Iubirea insuflă curaj

„Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de laşitate, ci de putere, de iubire şi de judecată sănătoasă.“ — 2 TIMOTEI 1:7.

 1, 2. a) Ce ne poate îndemna iubirea să facem? b) De ce curajul lui Isus a fost ieşit din comun?

DOI tineri proaspăt căsătoriţi făceau scufundări în apropierea unui oraş de pe coasta de est a Australiei. Când să ajungă la suprafaţa apei, pe neaşteptate un rechin alb s-a năpustit asupra femeii. Curajos, bărbatul a dat-o la o parte pe soţia sa şi s-a lăsat el înhăţat de rechin. „Şi-a dat viaţa pentru mine“, a spus văduva la funeralii.

² Într-adevăr, iubirea ne poate impulsiona la acte de curaj nebănuit. Însuşi Isus Cristos a spus: „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta: ca un om să-şi dea sufletul în folosul prietenilor săi“ (Ioan 15:13). La nici 24 de ore după ce a rostit aceste cuvinte, Isus şi-a dat viaţa, nu doar pentru un om, ci pentru întreaga omenire (Matei 20:28). Acest act de curaj nu a fost făcut sub impulsul momentului. Isus a ştiut dinainte că avea să fie batjocorit, tratat cu cruzime, condamnat pe nedrept şi ucis pe un stâlp de tortură. El chiar şi-a pregătit discipolii pentru acest deznodământ, spunând: „Iată că urcăm la Ierusalim, şi Fiul omului va fi predat preoţilor de seamă şi scribilor, şi ei îl vor condamna la moarte şi îl vor preda oamenilor naţiunilor, iar aceştia îl vor ridiculiza, îl vor scuipa, îl vor biciui şi îl vor omorî“. — Marcu 10:33, 34.

 3. Ce l-a ajutat pe Isus să aibă un curaj atât de mare?

³ Ce anume l-a ajutat pe Isus să manifeste un asemenea curaj? Credinţa şi teama de Dumnezeu au jucat un rol important (Evrei 5:7; 12:2). Dar curajul lui a izvorât mai ales din iubirea sa pentru Dumnezeu şi pentru semeni (1 Ioan 3:16). Dacă, pe lângă credinţă şi teamă sfântă, cultivăm o astfel de iubire, vom putea manifesta şi noi curaj aşa cum a manifestat Cristos (Efeseni 5:2). Dar cum putem face să crească această iubire? Înainte de toate, trebuie să ştim care este Sursa ei.

„Iubirea este de la Dumnezeu“

 4. De ce putem spune că Iehova este Sursa iubirii?

⁴ Iehova este personificarea iubirii şi Sursa ei. Apostolul Ioan a scris: „Iubiţilor, să continuăm să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu, şi oricine iubeşte a fost născut din Dumnezeu şi dobândeşte cunoştinţa despre Dumnezeu. Cine nu iubeşte n-a ajuns să-l cunoască pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:7, 8). Iubirea asemănătoare celei manifestate de Dumnezeu poate creşte numai dacă ne apropiem de Iehova, acumulând cunoştinţe exacte despre el şi acţionând în armonie cu acestea, dintr-o inimă sinceră. — Filipeni 1:9; Iacov 4:8; 1 Ioan 5:3.

 5, 6. Ce i-a ajutat pe creştinii din secolul I să cultive o iubire asemănătoare celei a lui Cristos?

⁵ În ultima rugăciune pe care a rostit-o împreună cu cei 11 apostoli fideli, Isus a arătat ce legătură există între a-l cunoaşte pe Dumnezeu şi a creşte în iubire. El a spus: „Le-am făcut cunoscut numele tău şi îl voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în comuniune cu ei“ (Ioan 17:26). Isus şi-a ajutat discipolii să dezvolte acel fel de iubire care exista între el şi Tatăl său, dezvăluindu-le prin cuvânt şi faptă ce înseamnă numele lui Dumnezeu — calităţile Sale minunate. Astfel, Isus a putut spune: „Cine m-a văzut pe mine l-a văzut şi pe Tatăl“. — Ioan 14:9, 10; 17:8.

⁶ Iubirea asemănătoare celei a lui Cristos face parte din rodul spiritului sfânt al lui Dumnezeu (Galateni 5:22). La Penticosta din 33 e.n., când creştinii din secolul I au primit spiritul sfânt care le fusese promis, ei nu numai că şi-au amintit numeroasele lucruri pe care li le predase Isus, dar au şi înţeles mult mai bine Scripturile. Datorită acestei înţelegeri mai profunde, iubirea lor pentru Dumnezeu a crescut (Ioan 14:26; 15:26). Care a fost rezultatul? Cu riscul vieţii, ei au predicat cu îndrăzneală şi cu zel vestea bună. — Faptele 5:28, 29.

