Ce este odihna lui Dumnezeu?

„Rămâne . . . pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de sabat.“ (EVR. 4:9)

 1, 2. a) Ce înţelegem din Geneza 2:3? b) La ce întrebări se va răspunde în continuare?

DIN primul capitol al cărţii Geneza aflăm că, pe parcursul a şase zile figurative, Dumnezeu a pregătit pământul ca locuinţă pentru oameni. Biblia spune că la sfârşitul fiecărei ‘zile’, sau perioade, „a fost seară şi a fost dimineaţă“ (Gen. 1:5, 8, 13, 19, 23, 31). Însă cu privire la cea de-a şaptea zi citim: „Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea se odihneşte de toată lucrarea sa“ (Gen. 2:3).

² Să observăm că verbul folosit în acest verset este la timpul prezent: Dumnezeu „se odihneşte“. De aici înţelegem că ziua a şaptea — „ziua“ de odihnă a lui Dumnezeu — era în desfăşurare când Moise a scris Geneza, în 1513 î.e.n. Continuă această zi de odihnă şi în prezent? Dacă da, putem intra şi noi în ea? Este vital să cunoaştem răspunsurile la aceste întrebări.

„Se odihneşte“ Iehova şi în prezent?

 3. Cum arată Ioan 5:16, 17 că ziua a şaptea nu se încheiase pe timpul lui Isus?

³ În secolul I e.n, cea de-a şaptea zi era încă în desfăşurare. Există două argumente în acest sens. Primul reiese din cuvintele adresate de Isus împotrivitorilor săi: „Tatăl Meu lucrează până acum, şi Eu de asemenea lucrez“ (Ioan 5:16, 17, Cornilescu, 1996). Împotrivitorii lui Isus îl criticau pentru că vindeca oameni în ziua de sabat deoarece considerau vindecările o muncă. Însă Isus le-a explicat că şi Tatăl său ‘continua să lucreze’. Era ca şi cum le-ar fi zis: ‘Şi eu, şi Tatăl meu facem aceeaşi lucrare. Din moment ce Tatăl meu continuă să lucreze pe parcursul sabatului său de mii de ani, şi eu am voie să lucrez în ziua de sabat’. Aşadar, Isus ne ajută să înţelegem că marele sabat al lui Dumnezeu, ziua a şaptea, nu se încheiase în zilele lui.a

 4. Cum reiese din Evrei 4:3 că ziua a şaptea era în desfăşurare pe timpul lui Pavel?

⁴ Al doilea argument reiese din ceea ce a scris Pavel cu privire la odihna lui Dumnezeu. Referindu-se la Geneza 2:2, el a spus: „Noi, care am manifestat credinţă, intrăm într-adevăr în această odihnă“ (Evr. 4:3, 4, 6, 9). Aşadar, şi în timpul lui Pavel ziua a şaptea era în desfăşurare. Dar cât avea să dureze ea?

 5. a) Care era scopul zilei de odihnă a lui Dumnezeu? b) Până când va dura ziua de odihnă a lui Dumnezeu?

⁵ Pentru a înţelege cât avea să mai dureze această zi de odihnă, să ne amintim care era scopul ei. În Geneza 2:3 citim: „Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o“. În ce sens a sfinţit Iehova această zi? El a ales-o pentru a-şi îndeplini scopul cu privire la pământ. Iar scopul lui Iehova este ca pământul să fie locuit de oameni ascultători care să aibă grijă de creaţia sa (Gen. 1:28). Pentru realizarea acestui scop Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos, Domnul sabatului, „lucrează până acum“ (Mat. 12:8). Ziua de odihnă va dura până când Iehova îşi va duce la bun sfârşit scopul, adică până la sfârşitul Domniei Milenare a lui Cristos.

‘Să nu urmăm exemplul lor de neascultare’

 6. Ce exemple-avertisment găsim în Biblie şi ce învăţăm din ele?

⁶ Dumnezeu le-a spus clar lui Adam şi Evei care era scopul său cu privire la pământ, dar ei s-au împotrivit acestui scop. Bineînţeles, Adam şi Eva nu au fost singurii care au dat dovadă de neascultare; milioane de oameni le-au urmat exemplul. Chiar şi israeliţii, poporul ales al lui Dumnezeu, s-au dovedit de multe ori neascultători. Apostolul Pavel i-a avertizat pe creştinii din secolul întâi că şi ei puteau cădea în capcana neascultării: „Să facem deci tot posibilul să intrăm în această odihnă, ca nu cumva cineva să cadă şi să urmeze acelaşi exemplu de neascultare“ (Evr. 4:11). Din cuvintele lui Pavel înţelegem că oamenii neascultători nu vor intra în odihna lui Dumnezeu. Dar noi? Am putea oare ajunge să ne răzvrătim împotriva scopului lui Dumnezeu şi să nu intrăm în odihna sa? Răspunsul la această întrebare este foarte important. Să analizăm pentru început exemplul negativ al israeliţilor şi motivul pentru care nu au intrat în odihna lui Dumnezeu.

