Să ne păstrăm bucuria în serviciul lui Iehova

„Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul. Încă o dată voi spune: Bucuraţi-vă!“ — FILIPENI 4:4.

1, 2. Cum au reuşit un frate şi familia lui să-şi păstreze bucuria, deşi îşi pierduseră toate bunurile?

JAMES, un creştin în vârstă de 70 de ani din Sierra Leone, muncise din greu toată viaţa. Imaginaţi-vă bucuria pe care a simţit-o când, în sfârşit, a reuşit să pună deoparte suficienţi bani ca să-şi cumpere o casă modestă, cu patru camere! Însă, după ce James şi familia lui s-au mutat în noua locuinţă, în ţară a izbucnit un război civil, iar casa le-a ars până-n temelii. Ei şi-au pierdut casa, dar nu şi bucuria. De ce?

² James şi familia lui nu s-au concentrat asupra a ceea ce pierduseră, ci asupra a ceea ce le mai rămăsese. Iată ce spune James: „Chiar şi în acele timpuri groaznice am ţinut întruniri, am citit Biblia, ne-am rugat împreună şi am împărţit cu alţii puţinul pe care îl aveam. Am reuşit să ne păstrăm bucuria deoarece ne-am concentrat asupra minunatelor relaţii cu Iehova“. Meditând la binecuvântările de care aveau parte — cea mai mare dintre ele fiind prietenia cu Iehova —, aceşti creştini fideli au putut ‘continua să se bucure’ (2 Corinteni 13:11). Bineînţeles că nu le-a fost uşor să suporte necazurile, însă ei nu au încetat să se bucure în Iehova.

 3. Cum şi-au păstrat bucuria creştinii din secolul I?

³ Creştinii din secolul I s-au confruntat cu încercări asemănătoare celor prin care au trecut James şi familia lui. Totuşi, iată ce le-a scris apostolul Pavel creştinilor evrei: „Aţi acceptat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre“. Pavel a explicat apoi care era sursa bucuriei lor: „Ştiind că voi înşivă aveţi o posesiune mai bună şi durabilă“ (Evrei 10:34). Acei creştini din secolul I aveau într-adevăr o speranţă fermă. Ei aşteptau plini de încredere să primească ceva ce nu putea fi jefuit: neperisabila ‘coroană a vieţii’, în Regatul ceresc al lui Dumnezeu (Revelaţia 2:10). În prezent, speranţa noastră creştină — fie ea cerească, fie pământească — ne poate ajuta să ne păstrăm bucuria chiar şi atunci când ne confruntăm cu adversităţi.

„Bucuraţi-vă în speranţă“

4, 5. a) De ce a fost cât se poate de oportun sfatul dat de Pavel creştinilor din Roma de a se ‘bucura în speranţă’? b) Ce anume l-ar putea determina pe un creştin să piardă din vedere speranţa pe care o are?

⁴ Apostolul Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii în credinţă din Roma să ‘se bucure în speranţa’ vieţii veşnice (Romani 12:12). Sfatul a fost oportun. La mai puţin de un deceniu de la data când Pavel le-a scris aceste cuvinte, împotriva lor s-a dezlănţuit o aspră campanie de persecuţie, unii fiind torturaţi până la moarte din ordinul împăratului Nero. Credinţa că Dumnezeu avea să le ofere promisa coroană a vieţii i-a susţinut în mod sigur în timpul suferinţei lor. Dar cum stau lucrurile în cazul nostru?

⁵ Fiind creştini, şi noi ne aşteptăm să fim persecutaţi (2 Timotei 3:12). În plus, ne dăm seama că „timpurile şi evenimentele neprevăzute“ ne pot ajunge pe toţi (Eclesiastul 9:11, NW). În urma unui accident, cineva drag şi-ar putea pierde viaţa. O boală necruţătoare l-ar putea răpune pe un părinte sau pe un prieten apropiat. Dacă nu păstrăm viu în minte speranţa Regatului, am putea fi în pericol spiritual când trecem prin încercări de acest fel. Prin urmare, ar fi bine să ne întrebăm: Mă ‘bucur eu în speranţă’? Cât de frecvent îmi fac timp să meditez la ea? Este viitorul Paradis real pentru mine? Mă văd eu acolo? Sunt eu la fel de nerăbdător să vină sfârşitul actualului sistem aşa cum am fost atunci când am aflat adevărul? Merită să medităm cu seriozitate la această ultimă întrebare. De ce? Deoarece, dacă suntem sănătoşi, avem un venit frumos şi locuim într-o zonă a globului care, într-o anumită măsură, s-ar putea spune că nu este lovită de războaie, penurie de alimente sau catastrofe naturale, am putea — cel puţin momentan — să pierdem din vedere necesitatea stringentă a venirii lumii noi a lui Dumnezeu.

