Vizitele bătrînilor sînt în folosul poporului lui Dumnezeu

„Ei s-au reîntors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, întărind sufletele discipolilor, încurajîndu-i să rămînă în credinţă şi spunînd: ‘Trebuie să intrăm în Regatul lui Dumnezeu prin multe necazuri’“. — Fapt. 14:21, 22

 1. De ce sînt tot atît de necesare astăzi ca şi în secolul întîi vizitele supraveghetorilor călători?

IN SECOLUL întîi apostolii şi alţi bătrîni făceau vizite periodice adunărilor creştine ca supraveghetori călători. Astăzi supraveghetorii călători vizitează cu regularitate peste 42.000 de adunări ale martorilor lui Iehova pe tot pămîntul. Au ceva comun vizitele din antichitate cu cele din timpurile moderne? Desigur, căci necesităţile creştinilor de astăzi sînt în mare măsură identice cu cele din timpurile apostolice. Noi avem nevoie de încurajarea şi de ajutorul practic pe care îl oferă aceste vizite pentru a putea continua să facem voia lui Dumnezeu în împrejurări de încercare.

 2. (a) Ce probleme au avut de întîmpinat creştinii atît în primul secol cît şi acum şi ce lucrare li s-a pretins să facă? (b) De ce sînt binevenite vizitele din partea bătrînilor?

² Datorită imperfecţiunii moştenite, primii creştini au avut de făcut faţă unor probleme asemănătoare cu ale noastre (Rom. 3:23). Tentaţiile cărora a trebuit să le ţină ei piept au fost în general asemănătoare celor cărora sîntem chemaţi să ne împotrivim şi noi. (1 Cor. 10:13). Ei trăiau în mijlocul unui sistem rău de lucruri care mai există încă şi astăzi şi de care dorim cu toţii să fim eliberaţi. (Gal. 1:4). Si noi trebuie să ne împotrivim aceluiaşi principal adversar al lor, Diavolul. (1 Petr. 5:8) Acei credincioşi din secolul întîi aveau o lucrare de făcut, în ciuda slăbiciunilor lor carnale, în ciuda presiunilor lumii şi în ciuda împotrivirii din partea forţelor spirituale rele invizibile. Insărcinarea lor era aceea de a predica „vestea bună“ şi de a face discipoli. Aceeaşi însărcinare este valabilă şi pentru Martorii lui Iehova din zilele noastre şi trebuie realizată pînă la capăt înainte de a veni sfîrşitul acestei lumi nelegiuite. (Mat. 28:19, 20; Fapt. 1:8). Atît atunci cît şi acum vizitele din partea unor bărbaţi spirituali sînt binevenite ca o îngrijire făcută în vederea întăririi, încurajării şi oferirii de ajutor şi în alt fel poporului lui Dumnezeu.

 3. Ce folos putem obţine din trecerea în revistă a relatărilor despre vizitele din timpurile apostolice şi din stabilirea paralelelor moderne?

³ Acele vizite din timpurile apostolice ne oferă o orientare folositoare nouă, celor de astăzi (Fapt. 14:21–23; 15:36). Examinînd unele relatări biblice şi stabilind paralele moderne vom fi în măsură să ne adîncim aprecierea faţă de îngrijirea privitoare la astfel de „daruri de oameni“ care servesc pentru noi şi satisfac nevoile noastre. — Efes. 4:8, 11, 12.

CUM ERAU PRIVITE VIZITELE BĂTRÎNILOR

 4. Cum i-a ajutat pe fraţi o vizită făcută adunării din Antiohia?

⁴ Iuda şi Sila au fost trimişi împreună cu Pavel şi Barnaba la Antiohia după conciliul de la Ierusalim din anul 49 e.n. Prin ce experienţă de viaţă ai fi trecut dacă ai fi fost acolo? Potrivit Faptelor apostolilor 15:32, cei doi „profeţi“, Iuda şi Sila, „i-au încurajat pe fraţi prin multe cuvîntări şi i-au întărit“. Mai înainte ei avuseseră unele disensiuni în Antiohia cu privire la problema circumciziei. Dar acum, alături de această vizită a celor doi „profeţi“, primirea de către adunarea din Antiohia a unei scrisori redactate sub îndrumarea spiritului sfînt, a pus capăt acestei probleme. Adunarea avea toate motivele de a se bucura. — Fapt. 15:2, 22–31.

