Antrenaţi-vă avînd drept ţel devoţiunea sfîntă
„Antrenează-te avînd drept ţel devoţiunea sfîntă.“ — 1 TIMOTEI 4:7.
1. Căruia fapt s-a datorit eşecul unei atlete?
ERA cea mai bună alergătoare din echipă. Victoriile precedente pe care le obţinuse la alergări îi aduseră prestigiul naţional. Era de aşteptat deci ca în acea zi să cîştige această cursă importantă. Dar, spre marea decepţie a antrenorului, a coechipierelor şi a ei personal, această alergare s-a dovedit a fi cel mai mare eşec din cariera ei. De ce? „Neglijasem să mă, pregătesc şi încetasem de a mă antrena serios“, a recunoscut tînăra femeie, profund stînjenită. „Antrenorul meu a încercat să mă facă să mă antrenez mai mult şi m-a avertizat, dar nu am ascultat de el.“ Neglijind să se antreneze aşa cum ar fi trebuit, ea a ratat victoria spre care năzuia.
2. În ce sens trebuie creştinii să se antreneze, şi de ce ar trebui să fim cu toţii preocupaţi de modul în care procedăm?
2 Fiind creştin, mai ales dacă eşti tînăr, ai o neapărată nevoie de antrenament. „Antrenează-te avînd drept ţel devoţiunea sfîntă“ (1 Timotei 4:7). Corespondentul grec al verbului „a exersa“ (gy·mnaʹzo) se referă la exerciţiile extenuante şi deseori dureroase pe care şi le impuneau atleţii în arenă. Totuşi, referitor la devoţiunea sfîntă şi la avantajele ei, apostolul Pavel adaugă următorul lucru: „Pentru aceasta muncim noi din greu şi ne străduim din răsputeri“ (1 Timotei 4:10). Această calitate esenţială nu ne parvine în mod natural şi nici nu ne este transmisă automat de către nişte părinţi care manifestă devoţiune sfîntă. Ce trebuie să facem în acest caz? Răspunsul la această întrebare ar trebui să-i preocupe pe creştinii de toate vîrstele.
O bună relaţie cu Dumnezeu
3. (a) De ce este atît de important studiul personal? (b) Ce calităţi ale lui Iehova te-au atras spre el?
3 Deoarece devoţiunea sfîntă presupune o apreciere sinceră a calităţilor lui Iehova, este neapărat necesar să ştii cine este el în realitate. Iehova ne informează cu privire la acest lucru în Biblie. Totuşi, trebuie să studiezi cu grija Cuvîntul său şi publicaţiile ce se bazează pe acesta, pentru a te ‘nutri cu cuvintele credinţei şi ale învăţăturii excelente’ (1 Timotei 4:6). Un studiu de acest gen te va ajuta „să contempli bunăvoinţa lui Iehova“. — Psalm 27:4.
4. Ce experienţe trăite demonstrează valoarea studiului personal şi căror întrebări ar trebui să le acordaţi atenţia cuvenită?
4 Fiind pionieră (predicatoare cu timp integral), o tînără creştină de 22 de ani mărturiseşte: „Cu cît îl vei cunoaşte mai bine pe Iehova, cu atît te vei simţi mai aproape de el. Cînd citesc anumite profeţii înţeleg modul în care ele se împlinesc, mă simt pătrunsă de o teamă plină de respect faţă de el. Studiul personal îmi este de un real folos.“ O adolescentă de 16 ani, care suferise de o profundă depresiune nervoasă, a scris următorul lucru despre unul dintre articolele care apar regulat în cadrul rubricii „Tinerii se întreabă“, din revista Treziţi-vă!: „Acest articol a apărut exact atunci cînd eram în culmea deprimării. Conţinutul lui m-a mişcat atît de mult încît nu puteam să-mi mai dezlipesc ochii de pe revistă. El m-a făcut să mă simt mult mai aproape de Iehova şi mi-am putut da seama că el ne înţelege şi că ne poartă mult de grijă. Simt că acum pot învinge greutăţile.a Îţi faci timp să-ţi hrăneşti mintea şi inima prin intermediul unui studiu personal al Bibliei, chiar dacă aceasta pretinde din partea ta anumite eforturi? Cercetînd personal Biblia, te vei putea într-adevăr convinge de faptul că deţii adevărul. Dacă această cunoştinţă va pătrunde în inima ta, este aproape sigur că te va influenţa, deoarece este o învăţătură „conformă devoţiunii sfinte“. — 1 Timotei 6:3; Romani 12:2.
