Datorită cui va fi spre binele nostru ziua în care naţiunile va trebui să dea socoteală?
«Ce voi face cînd se va ridica Dumnezeu? Si ce-i voi răspunde cînd va cere socoteală?» — Iov 31:14
1. Pentru ce dorim noi, cei care suferim din cauza condiţiilor actuale, venirea zilei socotelilor în timpul vieţii noastre şi la ce scară?
O ZI a socotelilor pare un lucru bun. Sînt aşa de mulţi printre noi care ar dori fierbinte ca lucrurile să fie îndreptate spre folosul tuturor. Da, şi noi am putea ura bun venit unei asemenea zile. Sîntem afectaţi de nedreptăţile comise, de asuprire, de înşelăciune, şi nu putem obţine uşurare. Nu-i putem trage la răspundere pe răufăcători. Mîngîierea noastră se află în faptul că răul este pedepsit întotdeauna. Astfel, în cele din urmă dreptatea va fi înfăptuită, dar ce bine ar fi, ca aceasta să se întîmple în timpul vieţii noastre şi pe întregul pămînt! Aceasta ar aduce beneficii tuturor celor ce sînt nedreptăţiţi
2. Ce s-ar putea spune despre mediul nostru social şi natural, şi de ce teamă sînt cuprinşi oamenii?
2 Climatul nostru social de astăzi este rău. Chiar mediul nostru natural este poluat şi distrus. E necesară o zi a dării de socoteală pentru aceasta, cît de curînd, — aşa spun specialiştii în problemele mediului înconjurător. Societatea umană nu poate continua perturbarea echilibrului ciclurilor naturale ale pămîntului, fără ca, în cele din urmă, să nu sufere consecinţele. Oamenii se tem de dispariţia întregii societăţi omeneşti şi de faptul că pămîntul va deveni neprielnic pentru viaţă.
3. Ce s-ar putea spune despre răfuiala privitoare la moravuri, la pregătirile de război şi la ceva considerat sfînt, de neatins?
3 Noi ne putem da seama că ziua în care naţiunile vor da socoteală este aproape, atunci cînd ne gîndim la decăderea morală care se remarcă în toate ţările, sau la cursa înarmărilor, pe care Organizaţia Naţiunilor Unite nu e în stare s-o încetineze, toate naţiunile punîndu-şi nădejdea în fortele lor militare în vederea siguranţei lor. Mai există însă şi altceva pentru care naţiunile va trebui să dea socoteală, — ceva privit de mulţi ca fiind sfînt, de neatins: este vorba de religie!
4. Pentru ce merită religia să fie surprinsă de o zi în care va da socoteală şi care va fi efectul acestui lucru?
4 Din ce în ce mai mulţi oameni scot religia din viaţa lor ca fiind ceva depăşit, nefolositor, ba chiar dăunător. Cu toate acestea, religia rămîne una din cele mai puternice forţe din viaţa oamenilor, de sub a cărei influenţă pot scăpa puţini, sau nici unul. S-a dovedit că ea este răspunzătoare de starea atît de rea a comportării oamenilor şi naţiunilor şi că şi ea va trebui să dea socoteală. Cînd această zi va veni, ea va uimi sute de milioane de oameni, iar rezultatul va fi înspăimîntător.
5. (a) Cum s-a dovedit religia a fi cea mai separatoare forţă de pe pămînt? (b) Pentru ce nu ar putea multele religii ale Creştinătăţii şi ale restului lumii să fie toate adevărate şi corecte?
5 In cursul istoriei omenirii religia s-a dovedit a fi cea mai separatoare forţă pentru oameni. Ea a separat rasele, naţiunile, popoarele, triburile şi chiar membrii unei familii. Astfel, ea a cauzat dezbinare între oameni. Deosebirea de religie a dus la ură şi la prejudecăţi, la conflicte violente şi duşmănii care durează de secole. Nici o excepţie de la toate acestea n-a făcut acea parte a lumii religioase cunoscută sub numele de creştinătate. De fapt, ea a ieşit cel mai mult în evidenţă în această privinţă. Din pricina războaielor oribile la care ea a participat, domeniul ei a fost înecat de mări de sînge omenesc. Răspunzătoare pentru această situaţie este divizarea ei în sute de secte şi confesiuni religioase. Insăşi această dezbinare dovedeşte că ea nu este creştină după cum pretinde a fi. Acest Babel religios precum şi toate celelalte religii ale lumii nu pot fi bune nicidecum. Adevărul este unic şi indivizibil.
6. (a) Pentru ce trebuie ca naţiunile să dea socoteală toate împreună? (b) Ce fel de persoană trebuie să fie aceea care va cere socoteală naţiunilor?