 5. Ce spune Filipeni 2:20–22 despre calităţile lui Timotei?

⁵ Aceşti „bătrîni“ au constituit o asemenea încurajare pentru fraţi datorită spiritului lor de smerenie şi de sacrificiu de sine. Aşa era, de pildă şi însoţitorul lui Pavel în serviciul său misionar, şi anume Timotei despre care Pavel a scris: „Nu am pe nimeni altul cu o dispoziţie ca a lui care se îngrijeşte sincer de lucrurile care vă privesc. Căci toţi ceilalţi îşi urmăresc propriile interese şi nu pe ale lui Cristos Isus.“ Pavel, colaboratorul lui Timotei, nu a ezitat nici o clipă să-l trimită pe acesta la adunarea din Filipi ca pe unul care avea să servească de sclav în mijlocul lor, pentru „promovarea veştii bune“. — Filip. 2:20–22

 6. (a) Cum au tras folos fraţii din Creta din faptul că Tit a pus în aplicare instrucţiunile lui Pavel? (b) Ce efect a avut sfatul lui Tit asupra tinerilor şi bătrînilor precum şi asupra bărbaţilor şi femeilor?

⁶ De obicei bătrînii care erau trimişi într-o anumită zonă rămîneau acolo o perioadă de timp mai lungă pentru a-i întări pe fraţi. Exista o presantă nevoie ca Tit să ajute la rezolvarea problemelor din Creta. Lui i se spusese să „rectifice lucrurile defectuoase şi . . . să facă numiri de bătrîni din oraş în oraş“. De asemenea, avînd în vedere neregulile, discuţiile nefolositoare şi ideile eronate pe care le învăţau unii, Tit trebuia să-i mustre cu serveritate pe cei dezordonaţi pentru ca ei să poată fi „sănătoşi în credinţă“ (Tit 1:5–14). El urma să-i sfătuiască şi să-i îndemne pe bărbaţii şi femeile în vîrstă, alături de tineri şi de tinere, precum şi de sclavi în aşa fel încît modul lor de viaţă să poată „împodobi învăţătura Salvatorului nostru, Dumnezeu, în toate lucrurile“. — Tit 2:1–10

 7. (a) Ce însuşiri aveau supraveghetorii-vizitatori din acele vremuri? (b) Potrivit cuvintelor din 1 Corinteni 11:1, cum trebuia să fie priviţi bătrînii de felul lui Pavel?

⁷ Este limpede că în secolul întîi supraveghetorii cu o bună calificare transmiteau adunărilor, cu prilejul vizitării acestora, instrucţiunile de care era nevoie. Toţi aceşti supraveghetori aveau ani de experienţă în lucrarea de predicare, în îndeplinirea răspunderilor lor de bătrîni şi în suportarea greutăţilor. După ce a înşirat persecuţiile şi primejdiile pe care le-a înfruntat, Pavel şi-a dezvăluit simţul profund de răspundere spunînd: „In afară de aceste lucruri de natură exterioară, ceece mă asaltează zi de zi este îngrijorarea faţă de toate adunările“. (2 Cor. 11:23–28). Tit, Timotei şi alţii i-au fost asociaţi foarte apropiaţi prin aceste experienţe (2 Cor. 8:23; 2 Tim. 3:10, 11). Credinţa lor pilduitoare a făcut din ei exemple vrednice de urmat.