5, 6. Ce fel de rugăciuni vă vor ajuta să vă apropiaţi şi mai mult de Iehova? Daţi un exemplu în acest sens.
5 De asemenea, pentru a întreţine relaţii apropiate cu Dumnezeu trebuie să-i adresăm rugăciuni sincere şi precise. El vă va ajuta să cultivaţi o prietenie personală cu Dumnezeu. Cînd comiteţi păcate, fiţi gata să vă rugaţi lui Dumnezeu, aşa cum a făcut David: „O, nu-ţi aduce aminte de păcatele tinereţii mele şi de revoltele mele!“ (Psalm 25:7, 11). Trebuie să ştiţi că Dumnezeu vă va ierta dacă vă veţi căi. Învăţaţi să vă rugaţi fără să vă grăbiţi, descărcîndu-vă inima. Deşi fusese crescută într-o familie devotată lui Iehova, o tînără de 22 de ani avea rezerve în ceea ce priveşte practicarea religiei adevărate, datorită faptului că ea era bîlbîită. „Într-o noapte“ — spune ea — „l-am implorat pe Iehova, spunîndu-i: ‘Ajută-mă să capăt dorinţa de a te sluji, fără a o mai face numai pentru că aşa vor părinţii mei sau bătrînii adunării’.“ De atunci, viaţa ei s-a schimbat radical. În ciuda bîlbîielii sale, tînăra s-a angajat cu timp integral în serviciul sacru. Fericită, ea mărturiseşte: „Acum am mult mai multă încredere în Iehova, deoarece ştiu că el găseşte întotdeauna o soluţie.“ — Psalm 62:8.
6 O tînără creştină s-a rugat în mod special la Iehova privitor la dorinţa ei de a deveni pionieră. După ce rugăciunile i s-au împlinit, ea a exclamat: „Ştiu că Iehova este real şi că se îngrijeşte de noi. Intenţionam, de asemenea, să întreţin o oarecare legătură cu el; astăzi, el este însă pentru mine mai mult decît un prieten; îmi este cel mai bun Prieten.“ Iehova nu va răspunde întotdeauna la rugăciunile voastre într-un mod spectaculos. Totuşi, dacă veţi fi sinceri şi dacă veţi acţiona în armonie cu cererile voastre, veţi ajunge să înţelegeţi că el vă îndeamnă cu iubire. — Psalm 145:18.
Să păstraţi o bună conştiinţă
7. Ce este conştiinţa, şi de ce trebuie să păstrăm o conştiinţă bună?
7 Îndemnîndu-l pe Timotei să continue să păstreze o bună conştiinţă, apostolul Pavel ştia foarte bine că acest lucru pretindea eforturi susţinute (1 Timotei 1:19). De ce? Conştiinţa este o capacitate dată nouă de Iehova pentru a ne examina şi pentru a ne judeca faptele sau intenţiile. Ea ne poate „acuza“, condamnîndu-ne dureros căile, sau ne poate „scuza“, judecîndu-ne favorabil faptele (Romani 2:15). Însă în cazul în care conştiinţa noastră se denaturează, ea poate să ne transmită mesaje greşite. Cei a căror conştiinţă este denaturată pot să acţioneze asemenea unor animale neîndurătoare. Cu toate acestea, „vocea interioară“ nu îi „scuză“. Aceste persoane pot chiar să declare „că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl renegă prin lucrările lor“. Cum putem să evităm a dezvolta o conştiinţă defectuoasă? — Tit 1:10–16.
