De ce ar trebui ca toţi să-l lăudăm pe Dumnezeu?

ALELUIA! Acest cuvânt le este bine cunoscut majorităţii credincioşilor din creştinătate. Unii dintre ei îl rostesc cu voce tare la slujbele duminicale. Totuşi, câţi cunosc semnificaţia reală a acestui cuvânt? De fapt, el este corespondentul ebraic pentru „Lăudaţi-l pe Iah!“. Este o aclamaţie bucuroasă şi răsunătoare a Creatorului, al cărui nume este Iehovaa.

Cuvântul „Aleluia“ apare frecvent în Biblie. De ce? Deoarece există numeroase motive pentru a-l lăuda pe Dumnezeu. Iah (Iehova) este Creatorul şi Susţinătorul vastului univers (Psalmii 147:4, 5; 148:3–6). El a creat ecosistemele care fac posibilă viaţa pe pământ (Psalmii 147:8, 9; 148:7–10). Şi el arată un interes deosebit faţă de omenire. Dacă îndeplinim voinţa sa, el ne binecuvântează şi ne susţine în această viaţă, oferindu-ne speranţa sigură a unei vieţi şi mai bune pentru viitor (Psalmul 148:11–14). Iah (Iehova) este cel care a inspirat scrierea cuvintelor: „Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“. — Psalmul 37:29.

Aşadar, tuturor le este adresat îndemnul: „Aleluia!“, „Lăudaţi-l pe Iah!“ (Psalmul 104:35, NW, nota de subsol). Din nefericire însă, nu toţi se simt îndemnaţi să reacţioneze aşa. În prezent, oamenii suferă. Mulţi sunt flămânzi, bolnavi sau oprimaţi. Alţii au parte de mari suferinţe deoarece consumă droguri sau alcool sau ca urmare a imoralităţii sau a răzvrătirii lor. Există vreun motiv pentru care astfel de persoane să-l laude pe Dumnezeu?

‘Numai Iehova putea să-mi dea speranţă’

Da, există. Iehova îi invită pe toţi, fără nici o excepţie, să îl cunoască, să înveţe să-i facă voia şi să se bucure de binecuvântările care îi fac pe oameni să dorească să-l laude. Şi mulţi reacţionează favorabil. Să luăm, de exemplu, cazul Adrianei din Guatemala. Pe când Adriana avea şapte ani, mama ei a murit. La puţin timp după aceea, tatăl ei a abandonat-o. La vârsta de zece ani, ea a început să lucreze ca să-şi câştige existenţa. Întrucât mama ei îi spusese să-i slujească lui Dumnezeu şi bisericii, Adriana s-a asociat cu diferite grupări catolice, dar, pe la 12 ani, a fost decepţionată de acestea şi s-a alăturat unei bande de stradă. A început să fumeze, să consume droguri şi să fure. Ce motive ar avea o tânără ca aceasta să-l laude pe Dumnezeu?

Sora Adrianei a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, însă Adriana a râs de ea. După un timp a murit o mătuşă de-a lor. La funeraliile mătuşii, Adriana a fost tulburată de întrebări chinuitoare. Unde se dusese mătuşa ei? Era oare în cer? S-a dus într-un iad de foc? Confuzia din mintea ei era foarte mare, aşa că Adriana a mers în capela cimitirului ca să se roage pentru ajutor, folosind numele lui Dumnezeu, Iehova, aşa cum o învăţase sora ei.

Nu după mult timp, ea studia Biblia cu Martorii lui Iehova şi asista la întrunirile creştine. Acest lucru i-a deschis o perspectivă de viaţă complet nouă, iar ea a rupt în mod curajos legăturile cu bandele de stradă. Acum, la 25 de ani, Adriana spune: „Numai iubirea pentru Iehova m-a făcut să părăsesc o cale de viaţă atât de rea. Numai Iehova, în marea sa îndurare, putea să-mi dea speranţa vieţii veşnice“. Deşi viaţa ei a avut un început dificil, Adriana are motive deosebite să-l laude pe Dumnezeu.

