‘Amintiţi-vă de aceia care preiau conducerea printre voi’
„Aduceţi-vă aminte de aceia care preiau conducerea printre voi, care v-au vorbit cuvîntul lui Dumnezeu, şi, luînd aminte la rezultatul conduitei lor, imitaţi-le credinţa.“ — Evrei 13:7.
1. Ce schimbări au survenit în ultima parte a secolului al XIX-lea cu privire la adevărata închinare, dar cum erau totuşi aleşi bătrînii?
ÎN ULTIMUL pătrar al veacului al XIX-lea, adevărata închinare a început să fie restabilită prin intermediul unui mic grup condus de Charles Taze Russel, în Pittsburgh, Pennsylvania. Ei căutau în primul rînd să restabilească adevărata învăţătură biblică, curăţată de tradiţii şi filozofia babilonică. Totuşi, la început, procesul de restabilire a fost mai lent în domeniul organizării adunării. Deşi Studenţii Bibliei aveau bătrîni şi diaconi (servitori auxiliari), în anumite privinţe predominau încă idei religioase false. Astfel, chiar în secolul al XX-lea, bătrînii erau aleşi de către adunări prin vot democratic, care se efectua prin ridicarea mîinii.
2. Ce fel de conduită li se cerea bătrînilor din poporul lui Iehova?
2 Cu toate acestea, bătrînilor li se cerea o conduită superioară, fiindcă în numărul din 1 noiembrie 1909 al revistei Turnul de veghere, la păgina 325, se spunea: „Cînd sînt aleşi bătrînii, cei consacraţi trebuie să-şi reamintească faptul că lor le revine responsabilitatea şi că nici un vot nu trebuie dat fără o analiză profundă a voinţei divine şi fără rugăciune, pentru a primi îndrumarea divină.“ Articolul sublinia în continuare trei trăsături care caracterizau un bun bătrîn: 1. să fie un învăţător capabil; 2. să-i înveţe pe oameni adevărul, nu ceva eronat; şi 3. să manifeste umilinţă şi devoţiune sfîntă. Acestea erau „calităţile primordiale şi esenţiale pentru serviciul de bătrîn.“
ORDINEA TEOCRATICĂ ESTE RESTABILITĂ
3, 4. Ce schimbări istorice au avut loc cu privire la numirile în poziţiile de răspundere din cadrul adunărilor, în anii a) 1919, b) 1932, c) 1938, d) 1971?
3 În 1919 s-a luat o primă măsură pentru a restabili controlul teocratic asupra numirilor. Adunările au fost invitate să recomande un frate zelos ca „director“ de serviciu, care să fie în fruntea lucrării de predicare. El nu trebuia să fie supus unei alegeri anuale locale, ci urma să fie numit direct de Societatea Turnul de veghere — reprezentantul legal al adunării celor unşi. Puţin mai tîrziu, în 1932, bătrînii care erau tot aleşi şi care trebuia să coopereze cu „directorul“ de serviciu, au fost înlocuiţi cu un comitet de serviciu format din fraţi maturi, care ocupau diferite poziţii de serviciu în adunare, dar erau aleşi tot de către adunare. Termenul „bătrîn“ a fost înlocuit cu „serv de grupă“, „serv al studiului biblic“ şi aşa mai departe.
4 Abandonarea definitivă a sistemului de alegeri nu s-a produs decît în 1938, cînd s-a arătat că dreptul de a numi bătrîni îi revenea Colegiului Central al adunării creştine mondiale. De la data aceea, bărbaţi competenţi au fost numiţi direct de Societate drept „servitori“ care să se îngrijească de diferite sarcini în adunare. Însă în numerele din 15 noiembrie şi 15 decembrie 1971 ale Turnului de veghere a fost clarificată şi mai bine înţelegerea rolurilor pe care le au de îndeplinit bătrînii şi supraveghetorii. Au fost prezentate motive întemeiate pentru o revenire la terminologia biblică, şi anume bătrîn (presbýteros) şi supraveghetor (episkopos).
5. a) De ce trebuie să se manifeste o deosebită grijă cu privire la recomandarea bătrînilor? b) Care factor trebuie luat în considerare?