 6. a) La ce anume s-au gândit în primul rând Pavel şi Sila când au trecut prin necazuri? b) Cum ne poate încuraja exemplul lăsat de Pavel şi Sila?

⁶ Pavel i-a mai sfătuit pe creştinii din Roma să ‘suporte în necazuri’ (Romani 12:12). Pavel ştia ce înseamnă necazurile. Odată, el a văzut într-o viziune un om care l-a invitat să ‘treacă în Macedonia’ ca să-i ajute pe oamenii de acolo să înveţe despre Iehova (Faptele 16:9). Atunci, Pavel însoţit de Luca, Sila şi Timotei au pornit spre Europa. Ce anume îi aştepta pe aceşti misionari zeloşi? Necazuri! După ce au predicat în oraşul macedonean Filipi, Pavel şi Sila au fost biciuiţi şi aruncaţi în închisoare. E evident că unii filipeni nu au fost pur şi simplu indiferenţi la mesajul despre Regat — de fapt, ei s-au opus cu înverşunare. Şi-au pierdut oare aceşti misionari zeloşi bucuria din cauza incidentului? Nu. După ce au fost bătuţi şi aruncaţi în temniţă, „pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi îl lăudau pe Dumnezeu prin cântări“ (Faptele 16:25, 26). Bineînţeles că Pavel şi Sila nu s-au bucurat de loviturile primite, însă cei doi misionari nu s-au concentrat asupra durerii pe care o simţeau. Ei se gândeau în primul rând la Iehova şi la modul în care îi binecuvânta el. ‘Suportând necazurile’ cu bucurie, Pavel şi Sila au dat un exemplu excelent fraţilor din Filipi şi din alte zone.

 7. De ce ar trebui să includem în rugăciunile noastre cuvinte de mulţumire?

⁷ Pavel a scris: „Perseveraţi în rugăciune“ (Romani 12:12). Vă rugaţi când treceţi prin perioade de nelinişte? Ce anume spuneţi în rugăciune? Probabil că menţionaţi concret problema cu care vă confruntaţi şi îi cereţi ajutor lui Iehova. Însă puteţi şi să-i mulţumiţi lui Iehova pentru binecuvântările de care beneficiaţi. Când se ivesc probleme, faptul de a medita la lucrurile bune pe care Iehova le face pentru noi ne ajută să ne ‘bucurăm în speranţă’. David, a cărui viaţă nu a fost lipsită de probleme, a scris următoarele: „DOAMNE, Dumnezeul meu, Tu ai înmulţit lucrările Tale minunate şi planurile Tale faţă de noi; nimeni nu poate să le înşiruie înaintea Ta. Aş vrea să le vestesc şi să vorbesc despre ele, dar numărul lor este prea mare ca să le istorisesc“ (Psalmul 40:5). Dacă, la fel ca David, vom medita cu regularitate la binecuvântările pe care le primim de la Iehova, vom fi cu siguranţă bucuroşi.

Să ne păstrăm un spirit optimist

 8. Ce anume îl ajută pe un creştin să-şi păstreze fericirea când întâmpină persecuţii?

⁸ Isus îşi îndeamnă continuatorii să-şi păstreze un spirit optimist când trec prin felurite încercări. El spune: „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă defăimează şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea“ (Matei 5:11). Ce motive avem să fim fericiţi în astfel de situaţii? Capacitatea noastră de a rezista opoziţiei e o dovadă că spiritul lui Iehova este peste noi. Iată ce le-a spus apostolul Petru colaboratorilor creştini din timpul său: „Dacă sunteţi defăimaţi pentru numele lui Cristos, sunteţi fericiţi, deoarece spiritul gloriei, da, spiritul lui Dumnezeu, se odihneşte peste voi“ (1 Petru 4:13, 14). Prin intermediul spiritului său, Iehova ne va ajuta şi pe noi să perseverăm şi, astfel, să ne păstrăm bucuria.

