Cum poate fi stinsă clevetirea dăunătoare?

„Pune o pază, o, Iehova, gurii mele; Pune o strajă la uşa buzelor mele.“ — PSALM 141:3.

 1. De ce posibilităţi dispune creierul cu care ne–a înzestrat Dumnezeu?

IEHOVA ne–a înzestrat cu creier, şi cît de minunat este acesta! În cartea The Incredible Machine se spune: „Chiar şi cele mai sofisticate computere pe care ni le putem imagina sînt primitive în comparaţie cu complexitatea aproape infinită şi adaptabilitatea creierului uman (. . .) Milioanele de semnale care străfulgeră prin creierul dumneavoastră în fiecare moment poartă o imensă cantitate de informaţii. Acestea aduc veşti despre mediul din interiorul şi din exteriorul corpului dumneavoastră (. . .) În timp ce alte semnale prelucrează şi analizează informaţiile, ele produc anumite simţăminte, amintiri, gînduri sau planuri care conduc spre o hotărîre. Aproape imediat semnalele din creierul dumneavoastră spun celorlalte zone din corpul dumneavoastră ce să facă (. . .) Între timp creierul dumneavoastră vă supraveghează respiraţia, reacţiile chimice din sînge, temperatura şi alte procese esenţiale ce au loc fără să fiţi conştient de ele.“ — Pagina 326.

 2. Ce întrebare merită să fie analizată acum?

² Cu siguranţă că un astfel de cadou minunat de la Dumnezeu nu trebuie să fie niciodată folosit ca butoi pentru reziduuri sau ladă de gunoi. Şi totuşi, putem da o întrebuinţare greşită creierului dacă ascultăm şi răspîndim clevetiri dăunătoare. Dar cum putem evita asemenea discuţii şi cum îi putem ajuta pe alţii să se reţină de a se angaja în ele?

Să apreciezi mintea pe care ţi–a dat–o Dumnezeu

 3. De ce nici un creştin adevărat nu ar vrea să se angajeze în discuţii care ar dăuna altora?

³ Dacă vom manifesta apreciere faţă de mintea pe care ne–a dat–o Dumnezeu, ne vom reţine să ascultăm şi să răspîndim clevetiri dăunătoare. Spiritul lui Iehova nu îndreptăţeşte pe nimeni să–şi umple mintea cu astfel de idei şi să–şi folosească limba pentru a aduce injurii cuiva. Dimpotrivă, în Cuvîntul lui Dumnezeu ni se spune: „Cel rău să îşi abandoneze calea şi omul dăunător gîndurile sale“ (Isaia 55:7). Mintea unui om rău este plină de gînduri rele, iar el se repede să–i calomnieze pe cei drepţi. Însă noi nu ne aşteptăm niciodată să auzim o asemenea vorbire din partea celor care apreciază mintea cu care i–a înzestrat Dumnezeu.

 4. Dacă ne apreciem creierul şi capacitatea de a vorbi, cum ne vom folosi mintea şi limba?

⁴ O apreciere corespunzătoare ne va ajuta să ne reţinem de la folosirea minţii şi limbii în scopul satisfacerii cărnii noastre păcătoase. În schimb, ne vom folosi capacitatea de a gîndi şi limba într–un mod superior. Putem evita clevetirea dăunătoare dacă ne sprijinim, prin intermediul rugăciunii, pe Acela ale cărui gînduri sînt cu mult superioare gîndurilor noastre. Apostolul Pavel ne–a sfătuit: „Tot ce este adevărat [nu fals sau calomniator], tot ce merită consideraţie [nu neserios], tot ce este drept [nu rău şi dăunător], tot ce este cast [nu calomniere dezonorantă sau bănuieli răutăcioase], tot ce este demn de iubit [nu dezgustător şi dezonorant], tot ce are un bun renume [nu defăimător], dacă există vreo virtute [nu ceva negativ] şi dacă există vreun lucru demn de laudă [nu de condamnat], acestea să fie obiectul continuu al gîndurilor voastre.“ — Filipeni 4:8.

