10 (a) Pentru ce are Dumnezeu plăcere să răsplătească credinţa noastră evidentă în el? (b) Pe baza cărei însuşiri va trăi dreptul lui Dumnezeu, în contrast cu cel înfumurat şi egoist?

¹⁰ Avem noi o astfel de credinţă? Noi avem nevoie de ea, pentru a răbda pînă la împlinirea promisiunii. O astfel de credinţă din partea noastră îi aduce cinste lui Dumnezeu, căci astfel el dovedeşte că noi sîntem convinşi de veracitatea promisiunii sale. Din această cauză, credinţa noastră în el îi este plăcută. El se bucură să răsplătească o astfel de credinţă neclintită (Evr. 11:6). Apostolul Pavel ne aminteşte cît de importantă este credinţa, pentru a ne păzi integritatea creştină şi a ne dovedi demni de viaţă veşnică în noua orînduire dreaptă promisă, în timp ce citează o altă declaraţie a lui Dumnezeu din profeţia lui Habacuc. In această profeţie, Iehova Dumnezeu vorbeşte mai întîi despre un om, care era înfumurat şi trufaş, arogant şi sigur de sine şi nu credea în el. Acest om nu este corect, cinstit faţă de singurul Dumnezeu adevărat şi viu. După ce arată acest lucru, Iehova exprimă cuvintele citate mai tîrziu de Pavel: „Cel drept va trăi prin credinţă“ (Evr. 10:38; Habacuc 2:4). Astfel de credinţă îl va îndemna pe cel „drept“ să fie credincios şi cinstit.

13 Pentru ce trebuie, în decursul acestui ‘timp foarte scurt’, care îm curînd se va sfîrşi, să ne ţinem privirea aţintită mai cu seamă asupra modelului desăvîrşit de credinţă, şi la ce cuvinte de avertizare ale lui Pavel din Evr. 10:38 ar trebui să ne gîndim întotdeauna?

¹³ Acum ar trebui să ne ţinem privirea aţintită într-un mod cu totul deosebit la Isus Cristos, modelul nostru desăvîrşit, căci el nu numai că şade astăzi la dreapta tronului lui Dumnezeu, ci de asemenea, guvernează ca rege mesianic întronat. Noi am putea să ne pierdem chiar şi credinţa, chiar în ‘timpul foarte scurt’ (care acum va trece în curînd) înainte ca Iehova să vină ca Răzbunător, şi să comitem păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne. Pavel a profitat atunci de ocazie pentru a-i avertiza pe creştinii evrei de această primejdie, în timp ce a introdus un citat suplimentar din profeţia lui Habacuc. El a zis: „Si ‘dacă el că înapoi, sufletul meu nu găseşte plăcere în el’“ (Evrei 10:38).

14 In ce ordine este arătată în Habacuc 2:4 contrastul dintre două persoane diferite, totuşi în ce ordine schimbată citează Pavel acest text în Evrei 10:38?

¹⁴ După traducerea grecească a profeţiei Habacuc, după Septuagintă, cuvintele lui Iehova sună: „Dacă cineva se retrage, sufletul meu nu mai are nici o plăcere în el. Cel drept, însă, va trăi prin credinţa sa în mine“ (Habacuc 2:4, traducerea lui Thomson). Cineva, care pierde credinţa şi se retrage, atrage disgraţia lui Iehova asupra sa. El este comparat cu creştinul, care stăruieşte în credinţa sa în Iehova şi obţine viaţă veşnică. Pavel schimbă în citatul său ordinea ambelor părţi din versetul din Habacuc 2:4 citînd mai întîi partea din urmă a versetului.

15 Ce încercare vedem apropiindu-se de noi şi care avertisment al apostolului Pavel este potrivit, aşadar?

¹⁵ Pavel face aceasta, pentru a ne face atenţi asupra primejdiei că unii din noi, cu toate că încă au credinţă creştină, se pot retrage şi pot să cadă. „Cine crede, aşadar că stă, să ia seama să nu cadă“ (1 Corin. 10:12). Cu cît lumea lui Satan este mai dictatorială cu atît se va exercita mai multă presiune asupra noastră. Deoarece noi vedem îndreptîndu-se acum spre noi ultima mare încercare a credinţei noastre, în timp ce „necazul cel mare“ se apropie, am putea să ajungem la gîndul că ar fi mai bine s-o evităm. Noi am putea să pierdem credinţa în Dumnezeu şi încrederea în el şi de aceea să dăm înapoi, în loc să răbdăm.

16 In ce măsură cineva, care renunţă la credinţa sa în Dumnezeu acţionează în mod uşuratic?

¹⁶ După Vulgata latină, Habacuc 2:4 sună în mod potrivit: „Vezi, cine este necredincios nu are în sufletul său dreptate; cel drept trăieşte însă, în credinţa sa“ (Allioli). După versiunea catolică New American Bible este vorba de un creştin care renunţă cu uşurinţă la credinţa sa din cauza greutăţilor crescînde şi nu-şi păstrează integritatea faţă de Dumnezeu. Ea redă acest text după cum urmează: „Celui care acţionează uşuratic îi lipseşte integritatea; cel drept însă, va trăi din pricina credinţei sale.“

17 Se poate spune despre o persoană statornică în credinţă şi care merge în întîmpinarea „marelui necaz“, că ar acţiona „uşuratic“?

¹⁷ Creştinul care merge în întîmpinarea „marelui necaz“ statornic în credinţă, nu acţionează „uşuratic“, cel ce acţionează uşuratic, cel înfumurat şi sigur de sine, dimpotrivă, cedează fiindcă el nu mai crede în Dumnezeul cel Atotputernic. El nu primeşte împlinirea promisiunii, pe care a dat-o Dumnezeu celor credincioşi. Iehova Dumnezeu nu are nici o plăcere în astfel de persoane.