 9. Ce anume i-a ajutat pe nişte fraţi să găsească motive de bucurie în timp ce erau închişi pentru credinţă?

⁹ Chiar şi în cele mai dificile situaţii putem găsi motive de bucurie. Un creştin pe nume Adolf a constatat-o personal. El locuieşte într-o ţară unde mulţi ani lucrarea Martorilor lui Iehova a fost interzisă. Adolf şi câţiva colaboratori ai lui au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare pentru că refuzaseră să-şi renege convingerile bazate pe Biblie. Viaţa în închisoare a fost grea, însă, la fel ca Pavel şi Sila, ei au găsit motive să-i mulţumească lui Dumnezeu. După spusele lor, această experienţă le-a întărit credinţa şi i-a ajutat să cultive calităţi creştine preţioase, ca generozitatea, empatia şi afecţiunea frăţească. De exemplu, atunci când primea un pachet de acasă, fiecare dintre ei îl împărţea cu colaboratorii lui, care priveau aceste daruri ca venind de la Iehova, unica sursă a ‘oricărui dar bun şi a oricărui cadou perfect’. Aceste acte de bunătate le produceau bucurie atât celui ce dădea, cât şi celor ce primeau. Aşadar, încercarea ce avea menirea de a le distruge credinţa în realitate i-a întărit din punct de vedere spiritual! — Iacov 1:17; Faptele 20:35.

10, 11. Cum a reacţionat o soră când a fost mult timp interogată, iar apoi condamnată la o lungă perioadă de detenţie?

¹⁰ Ella, care locuieşte şi ea într-o ţară unde lucrarea Martorilor a fost interzisă mult timp, a fost arestată pentru că le vorbea altora despre speranţa ei creştină. Pe parcursul a opt luni, ea a fost supusă unui interogatoriu cumplit. Până la urmă a fost chemată în faţa justiţiei, fiind condamnată la zece ani închisoare într-un penitenciar unde nu era nici un închinător al lui Iehova. La data aceea, Ella avea doar 24 de ani.

¹¹ Desigur, Ella nu se aşteptase să-şi petreacă majoritatea anilor tinereţii într-o celulă. Dar, din moment ce nu putea să schimbe situaţia, s-a hotărât să-şi schimbe punctul de vedere. Aşa că a început să considere închisoarea teritoriul ei de predicare. „Eram atât de ocupată cu predicarea“, spune ea, „încât anii au trecut ca gândul“. După mai bine de 5 ani, Ella a fost interogată din nou. Observând că gratiile închisorii nu-i distruseseră credinţa, cei care o interogau i-au spus: „Nu te putem elibera, pentru că nu te-ai schimbat“. „Ba da, m-am schimbat!“, a răspuns Ella cu convingere. „Acum am o stare de spirit mai bună decât atunci când am venit în închisoare, iar credinţa mea este mult mai puternică decât înainte!“ Ea le-a mai spus: „Dacă nu vreţi să mă eliberaţi, voi aştepta până când Iehova găseşte de cuviinţă să fiu eliberată“. După cinci ani şi jumătate de închisoare, Ella nu-şi pierduse bucuria! Ea a învăţat să fie mulţumită indiferent de situaţia în care se afla. Ce putem învăţa din exemplul ei? — Evrei 13:5.

12. Ce anume îi poate da unui creştin pacea minţii în situaţii grele?

¹² Să nu trageţi concluzia că Ella avea aptitudini ieşite din comun ce o ajutau să facă faţă acestor încercări. Vorbind despre interogatoriile la care a fost supusă în lunile dinaintea pronunţării sentinţei, Ella recunoaşte: „Mi-aduc aminte că îmi clănţăneau dinţii şi că mă simţeam ca un pui de vrabie înspăimântat“. Totuşi, Ella are o credinţă fermă în Iehova. Ea a învăţat să-şi pună încrederea în el (Proverbele 3:5–7). Iar acum Dumnezeu este mai real pentru ea. Ea spune: „De fiecare dată când intram în sala de interogatoriu, simţeam cum mă cuprinde o pace de neînchipuit. . . . Cu cât situaţia era mai îngrozitoare, cu atât pacea devenea mai profundă“. Sursa acelei păci a fost Iehova. Iată ce a afirmat apostolul Pavel: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciune şi implorare împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus“. — Filipeni 4:6, 7.