8. Cum şi-au „dat la o parte“ unii creştini din primul secol conştiinţa lor bună?
8 De asemenea, Pavel i-a scris lui Timotei că unii creştini ‘au dat la o parte’ buna lor conştiinţă, „acordînd atenţie unor povestiri false“ şi unor ‘cuvîntări goale care atentează la ceea ce este sfînt’ (1 Timotei 1:4, 19, 20; 6:20; 2 Timotei 2:16–18). Dînd ascultare acestor lucruri, ei s-au abătut de la credinţă, naufragiind în felul acesta pe plan spiritual. Cu toate acestea, Pavel a arătat că, pe lîngă învăţăturile apostate, mai existau şi alte lucruri „în opoziţie cu învăţătura sănătoasă“. La 1 Timotei 1:9, 10, el enumără aceste lucruri, menţionînd, printre altele, şi crimele, fornicaţia şi homosexualitatea.
9, 10. (a) Ce putem învăţa din exemplul acestei perechi creştine care nu şi-a păstrat o bună conştiinţă? (b) Cum putem evita să ne tocim conştiinţa?
9 Astăzi, violenţa şi imoralitatea sexuală au invadat atît cinematografele şi programele T.V., cît şi cărţile. Hrănindu-ne mintea cu aceste lucruri, conştiinţa noastră va deveni din ce în ce mai insensibilă. Exact acest lucru i s-a întîmplat unei perechi de tineri care au comis fornicaţie cu puţin timp înainte de ziua căsătoriei lor. „Cred că am fost influenţaţi într-o oarecare măsură de ceea ce am văzut la televizor, a mărturisit tînăra femeie. Văzînd încontinuu bărbaţi şi femei gata să se sărute şi să se dezmierde, ajungi să crezi că asemenea lucruri nu sînt grave. Obişnuindu-te cu ele, începi să le imiţi şi tu. Măcar dacă m-aş fi gîndit mai mult la gravitatea acestei probleme!“ Această femeie şi-a pierdut buna conştiinţă, înainte de a-şi da seama de acest lucru. La rîndul său, tînărul soţ spune: „Aveam necazuri, deoarece mă masturbam. Conştiinţa îmi era insensibilă. De aici şi pînă la sărutări, mîngîieri şi, în cele din urmă, fornicaţie nu mai era de făcut decît un pas.“ Deşi, în aparenţă, aceşti doi tineri constituiau un bun exemplu pentru alţii, distracţiile lor, împreună cu nişte practici secrete şi murdare, le-au făcut încetul cu încetul insensibilă conştiinţa, la fel cum se desensibilizează carnea în urma unor contacte repetate cu un fier înroşit. — 1 Timotei 4:2.
10 Ar putea oare deveni şi conştiinţa ta insensibilă datorită filmelor sau cărţilor pe care ţi le alegi pentru a te distra? Depui într-adevăr eforturi pentru a învinge orice obicei rău care ţi-ar putea păta conştiinţa? Pentru a evita astfel de lucruri, poţi să acţionezi cu înţelepciune, citind şi recitind literatura bazată pe Biblie, care tratează direct problema cu care te confruntă sau stînd de vorbă despre acest lucru cu un bătrîn. Conştiinţa curată este un dar preţios, care vine de la Dumnezeu; ea te va ajuta să cultivi devoţiunea sfîntă. Nu permite nimănui să te facă să-ţi pierzi această conştiinţă bună!
Alegeţi-vă cu grijă prietenii
11, 12. (a) Ce avertisment găsim la 2 Timotei 2:20, 21? (b) Cum putem da ascultare acestui avertisment?
11 Apostolul Pavel scrie: „Într-o casă mare [adunarea] există nu numai vase din aur şi din argint, ci şi de lemn şi de pămînt; şi unele pentru un scop onorabil, iar altele pentru un scop lipsit de onoare. Dacă se ţine deci la distanţă de acestea din urmă, va fi un vas pentru o utilizare onorabilă, sfinţit, util proprietarului său, pregătit pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 2:20, 21). Prietenii exercită asupra sentimentelor şi acţiunilor noastre o mare influenţă. Evident, cei necredincioşi nu pot constitui pentru noi o tovărăşie bună. Totuşi, Pavel arată cu francheţe în acest text că există chiar şi în interiorul adunării creştine persoane care nu constituie o tovărăşie demnă de dorit. S-ar putea ca tu să consideri tovărăşia lor a fiind foarte plăcută; totuşi, influenţa lor nu îţi va ajuta să „fugi de dorinţele proprii tinereţii“, nici să cultivi devoţiunea sfîntă. Caută, aşadar, în cadrul adunării tovărăşii care să te întărească. Pavel continuă să spună în versetul 22: „Urmăriţi dreptatea, credinţa, iubirea, pacea împreună cu cei care îl invocă pe Domnul dintr-o inimă curată.“ — Vezi Filipeni 4:8, 9.
