Să acceptăm autoritatea lui Iehova

„Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale, iar poruncile sale nu sunt grele.“ (1 IOAN 5:3)

 1, 2. a) De ce multor oameni de azi nu le place să se supună autorităţii? b) Sunt cu adevărat independenţi cei ce se consideră nonconformişti? Explicaţi.

PENTRU mulţi, ideea de autoritate este greu de acceptat. Ei nu vor să se supună nimănui. „Să nu-mi zică mie nimeni ce să fac!“, spun aşa-zişii nonconformişti. Dar sunt aceşti oameni cu adevărat independenţi? Nicidecum. Şi asta deoarece majoritatea lor respectă normele impuse de mulţi alţii care ‘se conformează acestui sistem’ (Rom. 12:2). Departe de a fi independenţi, ei sunt „sclavii degradării“, după cum spune apostolul Petru (2 Pet. 2:19). Ei umblă „potrivit sistemului acestei lumi, potrivit conducătorului autorităţii aerului“, Satan Diavolul (Ef. 2:2).

² Un scriitor se mândrea: „Nimeni, nici părinţii, nici vreun preot sau slujitor religios, guru sau Biblia, nu are dreptul să-mi spună mie ce să cred“. E adevărat că unii fac abuz de autoritate şi poate că nu merită supunere. Dar ar trebui să respingem orice îndrumare? Nicidecum! Şi e suficient să aruncăm o privire peste titlurile din ziare ca să ne convingem de acest lucru. Tragic e că tocmai acum, când oamenii au atâta nevoie de îndrumare, majoritatea sunt tot mai puţin dispuşi să o accepte.

Cum privim autoritatea

 3. Cum au arătat creştinii din secolul I că nu se supun orbeşte autorităţii umane?

³ Creştinii adoptă o poziţie complet diferită de cea a lumii. Dar asta nu înseamnă că facem orbeşte tot ce ni se spune. Dimpotrivă, uneori trebuie să nu ne supunem altora, chiar dacă au o anumită autoritate. La fel procedau şi primii creştini. De pildă, când apostolilor li s-a poruncit să nu mai predice, nu le-a fost teamă şi nu s-au supus marelui preot şi celorlalţi oameni de seamă ai Sanhedrinului. Ei nu au renunţat la principiile lor drepte ca să se conformeze autorităţii umane. (Citeşte Faptele 5:27–29.)

 4. Ce exemple din Scripturile ebraice arată că mulţi slujitori ai lui Dumnezeu nu s-au comportat ca majoritatea oamenilor?

⁴ Mulţi slujitori ai lui Dumnezeu din timpurile precreştine au acţionat cu aceeaşi hotărâre. De pildă, Moise şi-a atras „furia regelui“ deoarece „a refuzat să fie numit fiul fiicei faraonului, alegând mai degrabă să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu“ (Evr. 11:24, 25, 27). Iosif s-a împotrivit avansurilor soţiei lui Potifar, deşi ştia că această femeie putea să se răzbune şi să-i facă necazuri (Gen. 39:7–9). Daniel „a hotărât în inima lui să nu se pângărească cu mâncărurile alese ale regelui“ Babilonului, chiar dacă demnitarului principal de la curte nu i-a fost uşor să-i înţeleagă decizia (Dan. 1:8–14). Astfel de exemple arată că, de-a lungul timpului, slujitorii lui Dumnezeu au luat poziţie fermă de partea a ceea ce este drept indiferent de consecinţe. Nu au cedat ca să câştige favoarea oamenilor. Nici noi nu trebuie să cedăm.

 5. Ce deosebire există între modul în care privim noi autoritatea şi cel în care o priveşte lumea?

⁵ Dar curajul nu trebuie confundat cu încăpăţânarea. Noi nu ne asemănăm cu cei ce se răzvrătesc pentru o cauză politică, ci suntem hotărâţi să arătăm că pentru noi autoritatea lui Iehova este mai presus de orice autoritate umană. Când legile oamenilor intră în conflict cu legea lui Dumnezeu, nu este greu să decidem ce trebuie să facem. Ca şi apostolii, noi ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni.