 5. Ce văzuseră şi auziseră în legătură cu Pavel tovarăşii de credinţă ai acestuia?

⁵ Pavel a adăugat: „Lucrurile pe care le–aţi învăţat, acceptat, auzit şi văzut cu privire la mine, practicaţi–le; şi Dumnezeul păcii să fie cu voi“ (Filipeni 4:9). Ce văzuseră şi auziseră alţii cu privire la Pavel? Lucruri care erau caste şi întăritoare, spirituale. El nu pleca urechea la cele mai recente clevetiri pe seama Lidiei sau a lui Timotei. Să fiţi siguri că Pavel nu a ascultat şi nu a răspîndit zvonuri despre bătrînii din Ierusalim.a După toate probabilităţile, respectul faţă de mintea cu care l–a înzestrat Dumnezeu l–a ajutat pe Pavel să nu ia parte la clevetiri dăunătoare. Dacă apreciem într–adevăr mintea şi limba pe care ni le–a dat Iehova, vom imita exemplul său.

Respectaţi–l pe Dumnezeu şi Cuvîntul său

 6, 7. (a) Cum arată Iacob efectele limbii necontrolate? (b) Ce nu se va întîmpla dacă îl respectăm pe Dumnezeu şi Cuvîntul său?

⁶ Şi respectul sincer faţă de Dumnezeu şi Cuvîntul său sacru ne va ajuta să stingem clevetirea dăunătoare. Într–adevăr, un asemenea respect ne va îndemna să dăm ascultare sfatului dat de discipolul Iacob care cheamă limba la ordine (Iacob 3:2–12). Dacă cineva ar putea să–şi controleze limba, atunci ar fi în stare să–şi ţină în frîu tot corpul, întocmai cum o zăbală în gura unui cal poate struni animalul respectiv. Aşa cum o singură scînteie poate aprinde o pădure, tot aşa limba, cît e de mică, poate fi un foc ce aprinde roata vieţii. Omul poate îmblînzi fiare sălbatice, păsări, tîrîtoare şi creaturile marine, „dar limba, nimeni din specia umană nu o poate domestici“, a spus Iacob. Totuşi aceasta nu constituie o scuză pentru a nu face eforturi să stingem clevetirea dăunătoare.

⁷ Iacob a mai spus că limba adresează binecuvîntări şi blesteme. Aşa ceva nu se cuvine, deoarece dintr–un izvor nu curge şi apă dulce şi apă amară. Un smochin nu poate rodi măsline, iar apa sărată nu produce apă dulce. Bineînţeles, cît timp creştinii sînt imperfecţi, limba nu va putea fi îmblînzită la perfecţie. Lucrul acesta trebuie să ne facă să fim miloşi faţă de cei care greşesc şi se căiesc, dar el nu constituie o scuză pentru clevetirea dăunătoare. În măsura în care depinde de noi, această întrebuinţare greşită şi veninoasă a limbii nu va continua să se manifeste dacă îl respectăm cu adevărat pe Dumnezeu şi Cuvîntul său.

Cum ne poate ajuta rugăciunea

 8. Cum ne poate ajuta rugăciunea să stingem clevetirea dăunătoare?

⁸ Ispita de a asculta o clevetire dăunătoare şi apoi a o răspîndi este foarte puternică. Deci dacă ai cedat acestei ispite în trecut, nu ar trebui oare să–i ceri lui Dumnezeu iertare şi ajutor ? Isus ne–a învăţat să ne rugăm astfel: „Şi nu ne duce în ispită, ci eliberează–ne de cel rău“ (Matei 6:13). Creştinii care se roagă cu sinceritate ca Dumnezeu să nu–i lase pradă acestor cuvinte rele dar ispititoare, nu vor ceda în faţa acestei maşinaţii a lui Satan: ei vor fi eliberaţi de sub marele calomniator.

 9. Cum ne–am putea ruga, dacă am fi ispitiţi să calomniem pe cineva?

⁹ Dacă sîntem ispitiţi să calomniem pe cineva, ne–am putea ruga astfel: „Pune o pază, o, Iehova, gurii mele; pune o strajă la uşa buzelor mele“ (Psalm 141:3). Dacă am ceda ispitei şi l–am imita pe Diavol în ceea ce este el — calomniator odios, mincinos şi ucigaş —, lucrul acesta ne–ar putea nărui perspectiva vieţii eterne (Ioan 8:44). Iată ce a scris apostolul Ioan: „Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş, şi voi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică rămînînd în el.“ — 1 Ioan 3:15.

Iubirea înlătură clevetirea

10. Ce datorie ar trebui mai degrabă să ne achităm faţă de alţii decît să–i clevetim?

¹⁰ Cu toţii datorăm altora ceva, dar nu datorăm ură care instigă la clevetire dăunătoare. Pavel a scris: „Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii“ (Romani 13:8). În loc să vorbim împotriva altora şi să le pătăm reputaţia, trebuie să plătim acea datorie zilnic. Dacă pretindem că–l iubim pe Iehova nu putem să–l calomniem pe un colaborator în închinare, „fiindcă acela care nu îşi iubeşte fratele, pe care l–a văzut, nu poate să–l iubească pe Dumnezeu, pe care nu l–a văzut“. — 1 Ioan 4:20.