6 Toate naţiunile au fost implicate în divizarea religioasă, în distrugerea mediului natural, în decăderea morală, în administraţia problemelor umane. Nici o naţiune nu s-a dovedit fără cusur. Toate s-au dovedit a fi violat regulile drepte de comportare şi guvernare. Judecîndu-le după istoria de pînă acum, toate naţiunile trebuie să dea într-o zi socoteală. Dar acum cu toate mijloacele rapide de comunicaţie şi transport, şi cu o astfel de interdependenţă între ele, naţiunile vor intra în acea zi a socotelilor toate împreună. Dar cine le va cere socoteală? Dumnezeul lor naţional sau un grup de dumnezei? Aşa numita «vacă sfîntă» care este ştiinţa? Naţiunile Unite, sau o altă agenţie internaţională pentru reglementarea relaţiilor dintre naţiunile comuniste şi cele capitaliste, sau dintre clasa muncitoare şi conducere? Nicidecum căci eşecul lor a adus omenirea în situaţia precară din prezent. Trebuie să fie o persoană inteligentă, capabilă să rezolve toate dificultăţile mari ale popoarelor şi care este imparţială faţă de toate rasele şi naţiunile, o fiinţă inteligentă atotputernică, care poate transforma această zi a răfuielilor în una de uşurare pentru toţi iubitorii binelui.
CE PRETINDE O JUDECATĂ IMPARŢIALA
7. (a) In ce stare vor fi naţiunile în ziua dării de socoteală despre care vorbim aici? (b) Ce fel de Autoritate judecătorească va fi cea indicată pentru încheierea socotelilor?
7 Noi nu vorbim aici despre o oarecare «zi de judecată» imaginară care va avea lor într-o lume a spiritelor, de care vor avea parte după moarte toţi cetăţenii naţiunilor. Noi vorbim despre o zi a socotelilor pentru toate naţiunile, în timp ce ele vor fi încă preocupate a-şi perpetua domnia în felul de guvernare pe care îl preferă. Vor supravieţui oare naţiunile viitoarea zi a inspecţiei şi a încheierii socotelilor cu Autoritatea judecătorească supraumană faţă de care toate naţiunile sînt răspunzătoare? Iată chestiunea care ne interesează pe noi ca membri ai acestor naţiuni vinovate. De aceea dorim să vină ziua socotelilor din partea Autorităţii judecătoreşti superioare tuturor dumnezeilor neputincioşi ai naţiunilor, — Autoritate care nu poate fi mituită de naţiunile bogate, foarte dezvoltate, şi care nu se teme de supraputerile militari zate, ca Statele Unite ale Americii şi Rusia comunistă.
8. (a) Astfel, pe cine îl doresc inimile noastre ca Judecător final şi Administrator al dreptăţii? (b) Care lucruri din cer şi de pe pămînt nu ar putea avea explicaţie fără această Fiinţă?
8 Da, ceea ce inimile doresc instinctiv este ca Fiinţa supremă să servească în calitate de Judecător şi Administrator al dreptăţii. Să ne gîndim ce ar face nu numai pămîntul nostru foarte mic, ci întregul univers, fără o asemenea Fiinţă supremă, fără un asemenea Suveran universal? Unde ar fi armonia, disciplina, precizia funcţionării universului nostru, fără un astfel de Legislator universal? Unde ar fi ciclurile naturale interdependete care compun mediul nostru natural, fără un astfel de Proiectant şi Creator, singurul izvor de viaţă pentru toate animalele, plantele şi creaturile umane? Ele n-ar fi nicăieri. Cu nici un chip existenţa lor n-ar putea fi atribuită nimănui decît unei Fiinţe supreme, atotputernice!
9. (a) Cum este demonstrată existenţa eternă şi activitatea unei astfel de Fiinţe? (b) Cum a numit-o Moise pe drept cuvînt şi ce poziţie avea ea faţă de toate grupurile naţionale?
9 Nu necesităţile noastre au determinat venirea în existenţă a unei asemenea Fiinţe. Nu, ci existenţa tuturor creaturilor care au apărut înaintea omului pe pămînt demonstrează că această Fiinţă eternă există şi că este activă. Pe drept el este numit «Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor». Aşa a fost el numit de către cel mai eminent legislator şi jurist din timpurile vechi, Moise. El a putut să facă o astfel de comparaţie în mod inteligent, deoarece era familiarizat cu dumnezeii vechiului Egipt şi fusese instruit «în toată înţelepciunea egiptenilor» (Deut. 10:17; Fapte 7:22). Cu secole mai tîrziu, acest Dumnezeu suprem a atras atenţia înaltului tribunal al Greciei antice, tribunal amplasat pe Colina lui Marte din Atena. Aceasta s-a întîmplat atunci cînd apostolul creştin Pavel a spus acestui tribunal: «Dumnezeu care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea . . . a făcut dintr-un singur om toate naţiunile oamenilor, ca ei să locuiască pe toată suprafaţa pămîntului» (Fapte 17:24–26). Datorită superiorităţii sale asupra tuturor grupurilor naţionale el este numit »Regele naţiunilor« — Ier. 10:7.