 6. De ce este întotdeauna cel mai bine să ascultăm de poruncile lui Iehova?

⁶ Dar ce anume ne ajută să acceptăm autoritatea lui Dumnezeu? Suntem de acord cu principiul din Proverbele 3:5, 6: „Încrede-te în Iehova din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Ţine seama de el în toate căile tale, şi el îţi va netezi cărările“. Credem că, dacă facem tot ce ne cere Dumnezeu, vom trage foloase în cele din urmă. (Citeşte Deuteronomul 10:12, 13.) Într-adevăr, Iehova li s-a prezentat israeliţilor drept ‘Cel care îi învăţa ce le era de folos şi îi călăuzea pe calea pe care trebuiau să umble’. Iehova a mai spus: „O, de-ai lua aminte la poruncile mele! Atunci pacea ta ar fi ca un râu şi dreptatea ta ca valurile mării!“ (Is. 48:17, 18). Noi avem încredere în aceste cuvinte. Suntem convinşi că este întotdeauna spre binele nostru să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu.

 7. Ce trebuie să facem dacă nu înţelegem pe deplin o poruncă din Cuvântul lui Dumnezeu?

⁷ Noi acceptăm autoritatea lui Iehova şi ascultăm de el, chiar dacă nu înţelegem pe deplin motivul care stă la baza anumitor cerinţe din Cuvântul său. Iar aceasta nu este credulitate, ci încredere. Astfel, avem convingerea sinceră că Iehova ştie ce este cel mai bine pentru noi. În plus, ascultăm de el şi pentru că îl iubim. Apostolul Ioan a scris: „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale“ (1 Ioan 5:3). Dar mai există o faţetă a ascultării care merită să fie luată în considerare.

Să ne exersăm capacitatea de înţelegere

 8. Ce legătură există între ‘a ne exersa capacitatea de înţelegere’ şi a accepta autoritatea lui Iehova?

⁸ Biblia ne spune că trebuie ‘să ne exersăm capacitatea de înţelegere ca să deosebim binele şi răul’ (Evr. 5:14). Prin urmare, nu dorim să respectăm legile lui Dumnezeu în mod mecanic. Dimpotrivă, vrem să fim capabili ‘să deosebim binele şi răul’ pe baza normelor lui Iehova. Vrem să ne convingem că este înţelept să umblăm pe căile lui şi astfel să putem spune asemenea psalmistului: „Legea ta este înăuntrul meu!“ (Ps. 40:8).

 9. Cum ne putem modela conştiinţa după normele lui Iehova, şi de ce este important să procedăm astfel?

⁹ Pentru a înţelege valoarea legilor lui Dumnezeu asemenea psalmistului, trebuie să medităm la cele citite în Biblie. De pildă, când învăţăm despre o anumită cerinţă a lui Iehova, ne putem întreba: De ce este înţelept să respect această poruncă sau acest principiu? Ce foloase îmi aduce ascultarea? Ce consecinţe au suportat cei ce n-au ţinut cont de sfatul lui Dumnezeu în această privinţă? Dacă ne vom modela astfel conştiinţa după normele lui Iehova, vom lua mai uşor decizii în armonie cu voinţa sa. Vom ‘înţelege care este voinţa lui Iehova’ şi apoi o vom respecta dând dovadă de ascultare (Ef. 5:17). Însă acest lucru nu este întotdeauna uşor.

Satan caută să submineze autoritatea lui Dumnezeu

10. În ce domeniu caută Satan să submineze autoritatea lui Dumnezeu?

¹⁰ Satan caută de mult să submineze autoritatea lui Dumnezeu. Spiritul său de independenţă se manifestă în multe moduri. Să ne gândim de pildă la lipsa de respect faţă de instituţia divină a căsătoriei. Unii aleg să trăiască împreună fără să se căsătorească, în timp ce alţii caută pe diverse căi să pună capăt căsniciei. Şi unii, şi alţii sunt probabil de acord cu afirmaţia unei actriţe celebre: „Indiferent că eşti bărbat sau femeie, e imposibil să fii monogam“. Ea a adăugat: „Nu cunosc pe nimeni fidel partenerului şi pe nimeni care să-şi dorească asta“. Gândindu-se la relaţiile pe care le-a avut, un actor renumit a spus şi el: „Nu sunt sigur dacă e în natura noastră să trăim toată viaţa cu o singură persoană“. Ar fi bine să ne întrebăm: Accept autoritatea lui Iehova în ce priveşte căsătoria? Mi-a influenţat cumva atitudinea libertină a lumii modul de gândire?

