fapte 20:30). Dacă noi ascultăm mereu argumentele perfide şi demonstraţiile amăgitoare ale apostaţilor, atunci, aceste „lucruri deformate“ vor ajunge să ne pară, în cele din urmă, corecte. Cu cît a privit mai mult fructul interzis şi cu cît a ascultat mai mult argumentaţiile false ale Diavolului, cu atît mai mult a devenit convinsă că acesta avea dreptate. Pavel a lansat acest avertisment: „Luaţi seama: s-ar putea să existe cineva care să vă poarte ca pe o pradă prin intermediul filozofiei şi al înşelătoriilor goale, conform tradiţiei oamenilor, conform lucrărilor elementare ale lumii şi nu în conformitate cu Cristos (Coloseni 2:8). Apostolul a mai declarat, de asemenea, că „prin cuvinte dulci şi printr-un limbaj măgulitor, ei [apostaţii] seduc inimile celor inocenţi“. (Romani 16:17, 18; compară 2 Corinteni 11:13–15.) Natural că, dacă există unii care se lasă cuceriţi de propaganda acestora, nu înseamnă ca şi noi să le urmăm exemplul. Este potrivit însă să ne menţinem vigilenţi.

16. Ce avertismente biblice ne pot ajuta să rezistăm eforturilor depuse de Diavol pentru a ne înşela şi a ne abate de la închinarea adevărată?

¹⁶ Tactica Diavolului nu s-a schimbat faţă de cea din Eden. El continuă să ridice unele întrebări viclene şi să speculeze egoismul victimelor sale. Petru a scris: „Şi printre voi vor fi învăţători falşi. Aceştia vor introduce discret secte distructive (. . .) Ei vă vor exploata cu lăcomie prin cuvinte prefăcute“ (2 Petru 2:1–3). Cuvintele prefăcute au întotdeauna o aparenţă de adevăr. În 2 Timotei 2:14–19, Pavel arată cît este de important să utilizăm Cuvîntul lui Iehova pentru a repune lucrurile în ordine. Cu toate acestea, el mai subliniază încă şi necesitatea de a-i respinge pe apostaţi, ale căror ‘cuvîntări goale atentează la ceea ce este sfînt’, deoarece, continuă Pavel, „cuvîntul lor se va întinde asemenea cangrenei“.

17, 18. (a) În ce sens este comparabilă învăţătura apostaţilor cu cangrena? (b) Cum ne avertizează apostolul Petru referitor la cei care se străduiesc să ne abată de la închinarea curată? (c) La ce întrebări se va da răspuns în articolul următor?

¹⁷ Pavel utilizează aici o comparaţie excelentă. Într-adevăr, asemenea cangrenei, argumentaţiile apostaţilor au ca efect, nici mai mult nici mai puţin, decît răspîndirea rapidă a morţii spirituale. Pe de altă parte, întrucît membrii adunării sînt comparaţi cu un corp uman, există pericolul ca toţi să fie contaminaţi. Aşadar, dacă o persoană care răspîndeşte învăţături apostate nu-şi revine la o stare de bună sănătate spirituală, cu toate că i s-a aplicat cu blîndeţe dar şi cu fermitate un tratament din Cuvîntul lui Dumnezeu, atunci nu mai rămîne decît ca o astfel de persoană să fie îndepărtată (adică exclusă), pentru a-i proteja pe ceilalţi membri ai corpului. (Vezi Tit 1:10, 11.) Nu te lăsa deci contaminat de această cangrenă spirituală care cauzează moartea. Protejează-ţi sănătatea spirituală evitînd orice contact cu argumentele apostaţilor. Urmează sfatul înţelept din 2 Petru 3:17, 18: „Voi deci, iubiţilor, avînd această cunoştinţă anticipată, păziţi-vă ca să nu vă lăsaţi antrenaţi împreună cu ei de eroarea celor care sfidează legea şi să nu cădeţi de la propria voastră statornicie. Nu, ci continuaţi să creşteţi în favoarea nemeritată şi în cunoaşterea Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos.“

¹⁸ Dar cum ne putem feri de apostazie? Ce trebuie să facem pentru a nu permite ca inima noastră să se îndrepte spre argumentele apostaţilor? Vom vedea în articolul următor.

Îţi mai aminteşti răspunsul?

◻ Cum am putea pierde binefacerile de care ne bucurăm în paradisul spiritual al lui Iehova?

◻ De ce se poate face o paralelă între lectura unei scrisori a apostaţilor şi lectura unei reviste pornografice?

◻ Ce putem face dacă ni se pun unele întrebări referitoare la anumite declaraţii ale apostaţilor?

◻ De ce învăţăturile apostaţilor sînt comparabile cu cangrena?