4 Ce ocazie le-a fost oferită israeliţilor cînd au fost eliberaţi din Egipt, dar cum au considerat ei cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la aceasta?

⁴ Cînd israeliţii au fost eliberaţi din robia egipteană, ei au avut promisiunea intrării în odihna lui Dumnezeu şi de a se odihni în Tara promisă de sclavia şi asuprirea lor dinainte. Ei trebuiau să se bucure de viaţă într-o parte a Pămîntului pe care Dumnezeu o păstrase ca o grădină asemănătoare unui paradis (Deut. 11:11, 12; Gen. 13:10). Dar majoritatea israeliţilor n-au crezut în cuvîntul lui Dumnezeu. Ei au arătat atît de putină credinţă în aceasta, încît au vrut chiar să se întoarcă în Egipt. Ei s-au gîndit că această promisiune a lui Dumnezeu sau acest cuvînt n-ar mai fi viu, că ar fi o promisiune moartă şi fără putere, care n-ar putea fi îndeplinită.

VEROSIMILITATEA CUVINTULUI LUI DUMNEZEU

 5, 6. (a) Ce dovedeşte că cuvîntul lui Dumnezeu n-a fost fără putere faţă de Israel? Cum de ne putem încrede pe deplin astăzi în cuvîntul lui Dumnezeu şi în aceea că vom intra în „odihna“ lui?

⁵ In acest context, apostolul Pavel a scris cuvintele cunoscute din Evrei 4:12: „Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere, este mai tăios decît orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde pînă la separarea sufletului şi spiritului, a încheieturilor şi măduvei lor, şi este în stare să judece gîndurile şi intenţiile inimii.“

⁶ Cuvîntul sau promisiunea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Israel n-a fost moartă sau lipsită de putere. In realitate, puţinii care au exercitat credinţă au intrat în acea odihnă pămîntească din Tara Promisă (Num. 14:5–9, 30; Ios. 14:6–10). La fel este şi astăzi. Noi avem promisiunea scumpă a lui Dumnezeu privitoare la viaţa într-un sistem nou al dreptăţii. Am auzit „cuvîntul“ lui, că generaţia care trăieşte timpul sfîrşitului va fi generaţia peste care va veni „necazul cel mare“ care ne stă înainte (Mat. 24:34). Am auzit cuvîntul său, promisiunea sa, că pe baza credinţei noastre putem intra deja acum în „odihna“ lui şi că servii lui — o mare mulţime de oameni — vor supravieţui acest necaz şi vor ajunge în orînduirea nouă care va urma apoi (Apoc. 7:9–14). Acest „cuvînt“ este viu şi exercită putere, căci tot ce a hotărîr Iehova se va împlini. Cuvîntul lui nu va da greş (Isaia 55:10, 11). De ce nu? Fiindcă Dumnezeu, care a dat acest cuvînt, este viu şi întreprinde mereu paşi ca să–l împlinească. El nu doarme şi nici nu uită vreun amănunt din acest cuvînt, cum s-ar putea întîmpla în cazul oamenilor (Num. 23:19). Pentru ce putem spune aceasta cu atîta siguranţă?

 7, 8. (a) Enumără cîteva lucruri care ne întăresc în siguranţa noastră privitor la verosimilitatea cuvîntului lui Dumnezeu. (b) Ce a spus Petru despre verosimilitatea cuvîntului lui Dumnezeu din zilele sale?

⁷ Ei bine, nu dispunem oare de suficiente probe? Putem aduce sute de dovezi. Biblia, şi la fel, istoria relatează despre o sumedenie de cazuri în care cuvîntul lui Dumnezeu s-a adeverita. Si oare nu obţinem rezultate bune în viaţa noastră, crezînd în Cuvîntul lui Dumnezeu şi aplicîndu-l în viaţa noastră, precum şi punîndu-ne speranţa în pregătirile lui Dumnezeu şi crezînd în făgăduinţele lui? N-am devenit fericiţi prin aceasta? Ce perspective am fi avut dacă am fi lepădat acest cuvînt şi am fi mers mînă în mînă cu lumea? (Mat. 16:25, 26).

10 (a) Ce descoperă Cuvîntul lui Dumnezeu despre noi? (b) Ce întrebări ne putem pune în acest context?

¹⁰ Cuvîntul lui Iehova sau vestea sa este adevărat cînd se spune că acum putem intra în odihna lui Dumnezeu şi să rămînem în ea în timpul „necazului celui mare“, după care Pămîntul va fi transformat sub domnia de 1 000 ani a lui Cristos într-o grădină paradisiacă. Cuvîntul lui Dumnezeu este, în realitate, ‘tăios ca o sabie cu două tăişuri’. El va descoperi ce sîntem în adevăr, va dezvălui gîndurile şi intenţiile inimii noastre. Servim noi lui Iehova fiindcă–l iubim, ne bizuim pe el şi avem deplină încredere în ceea ce spune el? Sau ‘obosim în facerea de bine’ şi aşteptăm o anumită zi fiindcă dorim o uşurare, în principal, pentru noi, fără să ne facem gînduri pentru viaţa altor oameni? (Gal. 6:9). Preţuim noi tot binele pe care l-am primit de la Iehova şi prin comuniunea cu poporul său? Nu ne-a ajutat în viaţa noastră familială ceea ce am învăţat? Nu iubim noi pe prietenii noştri adevăraţi cu care ne-am obişnuit de cînd am cunoscut adevărul? (Marcu 10:29, 30).