Luca: un colaborator iubit
ROMA, anul 65 e.n. Luca ştia la ce pericol se expune dacă se prezenta drept prieten al apostolului Pavel care, pe atunci, era judecat din cauza credinţei şi se pare că urma să fie condamnat la moarte. În acele momente de cumpănă, Luca a fost singurul care i-a rămas alături. — 2 Timotei 4:6, 11.
Cei care citesc Biblia ştiu cine este Luca din evanghelia care-i poartă numele. Luca l-a însoţit pe Pavel în multe dintre lungile sale călătorii, iar Pavel l-a numit „doctorul iubit“ şi ‘colaborator’ (Coloseni 4:14; Filimon 24). Scripturile nu ne dau prea multe detalii despre Luca. Numele lui apare doar de trei ori în Biblie. Totuşi, dacă analizăm câteva informaţii despre acest creştin fidel, vom ajunge să-l preţuim aşa cum l-a preţuit Pavel.
Scriitor şi misionar
Evanghelia lui Luca şi cartea Faptele apostolilor îi sunt adresate lui Teofil, fapt ce dovedeşte că Luca a scris ambele cărţi, inspirate de Dumnezeu (Luca 1:3; Faptele 1:1). Luca nu pretinde că a fost martor la evenimentele din timpul serviciului lui Isus Cristos pe pământ. El spune că le-a aflat de la martori oculari şi că ‘le-a cercetat cu atenţie de la începuturi’ (Luca 1:1–3). Prin urmare, se pare că Luca a devenit creştin după Penticosta din 33 e.n.
Unii cred că Luca era originar din Antiohia Siriană, deoarece cartea Faptele apostolilor relatează în detaliu evenimente petrecute în acest oraş şi menţionează că unul dintre cei şapte bărbaţi „cu o bună mărturie“ era „prozelit din Antiohia“, dar nu spune din ce oraşe proveneau ceilalţi şase. Bineînţeles, aceasta nu ne dă certitudinea că Antiohia era oraşul natal al lui Luca. — Faptele 6:3–6.
Deşi numele lui Luca nu apare în cartea Faptele, unele evenimente sunt relatate la persoana întâi plural, dovadă că Luca a participat la ele. Când descrie drumul făcut de Pavel şi însoţitorii săi prin Asia Mică, Luca spune: „Astfel, au trecut pe lângă Misia şi au coborât la Troa“. În Troa, Pavel a avut viziunea în care un macedonean l-a implorat: „Treci în Macedonia şi ajută-ne“. Luca spune: „De îndată ce a avut viziunea, am încercat să plecăm în Macedonia“ (Faptele 16:8–10). Trecerea de la persoana a treia (au trecut, au coborât), la persoana întâi (am încercat) arată că Luca a plecat cu Pavel din Troa. El descrie apoi lucrarea de predicare din Filipi la persoana întâi plural, fapt ce dovedeşte că a participat şi el la această activitate. El spune: „În ziua de sabat am ieşit în afara porţii, aproape de un râu, unde ne gândeam că este un loc de rugăciune. Ne-am aşezat şi am început să le vorbim femeilor care se adunaseră“. Ca urmare, Lidia şi toată casa ei au acceptat vestea bună şi s-au botezat. — Faptele 16:11–15.
În Filipi, unde Pavel a vindecat o servitoare care prezicea sub influenţa unui „demon de ghicire“, s-a stârnit opoziţie. Când stăpânii fetei au văzut că li se dusese câştigul pe care-l aveau de pe urma ei, i-au prins pe Pavel şi pe Sila, care mai apoi au fost bătuţi şi aruncaţi în închisoare. Se pare că Luca nu a fost arestat pentru că descrie ce li s-a întâmplat tovarăşilor lui la persoana a treia. Apoi, când au fost eliberaţi, spune Luca, Pavel şi Sila „i-au încurajat [pe fraţi] şi au plecat“. El revine la persoana întâi mult mai târziu, abia când Pavel s-a întors la Filipi (Faptele 16:16–40; 20:5, 6). Este posibil ca Luca să fi rămas în Filipi ca să supravegheze lucrarea de acolo.
Cum şi-a strâns informaţiile
Cum a strâns Luca informaţiile pe baza cărora a redactat evanghelia şi cartea Faptele apostolilor? Secvenţele scrise la persoana întâi în cartea Faptele arată că Luca l-a însoţit pe Pavel din Filipi la Ierusalim, unde apostolul a fost din nou întemniţat. În drum spre Ierusalim, Pavel şi cei ce-l însoţeau au rămas câteva zile în Cezareea, în casa lui Filip evanghelizatorul (Faptele 20:6; 21:1–17). E posibil ca de la el să fi aflat Luca amănunte despre începuturile lucrării de predicare în Samaria, deoarece Filip fusese în fruntea ei (Faptele 8:4–25). Dar din ce alte surse provin informaţiile lui?
În cei doi ani cât Pavel a fost întemniţat în Cezareea, probabil că Luca a făcut cercetări utile pentru redactarea ulterioară a evangheliei sale. Ierusalimul nu era departe. Aici putea consulta registrele unde era consemnată genealogia lui Isus. Luca relatează evenimente din viaţa lui Isus care nu apar în nicio altă evanghelie. Un cercetător a remarcat 82 astfel de amănunte.
Este posibil ca Luca să fi ştiut detalii despre naşterea lui Ioan Botezătorul de la mama acestuia, Elisabeta. Iar informaţii despre naşterea şi copilăria lui Isus e posibil să fi aflat de la Maria, mama lui Isus (Luca 1:5–80). Poate că Petru, Iacov sau Ioan i-au vorbit lui Luca despre miracolul înfăptuit de Isus, când apostolii au prins o mare cantitate de peşte (Luca 5:4–10). Numai în evanghelia lui Luca sunt consemnate parabole precum cea despre bunul samaritean, despre femeia care a pierdut o drahmă, despre fiul risipitor sau despre bogatul şi Lazăr. — Luca 10:29–37; 15:8–32; 16:19–31.
