Depune mărturie pentru Iehova şi nu obosi

„Da, priviţi cu atenţie la acela care a suportat o asemenea vorbire contradictorie din partea păcătoşilor, împotriva propriilor lor interese, ca să nu obosiţi şi să nu slăbiţi în sufletele voastre.“ — EVREI 12:3.

 1, 2. Ce dovadă convingătoare le–a dat Isus discipolilor săi despre faptul că a fost înviat?

„L–AM VĂZUT pe Domnul!“ Cu aceste cuvinte uluitoare Maria Magdalena a adus vestea învierii lui Isus (Ioan 20:18). Aceasta a marcat pentru discipolii lui Cristos, iniţial întristaţi de moartea sa, începutul a 40 de zile de evenimente palpitante.

² Isus nu voia să lase nici o îndoială în mintea discipolilor săi cu privire la faptul că el era într–adevăr viu. Aşa cum relatează Luca: „El, după ce suferise, li s–a arătat de asemenea, viu, prin multe dovezi sigure, fiind văzut de ei timp de patruzeci de zile“ (Fapte 1:3). De fapt, numai cu o singură ocazie „el s–a arătat la mai bine de cinci sute de fraţi o dată“ (1 Corinteni 15:6). În mod cert, nu mai încăpea nici o îndoială. Isus era viu!

 3. Ce întrebare referitoare la Regat i–au adresat lui Isus discipolii, şi de ce i–a surprins răspunsul?

³ Pe vremea aceea discipolii lui Isus se gîndeau numai la un ’Regat‘ pămîntesc ’al lui Dumnezeu‘, în vederea restabilirii Israelului (Luca 19:11; 24:21). Prin urmare, ei l–au întrebat pe Isus: „Doamne, în timpul acesta vei restabili regatul lui Israel?“ Fără îndoială că răspunsul său i–a surprins, deoarece el a zis: „Nu vă aparţine vouă să cunoaşteţi timpurile şi epocile pe care Tatăl le–a pus sub propria sa autoritate; dar veţi primi putere cînd spiritul sfînt va veni peste voi, şi îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului“ (Fapte 1:6–8). În faţa discipolilor stătea acum o mare provocare şi o mare răspundere! Cum puteau ei îndeplini o asemenea sarcină? Răspunsul a venit imediat într–un mod surprinzător.

Acceptarea provocării

 4. Descrie ce anume s–a întîmplat la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea?

⁴ Luca relatează: „În timp ce sărbătoarea din Ziua a Cincizecea era în curs, ei erau cu toţii împreună în acelaşi loc, şi, deodată, a venit din cer un zgomot asemănător celui al unei violente răbufniri de vînt, şi a umplut toată casa în care şedeau jos. Şi limbi ca de foc deveniră vizibile pentru ei şi se împărţiră, aşezîndu–se cîte una peste fiecare din ei, şi toţi s–au umplut de spirit sfînt şi au început să vorbească în alte limbi, aşa cum le acorda spiritul să se exprime.“ Zgomotul era atît de mare încît a atras atenţia mulţimii de iudei ce se aflau la Ierusalim în vederea sărbătorii. Ei au rămas uimiţi ’auzind în propria lor limbă lucrurile magnifice ale lui Dumnezeu‘. — Fapte 2:1–11.

 5. Ce extindere a luat curînd împlinirea prezicerii lui Isus din Fapte 1:8?

⁵ Petru nu a pierdut timpul, ci a pronunţat un discurs dinamic, dovedind fără putinţă de tăgadă că „Isus Nazarineanul“, pe care ei l–au ţintuit pe stîlp, era „Domnul“ profeţit de David prin cuvintele: „Iehova a zis Domnului meu: «Aşează–te la dreapta mea pînă îi voi pune pe duşmanii tăi drept scăunel pentru picioarele tale.»“ Străpunşi în inimă, auditorii lui Petru au întrebat: „Fraţilor, ce trebuie să facem?“ Drept răspuns, Petru i–a îndemnat spunînd: „Căiţi–vă, şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos, pentru iertarea păcatelor voastre.“ Rezultatul? Trei mii au fost botezaţi! (Fapte 2:14—41). În Ierusalim mărturia se depunea deja. Ceva mai tîrziu, ea s–a extins în toată Iudeea, apoi în Samaria, şi, în final, „pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului“. Atît de rapidă a fost expansiunea lucrării de predicare a Regatului, încît, în jurul anului 60 e.n., apostolul Pavel a putut spune că vestea bună „a fost predicată în toată creaţia care este sub cer“. — Coloseni 1:23.