 8. Ce sfat au primit bătrînii din Efes şi ce simţeau ei pentru Pavel?

⁸ Fraţii nu s-au limitat doar la manifestarea unui înalt respect faţă de aceşti „bătrîni“ vizitatori, vrednici de luat ca pilde, ci au exprimat şi o puternică afecţiune personală faţă de ei. Un caz remarcabil a fost acela în care Pavel s-a întîlnit cu bătrînii din Efes. El i-a sfătuit: „Luaţi seama la voi înşivă şi la toată turma în mijlocul căreia spiritul sfînt v-a numit supraveghetori, ca să păstoriţi adunarea lui Dumnezeu pe care el a cumpărat-o cu sîngele propriului său Fiu“ (Fapt. 20:28). I-a avertizat apoi cu privire la o apropiată apostazie şi i-a îndemnat să se menţină treji şi să-i ajute pe cei slabi. După ce au înălţat împreună o rugăciune, acei bătrîni şi-au luat adio de la Pavel zguduiţi de emoţie şi îndureraţi mai ales la gîndul că nu îi vor mai vedea faţa. — Fapt. 20:29–38

AJUTOR PRACTIC DAT ADUNĂRILOR

 9. Cum lăudau şi încurajau supraveghetorii-vizitatori adunările vizitate?

⁹ Supraveghetorii călători îi lăudau adeseori pe acei credincioşi de la începutul creştinismului pentru minunatele calităţi de care dădeau dovadă. Aşa stăteau lucrurile, bunăoară, cu „cei sfinţi“ din Efes. Epafra i-a vorbit lui Pavel despre lucrările lor excelente şi despre iubirea lor în mod spiritual, iar Pavel a exprimat pentru toate acestea mulţumiri lui Dumnezeu. (Col. 1:2–8). Vizita lui Pavel la Tesalonic s-a soldat cu rezultate remarcabile. Mai tîrziu el le-a scris credincioşilor de acolo luiînd notă de lucrarea lor credincioasă, de munca plină de dragoste şi de răbdarea lor. Ei acceptaseră cuvîntul în mijlocul necazurilor şi deveniseră imitatori ai unor bărbaţi ca Pavel, Silvan (Sila) şi Timotei. Acei bătrîni îi învăţau pe primii discipoli prin cuvînt şi faptă şi le arătau cum pot fi manifestate în viaţa lor de fiecare zi roadele spiritului lui Dumnezeu. Ei îi îndemnau să-şi pună toată încrederea în Iehova, să se sprijine în permanenţa pe el, prin rugăciune. Adunările se bucurau de astfel de vizite recunoscînd că ele ereau întăritoare şi încurajatoare „pentru a rămîne în credinţă“. — Fapt. 14:22

10. (a) De ce nu putea exista nici un compromis cu privire la curăţenia spirituală şi morală? (b) Ce încurajare le dădeau acei bătrîni păstorilor locali numiţi?

¹⁰ Indiscutabil că apostolii şi bătrînii făceau demersuri pentru a vedea dacă adunările prin care trecuseră funcţionau în mod ordonat şi armonios, sub conducerea lui Cristos în calitate de cap. (Efes. 4:15, 16). Ei ştiau că trebuia păstrată curăţenia spirituală şi morală a adunării. In această privinţă nu putea exista nici un compromis. Altfel cum s-ar fi putut păstra adunarea creştină separată de lume şi cum s-ar fi putut lăso întrebuinţată ca un vas onorabil în realizarea lucrării lui Iehova? (2 Cor. 6:14–17; 1 Tes. 4:3–8; 2 Tim. 2:20–22). Pentru a sublinia importanţa ascultării faţa de cerinţele divine, acei bătrîni făceau vizite şi le adresau scrisori de ajutor păstorilor numiţi şi turmei care se afla în grija lor. — 1 Petr. 5:1–5

11. In armonie cu sfatul lui Pavel dat lui Timotei, ce încurejare le pot da supraveghetorii călători tuturor supraveghetorilor de adunare de astăzi?