5 Au fost din nou evidenţiate normele înalte, stabilite prin spiritul sfînt şi consemnate în Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar de ce oare? Deoarece, pentru a fi demn de respect, bătrînul trebuie „să preia conducerea“ în ceea ce priveşte conduita şi serviciul creştin, înainte de a fi recomandat şi numit (Evrei 13:7, 17). Aşadar, colegiile de bătrîni nu trebuie să acţioneze pripit atunci cînd fac recomandările pentru numirea unor noi bătrîni (1 Timotei 3:6; 5:22). Să ne aducem aminte că adesea este nevoie de mai mult timp şi de mai multe discuţii cu privire la înlocuirea unui bătrîn incompetent, decît cu privire la numirea unui nou bătrîn. Iată o metodă suplimentară de orientare, care ar fi bine de urmat: Întrebaţi-vă dacă adunarea îl consideră deja ca „bătrîn“ pe un anumit frate înainte de a fi propus în această funcţie. De aceea se pune întrebarea: Şi-a cîştigat fratele respectiv respectul membrilor adunării prin aceea că a îndeplinit în aşa fel cerinţele Bibliei încît nu mai există nici o îndoială cu privire la recomandarea lui?
‘SĂ-ŞI CONDUCĂ PROPRIA CASĂ ÎNTR-UN MOD EXCELENT’
6. Care sînt cîteva dintre calităţile pe care trebuie să le întrunească un bătrîn cu privire la familia sa?
6 Să revedem pe scurt cîteva dintre calităţile necesare unui bătrîn, aşa cum sînt ele formulate de apostolul Pavel, şi să vedem care este însemnătatea lor practică astăzi. Iată ce a scris Pavel:
„Dacă există vreun bărbat care să fie liber de acuzaţie, soţ al unei singure soţii, avînd copii credincioşi care n-au fost sub învinuirea de desfrînare, nici de nesupunere.“ — Tit 1:6.
„De aceea trebuie ca supraveghetorul să fie (...) un om care îşi conduce în mod excelent propria sa casă, ţinîndu-şi copiii în supunere cu toată seriozitatea; [dacă într-adevăr cineva nu ştie să-şi conducă propria sa casă, cum va avea el grijă de adunarea lui Dumnezeu?]“. — 1 Timotei 3:2, 4, 5.
7. Ce fel de echilibru trebuie să fie stabilit între responsabilităţile unui bătrîn faţă de familia sa şi faţă de adunare?
7 Cerinţa de a se îngriji cum se cuvine de propria lor casă constituie o problemă pentru mulţi bătrîni. Cum poate un bătrîn să fie în fruntea adunării fără să neglijeze totuşi necesităţile spirituale şi afective ale soţiei şi copiilor săi? Nu este un lucru uşor. Cu siguranţă este nevoie de maturitate spirituală pentru a păstra un echilibru corespunzător între aceste diverse responsabilităţi. Uneori membrii adunării solicită timp şi atenţie din partea bătrînului, lucruri pe care acesta ar trebui, în mod normal, să le acorde familiei sale. Dar de ce este atît de important să aibă grijă de ai săi? Deoarece dacă el îi neglijează sau dacă copiii săi minori, aflaţi sub autoritatea sa, încalcă principiile creştine, atunci, indiferent care ar fi zelul sau capacităţile sale, el nu va mai întruni condiţiile pretinse din partea unui bătrîn. El trebuie să îşi aducă aminte că funcţia de păstor începe din familie! Bătrînul şi membrii familiei sale trebuie să se dovedească deci extrem de rezonabili, dar tot la fel şi adunarea, în pretenţiile ei. — Efeseni 5:28–33; 6:4; 1 Timotei 5:8; 1 Petru 3:7.
‘SĂ NU FIE ÎNCĂPĂŢÎNAT, CI RAŢIONAL’
8, 9. Ce calităţi trebuie să manifeste un bătrîn în relaţiile sale cu alţii?
8 Alte cîteva cerinţe sînt în legătură cu felul în care bătrînul îşi tratează colaboratorii bătrîni şi pe ceilalţi membri ai adunării în general. Iată ce a scris Pavel despre aceasta în scrisorile către Tit şi Timotei:
„Căci trebuie ca un supraveghetor să fie liber de acuzaţie, ca administrator al lui Dumnezeu, nu încăpăţînat, nu irascibil, (...) nici unul care loveşte (...) stăpîn pe sine.“ — Tit 1:7, 8.