Curajul şi iubirea în acţiune

 7. Ce au îndurat Pavel şi Barnaba în călătoria de misionari pe care au făcut-o împreună?

⁷ Apostolul Pavel a scris: „Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de laşitate, ci de putere, de iubire şi de judecată sănătoasă“ (2 Timotei 1:7). Pavel vorbea aici din proprie experienţă. Să vedem prin ce au trecut el şi Barnaba într-o călătorie de misionari pe care au făcut-o împreună. Ei au predicat în mai multe oraşe, inclusiv în Antiohia, Iconium şi Listra. În fiecare oraş, unii au devenit credincioşi, în timp ce alţii li s-au împotrivit cu înverşunare (Faptele 13:2, 14, 45, 50; 14:1, 5). În Listra, mulţimea furioasă a aruncat cu pietre în Pavel, până când au crezut că a murit. „Totuşi, când discipolii l-au înconjurat, el s-a ridicat şi a intrat în oraş. Iar în ziua următoare a plecat cu Barnaba spre Derbe.“ — Faptele 14:6, 19, 20.

 8. Cum a oglindit curajul lui Pavel şi al lui Barnaba iubirea lor profundă pentru oameni?

⁸ Oare această încercare de a-l ucide pe Pavel l-a înfricoşat pe el sau pe Barnaba, împiedicându-i să mai predice? Nicidecum! După ce „au făcut mulţi discipoli“ în Derbe, „s-au întors la Listra şi la Iconium şi la Antiohia“. De ce? Ca să-i încurajeze pe cei noi să rămână tari în credinţă. „Trebuie să intrăm în regatul lui Dumnezeu prin multe necazuri“, au spus Pavel şi Barnaba. E limpede că iubirea profundă pentru „oiţele“ lui Cristos le-a insuflat curaj (Faptele 14:21–23; Ioan 21:15–17). După ce au numit bătrâni în congregaţiile nou-formate, cei doi fraţi s-au rugat şi „i-au încredinţat lui Iehova, în care începuseră să creadă“.

 9. Cum au reacţionat bătrânii din Efes la iubirea pe care Pavel le-o purta?

⁹ Pavel era un om atât de curajos şi de iubitor, încât mulţi creştini din secolul I au ajuns să ţină mult la el. Să ne amintim ce s-a întâmplat la o întrunire pe care Pavel a ţinut-o cu bătrânii creştini din Efes, unde petrecuse trei ani şi întâmpinase multă opoziţie (Faptele 20:17–31). După ce i-a încurajat să păstorească turma pe care le-a încredinţat-o Dumnezeu, Pavel a îngenuncheat alături de ei şi s-a rugat. Apoi, „un mare plâns a izbucnit printre ei toţi şi au căzut pe gâtul lui Pavel şi l-au sărutat cu tandreţe, pentru că erau îndureraţi îndeosebi de cuvântul pe care li-l spusese: că nu aveau să-i mai vadă faţa“. Cât de mult îl iubeau aceşti fraţi pe Pavel! Când a venit timpul să se despartă, Pavel şi cei ce-l însoţeau în călătorie au trebuit pur şi simplu ‘să se smulgă’ de lângă acei bătrâni, care şi-ar fi dorit atât de mult să mai rămână cu ei! — Faptele 20:36—21:1.

10. Cum demonstrează Martorii lui Iehova în zilele noastre iubire plină de curaj unii faţă de alţii?

¹⁰ Şi astăzi, supraveghetorii itineranţi, bătrânii de congregaţie şi mulţi alţii sunt îndrăgiţi datorită curajului pe care îl manifestă pentru oile lui Iehova. De pildă, în ţările sfâşiate de războaie civile sau în care lucrarea de predicare este interzisă, supraveghetorii itineranţi şi soţiile lor şi-au pus libertatea şi viaţa în joc pentru a vizita congregaţiile. Dar şi alţi Martori au suferit mult din cauza conducătorilor ostili şi a celor ce-i susţin, deoarece nu au vrut să-şi trădeze colaboratorii creştini sau să spună de unde obţin hrană spirituală. Mii de alte persoane au fost persecutate, torturate sau chiar omorâte pentru că nu încetează să predice vestea bună şi să se întrunească cu ceilalţi Martori (Faptele 5:28, 29; Evrei 10:24, 25). Să imităm credinţa şi iubirea acestor curajoşi fraţi şi surori! — 1 Tesaloniceni 1:6.

