Apreciere faţă de sfinţenia vieţii şi sîngelui

 1, 2. Cum dau mulţi oameni dovadă de lipsă de apreciere faţă de valoarea vieţii? (Ps. 115:17)

CE ESTE mai de preţ decît viaţa? Fără ea nu te–ai putea bucura de nimic. Dar pretutindeni în jurul nostru există dovezi că astăzi cei mai mulţi oameni au în prea mică măsură o adevărată apreciere faţă de valoarea vieţii, fie a lor înşişi, fie a altora.

² Nu putem vedea oare o asemenea dovadă în deprinderea multora de a şoimprudent? Sau ce putem spune despre cei ce conduc sub influenţă alcoolului sau a altui drog, fapt din care rezultă moartea a mii de oameni anual? Urmează apoi cei ce caută senzaţii tari în sporturi primejdioase care pretind, după cum se ţtie, multe vieţi în fiecare an. Fără să mai amintim milioanele de oameni care sînt conştienţi că–şi pot distruge sănătatea şi îşi pot scurta viaţa prin folosirea tutunului şi prin lăcomia la mîncare.

 3. De ce trebuie să cercetăm care este punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la viaţă? (Ps. 24:4, 5)

³ Dar în faţa unei asemenea atitudini fiecare din noi se poate întreba: ‘Reflectă concepţia mea cu privire la viaţă o adevărată apreciere faţă de ea?’ Cheia aprecierii faţă de viaţă, care afectează modul de a gîndi şi de a acţiona al cuiva, constă în a recunoaşte că viaţa este un dar de la Iehova. El este „Dumnezeul cel viu“ şi „izvorul vieţii [noastre]“ (Ier. 10:10; Ps. 36:9). Cînd le–a vorbit unor filozofi greci, apostolul Pavel a mărturisit despre Cel Suprem: „El însuşi le dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile . . . Căci prin el avem viaţa, mişcarea şi existăm“. (Fap. 17:25, 28). In mod logic punctul nostru de vedere cu privire la viaţă trebuie să se conformeze celui al lui Dumnezeu. Dar se conformează? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ştim ce concepţie are El despre viaţă. Apoi vom putea compara concepţia noastră cu a lui.

 4. Ce dovezi arată că Iehova consideră viaţa a fi sacră?

⁴ Iehova consideră viaţa ca fiind sfîntă şi nu drept ceva ce poate fi risipit. Putem afirma lucrul acesta pe baza comdamnării sale repetate a crimei şi a simţămintelor care duc adesea la crimă (Exod 20:13; 1 Ioan 3:11–15; Apoc. 21:8). Dealtfel, în Israelul antic Iehova s–a îngrijit de existenţa unor oraşe de refugiu în care o persoană se putea refugia ca să găsească azil în caz că a pricinuit în mod neintenţionat moartea cuiva. De ce trebuia ca un ucigaş fără voie să facă pasul major de a–şi părăsi şi de a rămîne poate ani de zile în oraşul de refugiu? Pentru că el a pricinuit pierderea unei vieţi, a unei vieţi sfinte. E uşor de văzut astfel că îngrijirea divină privitoare la aceste oraşe avea ca ţintă să promoveze în plus respectul faţă de sfinţenia vieţii. — Num. 35:9–29.

 5, 6. De ce se asociază sîngele în mod potrivit cu viaţa?

⁵ După schiţarea acestei îngrijiri, Dumnezeu le–a spus israeliţilor: „Sa nu pîngăriţi ţara în care veţi fi; căci sîngele pîngăreşte ţara (Num. 35:33). Cum aşa? „Sîngele“ menţionat aici reprezintă viaţa victimei. Astfel Dumnezeu a pus în prim plan legătura dintre viaţa şi sîngele nostru.

⁶ Chiar dacă sîngele nu este în general un subiuct obişnuit de conversaţie, cine dintre noi nu ştie că avem nevoie de sînge pentru a rămîne în viaţă? El joacă un rol important în oricare dintre activităţile majore ale corpului nostru. Sîngele poartă oxigenul susţinător de viaţă la celulele noastre, ne ajută să ne adaptăm la variaţiile de temperatură şi este factorul cheie în lupta noastră împotriva bolilor. Dar cei mai mulţi oameni privesc sîngele doar ca pe un fluid necesar. Pentru alţii el este o afacere. El este cumpărat de la epavele societăţii sau de la cei săraci şi este vîndut băncilor de sînge sau spitalelor. O mare cantitate de sînge animal este preparat ca hrană, ca îngrăşămînte şi alte produse comerciale. Este limpede că există multe persoane care nu privesc sîngele ca fiind sacru.