Extinderea Regatului şi persecuţii

 6, 7. (a) Cum a mers extinderea Regatului şi persecuţia creştinilor mînă în mînă pe parcursul secolului întîi? (b) Ce necesitate urgentă s–a creat printre creştinii din Ierusalim, şi cum a fost aceasta satisfăcută?

⁶ La scurt timp după Sărbătoarea Zilei a Cincizecea din anul 33 e.n., discipolii lui Isus şi–au putut aminti cuvintele lui: „Sclavul nu este mai mare decît stăpînul său. Dacă m–au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi“ (Ioan 15:20). Conducătorii iudei erau cuprinşi de mînie cînd „cuvîntul lui Dumnezeu continua (. . .) să crească şi numărul discipolilor se înmulţea considerabil în Ierusalim“. Sub acuzaţii false, discipolul Ştefan a fost omorît cu pietre. Se pare că acela a fost semnalul aşteptat de mulţi, deoarece „în ziua aceea s–a stîrnit o mare persecuţie împotriva congregaţiei care era în Ierusalim; toţi, cu excepţia apostolilor, au fost dispersaţi în toate regiunile Iudeii şi Samariei.“ — Fapte 6:7; 7:58–60; 8:1.

⁷ Persecuţia a încetat pentru o bucată de vreme. Dar, la scurt timp după aceea, Irod Agripa I l–a ucis pe apostolul Iacob. Petru a fost arestat, dar a fost eliberat de un înger. Mai tîrziu, fraţii din Ierusalim au sărăcit din punct de vedere material şi li s–a trimis ajutoare din partea tovarăşilor de credinţă din alte regiuni (Fapte 9:31; 12:1–11; 1 Corinteni 16:1–3). În timpul unei vizite efectuate de apostolul Pavel la Ierusalim, fanatismul religios a devenit evident atunci cînd mulţimea a început să strige: „Îndepărtaţi pe un asemenea om de pe pămînt, căci nu se cuvine ca să trăiască!“ (Fapte 22:22). În mod cert, creştinii care trăiau în Ierusalim şi Iudeea aveau nevoie de multă încurajare pentru a continua să depună în mod loial mărturie despre Regat. Isus promisese discipolilor săi că „spiritul sfînt, pe care Tatăl îl va trimite în numele meu“, avea să acţioneze ca ’ajutor‘ (Ioan 14:26). Dar în ce fel s–a îngrijit Tatăl acum de un asemenea ajutor sau întăritor necesar? În parte, răspunsul vine prin apostolul Pavel.

Scrisoarea lui Pavel către evrei

 8. (a) Ce l–a determinat pe Pavel să–şi scrie scrisoarea către evrei? (b) Asupra cărui aspect al acestei scrisori ne vom concentra atenţia, şi de ce?

⁸ Prin anul 61 e.n. Pavel a fost întemniţat la Roma, dar el era îngrijorat de ceea ce li se întîmpla fraţilor din Ierusalim. De aceea, sub îndrumarea spiritului lui Iehova, el a scris oportuna sa scrisoare către evrei. Ea este plină de un interes iubitor faţă de fraţii şi surorile sale dintre evrei. Pavel ştia de ce anume aveau ei nevoie pentru a–şi întări credinţa şi încrederea în Iehova ca Ajutor al lor. Numai aşa aveau să poată ’alerga cu perseverenţă în alergarea care le era pusă în faţă‘ şi să spună plini de încredere: „Iehova este ajutorul meu; nu îmi va fi teamă. Ce poate să–mi facă omul?“ (Evrei 12:1; 13:6). Acesta este aspectul din scrisoarea lui Pavel către evrei (capitolele 11—13) asupra căruia dorim să ne concentrăm atenţia. De ce? Deoarece situaţia căreia au trebuit să–i facă faţă aceşti primi creştini este identică aceleia căreia trebuie să–i facă faţă Martorii de astăzi ai lui Iehova.

 9. Ce problemă cu care se confruntă creştinii de astăzi constituia o problemă şi pe vremea creştinilor din secolul întîi, şi numai în ce fel i se poate face faţă?