O situaţie şi mai puţin promiţătoare există în Ucraina. Un bărbat îşi aşteaptă în închisoare execuţia. Se autocompătimeşte el? Este deprimat? Nu, dimpotrivă. Întrucât a luat recent legătura cu Martorii lui Iehova şi a dobândit unele cunoştinţe despre Iehova, el i-a rugat pe Martori să o caute pe mama lui. Aflând că i-au îndeplinit dorinţa, acum le scrie, spunând: „Vă mulţumesc pentru că aţi vizitat-o pe mama. A fost cea mai frumoasă veste pe care am primit-o în ultimul an“.

Vorbind despre el şi despre colegii lui de celulă cărora le-a depus mărturie, el scrie: „Acum avem credinţă în Dumnezeu şi încercăm să acţionăm în armonie cu credinţa noastră“. El îşi încheie scrisoarea astfel: „Vă mulţumim că ne-aţi ajutat să învăţăm ce este iubirea şi să dobândim credinţă. Dacă voi rămâne în viaţă, am să vă dau şi eu o mână de ajutor. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că existaţi şi că îi ajutaţi pe alţii să-l iubească pe Dumnezeu şi să creadă în el“. Acest bărbat a făcut recurs la sentinţa cu moartea. Dar, fie că va fi executat, fie că va petrece mulţi ani în închisoare, este evident că el are motive să-l laude pe Dumnezeu.

‘Deşi sunt oarbă, văd’

Să vorbim acum despre o adolescentă plină de viaţă care şi-a pierdut dintr-o dată vederea. Aceasta i s-a întâmplat Gloriei, care trăieşte în Argentina. Gloria şi-a pierdut brusc vederea la vârsta de 19 ani şi nu şi-a mai redobândit-o. La 29 de ani a început să trăiască în concubinaj cu un bărbat şi, la scurt timp, a rămas însărcinată. Acum simţea că viaţa ei are un sens. Dar, când a pierdut copilul, ea a început să-şi pună unele întrebări. ‘De ce mi se întâmplă aşa ceva mie?’, s-a întrebat ea. ‘Cu ce am greşit? Există Dumnezeu într-adevăr?’

În acest moment al vieţii sale, două Martore ale lui Iehova au venit la uşa ei. A început să studieze Biblia şi a aflat că aceasta promite că, în lumea nouă, orbii vor vedea din nou (Isaia 35:5). Ce perspectivă minunată pentru Gloria! Era foarte fericită, iar bucuria i s-a intensificat când soţul ei a consimţit să-şi legalizeze căsătoria cu ea. Apoi soţul a avut un accident în urma căruia a devenit infirm, fiind ţintuit pentru tot restul vieţii într-un scaun cu rotile. Astăzi, această femeie oarbă trebuie să lucreze din greu ca să-şi câştige existenţa. În plus, ea face toată treaba din gospodărie şi, totodată, se îngrijeşte de necesităţile personale ale soţului ei. Cu toate acestea, Gloria îl laudă pe Iehova! Cu ajutorul surorilor şi al fraţilor ei creştini, ea studiază Biblia în Braille şi se simte foarte încurajată de întrunirile creştine de la Sala Regatului. Ea spune: „Este greu de explicat, dar, deşi sunt oarbă, este ca şi cum aş vedea“.

Uneori, oamenii sunt persecutaţi când îl laudă pe Dumnezeu. O femeie din Croaţia a fost fericită când a învăţat despre Dumnezeu, însă soţul ei s-a opus noii ei credinţe şi a părăsit-o, luând cu el fetiţa lor de un an. În stradă, abandonată de soţ şi de familie, fără locuinţă, fără loc de muncă şi chiar fără copilul ei, la început s-a simţit răvăşită. Însă iubirea ei pentru Dumnezeu a susţinut-o, deşi nu şi-a văzut fetiţa decât foarte rar, până ce micuţa a crescut. Această femeie găsise ‘mărgăritarul de mare preţ’ şi nu dorea să-l piardă (Matei 13:45, 46). Cum şi-a păstrat bucuria în aceste împrejurări dificile? Ea spune: „Bucuria este un rod al spiritului lui Dumnezeu. Ea poate fi cultivată independent de împrejurări, aşa cum plantele pot creşte într-o seră indiferent de vremea de afară“.