13. De ce putem fi siguri că, în cazul în care ne vom confrunta cu necazuri, vom avea puterea de a le suporta?

¹³ Ella, care între timp a fost eliberată, şi-a păstrat bucuria în pofida greutăţilor. Ea a reuşit aceasta nu prin puterea ei, ci graţie puterii date de Iehova. La fel au stat lucrurile şi în cazul apostolului Pavel, care a scris: „Foarte bucuros deci mă voi lăuda mai degrabă cu privire la slăbiciunile mele, pentru ca puterea Cristosului să rămână deasupra mea ca un cort . . . Căci, când sunt slab, atunci sunt plin de putere“. — 2 Corinteni 12:9, 10.

14. Arătaţi cum poate un creştin să privească cu optimism o situaţie ce îl pune la încercare şi care ar putea fi rezultatul.

¹⁴ Poate că presiunile cu care vă confruntaţi în prezent diferă de cele analizate aici. Însă, indiferent de forma pe care o îmbracă, ele sunt greu de suportat. De exemplu, poate că patronul vostru e deosebit de critic faţă de munca pe care o depuneţi — mai critic decât faţă de munca angajaţilor de altă religie. Dacă momentan nu vă puteţi căuta un alt loc de muncă, cum v-aţi putea păstra bucuria? Amintiţi-vă că în închisoare Adolf şi colaboratorii lui au învăţat să cultive calităţi esenţiale. Dacă vă daţi silinţa să îl mulţumiţi pe patron — chiar dacă acesta este „greu de mulţumit“ —, veţi cultiva calităţi creştine cum ar fi perseverenţa şi îndelunga răbdare (1 Petru 2:18). Pe lângă aceasta, este foarte probabil că veţi deveni muncitori mai buni, având mai mari şanse de a obţine într-o bună zi o slujbă care să vă satisfacă mai mult. Să analizăm acum şi alte modalităţi prin care ne putem păstra bucuria în serviciul lui Iehova.

Simplificarea vieţii aduce bucurie

15–17. Cum a învăţat un cuplu că putea să reducă stresul, chiar dacă sursa lui nu putea fi complet înlăturată?

¹⁵ Poate că nu prea aveţi de ales în privinţa felului de muncă pe care o prestaţi sau a locului unde lucraţi, dar probabil că asupra altor aspecte ale vieţii puteţi exercita un anumit control. Meditaţi la următoarea întâmplare.

¹⁶ Un cuplu creştin l-a invitat pe un bătrân de congregaţie să ia masa împreună. În cursul serii, fratele şi soţia lui s-au destăinuit spunându-i că, în ultimul timp, se simţeau copleşiţi de presiunile vieţii. Amândoi aveau un serviciu cu normă întreagă care îi solicita foarte mult şi nu puteau să-şi caute alt loc de muncă. Ei se întrebau cât aveau să mai reziste.

¹⁷ Când cei doi soţi i-au cerut bătrânului un sfat, acesta le-a răspuns: „Simplificaţi-vă viaţa“. Dar cum? Pentru a merge la serviciu şi a se întoarce acasă, celor doi soţi le trebuia în fiecare zi aproape 3 ore. Bătrânul, care îi cunoştea bine, le-a sugerat să se gândească la posibilitatea de a se muta mai aproape de locul lor de muncă, pentru a mai reduce din timpul petrecut pe drum. Astfel, puteau folosi timpul economisit în alte activităţi importante — sau, pur şi simplu, pentru a se odihni. În cazul în care presiunile vieţii vă răpesc din bucurie, de ce nu vă examinaţi situaţia pentru a vedea dacă puteţi găsi uşurare făcând unele modificări?