Luca era profund interesat de oameni. El consemnează relatarea despre jertfa pentru purificare pe care a adus-o Maria, despre învierea fiului unei văduve şi despre femeia care i-a uns picioarele lui Isus cu ulei parfumat. Luca menţionează numele femeilor care i-au slujit lui Cristos şi spune că Marta şi Maria l-au primit în casa lor. Evanghelia lui vorbeşte şi despre vindecarea unei femei gârbove, a unui om bolnav de hidropizie şi a celor zece leproşi. Tot el povesteşte despre Zacheu, care, fiind mic de statură, s-a urcat într-un copac ca să-l vadă pe Isus, şi despre răufăcătorul care era atârnat pe un stâlp, lângă Cristos, dar care s-a căit. — Luca 2:24; 7:11–17, 36–50; 8:2, 3; 10:38–42; 13:10–17; 14:1–6; 17:11–19; 19:1–10; 23:39–43.
Este demn de remarcat că Luca descrie din perspectiva unui medic cum l-a tratat bunul samaritean pe omul rănit din ilustrarea lui Isus. El precizează că samariteanul l-a pansat, turnându-i pe răni vin, cu proprietăţi antiseptice, şi ulei, cu proprietăţi calmante. — Luca 10:30–37.
Luca ajută un deţinut
Luca era interesat de ceea ce i se întâmpla lui Pavel. Când acesta era sub pază în Cezareea, guvernatorul roman Felix a dat ordin centurionului „să nu-i interzică niciunuia dintre ai lui [Pavel] să-i slujească“ (Faptele 24:23). Luca era unul dintre apropiaţii lui Pavel. Având în vedere că Pavel nu stătea prea bine cu sănătatea, este posibil ca Luca, pe care-l numeşte „doctorul iubit“, să se fi îngrijit de el. — Coloseni 4:14; Galateni 4:13.
Când Pavel a făcut apel la Cezar, guvernatorul roman Festus l-a trimis la Roma. Luca i-a fost alături lui Pavel în lunga călătorie spre Italia şi descrie în termeni vii naufragiul corabiei lor (Faptele 24:27; 25:9–12; 27:1, 9–44). În timp ce era sub arest la domiciliu, la Roma, Pavel a scris câteva scrisori inspirate. În două dintre ele pomeneşte de Luca (Faptele 28:30; Coloseni 4:14; Filimon 24). Probabil că Luca a scris Faptele apostolilor în cei doi ani petrecuţi la Roma.
Cât a stat la Roma, Pavel a fost intens ocupat cu activităţile spirituale. E posibil ca acolo să-i fi întâlnit Luca pe alţi colaboratori ai lui Pavel — Tihic, Aristarh, Marcu, Iust, Epafras şi Onisim. Şi aceştia nu sunt decât câţiva dintre ei! — Coloseni 4:7–14.
Când Pavel a fost întemniţat pentru a doua oară şi simţea că i se apropie sfârşitul, Luca, loial şi curajos, i-a rămas alături, riscând să-şi piardă şi el libertatea. Alţii l-au părăsit. Probabil că, fiind secretarul lui Pavel, Luca însuşi a consemnat cuvintele apostolului: „Numai Luca este cu mine“. Tradiţia spune că, la scurt timp după aceea, Pavel a fost decapitat. — 2 Timotei 4:6–8, 11, 16.
Luca a dovedit spirit de sacrificiu şi modestie. El nu a făcut paradă de cunoştinţe şi nici nu a încercat să atragă atenţia asupra lui. S-ar fi putut dedica profesiei de medic, dar a ales să promoveze interesele Regatului. Asemenea lui Luca, să le ducem vestea bună altora fără să fim egoişti şi să slujim cu umilinţă spre gloria lui Iehova! — Luca 12:31.
[Chenarul de la pagina 19]
CINE A FOST TEOFIL?
Şi evanghelia, şi cartea Faptele apostolilor sunt scrise pentru Teofil. În evanghelie, Luca i se adresează numindu-l „preadistinsule Teofil“ (Luca 1:3). Aceasta era o formulă prin care cineva i se adresa unei personalităţi înstărite sau înalţilor oficiali ai Romei. Cu o formulă asemănătoare i s-a adresat apostolul Pavel lui Festus, guvernatorul roman al provinciei Iudeea. — Faptele 26:25.
Se pare că Teofil a fost interesat de mesajul despre Isus. Luca a sperat că cele consemnate în evanghelia sa îl vor ajuta pe Teofil să înţeleagă ‘cât de demne de încredere sunt lucrurile pe care le-a învăţat’. — Luca 1:4.
Cercetătorul Richard Lenski, specialist în literatură greacă veche, afirmă că e puţin probabil ca Teofil să fi fost creştin când Luca l-a numit „preadistins“, deoarece, „în scrierile creştine, . . . niciun frate nu i se adresează altuia cu această formulă onorifică“. Mai târziu, când Luca scrie Faptele apostolilor, nu i se mai adresează lui Teofil numindu-l „preadistins“, ci îi spune simplu: Teofil (Faptele 1:1). Lenski concluzionează: „Când Luca şi-a scris evanghelia şi i-a trimis-o lui Teofil, acest om de vază nu era încă creştin, dar era sincer interesat de creştinism. Însă, când Luca i-a trimis cartea Faptele apostolilor, Teofil se convertise“.