⁹ O mulţime de oameni din generaţia noastră au răspuns pozitiv la mesajul Regatului, dedicîndu–se lui Iehova şi botezîndu–se ca Martori ai săi. Însă, o dată cu această extindere a închinării adevărate, au avut loc şi persecuţii violente, în care mulţi creştini şi–au pierdut chiar viaţa, întocmai ca Ştefan, Iacob şi alţi martori fideli din secolul întîi. Prin urmare, problema în discuţie este aceeaşi astăzi ca şi atunci: Cine va putea trece testul integrităţii în faţa opoziţiei crescînde faţă de mesajul Regatului? Mai mult decît atît, cine va putea face faţă înfricoşătoarelor evenimente atunci cînd ’marele necaz‘, fără precedent, se va abate asupra generaţiei prezente? (Matei 24:21). Cei pregătiţi să lupte „excelenta luptă a credinţei“, cei care sînt „tari în credinţă“. Aceştia sînt cei care în final, vor putea spune: „Şi iată victoria care a învins lumea: credinţa noastră.“ — 1 Timotei 6:12; 1 Petru 5:9; 1 Ioan 5:4.

Să profităm de pe urma exemplelor de fidelitate

10. (a) Ce este credinţa? (b) Cum îi considera Dumnezeu pe oamenii credinţei din timpurile antice?

¹⁰ Ce este credinţa? Pavel răspunde: „Credinţa este aşteptarea fermă a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor, cu toate că nu se văd. Fiindcă prin intermediul acesteia au primit mărturie oamenii din vechime“ (Evrei 11:1, 2). Apoi Pavel îşi sprijină definiţia credinţei, dînd exemple de credinţă activă. El prezintă apoi aspecte importante din viaţa unor „oameni din vechime“, ca, de pildă, femei ca Sara şi Rahav. Cît de încurajator este să aflăm că „lui Dumnezeu nu–i este ruşine cu ei, ca să fie numit Dumnezeul lor“! (Evrei 11:16). Poate oare spune Dumnezeu acelaşi lucru despre noi din cauza credinţei noastre? Să facem în aşa fel încît, la sfîrşitul nici unei zile, să nu–i fie ruşine cu noi.

11. Cum putem beneficia astăzi de acest „atît de mare nor de martori care ne înconjoară“?

¹¹ După ce i–a înşirat pe aceşti oameni ai credinţei, Pavel a spus: „Astfel deci, pentru că avem un atît de mare nor de martori care ne înconjoară, să înlăturăm şi noi orice balast şi păcatul care ne prinde cu uşurinţă în mreje şi să alergăm cu perseverenţă în alergarea care ne este pusă în faţă“ (Evrei 12:1). Deşi, momentan, ei dorm în morminte, sînt oare vii în mintea noastră aceşti martori de o fidelitate exemplară? Îi cunoşti tu suficient de bine pe aceştia precum şi experienţele lor, pentru ca să răspunzi afirmativ? Acesta este unul dintre multele foloase pe care ni le aduce un studiu biblic efectuat cu regularitate, precum şi folosirea tuturor simţurilor de care dispunem, pentru a reînvia emoţionantele experienţe ale acestui „nor de martori“. Da, faptul de a pune la inimă exemplul lor de fidelitate ne va fi de un mare ajutor să învingem orice lipsă de credinţă. În schimb, aceasta ne va ajuta să depunem o neînfricată mărturie despre adevăr în orice împrejurări. — Romani 15:4.

Să nu obosim

12. (a) Cum ne poate ajuta exemplul lui Isus ca să ’nu obosim şi să nu slăbim în sufletele noastre‘? (b) Ce exemple de oameni care n–au obosit avem în zilele noastre?

¹² Cel mai mare exemplu de credinţă este Isus. Pavel ne îndeamnă: „Să alergăm cu perseverenţă în alergarea care ne este pusă în faţă, în timp ce privim cu încredere la Isus, Agentul principal al credinţei noastre şi cel care o duce la perfecţiune. (. . .) Da, priviţi cu atenţie la acela care a suportat o asemenea vorbire contradictorie din partea păcătoşilor, împotriva propriilor lor interese, ca să nu obosiţi şi să nu slăbiţi în sufletele voastre“ (Evrei 12:1–3). Cu cîtă ’atenţie‘ ai privit tu exemplul lui Isus? Cît de mare ţi–a fost ’încordarea‘ cu care l–ai privit? (1 Petru 2:21). Satan vrea să ’obosim şi să slăbim în sufletele noastre‘. El vrea să ne oprească din lucrarea de mărturie. Cum face el lucrul acesta? Uneori prin opoziţie făţişă din partea autorităţilor religioase şi lumeşti, aşa ca în secolul întîi. Anul trecut, lucrarea de predicare a Regatului era supusă la restricţie în vreo 40 de ţări. Dar a făcut oare lucrul acesta ca fraţii să obosească? Nu! În 1988, lucrarea lor fidelă a făcut ca peste 17 000 de persoane să fie botezate în aceste ţări. Ce stimulator ar trebui să fie lucrul acesta pentru toţi aceia care trăiesc în ţările în care există o relativă libertate! Să nu obosim niciodată în predicarea veştii bune a Regatului!

