Capitolul 4

Învaţă să cunoşti ceea ce nu se vede

SUBIECT DE DISCUŢIE: Cum putem învăţa să-l cunoaştem pe Dumnezeul invizibil? (1—3)

MULTE dintre cele mai fascinante lucruri sînt invizibile. Extraordinara dezvoltare a unui copil în pîntecele mamei sale, de exemplu, a rămas mult timp un „miracol“ invizibil, pînă la prima fotografiere, care a fost de-a dreptul surprinzătoare.

² Există şi alte fenomene importante care nu se pot vedea, ca forţa magnetică şi cea a gravitaţiei. Şi totuşi ele sînt reale. Noi putem învăţa multe lucruri despre ele, observîndu-le efectul. De aceea, dacă am dori să-l cunoaştem pe Creatorul nostru, — cum de altfel şi dorim — va trebui să depunem unele eforturi. — Vezi Ioan 3:12.

³ Pentru a învăţa să-l cunoaştem pe Dumnezeu, pe care nu-l putem vedea, noi dispunem de două surse esenţiale. Pavel, unul dintre apostolii lui Isus Cristos, a menţionat-o pe una dintre acestea atunci cînd a scris: „Însuşirile sale invizibile, ba chiar şi puterea sa eternă şi Divinitatea sa, se văd cu claritate de la crearea lumii, căci ele pot fi percepute datorită lucrurilor făcute“ (Romani 1:20). Creaţia mărturiseşte despre existenţa unei Fiinţe Supreme. Şi mai mult decît atît, ea ne dă indicii privitoare la calităţile sale, ne arată cum este el în realitate. Cea de a doua sursă este cu mult mai importantă, pentru că ea ne dă informaţii mult mai exacte cu privire la Dumnezeu. Această din urmă sursă este revelaţia scrisă care se găseşte în Biblie.

CUM ESTE DUMNEZEU?

De ce putem fi siguri că Dumnezeu deţine o putere impresionantă şi că se poate servi de ea? (4—8)

⁴ Conform Bibliei, Isus a declarat că „Dumnezeu este spirit“ (Ioan 4:24). Aceasta înseamnă că el nu are un corp de carne, ca noi. Celor ce recunosc existenţa unor realităţi invizibile ca forţa gravitaţională, magnetismul şi undele radio, n-ar trebui să le vină greu să accepte acest lucru. Există totuşi o diferenţă esenţială, deoarece Dumnezeu este o persoană vie şi inteligentă, ale cărei calităţi pot fi observate. Care sînt unele dintre aceste calităţi?

⁵ Ai urmărit vreodată valurile uriaşe ale oceanului, spărgîndu-se de stînci, sau ai fost vreodată martor al unei erupţii vulcanice? Acestea nu sînt decît nişte manifestări în miniatură ale puterii pe care trebuie s-o posede Creatorul, căci el a făcut pămîntul şi forţele ce acţionează pe el.

⁶ Graţie faimoasei ecuaţii a lui Einstein E=mc², savanţii explică faptul că materia nu este altceva decît energia înmagazinată în atomi. Oamenii au demonstrat adevărul acestei afirmaţii, provocînd explozia bombelor lor atomice. Dar ai ştiut că această înspăimîntătoare explozie eliberează mai puţin de unu la sută din energia potenţială a atomilor? Imaginează-ţi extraordinara putere a Creatorului care a asamblat toţi atomii din univers. Cu mii de ani înaintea naşterii lui Einstein, Scripturile au recunoscut că Fiinţa Supremă este izvorul unei energii imense (Isaia 40:29). Pe bună dreptate îl numesc ele, în repetate rînduri, „Dumnezeul Atotputernic“. — Geneza 17:1; Apocalips 11:17.