„Nici unul care loveşte, ci (să fie) raţional, nu bătăuş.“ — 1 Timotei 3:3.
9 Aceste cerinţe arată că un bătrîn trebuie să aibă o personalitate asemănătoare cu a lui Cristos, ceea ce constituie în mod categoric o normă înaltă. De fapt, această normă este aceeaşi pentru toţi creştinii! Trebuie să fim cu toţii imitatori ai lui Cristos, ceea ce înseamnă că trebuie să fim păşnici (1 Corinteni 11:1). La fel a spus şi Iacob, un alt scriitor biblic: „Dar înţelepciunea de sus este în primul rînd castă, apoi păşnică, raţională, gata de ascultare, plină de îndurare şi de roade bune ... De altfel, sămînţa rodului dreptăţii este semănată în condiţii paşnice pentru aceia care fac pace.“ — Iacob 3:17, 18.
10, 11. a) Ce efect ar putea avea asupra adunării atitudinea unui bătrîn? b) Ce atitudini trebuie să predomine chiar şi acolo unde sînt deosebiri de păreri?
10 În calitate de bătrîni, facem noi oare pace? Nici un bătrîn nu ar vrea ca el să constituie un motiv de ceartă şi dezbinare. Colegiul de bătrîni trebuie să dea un bun exemplu în privinţa aceasta. Dacă va face astfel, adunarea nu va fi tulburată de disputele dintre bătrîni. Să ne amintim cu toţii cuvintele lui Pavel: „Doresc deci ca în orice loc bărbaţii să continue să se roage, ridicînd mîini loiale, fără mînie şi certuri.“ — 1 Timotei 2:8.
11 Din în cînd există şi deosebiri de păreri. Chiar dacă are, probabil, o puternică personalitate, bărbatul raţional nu va fi îndărătnic. El va fi dispus să cedeze, dacă nu sînt împlicate principiile scripturale. Dar chiar şi atunci cînd sînt implicate aceste principii, el va da dovadă de înţelepciune dacă îşi va păstra stăpînirea de sine. Probabil că el îşi va aminti de principiul exprimat în 1 Corinteni 13:4, 5, unde se spune că „iubirea [...] nu se irită“. — Coloseni 3:12–14.
‘SĂ ADERE LA CUVÎNTUL FIDEL’
12. Ce alte calităţi esenţiale sînt scoase în evidenţă de Pavel?
12 Ce anume îl va ajuta pe un bătrîn să dezvolte şi alte calităţi esenţiale? De fapt, ce trebuie el să facă în unele cazuri, pentru a le păstra? Răspunsul ni-l furnizează cuvintele lui Pavel:
„Să fie (...) ferm ataşat de cuvîntul fidel în ce priveşte arta de a-i învăţa pe alţii, ca să fie capabil să îndemne prin învăţătura care este sănătoasă şi să-i mustre pe cei care contrazic.“ — Tit 1:9.
„Capabil să înveţe pe alţii.“ — 1 Timotei 3:2.
13. Cum trebuie să acorde un bătrîn o deosebită atenţie sănătăţii sale spirituale?
13 Ce trebuie să facă un bătrîn ca să fie „ferm ataşat de cuvîntul fidel“ şi să fie „capabil să-i înveţe pe alţii“? În primul rînd, el trebuie să-şi rezerve cu regularitate timp pentru studiul personal al Bibliei. Aceasta include pregătirea sa pentru întrunirile creştine şi pregătirea unor expuneri. De exemplu, el ar putea sublinia repede răspunsurile la vreunul dintre articolele de studiu ale Turnului de veghere, dar înseamnă oare aceasta că materialul a fost studiat? Înţelege el oare perfect evoluţia temei articolului? Au fost verificate citatele din Biblie pentru a se vedea cum pot fi aplicate? Evident, toate acestea sînt imposibil de efectuat în scurtul răstimp în care se face sublinierea răspunsurilor. Atît studiul personal cît şi studiul cu familia necesită timp. — Iosua 1:8; Psalm 1:2; 77:6, 12.
