6. Ce informaţie suplimentară dă Pavel cu privire la omul nelegiuirii?

⁶ Pavel îl descrie în continuare pe acest om al nelegiuirii spunînd: „El se situează în opoziţie şi se ridică mai presus de oricine este numit «dumnezeu» sau obiect de veneraţie, astfel că se aşază în templul lui Dumnezeu, afişîndu–se în public drept dumnezeu“ (2 Tesaloniceni 2:4). Pavel a avertizat, aşadar, că Satan avea să ridice un nelegiuit, un fals obiect de veneraţie, care avea să se plaseze chiar deasupra legii lui Dumnezeu.

Ei se înalţă mai presus de alţii

10. Ce relaţii întreţine omul nelegiuirii cu conducătorii politici?

¹⁰ Istoria demonstrează că această clasă a omului nelegiuirii a dat dovadă de o atît de mare mîndrie şi aroganţă încît a ajuns să–şi impună punctul său de vedere în faţa conducătorilor lumii. Sub pretextul doctrinei «dreptului divin al regilor» clerul s–a prezentat drept intermediarul principal între regi şi Dumnezeu. Clericii au încoronat şi detronat regi şi împăraţi şi au reuşit să manevreze masele în favoarea sau împotriva conducătorilor. De fapt, ei au spus la fel ca şi preoţii de frunte ai iudeilor care l–au respins pe Isus: „Noi nu avem nici un rege în afară de cezar“ (Ioan 19:15). Cu toate acestea, învăţătura lui Isus este clară: „Regatul meu nu face parte din această lume“, a spus el. — Ioan 18:36.

11. Cum s–au înălţat clericii mai presus de alţii?

¹¹ Pentru a se înălţa cu mult deasupra poporului de rînd, această clasă a omului nelegiuirii a adoptat o îmbrăcăminte deosebită, de obicei neagră. În plus, membrii ei s–au împodobit cu tot felul de ornamente fastuoase, purtînd coroane, cruci şi mitre. (Compară Matei 23:5, 6.) Dar Isus şi discipolii săi nu au avut o astfel de îmbrăcăminte: ei erau îmbrăcaţi la fel ca poporul de rînd. Membrii clerului au adoptat, de asemenea, titluri cum ar fi „Tată“, „Tată Sfînt“, „Prea Sfinţitul“, „Înalt Prea Sfinţitul“, „Excelenţa sa“ şi „Eminenţa sa“, titluri prin care ei «s–au înălţat mai presus de toţi ceilalţi». Însă, cu privire la titlurile religioase Isus a afirmat: „Să nu numiţi pe nimeni părintele vostru pe pămînt“ (Matei 23:9). În mod asemănător, Elihu, mustrîndu–i pe consolatorii ipocriţi ai lui Iov, a spus: „Să nu arăt, vă rog, parţialitate unui om; şi nu voi conferi titlu unui om pămîntean.“ — Iov 32:21.