10. Pentru ce este acest «Rege al naţiunilor» în stare să înfrunte toate supraputerile militare ale lumii prezente?
10 Despre acest Dumnezeu supranaţional, putem citi mai multe în cartea sfîntă scrisă de Moise, Pavel şi de alţi bărbaţi care, în multe cazuri au fost martori oculari ai evenimentelor şi care le-au scris pentru instruirea noastră. Nici o naţiune nu este capabilă să-i reziste acestui Dumnezeu care a fost în stare să-şi arate dominaţia asupra unor puteri mondiale ca Egiptul, Asiria şi Babilonul din vechime. Este o nebunie să credem că el a fost, pur şi simplu, un dumnezeu al istoriei antice şi că el ar fi dispărut din existenţă cu ocazia scrierii ultimei cărţi a Bibliei, acum nouăsprezece secole. Acest Dumnezeu este nemuritor existînd prin sine însuşi. El poate înfrunta puternicile supraputeri politice ale lumii noastre moderne. Ca «Rege al naţiunilor» el le va trage pe toate la răspundere. Din aceasta vor rezulta foloase durabile pentru toţi iubitorii binelui şi dreptăţii.
REPREZENTANTUL LUI DUMNEZEU CĂRUIA VA TREBUI SĂ I SE DEA SOCOTEALA
11. In conformitate cu Fapte 17:31, ce a ales Dumnezeu pentru ziua dării de socoteală şi ce garanţie a dat el?
11 Pentru această iminentă zi a socotelilor Dumnezeu a numit un reprezentant personal, un judecător adjunct. Apostolul creştin Pavel s-a referit la acest reprezentant cînd a spus în continuare Tribunalului suprem de pe Colina lui Marte din Atena, Grecia: «El (Dumnezeu) a hotărît o zi în care intenţionează să judece cu dreptate pămîntul locuit, printr-un bărbat pe care l-a numit, furnizînd tuturor oamenilor o garanţie pentru aceasta prin faptul că l-a înviat din morţi» — Fapte 17:31.
12. Pentru ce nu trebuie să se pună la îndoială existenţa acestei garanţii, cum a fost cazul cu judecătorii greci care l-au ascultat pe Pavel?
12 Ce «garanţie» mai remarcabilă ar putea da Dumnezeul cel Atotputernic pentru ziua sa de judecată hotărîtă pentru toţi locuitorii pămîntului, decît învierea judecătorului său adjunct dintr-o moarte de martir? Chiar dacă am avea un punct de vedere religios deosebit în această problemă, n-ar trebui să privim la «garanţia» dată de Dumnezeu ca la ceva la care se ridică din umeri, cum a făcut majoritatea judecătorilor Tribunalului suprem de pe Colina lui Marte. Această «garanţie» este furnizată de «Regele naţiunilor». Nimic din ea nu este de batjocorit ca ceva neştiinţific şi ridicol. In primul secol e.n. au fost mai bine de 500 de martori oculari ai existenţei acestei «garanţii» a lui Dumnezeu, inclusiv apostolul Pavel.
13, 14. (a) Pentru ce Isus Cristos cel înviat nu mai este astăzi pe pămînt, ca o dovadă a garanţiei lui Dumnezeu? (b) Cum se face că Dumnezeu n-a rămas singur ca un pustnic în domeniul său spiritual?
13 «Bărbatul» a cărui înviere din morţi este «garanţia» zilei iminente de judecată «hotărîte», este Isus Cristos (1 Cor. 15:3–8, 12–20). Motivul pentru care el nu este astăzi pe pămînt este că şi-a jertfit viaţa sa umană perfectă şi a fost înviat, pentru ca neamul omenesc mort să poată avea şi el posibilitatea învierii la viaţă fără sfîrşit pe un pămînt curăţit, transformat în întregime într-un paradis. Drept răsplată el a fost înălţat la cer şi s-a aşezat la dreapta Judecătorului Suprem, Dumnezeu, care are putere de a învia morţii. Isus Cristos a vorbit despre sine ca «Fiul unic» al lui Dumnezeu, «începutul creaţiei lui Dumnezeu» (Ioan 3:16; Apoc. 3:14). De ce?