 7, 8. (a) De ce trebuie să privim spre ceea ce spune Cuvîntul lui Dumnezeu despre viaţă şi sînge? (b) Ce întrebări se ridică cu privire la Efeseni 1:7 şi la preţul de răscumpărare?

⁷ Dar Cuvîntul lui Dumnezeu ne ajută să apreciem că sîngele este mult mai mult decît un fluid necesar. Ceea ce spune Creatorul nostru despre viaţă şi sînge, trebuie să influenţeze concepţia noastră prezentă şi acţiunile noastre. Si poate avea efect chiar şi asupra soartei noastre veşnice. Cum aşa? Ca ajutor pentru găsirea răspunsului, compară aceste citate din Efeseni 1:7 din două traduceri moderne ale Bibliei, dînd atenţie îndeosebi sublinierilor:

“Prin el avem eliberarea prin răscumpărarea cu sîngele lui [Cristos], da, iertarea greşelilor noastre, conform bogăţiei bunătăţii lui nemeritate“. — New World Translation.

“Căci prin moartea lui Cristos noi sîntem puşi în libertate, adică păcatele ne sînt iertate. Cît de mare este graţia lui Dumnezeu“. — Today’s English Version.

⁸ Din ambele traduceri putem învăţa că Dumnezeu se interesează de noi, de viaţa noastră. In acest scop el l–a trimis pe singurul lui Fiu ca jertfă de răscumpărare care i–a putut elibera pe oameni de păcate, eliberînd astfel omenirea de sub condamnare (1 Tim. 2:5, 6; Ioan 3:16, 17). Isus însuşi a zis: „Am venit ca să puteţi avea viaţă şi s–o puteţi avea din abundenţă“. (Ioan 10:10) Dar există vreo deosebire între faptul că unele traduceri ale Bibliei spun că aceasta se realizează prin moartea lui Cristos şi faptul că altele spun că prin sîngele lui Cristos? Si ce implicaţie ar putea avea deosebirea aceasta în viaţa noastră — în gîndirea, acţiunile şi viitorul nostru? Să vedem.

CE SPUNE DUMNEZEU DESPRE VIATA SI SINGE

 9. De unde ştim că Iehova priveşte sîngele ca reprezentînd viaţa?

⁹ Atunci cînd Iehova i–a dat pentru întîia oară omului permisiunea de a consuma carnea animalelor, el a dat o indicaţie demnă de atenţie despre felul său de a gîndi cu privire la viaţă şi sînge. Dumnezeu i–a spus lui Noe şi familiei sale din care ne tragem toţi:

“Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească ca hrană; toate acestea vi le dau, ca şi iarba verde. Numai carne cu viaţa ei, adică sîngele ei, să nu mîncaţi. Căci voi cere înapoi sîngele vieţilor voastre. . . . Dacă varsă cineva sîngele omului şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul lui“. — Gen. 9:3–6, T.N.R.

Intreaga omenire existentă atunci, trebuia să ia considerare faptul că din punctul de vedere al lui Dumnezeu sîngele reprezintă viaţa. Sîngele omului avea să simbolizeze „sufletul“ său sau, aşa cum redau multe traduceri, „viaţa“ sa (T.N.R.; TEV; Catholic Jerusalem Bible; Traducerea lui Rabbi Isaac Leeser). Dătătorul de viaţă divin a completat mai tîrziu acest tablou, adăugîndu–i detalii care ne ajută să vedem semnificaţia morală vitală pe care i–o atribuie el vieţii reprezentate prin sînge.

10, 11. Ce se făcea cu sîngele animalelor sacrificate de către preoţii israeliţi şi la ce întrebări ne duce cu gîndul aceasta?