13. (a) Care sînt unele lucruri ce ne–ar putea cauza oboseală în lucrarea de predicare? (b) Ce ’bucurie avea Isus în faţă‘, şi cum am putea şi noi dobîndi o asemenea atitudine caracterizată de bucurie?

¹³ Dar mai există şi alte lucruri, mai subtile, care ne–ar putea face să obosim. Printre acestea sînt: opoziţia din partea familiei, stările depresive, problemele de sănătate, presiunile din partea colegilor, descurajarea din cauza lipsei de rezultate pozitive în lucrarea de predicare şi, poate, un sentiment de nelinişte din cauza că sfîrşitul acestui sistem de lucruri nu a venit încă. Dar ce l–a ajutat oare pe Isus să suporte suferinţele mintale şi fizice? „Bucuria care i–a fost pusă în faţă“ (Evrei 12:2). Isus a fost susţinut de bucuria de a înveseli inima Tatălui său, precum şi de gîndul fericirii viitoare pe care o încerca făcîndu–le cunoscute şi altora minunatele binecuvîntări ale Regatului mesianic (Psalm 2:6–8; 40:9, 10; Proverbe 27:11). Putem noi oare urma cu o mai mare atenţie această atitudine caracterizată de bucurie a lui Isus? Şi să nu uităm asigurarea pe care ne–o dă Petru la 1 Petru 5:9: „În ceea ce priveşte suferinţele, aceleaşi lucruri se petrec în întreaga asociaţie a fraţilor voştri în lume.“ Cunoscînd faptul că Iehova înţelege situaţia, simţind căldura fraternităţii mondiale, şi aţintindu–ne ochii asupra bucuriei ce ne stă în faţă sub guvernarea Regatului — toate acestea ne ajută să nu obosim în a–l sluji pe Iehova cu credinţă şi să predicăm, acum cînd sfîrşitul este atît de aproape.

De ce disciplinează Iehova?

14. Ce foloase ar putea rezulta din încercările şi suferinţele pe care s–ar putea să le îndurăm?

¹⁴ Pavel aruncă acum lumină asupra motivului pentru care trebuie să îndurăm încercările şi suferinţele. El ne sugerează să le privim ca pe o formă de disciplinare. El argumentează: „Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea de la Iehova, nici nu slăbi atunci cînd eşti corectat de el; fiindcă Iehova îl disciplinează pe cel pe care îl iubeşte“ (Evrei 12:5, 6). Chiar şi Isus „a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le–a suferit“ (Evrei 5:8). Cu siguranţă că şi noi avem nevoie să învăţăm supunerea. Să observăm efectele binefăcătoare ce decurg din faptul că acceptăm disciplinarea. Pavel spune: „Ea le aduce acelora pe care i–a format un rod paşnic, adică dreptatea.“ Ce încurajator este lucrul acesta! — Evrei 12:11.

15. Cum putem aplica sfatul lui Pavel de–a ’continua să facem cărări drepte pentru picioarele noastre?

¹⁵ Dacă acceptăm în acest spirit „disciplinarea de la Iehova“, ne vom deschide inima faţă de sfatul lui Pavel: „Aşadar, redresaţi mîinile care cad şi genunchi slăbiţi şi continuaţi să faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“ (Evrei 12:12, 13). Uneori este foarte uşor să deviezi de la ’calea îngustă care duce la viaţă‘ (Matei 7:14). Apostolul Petru precum şi alţii din Antiohia, au căzut odată în această greşeală. De ce? Deoarece „ei nu umblau drept, conform adevărului veştii bune“ (Galateni 2:14). Astăzi, noi trebuie să ascultăm încontinuu de Marele nostru Instructor, Iehova Dumnezeu. Noi trebuie să folosim din plin ajutorul oferit prin intermediul ’sclavului fidel şi prevăzător‘. Aceasta ne va asigura o ’cărare dreaptă‘ pentru picioarele noastre. — Matei 24:45–47; Isaia 30:20, 21.

16. (a) Cum s–ar putea extinde în congregaţie „o rădăcină otrăvitoare“? (b) De ce leagă Pavel imoralitatea de lipsa de apreciere faţă de lucrurile sacre, şi cum ne putem feri de asemenea pericole?