⁷ Dumnezeu a folosit adesea forţa sa în aşa fel încît oamenii i-au simţit direct efectele. Astfel s-au petrecut lucrurile în timpul exodului, cînd Dumnezeu i-a eliberat pe Moise şi pe israeliţi din Egipt. Poate vei dori să citeşti cu voce tare această scurtă relatare pe care o poţi găsi în Exod 13:21—14:31. Închipuie-ţi că eşti printre cei ocrotiţi de o impresionantă coloană de nori în timpul zilei şi de o coloană de foc în timpul nopţii. Ce ai fi simţit văzînd că armata care vine să vă urmărească are să vă ajungă la Marea Roşie? Imaginează-ţi şi momentul în care Dumnezeu, folosindu-se de puterea sa, a despicat apele care au format două ziduri înalte de o parte şi de alta, pentru a vă permite să scăpaţi cu viaţă. Ce Dumnezeu măreţ! — Exod 15:1, 2, 11; Daniel 4:35.

⁸ Acest eveniment a demonstrat, de asemenea, că Dumnezeu poate declanşa acţiuni de la distanţă. De aceea el şi-a folosit forţa sa activă invizibilă, spiritul său, sau spiritul sfînt. Deşi această forţă activă este impersonală, ea poate să dezvolte putere, aşa ca o puternică rafală de aer. Dumnezeu s-a servit de spiritul său pentru a crea universul material (Psalm 33:6; Geneza 1:2). El îl poate utiliza şi pentru a-i întări sau a-i ajuta pe oameni — Judecători 14:5, 6; Psalm 143:10.

Ce ar trebui să ştim despre Dumnezeu în ceea ce priveşte cunoştinţa sa? Dar în ce priveşte înţelepciunea? (9—11)

⁹ Omul care inventează un mecanism cunoaşte, desigur, structura şi funcţiile lui. Spectacolul pe care ni-l oferă pămîntul şi cerurile nu ne asigură oare de faptul că Dumnezeu posedă o vastă cunoştinţă? Chimiştii îşi petrec întreaga lor viaţă căutînd să cunoască şi să înţeleagă compoziţia substanţelor naturale. Ce cunoştinţe trebuie deci să posede Cel ce a creat aceste substanţe! Savanţii studiază celula şi cele mai mici forme de viaţă. Creatorul tuturor acestor lucruri desigur că trebuie să cunoască perfect acest domeniu, pentru a putea crea mai întîi viaţa!

¹⁰ Cunoştinţa lui Dumnezeu cuprinde întregul univers. El le poate chema pe nume pe fiecare dintre miliardele de stele pe care le-a creat (Isaia 40:26). După ce a ascultat descrierea doar a cîtorva aspecte ale imensei cunoştinţe a lui Dumnezeu, un om pe nume Iov a recunoscut smerit: „Eu ştiu că tu poţi face orice lucru şi că nici o idee nu este irealizabilă pentru tine“ (Iov 42:2). N-avem noi oare încă şi mai multe motive de a împărtăşi această părere?

¹¹ În afară de acest lucru, Dumnezeu este întruchiparea înţelepciunii, deoarece el ştie să-şi pună în practică în mod perfect cunoştinţa. De exemplu, el a conceput plantele în aşa fel încît să poată combina apa şi bioxidul de carbon din aer pentru a fabrica zaharuri şi amidon, care sînt necesare pentru alimentaţia oamenilor şi animalelor. Plantele mai fabrică şi grăsimi complexe, proteine şi vitamine necesare sănătăţii noastre. Toată hrana noastră depinde de un ciclu extraordinar în care intervine soarele, ploaia, fulgerele şi bacteriile din sol (Ieremia 10:12; Isaia 40:12–15). Pe măsură ce învăţăm să cunoaştem modul de a proceda al lui Dumnezeu, vom înţelege de ce unul dintre scriitorii Bibliei a putut exclama: „O, adîncimea bogăţiilor şi înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu!“ (Romani 11:33). Oare nu asemenea sentimente ai dori să nutreşti faţă de Dumnezeul căruia i te închini?

O PERSONALITATE ATRĂGĂTOARE

Ce foloase tragem din manifestarea personalităţii lui Dumnezeu? (12—14)

¹² Vei recunoaşte fără prea mare greutate că marele nostru Creator s-a îngrijit de necesităţile noastre cu multă bunătate şi generozitate. Noi am menţionat deja unele amănunte privitoare la măsurile luate de El în vederea producerii hranei noastre. Dar scriitorul unui psalm biblic a mai adăugat:

„Tu faci să tîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi. Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului (. . .) Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană: vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care-i întăreşte inima.“ — Psalm 104:10–15, Biblia Cornilescu.