11. Ce material care ne ajută să reflectăm la clevetirea dăunătoare ne oferă parabola lui Isus cu privire la oi şi capre?

¹¹ Să analizăm parabola lui Isus despre oi şi capre. Celor asemănători caprelor li s–a spus că ceea ce ei au făcut fraţilor lui Isus li s–a considerat că i–au făcut lui. Ai începe oare să cleveteşti pe seama lui Cristos? Dacă nu ai face lucrul acesta împotriva Domnului şi Stăpînului tău, atunci nici pe fraţii săi unşi nu trebuie să–i tratezi în felul acesta. Să nu comiţi greşeala pe care au făcut–o caprele, care „vor merge la tăiere veşnică“. Dacă îi iubeşti pe fraţii lui Isus, dovedeşte–o prin ceea ce spui despre ei. — Matei 25:31–46.

12. Care este esenţialul din Proverbe 16:2, şi ce efect ar trebui să aibă acesta asupra gîndurilor, faptelor şi vorbelor noastre?

¹² Întrucît toţi sîntem păcătoşi şi avem nevoie de jertfa de răscumpărare oferită de Isus, dacă cineva ar vrea să rostească observaţii critice la adresa noastră, ar putea găsi o mulţime de lucruri de spus (1 Ioan 2:1, 2). Bineînţeles, poate credem că ceea ce facem este foarte bine. „Toate căile unui om sînt pure în propriii săi ochi, dar Iehova face o estimare a spiritelor.“ Balanţa lui Iehova nu poate fi coruptă de favoritism şi părtinire (Proverbe 16:2; Fapte 10:34, 35). El cîntăreşte spiritul nostru, observînd înclinaţiile noastre şi impulsurile care ne motivează gîndurile, faptele şi vorbele noastre. Cu siguranţă deci, nu am vrea ca Dumnezeu să constate că, în mod greşit, pe noi ne considerăm curaţi, iar pe ceilalţi murdari şi demni de remarci jignitoare. Asemenea lui Iehova, trebuie să fim nepărtinitori, miloşi şi plini de iubire.

13. (a) Cum ne poate ajuta faptul că „iubirea este îndelung răbdătoare şi binevoitoare“ să stingem clevetirea dăunătoare? (b) Ce anume ne va opri să vorbim împotriva cuiva care primeşte un privilegiu de serviciu pe care noi nu îl avem?

¹³ Aplicarea a ceea ce a zis Pavel în 1 Corinteni 13:4–8 ne ajută să stingem clevetirea dăunătoare. Iată ce a scris el: „Iubirea este îndelung răbdătoare şi binevoitoare.“ S–ar putea ca o soră care suferă persecuţii într–o casă dezbinată să nu ne salute cu veselie. Sau poate că unii sînt mai înceţi la mişcări din cauza sănătăţii probabil. Nu ar trebui ca iubirea să ne îndemne la răbdare şi amabilitate faţă de ei, în loc să–i transformăm în victime ale clevetirii critice? „Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se umflă de mîndrie.“ Astfel, dacă un alt creştin primeşte un privilegiu de serviciu pe care noi nu îl avem, iubirea ne va opri să vorbim împotriva lui şi să insinuăm că el este nepotrivit pentru munca respectivă. Tot iubirea ne va împiedica să ne lăudăm cu realizările noastre, deoarece aceasta i–ar putea deprima pe cei mai puţin privilegiaţi.

14. Ce alt aspect al iubirii va avea influenţă asupra a ceea ce spunem despre alţii?

¹⁴ Pavel a mai spus că „iubirea nu se comportă indecent, nu îşi caută propriile interese, nu se irită (. . .) nu ţine cont de răul suferit“. În loc să vorbim în mod indecent lucruri necreştine, trebuie să ne simţim îndemnaţi a–i vorbi de bine pe alţii şi a ne îngriji de interesele lor. Aceasta ne va ajuta să nu ne irităm şi nici să–i vorbim de rău pe alţii atunci cînd sîntem sau ni se pare că sîntem nedreptăţiţi. Întrucît iubirea „nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul“, ea ne opreşte să ne angajăm în clevetiri dăunătoare nici chiar cu privire la împotrivitori cînd sînt nedreptăţiţi.