12 Să examinăm cazul unei tinere creştine care, deşi fusese educată de nişte părinţi ce manifestau devoţiune sfîntă, avea încontinuu necazuri. „Într-o mare măsură, ele se datorau prietenilor“, a spus ea. Cînd şi-a dat seama că eşuează în viaţă, ea şi-a ales alţi prieteni. Ea conchide: „Cînd ai în jurul tău prieteni care îl iubesc pe Iehova, îţi este mult mai uşor să păstrezi o conştiinţă sensibilă şi să eviţi necazurile. Cînd ei îşi exprimă dezgustul faţă de o conduită incorectă, ajungi să împărtăşeşti şi tu acelaşi simţămînt.“ Evitînd tovărăşiile îndoielnice, ea a devenit un vas „util proprietarului său, pregătit pentru orice lucrare bună“. Acum, după zece ani de cînd lucrează ca pionieră, ea adaugă: „Înţeleg acum că Iehova m-a folosit pentru a oferi ajutor altor persoane.“ — 2 Timotei 2:21; Proverbe 15:31.
13. Cum am putea hotărî dacă unele tovărăşii sînt sau nu bune, şi cum ne-ar putea ele influenţa?
13 Prin urmare, examinaţi-vă într-un mod realist societatea prietenilor. Urmăresc aceste persoane dreptatea, credinţa, iubirea principială şi pacea? Sînt ei plini de zel creştin? Alegîndu-ţi prietenii apropiaţi dintre aceia care răspund acestor cerinţe, vei putea deveni tu însuţi un model în cuvînt, în conduită, în iubire, în credinţă şi în castitate, aşa cum a fost şi Timotei — colaboratorul foarte apropiat al lui Pavel. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să fii rece sau mai puţin prietenos faţă de aceia a căror conduită lasă de dorit. Exemplul vostru fericit i-ar putea determina şi pe ei să-şi facă drumuri drepte pentru picioarele lor. — 1 Timotei 4:12; Evrei 12:12–15.
Să facem sacrificii pentru Dumnezeu
14, 15. (a) Ce se cerea din partea atleţilor din antichitate atunci cînd se antrenau? (b) Ce lucrare pretinde sacrificii, şi ce exemple demne de urmat avem în acest sens?
14 Pe vremea lui Timotei atleţii se antrenau exercitînd „stăpînire de sine în toate lucrurile“, lipsindu-se chiar şi de unele plăceri legitime (1 Corinteni 9:25). Ei ţineau un regim alimentar foarte sever. După Horaţiu, poet din primul secol î.e.n., atleţii „se abţineau de la femei şi de la vin“ pentru a-şi „atinge obiectivul atit de mult dorit“. În mod asemănător, pentru a ne antrena avînd ca scop devoţiunea sfîntă trebuie să facem sacrificii. Pavel a scris despre Timotei: „Nu am pe nimeni altcineva care să manifeste o dispoziţie ca a lui (...) căci toţi ceilalţi îşi caută propriile lor interese, nu pe acelea ale lui Cristos Isus. Dar el, (...) el a slujit ca sclav împreună cu mine la promovarea veştii bune.“ — Filipeni 2:19–22.