„Nu vor intra în odihna mea“

 7. a) Cu ce scop i-a eliberat Iehova pe israeliţi din Egipt? b) Ce aştepta Iehova de la israeliţi?

⁷ În 1513 î.e.n., Iehova i-a dezvăluit slujitorului său Moise ce scop avea cu israeliţii: „Cobor să-i eliberez din mâna egiptenilor şi să-i duc din ţara aceea într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară în care curge lapte şi miere“ (Ex. 3:8). Iehova i-a eliberat pe israeliţi din Egipt pentru a face din ei poporul său, aşa cum îi promisese strămoşului lor Avraam (Gen. 22:17). Dumnezeu le-a dat israeliţilor un cod de legi pe baza cărora s-ar fi putut bucura de pace cu el şi de prietenia sa (Is. 48:17, 18). Iehova le-a spus israeliţilor: „Dacă veţi asculta cu atenţie de glasul meu şi dacă veţi respecta legământul meu [cuprins în Lege], veţi deveni proprietatea mea specială dintre toate popoarele, fiindcă tot pământul este al meu“ (Ex. 19:5, 6). Prin urmare, pentru a avea o relaţie privilegiată cu Dumnezeu, israeliţii ar fi trebuit să asculte de glasul său.

 8. Ce fel de viaţă ar fi dus israeliţii dacă ar fi ascultat de Dumnezeu?

⁸ Ce viaţă frumoasă ar fi dus israeliţii dacă ar fi ascultat de glasul lui Iehova! El le-ar fi binecuvântat recoltele şi turmele şi i-ar fi ocrotit de duşmani. (Citeşte 1 Regi 10:23–27.) Iar Mesia, la venirea lui pe pământ, ar fi găsit o naţiune Israel prosperă şi independentă, nu apăsată de jugul roman. Israelul ar fi fost un regat model pentru celelalte naţiuni, o dovadă vie că ascultarea de adevăratul Dumnezeu aduce binecuvântări spirituale şi materiale.

 9, 10. a) De ce era atât de greşită dorinţa israeliţilor de a se întoarce în Egipt? b) Cum ar fi fost afectată închinarea israeliţilor dacă ei s-ar fi întors în Egipt?

⁹ Ce privilegiaţi au fost israeliţii! Ei au avut ocazia să contribuie la realizarea scopului divin, ceea ce le-ar fi adus binecuvântări nu numai lor, ci şi tuturor naţiunilor pământului! (Gen. 22:18) Totuşi, ca întreg, acea generaţie răzvrătită a desconsiderat scopul lui Iehova de a face din Israel un regat teocratic model, ba chiar a vrut să se întoarcă în Egipt! (Citeşte Numerele 14:2–4.) Însă dacă ar fi făcut acest lucru, israeliţii n-ar fi putut lua parte la îndeplinirea scopului lui Iehova. De fapt, dacă s-ar fi întors în sclavia acelui popor păgân, ei n-ar fi putut respecta Legea mozaică şi n-ar fi putut beneficia de iertarea păcatelor. Cât de carnală, cât de îngustă a fost gândirea lor! Nu e de mirare că Iehova a spus despre ei: „M-am dezgustat de această generaţie şi am zis: «Întotdeauna se rătăcesc în inimile lor şi n-au cunoscut căile mele». Am jurat deci în mânia mea: «Nu vor intra în odihna mea»“ (Evr. 3:10, 11; Ps. 95:10, 11).

¹⁰ Vrând să se întoarcă în Egipt, această naţiune rebelă a arătat că nu aprecia binecuvântările spirituale. Pentru ei erau mai importante prazul, ceapa şi usturoiul din Egipt. Câtă lipsă de recunoştinţă! (Num. 11:5) La fel ca Esau, aceşti răzvrătiţi erau dispuşi să renunţe la moştenirea lor spirituală valoroasă pentru o mâncare! (Gen. 25:30–32; Evr. 12:16)

11. Şi-a schimbat Iehova scopul din cauza lipsei de credinţă a israeliţilor eliberaţi din Egipt? Explicaţi.

¹¹ Deşi majoritatea israeliţilor care au părăsit Egiptul nu au avut credinţă, Iehova nu şi-a schimbat scopul cu privire la Israel, ci şi-a îndreptat atenţia asupra generaţiei următoare. Dovedind ascultare, această generaţie a respectat porunca lui Iehova, a intrat în Ţara Promisă şi a cucerit-o. În Iosua 24:31 citim: „Israel i-a slujit lui Iehova în toate zilele lui Iosua şi în toate zilele bătrânilor care au continuat să trăiască după Iosua şi care cunoscuseră toată lucrarea lui Iehova, pe care o făcuse pentru Israel“.