15. (a) Ce efect trebuie să aibă asupra noastră faptul că ’iubirea crede şi speră totul‘? (b) Ce faţete ale iubirii ne ajută să rămînem ataşaţi de organizaţia lui Iehova, chiar dacă alţii vorbesc împotriva ei?

¹⁵ Iubirea ’crede şi speră tot‘ ce se găseşte în Cuvîntul lui Dumnezeu şi ne îndeamnă să apreciem hrana spirituală furnizată de clasa ’sclavului fidel‘ şi să nu ascultăm afirmaţiile calomniatoare ale apostaţilor mincinoşi (Matei 24:45–47; 1 Ioan 2:18–21). Întrucît ’iubirea suferă totul şi nu dă niciodată greş‘, ea ne ajută şi să rămînem loiali organizaţiei lui Dumnezeu, chiar dacă ’fraţii falşi‘ sau alţii vorbesc împotriva ei sau împotriva membrilor ei. — Galateni 2:4.

Respectul înlătură clevetirea

16. Cum a fost Pavel tratat de către fraţii falşi în Corint?

¹⁶ Respectul faţă de colaboratorii noştri în credinţă ne ajută şi el să stingem clevetirea dăunătoare. Dat fiind că ei sînt concepuţi de Dumnezeu, cu siguranţă că noi nu vrem să–i denigrăm. Să nu fim niciodată ca ’apostolii falşi‘ pe care i–a întîlnit Pavel. Fără îndoială, ei au spus lucruri rele despre el (2 Corinteni 11:26). Şi apostaţii trebuie să–l fi denigrat. (Compară Iuda 3, 4.) În Corint unii spuneau: „Scrisorile lui sînt cu greutate şi pline de putere, dar prezenţa sa personală este slabă, şi vorbirea lui de dispreţuit“ (2 Corinteni 10:10). Oamenii nu fac asemenea remarci despre cei pe care îi iubesc.

17. Ce fel de cuvinte folosea Diotref cînd vorbea despre apostolul Ioan?

¹⁷ Să vedem cazul apostolului Ioan, împotriva căruia a vorbit Diotref: „Am scris ceva congregaţiei, dar Diotref, căruia îi place să aibă primul loc printre ei, nu primeşte nimic din partea noastră în mod respectuos. Iată de ce, dacă vin, voi reaminti lucrările pe care continuă să le facă el, flecărind despre noi cu cuvinte rele“ (3 Ioan 9, 10). Asemenea flecării constituiau o problemă foarte gravă, iar dacă noi le ascultăm sau răspîndim asemenea vorbe astăzi, trebuie să încetăm imediat să o mai facem.

18. Prin ce se deosebea Demetrius de Diotref, şi ce influenţă ar putea avea asupra conduitei noastre această deosebire?

¹⁸ Îndemnînd la o atitudine respectuoasă faţă de cei drepţi, Ioan i–a spus lui Gaius: „Nu imita răul, ci imită binele. Cel care face binele provine de la Dumnezeu. Cel care face răul nu l–a văzut pe Dumnezeu. Pentru Demetrius stau mărturie toţi şi adevărul însuşi. De fapt şi noi stăm mărturie şi tu ştii că mărturia pe care o depunem noi este adevărată“ (3 Ioan 1, 11, 12). Fiecare dintre noi ar putea să se întrebe: Sînt eu flecar ca Diotref, sau fidel ca Demetrius? Dacă ne respectăm tovarăşii de credinţă, nu vom face remarci negative despre ei, deci nu le vom da motiv să ne considere flecari.

19. Cum au încercat fraţii falşi să–l defăimeze pe C.T. Russell?

¹⁹ Fraţii falşi nu au existat numai în secolul I. În anii 1890 persoane asociate cu organizaţia lui Dumnezeu, dar lipsite de conştiinţă, au încercat să preia controlul asupra Watch Tower Society. Ei au conspirat împotriva lui Charles Taze Russell, căutînd să–l înlăture de la funcţia de preşedinte al Societăţii. După ce a mocnit timp de doi ani conspiraţia a răbufnit în 1894. Acuzaţiile false îndreptate îndeosebi împotriva lui Russell vizau aşa–zisa lui comportare necinstită în afaceri. Unele dintre acuzaţiile meschine au scos la iveală intenţia acuzatorilor: defăimarea lui C.T. Russell. Creştinii nepărtinitori au cercetat cazul şi preşedintele a fost găsit nevinovat. Astfel, acest plan de „a–l arunca în aer pe Russell şi lucrarea sa“ a eşuat. Deci, asemenea lui Pavel, fratele Russell a fost atacat de fraţi falşi, însă această încercare s–a dovedit a fi o maşinaţie a lui Satan. După aceea conspiratorii au fost consideraţi necorespunzători pentru comunitatea creştină.