¹¹ Pavel a sfătuit pe tînărul supraveghetor Timotei: „Străduieşte-te să devii un exemplu pentru cei credincioşi . . . consacrîndu-te lecturii publice, îndemnării, învăţării . . . pentru ca înaintarea ta să fie evidentă în faţa tuturor.“ (1 Tim. 4:12–15). In vizitele lor, supraveghetorii călători din zilele noastra dau sfaturi asemănătoare. Si aşa cum Pavel i-a dat sarcini lui Timotei, şi ei îi încurajează pe toţi supraveghetorii din adunări să „predice cuvîntul, dedicîndu-se lui cu sentimentul urgenţei, în timpuri favorabile ca şi în timpuri critice, să mustre, să certe, să îndemne cu toată îndelunga răbdare şi cu arta de a învăţa“, şi „să facă lucrarea unui evanghelist“, realizînd pe deplin această slujbă. — 2 Tim. 4:1–5

12. Ce sfat care implică probleme de judecată i s-a dat adunării din Corint?

¹² Apostolii nu ezitau să exprime ce trebuia făcut în privinţa problemelor juridice. Cînd a dat peste o situaţie în care era vorba de săvîrşirea unei greşeli grave ce trebuia corectată, Pavel a arătat printr-o scrisoare ce ar fi făcut el dacă ar fi fost prezent personal, dîndu-le îndrumarea categorică celor ce purtau răspunderi în Corint, să-l scoată dintre ei „pe omul acela rău“. (1 Cor. 5:3, 13). El a mai dat şi îndemnul ca neînţelegerile personale dintre fraţi să fie tratate de către bărbaţi competenţi să judece. (1 Cor. 6:1–6). Un asemenea sfat le ajuta fraţilor ce purtau răspunderea, să îşi modifice felul de a gîndi.

O ÎNGRIJIRE IUBITOARE PENTRU ÎNTĂRIREA NOASTRĂ

13. (a) De ce putem fi recunoscători pentru purtarea de grijă a lui Iehova privitoare la supraveghetorii credincioşi, inclusiv au privire la cei care vizitează adunările? (b) Prin ce experienţe au trecut mulţi supraveghetori călători?

¹³ Astăzi, pentru că spiritul lui Iehova acţionează asupra poporul său, există bărbaţi calificaţi cu mulţi ani de experienţă şi de eforturi, care au sarcina de a vizita adunările. (Compară cu Efes. 4:11, 12). Deşi sînt oameni imperfecţi, ei dovedesc totuşi multe dintre însuşirile excelente care l-au caracterizat pe Pavel, pe Sila, pe Barnaba, pe Timotei şi pe alţii. Există în prezent numeroşi supraveghetori călători care au peste treizeci de ani de experienţă în lucrarea cu timp permanent. Un supraveghetor de circuit activ încă în prezent, a intrat în serviciul cu timp integral în urmă cu 55 de ani, la vîrsta de 18 ani. (Ecl. 12:1). De atunci el a lucrat încontinuu, folosindu-şi ultimii treizeci de ani în vizitarea adunărilor. Aproape toţi bărbaţii aceştia au servit ca supraveghetori în adunările locale şi ca pionieri. Alţii şi-au petrecut ani de zile pe terenul activităţii misionare sau în vreun birou de filială al Societăţii Watch Tower. Prezenţa într-o adunare a unor asemenea bărbaţi este c binecuvîntare, căci ei le oferă tuturor posibilitatea de a dobîndi putere din lucrurile spirituale pe care le au de împărtăşit. Vizitele lor ne pot ajuta în serviciul şi închinarea noastră, precum şi în formarea unei personalităţi creştine.

14. Ce anume arată că aceşti bătrîni sînt calificaţi şi ce se străduiesc ei să edifice?

¹⁴ Reprezentanţii trimişi în adunări sînt, în mod invariabil, bărbaţi care iau iniţiativa în lucrarea de predicare cu privire la Regat şi în formarea de discipoli. Ei şi-au însuşit înţelesul cuvîntului şi de aceea produc roade excelente. (Mat. 13:23). Pătrunşi de sentimentul urgenţei izvorît dintr-o sinceră apreciere faţă de ceea ce înseamnă Regatul lui Dumnezeu şi recunoscînd gravitatea situaţiei din aceste zile din urmă, ei nu îşi pierd vremea cu afacerile lor personale. (Rom. 12:11). Avînd această atitudine, ei se străduiesc să edifice şi în alţii acelaşi spirit de evanghelizare care identifica adunarea creştină din primul secol. — Fapt. 5:42; 8:1–4.

