Întrucât bunătatea face parte din natura umană şi este foarte preţioasă în ochii lui Dumnezeu, nu este de mirare că Dumnezeu ne îndeamnă ‘să fim buni unii cu alţii’ (Efeseni 4:32). De asemenea, Biblia ne spune: „Nu uitaţi ospitalitatea“, sau bunătatea faţă de străini (Evrei 13:2).

După ce a vorbit despre bunătatea manifestată faţă de străini, apostolul Pavel a spus: „Prin ea unii, fără să ştie, au găzduit îngeri“. Gândiţi-vă cum v-aţi simţi dacă aţi avea ocazia să fiţi gazda unor îngeri! Dar Pavel a spus că unii au găzduit îngeri „fără să ştie“. Cu alte cuvinte, el a vrut să spună că, dacă avem obiceiul de a arăta bunătate faţă de alţii, inclusiv faţă de străini, sau oameni pe care nu-i cunoaştem, am putea fi răsplătiţi aşa cum nici nu ne aşteptăm.

Majoritatea traducerilor Bibliei care au referinţe marginale pun în legătură cuvintele lui Pavel cu relatările despre Avraam şi Lot din Geneza, capitolele 18 şi 19. În ambele cazuri, nişte străini au venit la ei cu mesaje importante; străinii erau, în realitate, îngeri. În cazul lui Avraam, mesajul avea legătură cu împlinirea promisiunii lui Dumnezeu că îi va da un fiu. Iar în cazul lui Lot, mesajul era despre salvarea de la iminenta distrugere a oraşelor Sodoma şi Gomora (Geneza 18:1–10; 19:1–3, 15–17).

Citind aceste versete din Geneza, veţi observa că atât Avraam, cât şi Lot au manifestat bunătate faţă de nişte necunoscuţi care erau în trecere. E adevărat, în timpurile biblice, a fi ospitalier cu cei aflaţi în călătorie sau în trecere — prieteni, rude sau necunoscuţi — era un obicei şi o datorie. De fapt, Legea mozaică le cerea israeliţilor să se îngrijească de necesităţile ‘locuitorului străin’ (Deuteronomul 10:17–19). Deşi faptul de a arăta ospitalitate era un obicei în acea vreme, Avraam şi Lot au făcut mai mult decât a cerut mai târziu Legea. Ei au făcut eforturi deosebite pentru a arăta bunătate faţă de străini şi au fost binecuvântaţi.

Pentru faptele sale de bunătate, Avraam a fost binecuvântat cu un fiu. Însă bunătatea sa ne aduce şi nouă binecuvântări. În ce sens? Avraam şi fiul său Isaac au avut un rol vital în împlinirea scopului lui Dumnezeu. Ei au fost verigi importante în linia genealogică a lui Mesia, sau Isus. Iar faptele lor de credinţă au prefigurat modul în care Dumnezeu, datorită iubirii şi bunătăţii sale nemeritate, avea să ofere baza pentru salvarea omenirii (Geneza 22:1–18; Matei 1:1, 2; Ioan 3:16).