Lucrările bune înăbuşă clevetirea dăunătoare

20. Ce defect a găsit Pavel la unele văduve mai tinere?

²⁰ Pavel ştia că clevetirea dăunătoare este strîns legată de lipsa de preocupare şi de angajare în lucrări bune. El nu era mulţumit ca unele văduve mai tinere „să fie leneşe, umblînd din casă în casă, şi nu numai leneşe, ci şi limbute şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cade“. Care era remediul? O activitate sănătoasă. Astfel, Pavel a scris: „Drept care, hotărăsc ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să–şi vadă de case şi să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară.“ — 1 Timotei 5:11–14, B. G.

21. Ce legătură există între 1 Corinteni 15:58 şi evitarea capcanei clevetirii dăunătoare?

²¹ Dacă femeile se ocupă de gospodărie, îşi educă minorii potrivit normelor lui Dumnezeu şi efectuează şi alte activităţi meritorii, ele vor avea foarte puţin timp pentru flecării care duc la clevetire dăunătoare. Şi bărbaţii vor avea mai puţin timp pentru astfel de discuţii dacă se vor ocupa de lucrări bune. Faptul de ’a fi ocupaţi din plin în lucrarea Domnului‘ ne va ajuta pe toţi să evităm mrejele clevetirii dăunătoare (1 Corinteni 15:58). Îndeosebi participarea zeloasă la serviciul de predicare, întrunirile creştine şi alte activităţi sfinte vor fi acelea care ne vor concentra atenţia asupra problemelor spirituale ca să nu devenim clevetitori fără ocupaţie şi oameni care se amestecă în treburile altora.

22. Ce se spune în Proverbe 6:16–19 despre concepţia lui Dumnezeu cu privire la calomniatori?

²² Dacă vom continua să ne ocupăm de lucrări sfinte şi vom căuta să le aducem foloase spirituale altora, atunci vom fi prieteni loiali, nu flecari neloiali (Proverbe 17:17). Iar dacă vom evita clevetirea dăunătoare, vom avea cel mai bun Prieten pe Iehova Dumnezeu. Să nu uităm că sînt şapte lucruri pe care le urăşte Iehova: „ochii trufaşi, limba mincinoasă şi mîinile care varsă sînge nevinovat, inima care urzeşte planuri dăunătoare, picioarele care se grăbesc să alerge la rău, martorul fals care lansează minciuni şi oricine provoacă certuri între fraţi“ (Proverbe 6:16–19). Clevetitorii exagerează şi denaturează lucrurile, iar calomniatorii au limba mincinoasă. Cuvintele lor pun în mişcare picioarele celor nerăbdători să spună mai departe ce–au auzit, iar rezultatul este aproape invariabil — aceleaşi certuri. Dar dacă urîm ce urăşte Dumnezeu, vom evita clevetirea dăunătoare care pătează reputaţia celor drepţi şi îi produce o bucurie răutăcioasă marelui calomniator Satan Diavolul.

23. În ce priveşte vorbirea noastră, cum putem face să se bucure inima lui Iehova?

²³ Aşadar, să acţionăm astfel încît să bucurăm inima lui Iehova (Proverbe 27:11). Să evităm felul de vorbire pe care el îl urăşte, să refuzăm să–i ascultăm pe calomniatori şi să facem tot posibilul pentru a stinge clevetirea dăunătoare. Putem în mod sigur face lucrul acesta cu ajutorul Dumnezeului nostru sfînt Iehova.

[Notă de subsol]

Cum ai răspunde?

◼ Cum ne poate ajuta rugăciunea să evităm a–i calomnia pe alţii?

◼ Cum ne poate ajuta aplicarea textului din 1 Corinteni 13:4–8 să stingem clevetirea dăunătoare?

◼ Cum ne poate ajuta respectul de sine să înăbuşim orice ispită de a cleveti despre colaboratorii noştri în credinţă?

◼ Ce legătură există între 1 Corinteni 15:58 şi evitarea mrejelor clevetirii dăunătoare?

[Provenienţa fotografiei de la pagina 17]

U.S. Forest Service photo