14. Ce poate să facă un bătrîn pentru a fi atent la învăţătura pe care o dă altora?
14 În al doilea rînd, dat fiind că un program foarte încărcat nu îngăduie timp pentru toate, bătrînii trebuie să acorde o atenţie deosebită publicaţiilor creştine şi articolelor care au legătură directă cu ‘arta de a-i învăţa pe alţii de a îndemna, de a mustra’. Un mic ajutor în privinţa aceasta este păstrarea în ordine şi curăţenie a bibliotecii personale. Bătrînul are îndeosebi nevoie să găsească repede informaţii scripturale exacte, ceea ce înseamnă folosirea cu regularitate a indexurilor cu publicaţiile Turnului de veghere. Dar de ce sînt toate acestea atît de importante? Răspunsul ni-l dă apostolul Pavel: „La întotdeauna bine seama la tine însuţi şi la învăţătura pe care o dai altora. Persistă în aceste lucruri, căci, făcînd astfel, te vei salva pe tine însuţi şi pe cei care te ascultă.“ — 1 Timotei 4:16.
15. De ce este periculos sfatul nescriptural?
15 Cînd un bătrîn dă sfaturi unui frate, poate fi în joc atît viaţa unuia cît şi a celuilalt. De exemplu, în problemele cu privire la avort, transfuzie de sînge sau neutralitate creştină, bătrînul poate exercita o influenţă profundă spre bine sau spre rău, atît asupra conştiinţei proprii cît şi asupra conştiinţei altora, precum şi asupra relaţiilor pe care oamenii le au cu Iehova. Aşadar, vedem că nu este înţelept să încercăm să răspundem la întrebări cînd nu cunoaştem în mod perfect principiiile biblice implicate în problema respectivă. Sfaturile care sînt lipsite de o temeinică justificare scripturală ar putea cauza pagube ireparabile. — Filipeni 1:9, 10.
16. De ce au comis unii bătrîni păcate grave? Sînt oare lucrurile acestea de mică importanţă?
16 Un alt motiv care îl obligă pe bătrîn să fie atent la sine însuşi este necesitatea de a cultiva şi a menţine o relaţie strînsă cu Iehova. Din nefericire, unii bătrîni au neglijat atît de mult această relaţie încît au comis păcate ca, de exemplu, adulterul. Cum de a fost posibil aşa ceva? Pur şi simplu pentru că l-au uitat pe Iehova şi promisiunile sale. Vederea lor spirituală s-a înceţoşat iar dorinţele carnale au preluat conducerea. Insensibili la dezonoarea pe care au adus-o numelui sfînt al lui Iehova şi la suferinţa pe care au provocat-o celor iubiţi, unii bătrîni au manifestat infidelitate faţă de jurămîntul căsătoriei. Bineînţeles, aceşti oameni au constituit motive de poticnire. Păcatul lor nu poate fi scuzat cu uşurinţă, nici trecut cu vederea pe simplul considerent că trăim într-o epocă de toleranţă sexuală. — Matei 13:41; 18:7–9; Evrei 13:4.
BĂTRÎNII FIDELI ŞI SOŢIILE LOR
17. Ce exemplu minunat oferă majoritatea bătrînilor?
17 Pe de altă parte, trebuie menţionat, de asemenea, că, bătrînii de pe întregul glob, cu unele excepţii, au perseverat cu fermitate pentru integritate şi adevăr. Minunatul exemplu pe care ei îl dau în peste 46 000 de adunări este o sursă de încurajare pentru poporul lui Dumnezeu. Pe parcursul acestor „timpuri critice cărora cu greu li se va face faţă“, supraveghetorii zeloşi au avut de lucru zi şi noapte, asemenea apostolului Pavel (2 Timotei 3:1; Fapte 20:31). Aceşti bătrîni sînt gata oricînd să-l viziteze acasă pe un creştin slăbit spiritual, indiferent de distanţa la care se află sau de condiţiile atmosferice. Si cît de minunat este să vezi că aceşti bătrîni sînt cu regularitate în fruntea serviciului de teren!