Dumnezeu a pregătit pămîntul în aşa fel încît să producă mai multă hrană decît ar avea nevoie omenirea întreagă. Tragicele crize de alimente care au cauzat atîta suferinţă sînt rezultatul lăcomiei omului sau al unei proaste administrări.

¹³ Creatorul nostru nu s-a mulţumit doar să ne asigure din abundenţă cele necesare vieţii. El face ca aceste lucruri să devină şi un izvor de bucurii. Dumnezeu ar fi putut să ne dea alimente hrănitoare, însă fără gust. Dar hrana sănătoasă de care dispunem ne oferă o varietate infinită de gusturi delicioase. Să nu uităm nici faptul că Dumnezeu a făcut în aşa fel ca noi să ne putem bucura de frumuseţea culorilor, cum sînt acelea ale florilor, ale fructelor. Şi să nu uităm nici faptul că ne-a dat şi facultatea de a ne bucura de muzică. Ce sentimente faţă de Dumnezeu trezesc în tine toate aceste lucruri?

¹⁴ După ce au meditat asupra acestor lucruri, multe persoane au ajuns la convingerea profundă că Dumnezeu este plin de iubire. Biblia exprimă aceleaşi sentimente prin intermediul apostolului Ioan, care a scris: „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:8). Creatorul este însăşi personificarea iubirii; aceasta este însuşirea sa predominantă. Dacă cineva ţi-ar cere să-l descrii pe Dumnezeu, probabil că ai menţiona în primul rînd această însuşire. Acest Dumnezeu plin de iubire manifestă o caldă afecţiune faţă de fiinţele umane. Dumnezeu nu este o idee abstractă şi nici o divinitate îndepărtată, inaccesibilă. El este o persoană plină de căldură, cu care noi putem întreţine relaţii de prietenie. Isus a spus că discipolii săi se puteau ruga lui Dumnezeu, adresîndu-i-se ca unui Tată, adică adresîndu-i-se ca unuia care le era apropiat şi care se interesa de ei. — Matei 6:9.

Cum dovedeşte Dumnezeu că se interesează de noi în mod iubitor? Ce sentiment trezeşte acest lucru în tine? (Psalm 30:4, 5) (15—17)

¹⁵ Cînd iubim într-adevăr pe cineva, nu-i dorim decît binele. Dumnezeu nutreşte aceleaşi sentimente faţă de fiinţele umane. Din iubire faţă de noi, El ne atrage atenţia asupra lucrurilor ce ne-ar putea dăuna. Avertismentele sale constituie o protecţie pentru noi. De asemenea, ele ne ajută să înţelegem normele sale şi modul în care acţionează şi reacţionează El. De exemplu, Biblia spune că El urăşte minciuna (Proverbe 6:16–19; 8:13; Zaharia 8:17). Faptul acesta ne dă siguranţa că Dumnezeu nu poate să mintă; aşadar noi putem avea o desăvîrşită încredere în tot ce ne spune El (Tit 1:2; Evrei 6:18). Prin urmare, dacă dăm peste afirmaţii biblice ce ni se par prea restrictive, noi trebuie să recunoaştem că ele reflectă în realitate personalitatea dreaptă şi iubitoare a lui Dumnezeu, precum şi interesul pe care ni-l poartă.

¹⁶ Şi ca să ne ajute să-l considerăm pe Dumnezeu drept o persoană în care ne putem încrede, Biblia ne informează că în afară de iubire Dumnezeu manifestă şi alte sentimente. De exemplu, El s-a „întristat“ cînd omul s-a abătut de la căile lui drepte (Psalm 78:8–12, 32, 41). El se bucură cînd oamenii fac ceea ce este bine (Proverbe 27:11; Luca 15:10). Cînd comitem greşeli, el se arată compătimitor faţă de noi, milos şi înţelegător. Psalmul 103:8–14 va fi foarte încurajator pentru tine. În sfîrşit, Creatorul este nepărtinitor; el dă soare şi ploaie tuturor, şi acceptă închinarea oamenilor de orice rasă sau naţionalitate. — Fapte 14:16, 17; 10:34, 35.