15 Pavel l-a sfătuit pe Timotei, spunîndu-i: „Fă lucrarea unui evanghelizator, efectuează-ţi pe deplin serviciul divin“ (2 Timotei 4:5). Oricît de atrăgătoare i s-ar fi putu părea unele interese personale, el le-a sacrificat pe toate pentru a îndeplini lucrarea lui Dumnezeu. Eşti şi tu gata să faci acelaşi lucru? Astăzi, unii tineri creştini, deşi liberi de obligaţii familiale biblice, urmează studii superioare sau sînt angajaţi cu tot timpul lor în servicii foarte bine plătite, în loc să facă din serviciul creştin cariera lor. Un tînăr creştin aştepta cu nerăbdare să primească un serviciu bine plătit. Totuşi, înainte de a începe lucrul, el a acceptat invitaţia de a lucra împreună cu un cuplu de pionieri în serviciul de evanghelizare pe timpul întregii veri. Plăcîndu-i foarte mult această activitate, el a renunţat la acel serviciu laic pe care-l dorise atît de mult, dar care i-ar fi răpit tot timpul şi a acceptat un serviciu cu jumătate de normă, mai puţin interesant, din dorinţa de a putea fi pionier. Manifestînd o atitudine asemănătoare celei pe care a avut-o Timotei, el slujeşte astăzi la sediul mondial al Martorilor lui Iehova. El a putut să constate că dispoziţia de a face sacrificii este dovada unei iubiri adevărate şi că sacrificiile, la rîndul lor, fac ca această iubire să devină mult mai profundă.
16. Care sînt cîteva dintre sacrificiile pe care s-ar putea să fie nevoiţi să le facă cei tineri?
16 În calitate de „predicator şi apostol“, Pavel a accentuat necesitatea de a purta o îmbrăcăminte modestă. Eşti dispus să renunţi la un anumit stil de îmbrăcăminte sau la o anumită coafură care i-ar putea poticni pe unii sau ar minimaliza eficacitatea predicării tale? (1 Timotei 2:7–10). În continuare, Pavel a spus: „Toţi aceia care doresc să trăiască în devoţiune sfîntă (...) vor fi de asemenea persecutaţi“ (2 Timotei 3:12). Eşti dispus să iei poziţie de partea adevărului, chiar dacă în felul acesta rişti să fii luat în rîs sau să-ţi pierzi vreo poziţie privilegiată printre colegii de clasă? Toate aceste sacrificii — făcute cu o motivaţie corectă — te vor ajuta să cultivi devoţiunea sfîntă şi te vor învăţa să te încrezi în Iehova şi să ţii cont în primul rînd de felul în care vede el lucrurile.
Continuaţi să progresaţi
17. În ce sens constituie progresul lui Timotei un exemplu pentru tinerii slujitori de astăzi?
17 Cultivarea devoţiunii sfinte este un proces continuu. Pavel i-a spus lui Timotei: „Meditează asupra acestor lucruri, fii absorbit de ele, pentru ca progresul tău să fie evident pentru toţi“ (1 Timotei 4:15). Deoarece sînt prea tineri pentru a deveni slujitori auxiliari sau bătrîni, unii creştini au probabil sentimentul că nu pot progresa şi îşi imaginează că progresul cuiva se rezumă numai la responsabilităţile şi la privilegiile ce îi sînt încredinţate în adunare. Este adevărat că, pentru a deveni bătrîn, Timotei a trebuit să întrunească anumite cerinţe, atît în ceea ce priveşte progresul spiritual cît şi în ceea ce priveşte vîrsta. Cu toate acestea, Timotei a trebuit să continue să depună eforturi, constituind în acest sens un model remarcabil pentru toţi tinerii slujitori creştini, indiferent de responsabilităţile ce li se încredinţează. — 1 Timotei 4:12, 13.
18. În ce moduri diferite pot să progreseze tinerii creştini?
18 Asemenea lui Timotei, şi tu, în calitate de slujitor al lui Iehova, gata să creşti spre maturitate, poţi deveni un exemplu pentru cei fideli dacă vei permite adevărului să-ţi influenţeze profund viaţa şi dacă îţi vei îmbunătăţi calitatea serviciului sacru. Chiar de acum înainte tu te poţi strădui să progresezi, învăţînd să cultivi modestie în modul în care te îmbraci, ordine, ospitalitate şi seriozitate. Oferindu-te personal să-i ajuţi pe bătrîni şi achitîndu-te cu seriozitate de orice sarcină încredinţată, îţi vei dovedi „aptitudinea prin încercare“ (1 Timotei 3:1, 2, 8–10). Chiar dacă alţii nu vor observa imediat progresele tale, fii sigur că Iehova le vede. În cele din urmă, ele vor fi observate şi de fraţii tăi. — 1 Timotei 5:25.