Nu permiteţi ca iubirea să se răcească

11. Cum poartă Satan război împotriva slujitorilor lui Iehova, şi ce trebuie ei să facă?

¹¹ Când a fost aruncat pe pământ, Satan s-a hotărât să-şi verse mânia asupra slujitorilor lui Iehova deoarece aceştia „respectă poruncile lui Dumnezeu şi [depun] mărturie despre Isus“ (Revelaţia 12:9, 17). O tactică a Diavolului este persecuţia. Dar, adesea, această strategie are efectul contrar, determinându-i pe membrii poporului lui Dumnezeu să manifeste într-o măsură şi mai mare iubire creştină, devenind mai uniţi, iar mulţi dintre ei mai zeloşi. O altă tactică a lui Satan este să exploateze înclinaţiile noastre păcătoase. Pentru a rezista acestei stratageme, ne trebuie un alt fel de curaj, întrucât lupta se duce în interior, împotriva dorinţelor nepotrivite din inima noastră care e „nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea“. — Ieremia 17:9; Iacov 1:14, 15.

12. Cum se foloseşte Satan de „spiritul lumii“ încercând să ne slăbească iubirea pentru Dumnezeu?

¹² În arsenalul lui Satan mai există o armă deosebit de puternică: „spiritul lumii“, adică înclinaţia sau motivaţia ei dominantă, care este în opoziţie directă cu spiritul sfânt al lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:12). Spiritul lumii încurajează lăcomia şi materialismul, cu alte cuvinte „dorinţa ochilor“ (1 Ioan 2:16; 1 Timotei 6:9, 10). Deşi banii şi lucrurile materiale nu sunt rele în sine, Satan ne poate înfrânge dacă iubirea noastră pentru ele întrece iubirea faţă de Dumnezeu. Spiritul lumii are putere, sau ‘autoritate’, în sensul că stârneşte dorinţele cărnii păcătoase, este subtil, este necruţător şi, asemenea aerului, este peste tot. Să nu permitem spiritului lumii să ne contamineze inima! — Efeseni 2:2, 3; Proverbele 4:23.

13. Cum ne-ar putea fi pus la încercare curajul de a ne păstra puritatea morală?

¹³ Pentru a ne împotrivi spiritului rău al lumii şi pentru a-l respinge, cu alte cuvinte pentru a ne păstra puritatea morală, ne trebuie curaj. De exemplu, e nevoie de curaj pentru a te ridica şi a ieşi dintr-o sală de cinema sau pentru a închide computerul ori televizorul când apar imagini indecente. Îţi trebuie curaj să rezişti influenţei rele a colegilor şi să pui capăt asocierilor greşite. De asemenea, îţi trebuie curaj să susţii legile şi principiile divine în pofida ridiculizărilor din partea colegilor de şcoală, a colegilor de serviciu, a vecinilor sau a rudelor. — 1 Corinteni 15:33; 1 Ioan 5:19.

14. Ce trebuie să facem dacă suntem contaminaţi de spiritul lumii?

¹⁴ Cât de important este, aşadar, să ne întărim iubirea pentru Dumnezeu şi pentru fraţii şi surorile noastre de credinţă! Fă-ţi timp să-ţi analizezi obiectivele şi modul de viaţă ca să vezi dacă nu cumva spiritul lumii te-a contaminat în vreun fel. Dacă eşti afectat, chiar şi în mică măsură, roagă-te lui Iehova să-ţi dea curaj să îndepărtezi cu desăvârşire spiritul lumii şi să nu mai permiţi niciodată să te influenţeze. Iehova nu va rămâne nepăsător la aceste cereri sincere (Psalmul 51:17). Nu uita că spiritul său este mult mai puternic decât spiritul lumii! — 1 Ioan 4:4.

Curaj când întâmpinăm probleme

15, 16. Cum ne poate ajuta o iubire asemănătoare celei arătate de Cristos să facem faţă problemelor personale? Daţi un exemplu.

¹⁵ Alte încercări prin care pot trece slujitorii lui Iehova sunt legate de efectele imperfecţiunii şi ale vârstei înaintate. Astfel, unii suferă din cauza bolilor, a infirmităţii, a depresiei sau a altor probleme (Romani 8:22). O iubire asemenea celei manifestate de Cristos ne poate ajuta să facem faţă acestor încercări. Să ne gândim la Namangolwa, din Zambia, care a crescut într-o familie creştină. La doi ani, Namangolwa a rămas infirmă. Ea spune: „Eram complexată, gândindu-mă că oamenii vor fi şocaţi de înfăţişarea mea. Dar fraţii spirituali m-au ajutat să privesc altfel lucrurile. Prin urmare, am învins sentimentele de jenă şi, după un timp, m-am botezat“.