14 Deoarece el a fost cea dintîi creaţie cerească a lui Dumnezeu, Dumnezeu l-a folosit apoi în calitate de colaborator al său la facerea tuturor celorlalte lucruri, inclusiv a pămîntului nostru şi a primilor săi locuitori, Adam şi Eva (Col. 1:15–18). Creerea îngerilor cereşti invizibili a precedat creerea neamului omenesc. Creîndu-l pe «Fiul unic» al său şi pe toţi sfinţii îngeri, Dumnezeu n-a rămas singur ca un pustnic în domeniul său spiritual. In conformitate cu darea de seamă a Bibliei, aceşti îngeri supraumani se numără cu sutele de milioane — Ps. 104:4; Dan. 7:9, 10; Evr. 1:7; 12:22.
15. Cum a fost făcut «mai prejos decît îngerii» Fiul unic al Dumnezeu?
15 Aceste miriade de îngeri vor sta la dispoziţia lui Dumnezeu în ziua cînd va cere socoteală tuturor naţiunilor pămîntului. Ei sînt de asemenea în serviciul Judecătorului său adjunct cu ajutorul căruia va judeca pămîntul locuit în ziua sa hotărîtă (Mat. 25:31, 32). Cînd Dumnezeu şi-a trimis în mod miraculos pe Fiul său unic pentru a deveni om perfect pe pămînt prin naşterea sa dintr-o fecioară iudeică, acest Fiu al lui Dumnezeu a fost făcut cu «puţin mai prejos decît îngerii» — Evr. 2:9; Ps. 8:4, 5.
16. La ce stare a fost înviat Isus Cristos şi în ce scop folositor?
16 Care este însă starea acestui Fiu unic al lui Dumnezeu astăzi? Pentru că i-a rămas fidel lui Dumnezeu, păstrîndu-se nevinovat pînă la moartea de sacrificiu, el a fost înviat şi ridicat în cer la un rang mult superior îngerilor. Pentru ca acest Fiu al lui Dumnezeu, asemenea unui miel să poată extinde foloasele sacrificiului său asupra întregului neam omenesc, Dumnezeu l-a înviat a treia zi, nu ca om, avînd în vedere că el insuşi şi-a sacrificat viaţa sa umană pentru totdeauna. De aceea Dumnezeu l-a înviat la viaţă cerească, la nemurire şi la o deosebită superioritate în rapot cu îngerii (1 Petr. 3:22). Astfel, el poate servi ca «sămînţă» pentru binecuvîntarea tuturor naţiunilor pămîntului — Gen. 22:18; Gal. 3:8–16.
17. Ce a scris apostolul Pavel în Evrei 1:3–9 despre glorificarea lui Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu?
17 Astfel, deci, n-ar trebui să ne bucurăm de această glorificarea lui Isus Cristos în ceruri? Ba da, căci noi avem de acum o perspectivă mai strălucitoare a vieţii viitoare. Apostolul creştin Pavel care l-a văzut în mod miraculos pe Isus Cristos înviat, a scris despre glorificarea sa. Pavel le-a scris evreilor care-l acceptaseră pe Isus ca Mesia al profeţiilor biblice, următoarele cuvinte: «După ce a făcut o purificare pentru păcatele noastre, a şezut la dreapta Majestăţii în locurile înalte. De aceea el a devenit mai presus decît îngerii, în măsura în care el a moştenit un nume mai minunat decît al lor . . . De asemenea, cu privire la îngeri, el a zis: ‘Si ei îi face pe îngerii săi spirite şi pe servitorii săi publici o flacără de foc’. Dar cu privire la Fiul: ‘Dumnezeul este tronul tău pe vecie şi sceptrul Regatului tău este sceptrul echităţii. Tu ai iubit dreptatea şi ai urît nelegiuirea. Iată pentru ce Dumnezeu, Dumnezeul tău te-a uns cu untdelemn de bucurie mai mult decît pe tovarăşii tăi» — Evr. 1:3–9.
18. Graţie lui Dumnezeu şi Fiului său, ce va aduce apropiata zi în care naţiunile vor da socoteală?
18 Graţie acestui Rege şi Judecător adjunct mai presus de îngeri, Dumnezeu va face ca ziua dării de socoteală care vine pentru toate naţiunile să lucreze pentru binele nostru durabil.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]
Moartea, înmormîntarea şi învierea lui Cristos sînt garanţia pentru aceasta că toţi locuitori ai pămîntului vor fi judecaţi în dreptate.