12. De unde ştim că adevăraţii creştini din prezent pot intra în odihna lui Dumnezeu?

¹² Cu timpul însă, această generaţie ascultătoare a trecut, în locul ei ridicându-se o generaţie care „nu-l cunoştea pe Iehova şi nici lucrarea pe care o făcuse el pentru Israel“. Aceşti israeliţi „au făcut ce este rău în ochii lui Iehova şi le-au slujit Baalilor“ (Jud. 2:10, 11). Pentru ei, Ţara Promisă nu a fost „un loc de odihnă“, întrucât, din cauza neascultării, nu s-au mai bucurat de pace cu Dumnezeu. Pavel a scris cu privire la ei: „Dacă Iosua i-ar fi dus într-un loc de odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit după aceea despre o altă zi. Rămâne deci pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de sabat“ (Evr. 4:8, 9). Dar la cine s-a referit Pavel prin expresia „poporul lui Dumnezeu“? La creştinii evrei şi neevrei. Din cuvintele lui înţelegem că şi creştinii de azi pot intra în odihna lui Dumnezeu.

Unii creştini n-au intrat în odihna lui Dumnezeu

13, 14. Cum puteau să intre în odihna lui Dumnezeu a) israeliţii din timpul lui Moise? b) creştinii din secolul întâi?

¹³ Când le-a scris creştinilor evrei, Pavel era îngrijorat pentru că unii dintre ei nu contribuiau la realizarea scopului lui Dumnezeu. (Citeşte Evrei 4:1.) În ce sens? Ei continuau să respecte unele părţi din Legea mozaică. E adevărat, timp de aproximativ 1 500 de ani, israeliţii care voiau să trăiască în armonie cu scopul lui Dumnezeu trebuiau să respecte Legea. Totuşi, odată cu moartea lui Isus, ei nu se mai aflau sub Lege. Unii creştini nu acceptau acest lucru, considerând că anumite prevederi ale Legii trebuiau respectate în continuare.b

¹⁴ Pavel le-a spus acestor creştini că Isus era superior oricărui mare preot imperfect, că noul legământ era superior legământului Legii şi că templul spiritual al lui Iehova era superior templului „făcut de mâini“ omeneşti (Evr. 7:26–28; 8:7–10; 9:11, 12). Amintind sabatul săptămânal prevăzut de Lege, Pavel le-a explicat că aveau privilegiul să intre în ziua de odihnă a lui Iehova: „Rămâne deci pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de sabat. Fiindcă cel care a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrările lui, aşa cum s-a odihnit Dumnezeu de ale sale“ (Evr. 4:8–10). Creştinii evrei trebuiau să accepte că, începând cu Penticosta din 33 e.n., Dumnezeu le acorda favoare doar celor care manifestau credinţă în Isus Cristos, nu celor care respectau Legea mozaică.

15. De ce este esenţială ascultarea pentru a intra în odihna lui Dumnezeu?

¹⁵ Ce i-a împiedicat pe israeliţii din timpul lui Moise să intre în Ţara Promisă? Neascultarea. Ce i-a împiedicat pe unii creştini contemporani cu Pavel să intre în odihna lui Dumnezeu? Tot neascultarea. Ei n-au vrut să accepte că rolul Legii se încheiase şi că Iehova îşi conducea poporul într-o nouă direcţie.

Cum putem intra astăzi în odihna lui Dumnezeu

16, 17. a) Cum pot creştinii de azi să intre în odihna lui Dumnezeu? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁶ Niciun creştin adevărat nu crede că trebuie să respecte Legea mozaică pentru a obţine salvarea. Pavel le-a spus cât se poate de clar creştinilor din Efes: „Prin această bunătate nemeritată aţi fost salvaţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu vine prin lucrări, pentru ca nimeni să nu aibă motiv de laudă“ (Ef. 2:8, 9). Cum pot creştinii de azi să intre în odihna lui Dumnezeu? Iehova a ales ziua a şaptea — ziua sa de odihnă — pentru a-şi duce la îndeplinire scopul grandios cu privire la pământ. Putem intra în odihna lui Iehova doar dacă acţionăm în armonie cu acest scop şi dacă respectăm îndrumarea pe care ne-o dă prin organizaţia sa.

¹⁷ În schimb, dacă am desconsidera sfaturile biblice date de sclavul fidel şi prevăzător, alegând să fim independenţi, ne-am împotrivi scopului lui Iehova şi am pierde prietenia sa. În următorul articol, vom analiza câteva situaţii care ne pot pune la încercare ascultarea faţă de Dumnezeu. De asemenea, vom vorbi despre deciziile pe care le putem lua în astfel de situaţii, decizii care vor arăta dacă am intrat cu adevărat în odihna lui Iehova.

[Note de subsol]

Întrebări la care să medităm

• Care a fost scopul zilei a şaptea?

• De unde ştim că ziua a şaptea este în curs de desfăşurare?

• Ce i-a împiedicat pe israeliţii din timpul lui Moise şi pe unii creştini din secolul întâi să intre în odihna lui Dumnezeu?

• Cum putem intra astăzi în odihna lui Dumnezeu?

[Text generic pe pagina 27]

Putem intra în odihna lui Iehova dacă acţionăm în armonie cu scopul său şi dacă respectăm îndrumarea pe care ne-o dă prin organizaţia sa

[Legenda ilustraţiilor/fotografiei de la paginile 26, 27]

Ce a trebuit să facă întotdeauna poporul lui Dumnezeu pentru a intra în odihna Sa?