18. Ce rol minunat îndeplinesc în adunare soţiile bătrînilor?
18 Noi apreciem foarte mult şi sacrificiile pe care trebuie uneori să le facă soţiile bătrînilor! Cîteodată aceste femei sînt lăsate singure acasă datorită faptului că soţii lor trebuie să participe la întruniri speciale sau sînt solicitaţi în activitatea de păstorire. Alteori, proiectele personale întocmite cu migală sînt abandonate datorită unor probleme urgente ivite în cadrul adunării. Da, le lăudăm şi pe acele surori minunate care se feresc să-i tragă de limbă pe soţii lor cu privire la unele probleme confidenţiale. Ele manifestă respect faţă de bătrîni si constituie o cinste pentru adunare. — Vezi Romani 16:12; Tit 2:3–5.
19. a) Ce înseamnă a fi bătrîn? b) Ce întrebare ar putea să-şi pună bărbaţii dedicaţi care nu sînt încă bătrîni?
19 Cînd analizăm încă o dată rolul pe care îl au de îndeplinit bătrînii în adunarea creştină de astăzi, şi vedem că majoritatea dintre ei sînt altruişti şi merg în frunte într-un mod atît de minunat, inimile noastre se umplu de recunoştinţă faţă de Iehova pentru faptul că a instituit acest aranjament plin de iubire. Da, bărbaţi capabili, care apreciază valorile spirituale, se pun la dispoziţia adunării! Tocmai de aceea a putut Pavel să-i spună lui Timotei: „Dacă cineva face eforturi pentru a obţine sarcina de supraveghetor, el doreşte [să facă] o lucrare excelentă“. Această „lucrare excelentă“ nu implică poziţie, putere şi prestigiu, ca în creştinătate, ci ea cere mai degrabă spirit de sacrficiu şi dorinţa de a servi. Dacă eşti un bărbat dedicat şi botezat, dar care nu eşti încă bătrîn, eşti dispus să faci eforturi pentru a obţine această responsabilitate din motive corecte? — 1 Timotei 3:1; Luca 17:10.
20, 21. a) Cum trebuie să-i privim pe bătrînii fideli din adunare? b) Dacă acţionăm astfel, ce mai dovedim?
20 Aceia care păşesc cu fidelitate în frunte se bucură de respectul adunării. Cei loiali din adunare răspund cu promptitudine la exemplul lor plin de iubire şi urmează sfatul lui Pavel: „Aduceţi-vă aminte de aceia care preiau conducerea printre voi, care v-au vorbit cuvîntul lui Dumnezeu şi, luînd aminte la rezultatele conduitei lor, imitaţi-le credinţa.“ „Ascultaţi de aceia care preiau conducerea printre voi şi fiţi supuşi, deoarece ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre, ca unii care vor da socoteală; ca ei să poată face aceasta cu bucurie şi nu suspinînd, căci lucrul acesta ar fi păgubitor pentru voi.“ — Evrei 13:7, 17.
21 Să manifestăm toţi supunere faţă de aranjamentul teocratic şi respect faţă de bătrînii care merg cu adevărat în frunte, pentru ca ei să facă aceasta cu bucurie, nu cu suspine. Acţionînd astfel, dovedim respect şi faţă de Supraveghetorul Suprem, Iehova, şi faţă de Supraveghetorul său Adjunct, Isus Cristos. — 1 Petru 2:25; Apocalips 1:1; 2:1—3:22.
Îţi aminteşti?
□ Ce norme înalte li se cereau „bătrînilor aleşi“?
□ Ce măsuri s-au luat între anii 1919 şi 1938, pentru a restabili ordinea teocratică în organizaţia creştină?
□ Pentru a-şi îndeplini obligaţiile faţă de familie şi faţă de adunare, ce echilibru trebuie să păstreze un bătrîn?
□ Ce calităţi primordiale trebuie să manifeste bătrînii în relaţiile lor cu alţii?
□ De ce este vital ca un bătrîn să adere cu fermitate la cuvîntul fidel?
□ De ce trebuie să fim recunoscători pentru aranjamentul teocratic cu privire la bătrînii din adunare?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]
Un bătrîn îşi foloseşte cu înţelepciune timpul împreună cu familia sa în serviciul de teren
[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]
El îşi planifică, de asemenea, timp pentru a se bucura de un mod sănătos de recreare împreună cu cei dragi