18. De ce este foarte important să ne gândim bine înainte de a lua decizii?

¹⁸ O altă modalitate de a reduce presiunile este aceea de a ne gândi bine înainte de a lua decizii. De exemplu, un creştin se hotărâse să-şi construiască o casă. El a ales un proiect foarte complicat, deşi era pentru prima dată când construia ceva. Dar acum îşi dă seama că ar fi putut evita unele probleme dacă, înainte de a alege proiectul casei, ar fi ‘luat seama bine cum merge’ (Proverbele 14:15). Un alt creştin a fost de acord să gireze un împrumut luat de un colaborator în credinţă. Conform înţelegerii, dacă cel care luase împrumutul nu putea să-l restituie, girantul se obliga să facă acest lucru. La început, totul a mers bine, însă, după un timp, cel care a luat cu împrumut a început să nu mai respecte acordul încheiat. Cel care a dat cu împrumut s-a alarmat şi i-a cerut girantului să-i restituie toţi banii. Astfel, girantul a fost pus într-o mare dificultate. Nu s-ar fi putut evita această situaţie dacă el ar fi analizat mai atent toţi factorii înainte de a consimţi să-şi asume responsabilitatea de a gira acel împrumut? — Proverbele 17:18.

19. Care sunt câteva modalităţi prin care putem reduce stresul din viaţă?

¹⁹ Când ne simţim obosiţi, să nu tragem niciodată concluzia că putem diminua presiunile cu care ne confruntăm şi ne putem redobândi bucuria reducând din timpul alocat studierii Bibliei în mod individual, serviciului de teren şi participării la întruniri. Nu, deoarece acestea sunt modalităţi esenţiale prin care putem primi spiritul sfânt al lui Iehova, bucuria fiind unul dintre roadele spiritului (Galateni 5:22). Activităţile creştine sunt întotdeauna înviorătoare şi, de obicei, nu ne obosesc peste măsură (Matei 11:28–30). Ceea ce contribuie la oboseala noastră sunt mai degrabă activităţile laice şi cele recreative, nu cele spirituale. Faptul de a învăţa să mergem la culcare la o oră rezonabilă ne poate ajuta să ne refacem forţele. Din când în când, puţin mai multă odihnă ne poate fi de mare folos. Nathan Knorr, care a slujit ca membru al Corpului de Guvernare al Martorilor lui Iehova până la moartea sa, obişnuia să le spună misionarilor următoarele: „Când vă simţiţi descurajaţi, primul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să vă odihniţi. Veţi rămâne surprinşi când veţi constata că, după o noapte de odihnă, aproape orice problemă pare mult mai uşor de rezolvat!“

20. a) Menţionaţi câteva modalităţi prin care ne putem păstra bucuria. b) Ce motive de bucurie puteţi menţiona (vezi chenarul de la pagina 17)?

²⁰ Creştinii au privilegiul de a-i sluji „fericitului Dumnezeu“ (1 Timotei 1:11). Aşa cum am văzut, putem să ne păstrăm bucuria chiar şi atunci când suntem asaltaţi de probleme grave. Să ne concentrăm asupra speranţei Regatului, să ne schimbăm optica atunci când este necesar şi să ducem în continuare o viaţă simplă. Apoi, indiferent de situaţiile pe care le vom întâmpina, vom da curs invitaţiei făcute de apostolul Pavel: „Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul. Încă o dată voi spune: Bucuraţi-vă!“ — Filipeni 4:4.

Analizaţi cu atenţie următoarele întrebări:

• De ce trebuie creştinii să păstreze viu în minte speranţa Regatului?

• Ce anume ne poate ajuta să ne păstrăm bucuria în situaţii grele?

• De ce ar trebui să încercăm să ne simplificăm viaţa?

• În ce domenii şi-au simplificat unii viaţa?

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 17]

Alte motive pentru a fi bucuroşi

Fiind creştini, noi avem multe motive să fim bucuroşi. Iată câteva dintre ele:

 1. Îl cunoaştem pe Iehova.

 2. Am aflat adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu.

 3. Întrucât exercităm credinţă în jertfa lui Isus, ne sunt iertate păcatele.

 4. Regatul lui Dumnezeu guvernează — lumea nouă este aproape!

 5. Iehova ne-a adus într-un paradis spiritual.

 6. Avem o companie creştină sănătoasă.

 7. Avem privilegiul de a participa la lucrarea de predicare.

 8. Suntem în viaţă şi ne bucurăm cât de cât de forţă fizică.

Aţi putea menţiona şi alte motive de bucurie?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Pavel şi Sila au fost bucuroşi chiar şi în închisoare

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Aveţi privirea aţintită spre lumea nouă a lui Dumnezeu — o perspectivă care produce bucurie?