15. (a) Cum privesc supraveghetorii călători poruncile lui Isus din Matei 24:14 şi 28:19, 20? (b) In sensul întîmplărilor de după sărbătoarea zilei a Cincizecea, din anul 33 e.n., ce ajutor şi ce exemplu oferă ei adunărilor de astăzi?

¹⁵ Inalta consideraţie a supraveghetorilor călători faţă de porunca lui Isus de a predica „vestea bună“ şi de a forma discipoli îi determină să pună un puternic accent pe această dublă misiune, privind-o drept o încredinţare sacră, drept o cerinţă divină. (Mat. 24:14; 28:19, 20). Ei îşi reamintesc ce s-a întîmplat în anul 33 e.n., în ziua care a urmat sărbătorii zilei a Cincizecea, precum şi mai tîrziu, după convertirea lui Corneliu şi a casei sale, — şi anume îşi amintesc că numărul celor credincioşi a cunoscut o creştere rapidă, fiind pe deplin instruiţi, astfel încît să poată trăi in conformitate cu „vestea bună“ şi să o anunţe cu eficienţă altora (Fapt. 2:46, 47; 5:14; 6:7; 10:44–48; 20:20). Astăzi, în vederea înmulţirii în continuare a credincioşilor, supraveghetorii călători invită pe cît mai mulţi posibil să participe împreună cu ei la lucrarea de mărturie. Ei le dau ajutor celor lipsiţi de experienţa. Zelul şi conducerea excelentă a bătrînilor care vizitează adunările contribuie la extinderea lucrării de mărturie. Ei spun ca şi Pavel: „Vai mie dacă nu am anunţat vestea bună!“ — 1 Cor. 9:16

16, 17. (a) In veghea lor împotriva infiltraţiilor lumeşti, ce încurajare pot da supraveghetorii călători? (b) Pe ce căi îi pot ei ajuta pe fraţi să combată influenţa subtilă a materialismului?

¹⁶ In plus, mai există multe de făcut pentru a-i ajuta pe cei care se alătură adunărilor să facă progrese în viaţa creştină (2 Petr. 1:5–10). Cei care nu s-au eliberat încă de lume pot încerca să introducă practici care să slăbească înaltele norme de conduită stabilite în Cuvîntul lui Dumnezeu. Pentru a veghea împotriva infiltrării lucrurilor lumeşti e nevoie ca supraveghetorii călători să dea dovadă de discernămînt în observarea tendinţele subtile. Ei va trebui să îndemne poporul lui Dumnezeu să adere strîns la principiile biblice privitoare la obiceiurile de viaţă, la moralitate, la felul de a-i trata pe alţii, fie în chestiuni personale, fie publice. (1 Cor. 10:31–33; 1 Petr. 1:14–16; Evr. 13:18). E necesar ca ei să le amintească bătrînilor să acţioneze cu hotărîre în vederea menţinerii în adunări a curăţeniei morale, doctrinale şi spirituale.

¹⁷ In sensul sfaturilor primite de Timotei, supraveghetorii călători sînt îndemnaţi să-i avertizeze pe creştini cu privire la influenţele subminatoare ale materialismului (1 Tim. 6:9, 10, 17–19). Prin propriul lor exemplu de oameni care pun pe primul plan lucrurile spirituele, ei îi încurajează pe alţii să ‘caute mai întîi Regatul lui Dumnezeu’. — Mat. 6:33

18. De ce este atît de esenţial să se obtină stabilitate şi maturitate spirituală şi cum se poate încuraja la obţinerea lor?