¹⁶ Apoi Pavel ne avertizează că trebuie să veghem „cu atenţie ca nimeni să nu fie privat de favoarea nemeritată a lui Dumnezeu, ca să nu răsară nici o rădăcină otrăvitoare care să producă necaz şi prin care mulţi să fie pătaţi“ (Evrei 12:15). Faptul de a fi nemulţumit, nesatisfăcut, faptul de–a găsi greşeli în modul în care se efectuează lucrurile în congregaţie poate fi asemenea unei ’rădăcini otrăvitoare‘, care se extinde repede, otrăvind întregul mod de a gîndi al altora din congregaţie. Noi putem contracara asemenea gînduri negative, meditînd la nenumăratele binecuvîntări pe care le–a adus adevărul în viaţa noastră (Psalm 40:5). Un alt pericol este acela de–a avea tendinţe imorale sau o ’lipsă de apreciere faţă de lucrurile sacre, asemenea lui Esau‘ (Evrei 12:16). Pavel leagă aceste două pericole unul de altul, deoarece unul poate duce uşor la celălalt. Nici un creştin nu va ceda în faţa unor asemenea dorinţe egoiste dacă va pune în aplicare cuvintele lui Petru: „Împotriviţi–vă lui [Satan], tari în credinţă.“ — 1 Petru 5:9.

’Realităţi, cu toate că nu se văd‘

17. Compară impresionantele evenimente de la Muntele Sinai cu cele cu care se confruntă creştinii astăzi.

¹⁷ Credinţa noastră se sprijină mult pe ’realităţi, cu toate că ele nu se văd‘ (Evrei 11:1). Despre unele dintre aceste realităţi care nu se văd Pavel vorbeşte la Evrei 12:18–27. El descrie uimitoarele întîmplări de la Muntele Sinai, cînd Dumnezeu i–a vorbit direct Israelului şi cînd Moise a spus: „Sînt înspăimîntat şi tremur.“ Apoi apostolul adaugă: „Ci voi v–aţi apropiat de Muntele Sion şi de oraşul Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, şi de miriade de îngeri, în adunarea generală.“ În cazul israeliţilor din vechime, la Muntele Sinai vocea lui Dumnezeu a zguduit pămîntul, spune Pavel, dar acum El a făcut promisiunea: „Voi pune încă o dată în mişcare nu numai pămîntul, ci şi cerul.“ Deşi aceste cuvinte sînt adresate în primul rînd creştinilor unşi, „marea mulţime“ a celor asemănători oilor trebuie şi ei să le acorde o mare atenţie (Apocalips 7:9). Apreciezi tu pe deplin ceea ce spune Pavel? Noi stăm înaintea unei adunări de zeci de mii de îngeri. Desigur noi stăm şi în faţa lui Iehova. La dreapta lui se află Isus Cristos. Într–adevăr, noi ne aflăm într–o poziţie mai impresionantă şi în faţa unei răspunderi mai mari decît se aflau evreii din antichitate la Muntele Sinai! Şi să nu uităm că zguduirea de la apropiata bătălie a Armaghedonului va face să dispară prezentul cer şi pămînt nelegiuit. În mod cert, nu este timpul să cerem să fim „scutiţi“ de obligaţia de–a asculta şi de–a fi supuşi Cuvîntului lui Dumnezeu!

18. Numai în ce fel putem continua mărturia pentru Iehova fără să obosim?

¹⁸ Adevărul este că trăim cele mai impresionante timpuri din istoria omenirii. Ca Martori ai lui Iehova, noi am fost trimişi pînă în cea mai îndepărtată parte a pămîntului, pentru ca să predicăm vestea bună a Regatului întemeiat al lui Dumnezeu. Pentru a face lucrul acesta noi trebuie să avem o credinţă care nu se clatină, o credinţă care nu oboseşte, o credinţă care ne face în măsură să acceptăm disciplinarea din partea lui Iehova. Dacă avem o asemenea credinţă, vom fi printre aceia care ’continuă să aibă favoare nemeritată, prin care îi pot aduce un serviciu sacru lui Dumnezeu într–un mod plăcut, cu teamă plină de devoţiune sfîntă şi cu respect‘ (Evrei 12:28). Da, într–adevăr, iar noi vom continua să depunem mărturii pentru Iehova fără să obosim.

Cum vei răspunde?

◼ De ce ne este de folos scrisoarea lui Pavel către evrei?

◼ Cărei probleme trebuie să–i facă faţă creştinii astăzi?

◼ Cum putem beneficia de pe urma mărturiei loiale a celor din vechime?

◼ De ce îi disciplinează Iehova pe cei pe care îi iubeşte?

◼ Care este cheia depunerii unei mărturii neobosite?