¹⁰ Lucrul acesta a fost astfel în special în acordul pe care l–a încheiat Dumnezeu cu Israel, legămîntul Legii. La inaugurarea lui au fost sacrificate animale şi sîngele lor a fost folosit pentru ratificarea acordului (Exod 24:3–8; Evr. 9:17–21). Printre prevederile acestui acord existau legi care aveau de–a face cu jertfele pentru păcat; la aducerea unor asemenea sacrificii se vărsa sînge care reprezenta viaţa oferită lui Dumnezeu pentru acoperirea păcatelor. (Lev. 4:4–7, 13–18, 22–30) Datorită puterii sale ispăşitoare de păcate în ochii lui Dumnezeu, sîngele animalelor sacrificate era utilizat la ziua anuală a ispăşirii. Era sacrificat mai întîi un viţel iar apoi un ţap ca jertfe pentru păcat. Marele preot lua puţin sînge de la fiecare, şi–l ducea în Sfînta Sfintelor tabernacolului (mai tîrziu, a templului) şi stropea cu el în faţa chivotului sau lăzii care reprezenta prezenţa lui Iehova (Num. 7:8, 9; Exod 25:22; Lev. 16:2). După aceea el punea puţin sînge şi pe altarul de jertfă. — Lev. 16:11–19.

¹¹ ‘Ce au de–a face toate acestea cu mine’? s–ar putea întreba unii. Pare să nu fie altceva decît descrierea unui ritual antic pe care nici chiar evreii înşişi nu–l mai respectă. Ce legătură sau astea cu speranţa noastră de viitor şi cu aprecierea noastră faţă de viaţă şi sînge?

12. Ce utilizare exclusivă a sîngelui a hotărît Iehova şi de ce? (Deut. 12:20–27)

¹² In Levitic capitolul 17, Iehova Dumnezeu însuşi a explicat principiile fundamentale ale acestor cerinţe privitoare la sacrificii; ceea ce se declară acolo are pentru noi un sens important. Dumnezeu a spus: „Sufletul [sau viaţa] cărnii este în sînge şi eu însumi l–am pus pe altar pentru voi ca să facă ispăşire pentru sufletele voastre, căci sîngele este cel care face ispăşire prin sufletul din el. Iată de ce le–am spus fiilor lui Israel: „Nici un suflet dintre voi să nu mănînce sînge“. (Lev. 17:11, 12) Da, Creatorul nostru şi Dăruitorul vieţii noastre şi–a declarat deschis hotărîrea sa: Sîngele (reprezentînd viaţa provenită de la el) trebuia să primească doar o singură utilizare: în jertfe. Dumnezeu i–a dat astfel valoare sîngelui, punîndu–l deoparte ca sfînt. Sub Lege el nu trebuia mîncat sau băut sau întrebuinţat în nici un alt fel pe care oamenii l–ar fi putut imagina. Cînd un animal era ucis chiar pentru hrană şi nu pentru jertfă, sîngele urma să fie vărsat pe pămînt; viaţa animalului era redată astfel într–un anumit sens lui Dumnezeu, vînătorul israelit păstrînd doar carnea (Lev. 17:13, 14). Dar ce implicaţie are aceasta cu privire la noi, întrucît nici evreii nici creştinii nu au în prezent un templu cu aprobare divină unde să poată fi sacrificate animale?

PROBLEMA NOASTRA — SOLUTIA LUI DUMNEZEU — VIATA SI SINGE

13. De unde ştim că sîntem împovăraţi de păcate?

¹³ Trebuie să recunoaştem cu toţii că sîntem imperfecţi şi păcătoşi. Apostolul Pavel a confirmat lucrul acesta şi a explicat cum s–a produs el. „Printr–un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea s–a extins asupra tuturor oamenilor [inclusiv noi] pentru că toţi au păcătuit“. (Rom. 5:12). Faptul aceasta are o legătură directă cu aprecierea noastră faţă de viaţă şi sînge.

14. Ce preumbreau sacrificiile din ziua ispăşirii?

¹⁴ După cum a fost inspirat apostolul Pavel să explice în scrisoarea către evrei, jertfele de animale ale legămîntului Legii nu puteau acoperi pe deplin păcatele, căci altfel n–ar fi trebuit să fie aduse an de an. Acele sacrificii, în special cele din ziua ispăşirii, nu erau decît o „umbră a lucrurilor bune viitoare“ (Evr. 10:1–4; 8:5, 6; 9:9, 10). Realitatea preumbrită era jertfa de răscumpărare a lui Cristos care putea ispăşi pe deplin toate păcatele noastre. Comentînd în această privinţă, Pavel a scris:

“Cînd Cristos a venit ca mare preot al lucrurilor bune care au survenit . . . el a intrat nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu propriul său sînge, odată pentru totdeauna în locul sfînt (în cerul însuşi) şi a obţinut o eliberare veşnică pentru noi. Căci dacă sîngele de ţapi şi de viţei . . . sfinţeşte pînă acolo încît carnea devine curată, cu cît mai mult sîngele lui Cristos care printr–un spirit veşnic s–a oferit pe sine însuşi fără pată lui Dumnezeu, ne curăţă conştiinţa de lucrările noastre moarte ca să–i putem aduce serviciu sfînt Dumnezeului celui viu. Iată astfel de ce este el un mijlocitor al unui nou legămînt, pentru ca datorită unei morţi care a survenit pentru eliberarea prin răscumpărare din încălcările de sub legămîntul de odinioară, cei care au fost chemaţi să poată primi promisiunea unei moşteniri veşnice. . . . Fără vărsare de sînge nu are loc nici o iertare“. — Evr. 9:11–15, 22.

15. Cum este implicat punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la sînge în speranţa noastră de viaţă veşnică?

¹⁵ Nu ne ajută aceasta să înţelegem mai complet de ce este atît de vital să avem punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la sîngele care reprezintă viaţa? Una dintre temele centrale ale Bibliei este acea că Isus a venit pe pămînt să–şi dea viaţa ca jertfă de răscumpărare. Numai prin acest preţ de răscumpărare putem avea perspectiva iertării păcatelor şi speranţa „vieţii veşnice“ (Mat. 20:28; Rom. 3:23, 24; 6:22, 23; 1 Tim. 1:15, 16). Ca să primim acele binecuvîntări trebuie să exercităm credinţă în preţul de răscumpărare al lui Isus, fapt care implică să avem cunoştinţă exactă şi apreciere legat de renunţarea sa la viaţa reprezentată prin sîngele său. — 1 Tim. 2:3, 4; Gal. 3:22.

16, 17. In ce fel au schimbat anumiţi traducători ai Bibliei versetele care menţionează sîngele? (Rom. 5:9; Col. 1:20)

¹⁶ Acum, după ce am obţinut o cunoştinţă de bază privitoare la aceste chestiuni despre jertfe, ispăşire, sînge şi preţul de răscumpărare al lui Isus, să ne îndreptăm din nou atenţia spre Efeseni 1:7. Cele mai multe traduceri engleze ale acestui verset arată că noi „avem eliberarea prin răscumpărarea cu sîngele lui“ Cristos. Dar anumite versiuni moderne înlocuiesc cuvintele în cauză prin „moartea lui Cristos“. Este o mare deosebire?

¹⁷ In originalul grecesc, Efeseni 1:7 utilizează cuvîntul haima care înseamnă „sînge“. De ce atunci anumite traduceri redau aici şi în altă parte cuvîntul din original prin „moarte“? Traducătorii au înţeles că în anumite texte care menţionează „sîngele“, este implicată moartea cuiva sau răscumpărarea prin omorîrea cuiva. (Luca 11:50, 51; Fapte 5:28; Apoc. 6:10) De exemplu, în faţa evreilor care cereau executarea lui Isus, Pilat a făcut gestul spălării mîinilor şi apoi a declarat: „Sînt nevinovat de sîngele acestui om“. Evreii au replicat: „Sîngele lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri“. (Mat. 27:24, 25; compară cu Apoc. 7:14) Anumite versiuni şi–au luat însă libertatea de a reda astfel aceste versete: „Nu sînt răspunzător de moartea acestui om“ şi „Pedeapsa pentru moartea lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri“. (TEV) Totuşi care este efectul atunci cînd „moartea“ substituie „sîngele“ în versetele în care este implicată jertfa lui Isus? S–ar putea să se omită astfel ceva din ceea ce a vrut să ne transmită Dumnezeu?

18. De ce este importantă moartea lui Cristos? (1 Cor. 11:26; Evr. 2:14)

¹⁸ Nu se poate nega accentul pe care–l pune Biblia pe moartea lui Isus. Pavel a scris: „Dumnezeu ne recomandă propria sa iubire prin faptul că pe cînd noi eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi“. Si: „Cristos a murit pentru păcatele noastre, conform Scripturilor“. (Rom. 5:8; 1 Cor. 15:3) Prin faptul că Isus a murit şi că şi–a dat de bunăvoie viaţa sa umană perfectă, el a plătit sau a echilibrat ceea ce a pierdut Adam pentru noi, pierdere care a dus la starea noastră de păcat.