19. De ce este necesar să vă antrenaţi, avînd ca scop devoţiunea sfîntă, chiar dacă aceasta pretinde din partea voastră eforturi?
19 Să nu uiţi niciodată că numai cultivînd devoţiune sfîntă vei reuşi să legi relaţii personale cu Iehova, relaţii pe care el să le aprobe. Lipsa antrenamentului spiritual poate avea consecinţe mult mai grave decît acelea pe care a trebuit să le suporte tînăra atletă despre care am vorbit la începutul acestui articol. Evident, trebuie să muncim din greu pentru a cultiva devoţiunea sfîntă; totuşi, pretutindeni pe glob există o mulţime de tineri fericiţi care exclamă cu putere: ACEST LUCRU MERITĂ OSTENEALA! Dobîndind această calitate, vom putea duce încă de pe acum o viaţă plină de sens, care nu va fi umbrită de regrete. În plus, ea ne va deschide speranţa unei fericiri eterne. Aşadar, continuaţi să vă antrenaţi. Continuaţi să daţi tot ce aveţi mai bun, chiar şi atunci cînd este greu să o faceţi. Fiţi curajoşi şi nu uitaţi că „Dumnezeul oricărei favori nemeritate (...) va sfîrşi formarea voastră, vă va face fermi, vă va face tari. A lui să fie puterea pentru totdeauna! Amin.“ — 1 Petru 5:10, 11.
[Notă de subsol]
a „De ce sînt atît de deprimat?“, apărut la 22 august 1982, în revista Treziţi-vă! (engl.) primul periodic după Turnul de veghere.
Poţi răspunde?
◼ Ce eforturi sînt necesare pentru a întreţine o relaţie bună cu Dumnezeu?
◼ Ce trebuie să facem pentru a păstra o bună conştiinţă?
◼ Cum poate fi aplicat 2 Timotei 2:20–22 pentru a cultiva devoţiunea sfîntă?
◼ Cum pot să progreseze tinerii creştini?
[Chenarul de la pagina 22]
Cîteva dintre calităţile Dumnezeului nostru generos
◼ El are simţăminte; prin acţiunile noastre îl putem deci ‘întrista’ sau îl putem bucura. — Psalm 78:40; Proverbe 27:11.
◼ Deşi oamenii se uită de obicei numai la înfăţişarea cuiva, el vede „ceea ce este în inimă“. — 1 Samuel 16:7.
◼ El are grijă de noi şi ne invită să descărcăm asupra lui orice îngrijorare; el este „o fortăreaţă în ziua strîmtorării“. — Naum 1:7; 1 Petru 5:7.
◼ El este numit ‘fericitul Dumnezeu’ şi ‘găseşte plăcere’ în slujitorii săi. — 1 Timotei 1:11; Psalm 35:27.
◼ El nu va acţiona niciodată în mod nedrept şi părtinitor. — Iov 34:10; Fapte 10:34, 35.
◼ El nu scuză păcatele; totuşi, dacă ne căim de greşeala pe care am comis-o sau de slăbiciunea pe care o avem, el este ‘gata să ne ierte’; ‘el nu ne-a făcut deloc potrivit păcatelor noastre’ şi nu face să vină asupra noastră „ceea ce merităm“. — Psalm 86:5; 103:8–14.
◼ El este accesibil şi îşi încurajează creaturile fidele să-şi folosească talentele. Deşi înţelepciunea sa este nemărginită, el ascultă sugestiile. „Umilinţa ta mă va face mare“, a scris regele David. — Psalm 18:35; 1 Regi 22:19–22.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]
Numeroşi creştini găsesc o bucurie mult mai adîncă în serviciul sacru decît în nişte servicii foarte bine plătite