Lui Markus, un băieţel de şase ani din Finlanda, i s-a dat diagnosticul de boală musculară incurabilă. După puţin timp, el a fost ţintuit într-un scaun cu rotile pentru tot restul vieţii. Câţiva ani mai târziu, mama lui l-a dus la un penticostal care dobândise o mare popularitate deoarece susţinea că vindecă bolnavi. Însă pe Markus nu l-a vindecat în mod miraculos. Aşa că Markus şi-a pierdut interesul faţă de Dumnezeu şi şi-a urmat studiile în ştiinţă şi în alte domenii laice. În urmă cu aproximativ cinci ani, o femeie aflată într-un scaun cu rotile, însoţită de un tânăr, a venit acasă la Markus. Ei erau Martori ai lui Iehova. Markus era acum ateu, însă nu avea nimic împotriva discuţiilor pe teme religioase, aşa că i-a invitat înăuntru.

Mai târziu a fost vizitat de o pereche căsătorită şi s-a început un studiu biblic. În cele din urmă, puterea adevărului biblic a schimbat optica lui Markus, şi el şi-a dat seama că, în pofida infirmităţii lui, avea într-adevăr motive să-l laude pe Dumnezeu. El a spus: „Sunt foarte fericit pentru că am găsit adevărul şi organizaţia pe care o foloseşte Iehova. Viaţa mea are acum o orientare şi un scop. O altă oaie rătăcită a fost găsită şi nu mai vrea să părăsească turma lui Iehova!“. — Compară cu Matei 10:6.

Toţi ‘să-l laude pe Iah’

Acestea sunt doar câteva dintre nenumăratele experienţe care s-ar putea relata pentru a arăta că oamenii de astăzi, indiferent de situaţia în care se află, pot avea motive să-l laude pe Dumnezeu. Apostolul Pavel a explicat lucrurile astfel: „Evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are promisiunea vieţii de acum şi a celei viitoare“ (1 Timotei 4:8). Dacă facem voinţa lui Iehova, el îşi va îndeplini „promisiunea vieţii de acum“. Bineînţeles, el nu va face în acest sistem ca săracii să devină bogaţi sau bolnavii să se însănătoşească. Însă el le dă spiritul său celor care îl slujesc, astfel încât ei să găsească bucurie şi satisfacţie indiferent de situaţiile în care se află. Da, chiar şi în ‘viaţa de acum’, cei bolnavi, cei oprimaţi şi cei săraci pot avea motive să-l laude pe Dumnezeu.

Ce se poate spune despre viaţa „viitoare“. Ei bine, simpla idee că ea există ar trebui să ne determine să-l lăudăm pe Dumnezeu cu cât mai mult entuziasm posibil! Ne gândim cu emoţie la timpul când sărăcia nu va mai exista, când „nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!»“, iar Iehova Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut“ (Isaia 33:24; Apocalipsa 21:3, 4; Psalmul 72:16). Cum consideraţi aceste promisiuni ale lui Dumnezeu?

Un tânăr din El Salvador a acceptat un tract biblic care explica câteva dintre aceste lucruri. El i-a spus Martorei care i-l dăduse: „Doamnă, ceea ce spune acest tract este pur şi simplu prea frumos ca să fie adevărat“. Mulţi reacţionează în acest fel. Totuşi, aceste promisiuni sunt făcute de Cel care a creat universul, care a pus în funcţiune ciclurile naturale ale pământului şi care îi ajută chiar şi pe cei săraci şi pe cei bolnavi să găsească bucurie. Putem avea încredere în ce spune el. Tânărul tocmai menţionat a studiat Biblia cu Martorii lui Iehova şi a constatat că acest lucru este adevărat. Dacă nu faceţi încă acest lucru, vă încurajăm să procedaţi ca acest tânăr. Şi fie ca să fiţi prezenţi atunci când acest sistem de lucruri va fi trecut şi toată creaţia îşi va uni glasul în strigătul „Aleluia!“, „Lăudaţi-l pe Iah!“. — Psalmii 112:1; 135:1.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Fie ca să fiţi prezenţi atunci când toată creaţia îşi va uni glasul în strigătul „Aleluia!“.