11, 12. a) De ce le-ar putea fi greu tinerilor să accepte autoritatea lui Iehova? b) Relataţi o experienţă care arată ce nesăbuinţă ar fi să nu respectăm legile şi principiile lui Iehova.

¹¹ Eşti tânăr şi faci parte din organizaţia lui Dumnezeu? Dacă da, Satan caută cu tot dinadinsul să te facă să crezi că nu e spre binele tău să te supui autorităţii lui Iehova. „Dorinţele tinereţii“ şi presiunile colegilor te pot face să crezi că legile lui Dumnezeu sunt prea restrictive (2 Tim. 2:22). Nu lăsa să ţi se întâmple acest lucru. Străduieşte-te să înţelegi cât de înţelept este să respecţi normele lui Dumnezeu. De pildă, Biblia spune ‘să fugi de fornicaţie’ (1 Cor. 6:18). Prin urmare, întreabă-te: De ce este aceasta o poruncă înţeleaptă? Ce foloase îmi va aduce respectarea ei? Probabil cunoşti oameni care au ignorat sfaturile lui Dumnezeu şi au plătit scump. Sunt ei cu adevărat fericiţi? Duc o viaţă mai bună decât atunci când făceau parte din organizaţia lui Dumnezeu? Au găsit un secret al fericirii pe care slujitorii lui Dumnezeu nu-l cunosc? (Citeşte Isaia 65:14.)

¹² Iată ce a spus cu ceva timp în urmă o creştină pe nume Sharon: „Întrucât n-am respectat legea lui Iehova, am luat SIDA, o boală mortală. Îmi amintesc adesea de anii fericiţi în care i-am slujit lui Iehova“. Ea a recunoscut că ar fi trebuit să preţuiască legile lui Dumnezeu şi că a fost o nesăbuinţă să le încalce. Legile lui Iehova ne ocrotesc. Sharon s-a stins din viaţă la şapte săptămâni după ce a scris aceste cuvinte. Dureroasa ei experienţă arată că Satan nu le poate oferi nimic bun celor ce ajung să facă parte din sistemul său nelegiuit. Fiind „tatăl minciunii“, multele lui promisiuni nu-s decât vorbe goale, cum a fost şi promisiunea făcută Evei (Ioan 8:44). Într-adevăr, cel mai bine este să acceptăm întotdeauna autoritatea lui Iehova!

Să ne păzim de spiritul de independenţă

13. În ce domeniu trebuie să ne păzim de spiritul de independenţă?

¹³ A accepta autoritatea lui Iehova înseamnă şi a ne păzi de spiritul de independenţă. O atitudine trufaşă ne poate face să credem că nu avem nevoie de sfatul nimănui. De pildă, poate că nu acceptăm sfaturile celor din fruntea poporului lui Dumnezeu. Iehova a instituit un sistem prin care sclavul fidel şi prevăzător să ofere hrană spirituală la timpul potrivit (Mat. 24:45–47). Trebuie să recunoaştem cu umilinţă că aşa îi poartă Iehova de grijă poporului său în prezent. Să fim asemenea apostolilor fideli. Când unii discipoli s-au poticnit şi l-au părăsit pe Isus, el i-a întrebat pe apostoli: „Nu vreţi să vă duceţi şi voi?“. Petru a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice“ (Ioan 6:66–68).

14, 15. De ce trebuie să urmăm cu umilinţă sfaturile Bibliei?