¹⁸ Intr-o lume în care oamenii sînt azvîrliţi încoace şi încolo de vînturile provocatoare de confuzie ale învăţăturilor religioase, poporul lui Iehova trebuie să fie constituit din creştini care nu se clatină pe picioare, pe deplin maturizaţi. (Efes. 4:13, 14). Ei trebuie să aibă o poziţie fermă şi să nu se clatine repede din pricina gîndirii independente sau a presiunilor sentimentale. (Col. 1:23; 2:6, 7). De aceea supraveghetorii călători vor sublinia pe bună dreptate necesitatea ca toţi creştinii să crească în mod constant în cunoaşterea exactă a lui Dumnezeu. (Filip. 1:9, 10; Col. 1:9–11). Ei vor încuraja studiul personal, în familie şi în adunare astfel încît creştinii să fie alimentaţi nu numai cu ‘laptele cuvîntului’, ci şi cu „hrană tare“, ca să poată aprecia pe deplin „cuvîntul despre dreptate“ iar ‘puterile lor de percepere să ne deprindă să deosebească ce este corect de ce este greşit’. (Evr. 5:12–14) Cînd examinează starea spirituală a adunării, supraveghetorii călători vor da sfaturi scripturale cu privire la aceste probleme.

19. Cum îi pot ajuta supraveghetorii călători pe diferiţi fraţi, corespunzător necesităţilor lor personale? (Iacov 5:19, 20)

¹⁹ Aceşti bătrîni fac vizite la bolnavi, la oameni în vîrstă şi la alţii, după cum se oferă ocazia (Prov. 16:31; Mat. 18:12–14; — în contrast cu Ezech. 34:4). Cînd sînt solicitaţi de către unele persoane care se află în dezacord în chestiuni personale, ei îi pot îndemna cu iubire dar ferm, pe baza Scripturilor, avînd în vedere restabilirea păcii. (1 Tes. 5:14, 15). Intr-un fel adeseori neobservat, ei pot oferi zidire spirituală celor care au îndoieli cu privire la conduita creştină sau celor care în vreun alt fel trebuie ‘smulşi din foc’. — Iuda 22, 23

20. Cum au dovedit spirit de sacrificiu de sine supraveghetorii călători şi soţiile lor?

²⁰ Ca şi în secolul întîi, aceşti supraveghetori călători şi soţiile lor servesc în împrejurări de tot felul. In multe părţi ale pămîntului ei se deplasează dintr-un loc într-altul în fiecare săptămînă. Ca să ajungă în zone izolate sau în teritorii acoperite de junglă unii se deplasează călare, îşi croiesc drum pe apă în canoe sau străbat mari distanţe pe cărări de munte şi prin trecători. Ei suportă mari greutăţi în interesul adunărilor. Mulţi au acceptat repartizări departe de familiile lor şi de cunoştinţele apropiate. Dar indiferent de situaţie, ei se consumă de bună voie, fiind gata să se adapteze împrejurărilor în interesul „veştii bune“. — 1 Cor. 9:23

21. (a) La manifestarea cărei aprecieri ne va determina trecerea în revistă a slujbei acestor bătrîni? (b) Astfel, ce întrebare ne simţim îndemnaţi să ne punem?

²¹ Trecerea în revistă a numeroaselor feluri în care vizitele bătrînilor credincioşi au întărit adunările, atît în timpurile apostolice cît şi în cele moderne, e imposibil să nu ne facă să apreciem eforturile lor. Intr-adevăr, asemenea bătrîni dispuşi să se sacrifice, se numără printre cei despre care apostolul Pavel a scris: „Acum vă cerem, fraţilor, să le arătaţi stimă celor care lucrează din greu printre voi şi prezidează peste voi în Domnul, şi vă sfătuiesc să le acordaţi chiar şi mai mult decît o neobişnuită consideraţie, în dragoste, datorită lucrării lor.“ (1 Tes. 5:12, 13) Dar chiar avînd această stimă pentru supraveghetorii călători, cum putem obţine foloase din vizitele lor în zilele care ne stau în faţă? Rămîne să vedem.