19, 20. Ce trăsături, chiar dincolo de moartea lui Cristos, sînt incluse în referirile la sîngele lui Cristos? (Evr. 4:14–16)

¹⁹ Insă referirile Bibliei la „sîngele lui Cristos“ trebuie să ne transmită lucruri importante care s–ar putea să nu fie apreciate atunci cînd vorbim doar despre moartea sa. (Ef. 2:13) Cristos nu a murit şi nici nu putea să moară, pur şi simplu, şi să rămînă mort.a In împlinirea modelului sau tipului zilei ispăşirii care provenea de la Iehova, Isus a trebuit să intre atunci în cer, chiar în prezenţa lui Dumnezeu. Acolo Cristos putea prezenta valoarea sau meritul sîngelui vieţii sale, întocmai aşa cum în ziua ispăşirii marele preot lua din sîngele jertfelor şi–l ducea în Sfînta Sfintelor. Pavel stabileşte cu claritate această paralelă: „Cristos n–a intrat într–un loc sfînt făcut de mîini [omeneşti], care este o copie a realităţii, ci chiar în cer, ca să apară acum în faţa persoanei lui Dumnezeu pentru noi“. — Evr. 9:24, 11, 12; 13:11.

²⁰ Afară de aceasta, în cer Isus Cristos este viu şi în stare să pledeze în favoarea tuturor care exercită credinţă în preţul său de răscumpărare şi să–i ajute să se salveze. Potrivit cu aceasta, Pavel a scris: „Căci dacă atunci cînd eram duşmani am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului său, cu cît mai mult acum, că am fost împăcaţi, vom fi salvaţi prin viaţa lui“. — Rom. 5:10.

21, 22. Cum este implicată viaţa noastră prin expresia „sîngele lui Cristos“?

²¹ Din bune motive, deci, lucrarea „Religion in History and in the Present“ (Religia în istorie şi în actualitate) declară că în cele mai multe cazuri: „Sîngele lui Cristos nu poate fi substituit prin moarte. Sîngele lui Cristos înseamnă mai mult decît atît. El subliniază strînsa legătură dintre moartea lui Isus şi viaţa şi triumful său prin înviere şi înălţare“. Cartea adaugă observaţia că expresia „Sîngele lui Cristos“

“adoptă conceptul evreiesc din Vechiul Testament al puterii ispăşitoare a sîngelui care este baza felului în care sînt privite sacrificiile şi ideea că moartea unui drept are putere ispăşitoare . . . Pe de o parte acest termen ne aminteşte că am fost cumpăraţi cu un mare preţ, al aceluia care a plătit răscumpărarea şi ceea în ce constă ea. Pe de altă parte, sîntem eliberaţi de păcat şi de moarte pentru totdeauna prin credinţa în legămîntul încheiat pe baza sîngelui lui. Sîngele lui Cristos cuprinde în sine sau conţine efectul morţii şi al învierii sale.“

²² Cît de semnificative, deci, şi cît de pline de binecuvîntate implicaţii pentru noi sînt multe dintre pasajele Bibliei care menţionează sîngele lui Isus! Prin el păcatele ne pot fi iertate (Apoc. 1:5; Evr. 10:29). Este posibil apoi să fim eliberaţi de conduita neroditoare (1 Petr. 1:18, 19). Ne putem, de asemenea, afla în adunarea poporului pe care Dumnezeu îl aprobă şi îl călăuzeşte (Fapte 20:28). Si, în sfîrşit, avem speranţa perfecţiunii şi a vieţii veşnice sub guvernarea unui regat care încorporează persoane răscumpărate cu sîngele său. — Apoc. 5:9, 10; 12:10, 11; Col. 1:20.

23. Care ar trebui să fie punctul nostru de vedere cu privire la sînge?

²³ Toţi cei care au apreciere faţă de valoarea propriei lor vieţi trebuie să aprecieze astfel ceea ce spune Dumnezeu despre sînge. El îl priveşte ca fiind sacru. El hotărăşte modul exclusiv de folosinţă a acestuia, cît şi condiţiile acceptării lui ca jertfă pe altar. Si tot el a arătat cu claritate în Cuvîntul său că speranţele noastre privitoare la un viitor durabil se bazează în întregime pe sîngele de jertfă al Fiului său. Dar cum ne putem manifesta personal aprecierea faţă de el, şi recunoaşterea sfinţeniei sîngelui? Acestea sînt chestiuni importante care vor fi examinate în articolul următor.

[Notă de subsol]