¹⁴ A accepta autoritatea lui Iehova mai înseamnă a acţiona în armonie cu sfaturile bazate pe Cuvântul său. De pildă, clasa sclavului fidel şi prevăzător ne sfătuieşte „să stăm treji şi să rămânem lucizi“ (1 Tes. 5:6). Ce sfat înţelept pentru timpurile de azi, zilele din urmă, când mulţi oameni sunt „iubitori de sine [şi] iubitori de bani“! (2 Tim. 3:1, 2) Am putea fi şi noi influenţaţi de astfel de atitudini larg răspândite? Da. Obiectivele nespirituale ne pot face să aţipim în sens spiritual. Sau am putea adopta o atitudine materialistă (Luca 12:16–21). Prin urmare, cât de înţelept este să acceptăm sfatul Bibliei şi să respingem stilul de viaţă egoist al lumii lui Satan! (1 Ioan 2:16)

¹⁵ Hrana spirituală pregătită de clasa sclavului fidel şi prevăzător este oferită congregaţiilor prin intermediul bătrânilor numiţi. Biblia ne sfătuieşte: „Ascultaţi de cei care sunt în fruntea voastră şi fiţi-le supuşi, căci ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre ca unii care vor da socoteală, ca să facă lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci ar fi în paguba voastră“ (Evr. 13:17). Înseamnă oare că bătrânii de congregaţie nu greşesc? Nicidecum. Iar Dumnezeu vede imperfecţiunile lor mai bine ca oricine. Totuşi, el se aşteaptă ca noi să fim supuşi. Dacă vom colabora cu bătrânii, deşi sunt imperfecţi, vom arăta că acceptăm autoritatea lui Iehova.

Importanţa umilinţei

16. Cum putem arăta respect faţă de Isus, Capul congregaţiei creştine?

¹⁶ Să nu uităm niciodată că Isus este adevăratul Cap al congregaţiei (Col. 1:18). Acesta este unul dintre motivele pentru care ne supunem cu umilinţă îndrumărilor date de bătrânii numiţi, arătându-le „respect într-un mod cu totul deosebit“ (1 Tes. 5:12, 13). Desigur, şi bătrânii de congregaţie pot arăta că sunt supuşi fiind atenţi să transmită congregaţiei mesajul lui Dumnezeu, nu propriile opinii. Ei ‘nu trec peste ce este scris’ promovând idei personale (1 Cor. 4:6).

17. De ce este ambiţia periculoasă?

¹⁷ Toţi membrii congregaţiei trebuie să fie atenţi să nu-şi caute propria glorie (Prov. 25:27). Evident, în această capcană a căzut un discipol pe care apostolul Ioan îl cunoştea. El a scris: „Diotref, căruia îi place să aibă locul întâi printre ei, nu primeşte nimic de la noi cu respect. De aceea, dacă voi veni, voi aminti de faptele pe care continuă să le facă, flecărind despre noi cu vorbe rele“ (3 Ioan 9, 10). De aici desprindem o lecţie importantă: Trebuie să smulgem din inima noastră orice înclinaţie spre ambiţie. Biblia ne spune: „Mândria merge înaintea căderii şi spiritul trufaş înaintea poticnirii“. Cei ce acceptă autoritatea lui Dumnezeu nu trebuie să se lase prinşi în capcana mândriei căci ar fi spre dezonoarea lor (Prov. 11:2; 16:18).

18. Ce ne va ajuta să acceptăm autoritatea lui Iehova?

¹⁸ Da, să fim hotărâţi să ne împotrivim spiritului de independenţă al lumii şi să acceptăm autoritatea lui Iehova. Din când în când, să medităm cu recunoştinţă la privilegiul de a-i sluji lui Iehova. Întrucât facem parte din poporul lui Dumnezeu, este limpede că Iehova ne-a atras la el prin spiritul sfânt (Ioan 6:44). Să nu ajungem niciodată să privim cu superficialitate prietenia cu Dumnezeu. Să ne străduim ca în toate aspectele vieţii să arătăm că respingem spiritul de independenţă şi că acceptăm autoritatea lui Iehova!

Vă amintiţi?

• Ce înseamnă a accepta autoritatea lui Iehova?

• Ce legătură există între a ne exersa capacitatea de înţelegere şi a accepta autoritatea lui Iehova?

• În ce domenii încearcă Satan să submineze autoritatea lui Dumnezeu?

• Cum ne ajută umilinţa să acceptăm autoritatea lui Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

„Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Este întotdeauna înţelept să respectăm normele lui Dumnezeu