MELCHISEDEC
[Rege al dreptății]
Rege al anticului Salem și „preot al Dumnezeului Preaînalt”, Iehova. (Ge 14:18, 22) El este primul preot menționat în Scripturi; el a ocupat această poziție undeva înainte de 1933 î.e.n. Fiind regele Salemului, termen care înseamnă „pace”, Melchisedec este identificat de apostolul Pavel drept „Rege al păcii”, iar în virtutea numelui său, „Rege al dreptății”. (Ev 7:1, 2) Se consideră că anticul Salem a fost nucleul a ceea ce avea să devină orașul Ierusalim, numele lui fiind inclus în denumirea Ierusalimului, numit uneori și „Salem”. (Ps 76:2)
După ce Avram (Avraam) i-a învins pe Chedorlaomer și pe regii aliați, patriarhul a venit în Valea Șave, sau „Valea Regelui”. Acolo, Melchisedec „a adus pâine și vin” și l-a binecuvântat pe Avraam: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Preaînalt, care a făcut cerul și pământul! Și binecuvântat să fie Dumnezeul Preaînalt, care i-a dat pe asupritorii tăi în mâna ta!”. Apoi, Avraam i-a dat regelui-preot „a zecea parte din toate”, adică din „prada cea mai bună” pe care o capturase în urma victoriei obținute în lupta dusă împotriva regilor aliați. (Ge 14:17-20; Ev 7:4)
Prefigurare a preoției lui Cristos. Într-o profeție mesianică remarcabilă, Iehova îi face un jurământ „Domnului” lui David: „Tu ești preot pe timp indefinit în felul lui Melchisedec!”. (Ps 110:1, 4) Acest psalm scris sub inspirație divină le-a dat evreilor motive să-l considere pe promisul Mesia drept cel care avea să fie atât preot, cât și rege. În scrisoarea către evrei, apostolul Pavel a înlăturat orice îndoială referitoare la identitatea celui promis când a spus că Isus „a devenit pentru totdeauna mare preot în felul lui Melchisedec”. (Ev 6:20; 5:10; vezi LEGĂMÂNT)
Numit direct. Iehova este cel care l-a numit pe Melchisedec preot. Când a vorbit despre superioritatea statutului lui Isus de Mare Preot, Pavel a arătat că un om „nu-și ia singur această onoare, ci numai când este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost și Aaron”. El a mai spus că „Cristos nu s-a glorificat el însuși, ca să devină mare preot, ci a fost glorificat de cel care a spus cu privire la el: «Tu ești fiul meu. Eu ți-am devenit astăzi tată»”; iar apoi apostolul a aplicat cuvintele profetice ale Psalmului 110:4 la Isus Cristos. (Ev 5:1, 4-6)
‘A primit zeciuieli de la Levi.’ Statutul de preot al lui Melchisedec nu avea legătură cu preoția din Israel și, așa cum arată Scripturile, era superior preoției aaronice. Unul dintre aspectele care indică acest lucru este onoarea deosebită arătată lui Melchisedec de către Avraam, strămoșul națiunii Israel, inclusiv al tribului lui Levi, tribul preoțesc. Avraam, „prietenul lui Iehova”, care a devenit „tatăl tuturor celor ce au credință” (Iac 2:23; Ro 4:11), i-a dat a zecea parte, sau zeciuială, acestui preot al Dumnezeului Preaînalt. Pavel arată că leviții strângeau zeciuieli de la frații lor, care ieșiseră la rândul lor din coapsele lui Avraam. Totuși, el subliniază că Melchisedec, care, ‘după genealogie, nu se trăgea din ei, a luat zeciuieli de la Avraam’ și că „chiar și Levi, care primește zeciuieli, a plătit zeciuieli, căci era încă în coapsele strămoșului său când a ieșit Melchisedec în întâmpinarea lui”. Prin urmare, deși preoții levitici primeau zeciuieli de la poporul Israel, se poate spune că ei i-au plătit zeciuieli lui Melchisedec prin strămoșul lor Avraam. Mai mult, superioritatea preoției lui Melchisedec reiese din faptul că Avraam a fost binecuvântat de acesta, după cum spune Pavel: „Cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare”. Acestea sunt câteva aspecte care dovedesc că Melchisedec l-a prefigurat în mod potrivit pe Marele Preot Isus Cristos. (Ev 7:4-10)
Nu a avut predecesori și nici succesori. Pavel arată cu claritate că perfecțiunea nu putea fi atinsă prin intermediul preoției levitice, fiind astfel necesară existența unui preot „în felul lui Melchisedec”. El subliniază că Isus descindea din Iuda, un trib nepreoțesc, dar a folosit analogia cu Melchisedec pentru a arăta că Isus a devenit preot „nu potrivit legii unei porunci care depinde de carne, ci potrivit puterii care îl ajută să aibă o viață indestructibilă”. Aaron și fiii lui au devenit preoți fără un jurământ, dar preoția lui Cristos a fost stabilită printr-un jurământ făcut de Iehova. De asemenea, preoții levitici mureau și trebuiau să aibă succesori, dar Isus Cristos, odată înviat, „fiindcă rămâne în viață pentru totdeauna, are o preoție care nu se transmite de la unul la altul” și poate „să-i salveze complet pe cei care se apropie de Dumnezeu prin el, fiindcă este întotdeauna viu ca să pledeze pentru ei”. (Ev 7:11-25)
În ce sens a fost Melchisedec „fără început al zilelor și sfârșit al vieții”?
Pavel a evidențiat un detaliu remarcabil referitor la Melchisedec când a spus: „Fiind fără tată și fără mamă, fără genealogie, fără început al zilelor și sfârșit al vieții, ci fiind făcut asemenea Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna”. (Ev 7:3) La fel ca alți oameni, Melchisedec s-a născut și a murit. Totuși, nu se cunosc numele tatălui și cel al mamei sale, nu se face nicio referire la ascendenți sau descendenți ai săi, iar Scripturile nu conțin informații despre începutul sau sfârșitul vieții sale. Prin urmare, Melchisedec l-a putut prefigura în mod potrivit pe Isus Cristos, a cărui preoție nu se va sfârși. Așa cum nu există nicio consemnare referitoare la un predecesor sau succesor al lui Melchisedec în ce privește preoția, tot așa nici Cristos nu a fost precedat de vreun mare preot asemănător cu el, iar Biblia arată că el nu va fi succedat niciodată. Mai mult, deși Isus s-a născut în tribul lui Iuda și a venit pe linia regelui David, linia sa genealogică nu a influențat cu nimic calitatea sa de preot; în plus, nu în virtutea ascendenței sale umane a primit Isus atât poziția de preot, cât și cea de rege. Acestea au fost rezultatul jurământului pe care i l-a făcut însuși Iehova.
Potrivit unei idei ce apare în targumurile din Ierusalim, idee larg acceptată de iudei și de alții, Melchisedec a fost Sem, fiul lui Noe. Sem era în viață la acea vreme și a trăit chiar și după moartea Sarei, soția lui Avraam. De asemenea, Noe l-a binecuvântat pe Sem într-un mod special. (Ge 9:26, 27) Dar identificarea lui cu Melchisedec nu a fost confirmată. Un lucru este cert: naționalitatea, genealogia și descendența lui Melchisedec nu sunt dezvăluite în Scripturi, iar aceasta pe bună dreptate, întrucât el putea astfel să-l prefigureze pe Isus Cristos, care în virtutea jurământului lui Iehova „a devenit pentru totdeauna mare preot în felul lui Melchisedec”. (Ev 6:20)