¹⁷ Fericirea este dorită de aproape toţi oamenii. Deci avem motive bine întemeiate de a dori să-l cunoaştem pe Cel Preaînalt. Biblia îl descrie drept „fericitul Dumnezeu“ care doreşte ca noi să fim la fel (1 Timotei 1:11; Deuteronom 12:7). El răsplăteşte întotdeauna pe cei ce exercită credinţă în el (Evrei 11:6; 13:5). Dumnezeu a luat măsuri care să permită oamenilor să se bucure etern de sănătate şi fericire. Lucrul acesta îl vom vedea în continuare în această carte.

„SINGURUL“ DUMNEZEU

Ce putem învăţa privitor la numele lui Dumnezeu şi la durata vieţii sale? (18, 19)

¹⁸ Un alt fapt important pe care ni-l dezvăluie Biblia este acela că Dumnezeu, Creatorul, are un nume personal. În ebraică acest nume se scria cu aceste patru consoane: יהוה. Majoritatea limbilor moderne au un mod comun de a reda acest nume personal. În limba română este Iehova. Psalm 83:18 ne spune că toţi trebuie „să ştie că tu, al cărui nume este Iehova, tu singur eşti Cel Preaînalt peste tot pămîntul.“ (Vezi şi Ioan 17:6.) Să reţinem că numai el este Cel Preaînalt. Nu există decît o singură Fiinţă Supremă. Israeliţii din antichitate au exprimat adeseori în felul următor această idee: „Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova. Şi tu trebuie să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi cu toată forţa ta vitală.“ — Deuteronom 6:4, 5; vezi şi Ioan 17:3.

¹⁹ Un raţionament sănătos ne spune că Dumnezeul nostru, Iehova, este etern. Oamenii de ştiinţă afirmă că universul datează de miliarde de ani. Dar se subînţelege că şi mai înainte a existat Creatorul. De fapt, Biblia îl numeşte „Rege al eternităţii“, adică fără început şi fără sfîrşit (1 Timotei 1:17; Apocalips 4:11; 10:6). Cele cîteva mii de ani de cînd omul există pe pămînt nu sînt decît o clipă în comparaţie cu eternitatea lui Iehova. — Psalm 90:2, 4.

ALTE FIINŢE INVIZIBILE

De ce Dumnezeu nu este singur în ceruri? (20, 21)

²⁰ Biblia ne mai dezvăluie că există şi creaturi spirituale. Biblia arată că au fost create şi persoane de domeniu spiritual. După ce multă vreme a existat singur, Cel Atotputernic a hotărît să creeze persoane spirituale. La început l-a adus în existenţă pe „cel întîi-născut din toată creaţia“, pe „începutul creaţiei lui Dumnezeu“ (Coloseni 1:15; Apocalips 3:14). Acest întîi-născut a fost alături de Dumnezeul cel Atotputernic la începutul creaţiei. Iehova l-a folosit, mai tîrziu, ca purtător de cuvînt, sau Cuvîntul, în vederea comunicării cu celelalte creaturi ale sale (Ioan 1:1–3; Coloseni 1:16, 17). La un moment dat acest Fiu întîi-născut a fost trimis pe pămînt pentru a deveni omul Isus Cristos. — Galateni 4:4; Luca 1:30–35.

²¹ Prin intermediul acestui prim Fiu creat, Dumnezeu a făcut şi alte creaturi spirituale numite îngeri. Aceştia îl servesc pe Dumnezeu ca mesageri, îndeplinind diverse sarcini în univers şi intervenind în favoarea oamenilor. — 2 Petru 2:11; Evrei 2:6, 7; Psalm 34:7; 103:20.