¹⁶ Deşi Namangolwa are un scaun cu rotile, de multe ori ea trebuie să meargă de-a buşilea pe drumurile pline de nisip. Cu toate acestea, ea participă la lucrarea de predicare ca pionier auxiliar cel puţin de două ori pe an. Odată, o locatară a început să plângă când Namangolwa i-a depus mărturie. De ce? Deoarece a fost mişcată profund de credinţa şi curajul surorii noastre. Ca dovadă a binecuvântărilor pe care le revarsă Iehova asupra ei, cinci dintre cei cu care a studiat Namangolwa s-au botezat, iar unul slujeşte ca bătrân de congregaţie. Ea spune: „De multe ori, mă dor cumplit picioarele, dar nu mă dau bătută!“ Această soră este una dintre nenumăraţii Martori din lumea întreagă care sunt foarte slăbiţi în sens fizic, dar puternici în sens spiritual, datorită iubirii de Dumnezeu şi de semeni. Cât de preţioşi sunt astfel de oameni în ochii lui Iehova! — Hagai 2:7.

17, 18. Ce îi ajută pe mulţi să suporte boala şi alte încercări? Prezentaţi câteva exemple de pe plan local.

¹⁷ Bolile cronice pot fi descurajatoare, ba chiar deprimante. Un bătrân de congregaţie spune: „La grupa de studiu la care merg, o soră suferă de diabet şi de insuficienţă renală, alta are cancer, alte două surori au o formă gravă de artrită, iar una lupus şi fibromialgie. Uneori se simt dărâmate, dar nu lipsesc de la întruniri decât dacă le este foarte rău sau sunt în spital. Toate participă cu regularitate la lucrarea de predicare. Ele îmi amintesc de Pavel, care a spus: «Când sunt slab, atunci sunt plin de putere». Le admir iubirea şi curajul. Probabil că situaţia în care sunt le face conştiente de ceea ce e cu adevărat important în viaţă“. — 2 Corinteni 12:10.

¹⁸ Dacă vă luptaţi cu o infirmitate, cu o boală sau cu vreo altă problemă, „rugaţi-vă neîncetat“ pentru ca descurajarea să nu vă copleşească (1 Tesaloniceni 5:14, 17). Evident că veţi avea parte şi de zile mai bune, şi de zile rele, dar încercaţi să vă concentraţi asupra lucrurilor spirituale, care vă încurajează, mai ales asupra preţioasei speranţe a Regatului. „Pentru mine, lucrarea de predicare este o terapie“, spune o soră. Faptul că le împărtăşeşte altora vestea bună o ajută să-şi menţină un punct de vedere optimist.

Iubirea îi ajută pe cei care au păcătuit să se întoarcă la Iehova

19, 20. a) Ce îi poate ajuta pe cei care au păcătuit să-şi adune curajul de a se întoarce la Iehova? b) Ce se va analiza în articolul următor?

¹⁹ Multora dintre cei care au slăbit pe plan spiritual sau care au păcătuit le este greu să se întoarcă la Iehova. Însă, dacă se căiesc sincer şi îşi reînsufleţesc iubirea pentru Dumnezeu, vor prinde curaj. Să ne gândim la Marioa, din Statele Unite. Mario a părăsit congregaţia creştină, a devenit alcoolic şi dependent de droguri, iar după 20 de ani a ajuns în închisoare. El spune: „Am început să mă gândesc profund la viitor şi am început să citesc din nou Biblia. După un timp am ajuns să preţuiesc calităţile lui Iehova, mai ales îndurarea, pentru care m-am rugat adesea. După ce am ieşit din închisoare, nu i-am mai căutat pe foştii mei prieteni şi m-am dus la întrunirile creştine. În cele din urmă am fost reintegrat. Corpul meu seceră acum ceea ce am semănat, dar măcar am o speranţă minunată. N-am cuvinte să-i mulţumesc lui Iehova pentru mila sa şi pentru că m-a iertat!“ — Psalmii 103:9–13; 130:3, 4; Galateni 6:7, 8.

²⁰ Bineînţeles că cei aflaţi într-o situaţie asemănătoare celei a lui Mario trebuie să depună eforturi asidue pentru a se întoarce la Iehova. Dar studierea Bibliei, meditarea şi rugăciunea îi vor ajuta să-şi reînsufleţească iubirea pentru Dumnezeu, iar această iubire le va insufla curaj şi hotărâre. Mario a fost întărit şi de speranţa Regatului. Într-adevăr, pe lângă iubire, credinţă şi teamă sfântă, şi speranţa poate avea o influenţă puternică asupra vieţii noastre. În articolul următor vom analiza mai îndeaproape acest preţios dar spiritual.

[Notă de subsol]

Puteţi răspunde?

• Cum l-a ajutat iubirea pe Isus să aibă un curaj ieşit din comun?

• Cum le-a dat curaj lui Pavel şi lui Barnaba iubirea lor pentru fraţi?

• Cum încearcă Satan să ne slăbească iubirea creştină?

• Ce fel de încercări putem îndura datorită curajului pe care ni-l insuflă iubirea de Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Pavel a perseverat datorită iubirii sale pentru semeni

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

E nevoie de curaj pentru a susţine normele divine

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Namangolwa Sututu