Ce relaţii există între Tatăl şi Fiul? (22, 23)

²² Logica şi Biblia ne arată că Fiul întîi-născut, creat de Dumnezeu şi trimis apoi pe pămînt, nu poate fi egal cu Tatăl său. Unii, care pretind a crede în Biblie, promovează învăţătura că Isus şi Tatăl său sînt elemente sau părţi egale ale unei divinităţi compuse. Această idee nu este nouă, deoarece multe religii ale antichităţii adorau grupuri de zei. Biblia însă arată cît se poate de clar că Isus este o persoană distinctă, care şi-a primit puterea de la Tatăl său Cel Atotputernic. Ne asigură că Cel Atotputernic ştie lucruri pe care Isus nu le ştie şi că acesta din urmă nu a fost niciodată egal al Tatălui său, nici în timpul existenţei sale pămînteşti şi nici după aceea. — Ioan 5:30; 8:28; 14:10, 28; Marcu 13:32.

²³ În decursul miilor de ani pe care i-a trăit în ceruri, Fiul s-a bucurat de relaţii strînse cu Dumnezeul cel Atotputernic, astfel încît el a putut învăţa multe lucruri de la Tatăl său, imitîndu-l în modul de a proceda. Astfel, atunci cînd discipolii i-au cerut: „Arată-ni-l pe Tatăl“, Isus le-a răspuns: „Cel care m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl“ (Ioan 14:8, 9; 1:18). Relatările biblice referitoare la viaţa pămîntească a lui Isus ne învaţă numeroase lucruri despre Tatăl, bunăoară de ce procedează el într-un anumit fel şi ce anume aşteaptă din partea noastră. Odată Isus a spus: „Eu sînt calea, adevărul şi viaţa“ (Ioan 14:6). Este deci esenţial ca noi să căutăm a-l cunoaşte pe el mai bine, şi deci să-l cunoaştem pe Tatăl. Citirea Evangheliei lui Ioan va fi de un mare ajutor în acest sens. Făcînd această lectură, nu trebuie să ne oprim numai asupra faptelor sau asupra anumitor detalii, ci să încercăm să fim absorbiţi sau preocupaţi de spiritul de care era animat Cristos. El este cea mai importantă fiinţă umană pe care s-ar cuveni s-o cunoaştem.

AVEM NEVOIE DE DUMNEZEU

De ce ar trebui ca Dumnezeu să joace un rol important în viaţa noastră? (24, 25)

²⁴ Pe măsură ce învăţăm să-l cunoaştem pe Cel Atotputernic prin intermediul creaţiei şi prin lectura Bibliei, devine tot mai clar că oamenii n-au fost făcuţi să trăiască independenţi de Dumnezeu. Noi am fost creaţi pentru a întreţine relaţii cu el, pentru că de la el primim viaţa şi el ne asigură în fiecare zi lucrurile necesare menţinerii ei. Cine încearcă să fie independent de el şi de Cuvîntul său, Biblia, poate fi asemănat cu cineva care încearcă să se orienteze fără o hartă precisă într-un deşert necunoscut. Probabil că el va sfîrşi prin a se rătăci şi va muri din lipsa celor necesare vieţii. Acelaşi lucru se întîmplă atunci cînd oamenii îl exclud pe Dumnezeu şi îndrumările sale din viaţa lor. Biblia şi istoria ne învaţă că pentru a ne bucura de viaţă nu sînt suficiente doar alimentele, îmbrăcămintea şi adăpostul. Pentru a fi cu adevărat fericiţi mai avem nevoie de conducerea şi ajutorul Creatorului nostru. — Matei 4:4; Ioan 4:34.

²⁵ Noi sîntem înconjuraţi de oameni care nu cunosc aproape nimic despre Dumnezeu. Cînd întîlnim asemenea persoane şi dacă împrejurările permit, de ce să nu le facem şi lor parte de unele din lucrurile bune, cuprinse în această carte? Este foarte bine dacă sîntem dispuşi să le vestim şi altora despre adevărurile importante pe care le-am învăţat despre Iehova, iubitorul nostru Părinte ceresc. — Psalm 40:5.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 33]

Puterea lui Dumnezeu a despărţit apele Mării Roşii

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 36]

Ce ne învaţă soarele, ploaia şi solul fertil, cu privire la Dumnezeu?

Nu ne dă el toate lucrurile cu generozitate şi iubire?