Potrivit Bibliei

Maternitatea-substitut — Este ea potrivită pentru creştini?

ANTICUL poet roman Horaţiu nu a ştiut nimic despre maternitatea-substitut cînd a scris: „Nu are importanţă ce părinţi ai avut atîta timp cît eşti un om merituos“. Maxima unui scriitor francez din secolul al XVII-lea, „naşterea nu valorează nimic acolo unde nu există virtute“, a fost, de asemenea, scrisă cu mult timp înainte ca naşterea-substitut să devină o problemă juridică. Dar, aşa cum relata Mary Thom în revista Ms., cu noua tehnologie de reproducere, „rolurile de a produce ovulul, de a purta în pîntece un fetus în curs de dezvoltare şi de a îngriji bebeluşul odată născut“ pot fi împărţite între două sau trei „mame“. Problema ‘virtuţii’ şi a ‘importanţei’ a devenit ambiguă şi complexă.

Practica utilizării mamelor-substitut şi-a făcut apariţia pe scena mondială pe la mijlocul anilor ’70, ridicînd probleme sociale, morale şi legale necunoscute pînă atunci. Unele cupluri sterile erau dornice să profite de acest mod de reproducere netradiţional. Pe de altă parte, medici, avocaţi şi legislatori s-au străduit să ţină pasul cu extinderea tehnologiei fertilizării în încercarea de a stabili principii ce vizează chestiunile etice şi morale ridicate.

Ce este maternitatea-substitut?

Maternitatea-substitut, sau maternitatea prin contract, este practica prin care o femeie inseminată naşte un copil pentru o altă femeie. Aşa numita substituţie tradiţională are loc atunci cînd mama-substitut rămîne gravidă prin inseminare cu sperma soţului din cuplul care încheiase contract cu ea. Mama-substitut este deci mama genetică a bebeluşului. Gestaţia-substitut implică unirea ovulului soţiei cu sperma soţului în afara uterului printr-un proces cunoscut sub denumirea de fertilizare in-vitro (eprubetă), iar embrionul rezultat este introdus în uterul mamei-substitut pentru gestaţie.

De ce ideea de maternitate-substitut se bucură de succes? În primul rînd, cercetarea ştiinţifică a descoperit mai multe modalităţi de a le ajuta pe femei să aibă copii. Unele cupluri poate doresc cu ardoare un copil, însă din cauza sterilităţii, a problemelor legate de graviditate sau a numărului prea mic de copii sănătoşi ce pot fi adoptaţi, nu pot avea unul. Astfel ele închiriază corpul altei persoane pentru a avea un bebeluş. Dat fiind sumele mari implicate, substituţia a fost descrisă în termeni nefavorabili, cum ar fi „servitute şi sclavie involuntare“ şi „exploatarea fertilităţii celui sărac“.

În Statele Unite, Curtea Supremă din New Jersey a recunoscut riscul exploatării săracului de către bogat şi referitor la un caz de substituţie a declarat: „În consecinţă, există valori pe care societatea le consideră mai importante decît banii, indiferent ce se poate cumpăra cu ei, muncă, iubire sau viaţă“. Curtea Supremă din Franţa a declarat că maternitatea-substitut violează corpul unei femei şi că „organismul uman nu se împrumută, nu se închiriază, nu se vinde“.

Probleme legate de substituţie

Substituţia aduce cu sine o serie de probleme. Una este probabilitatea unor neplăcute bătălii juridice în cazul în care femeia care naşte copilul doreşte să-l păstreze. Al cui este bebeluşul, al femeii care îl naşte sau al femeii care furnizează ovulul? Aşadar, naşterea unui copil, de obicei o ocazie de bucurie, duce uneori la o bătălie juridică. O altă problemă: Unele femei care cad de acord să devină mame-substitut constată că sentimentele lor se schimbă odată cu dezvoltarea şi naşterea copilului contractat. Contractul stipulat cu cîteva luni înainte devine din ce în ce mai greu de acceptat. O puternică legătură s-a format între timp între mamă şi copilaşul din pîntecele ei. O mamă-substitut care nu a prevăzut această legătură, explică ce sentimente a încercat cînd a trebuit să renunţe la copil: „Aveam senzaţia că cineva murise. Corpul meu tînjea după fetiţa mea“.

În plus, ce efecte de durată ar putea avea o astfel de naştere asupra celorlalţi copii ai mamei-substitut, asupra familiei care acceptă copilul şi asupra copilului însuşi? Dar, dacă un copil născut de o mamă-substitut are malformaţii congenitale? Este tatăl obligat să ia copilul? În caz contrar, cine plăteşte cheltuielile de întreţinere a copilului? Şi o întrebare şi mai importantă: Care este punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la maternitatea-substitut?

Maternitatea-substitut onorează oare căsătoria?

Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune că Dumnezeu consideră căsătoria ca fiind sacră. De exemplu, Evrei 13:4 declară: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie neîntinat, căci Dumnezeu va judeca pe desfrînaţi şi pe cei adulteri“.a Dumnezeu aşteaptă ca toţi creştinii să considere căsătoria onorabilă şi să o menţină ca atare. Ce anume pătează căsătoria? Fornicaţia, care dezonorează căsătoria înainte de a fi încheiată şi adulterul, care o dezonorează după încheierea ei.

Maternitatea-substitut onorează oare căsătoria şi menţine patul conjugal curat? Simplu spus, nu. Substituţia tradiţională pretinde inseminarea femeii cu sperma donatorului. Punctul de vedere al Bibliei poate fi găsit la Leviticul 18:20, care spune: „Nu trebuie să-ţi dai secreţia de sămînţă soţiei asociatului tău ca să devii necurat prin aceasta“ (New World Translation). Nu există o bază biblică pentru a face distincţie între fecundarea prin contact sexual şi fecundarea artificială prin sperma unui donator. De aceea, în ambele cazuri se comite fornicaţie sau adulter cînd fecundarea nu se face de către soţul legal al femeii, ci de către un alt bărbat.

Dar ce se poate spune despre gestaţia-substitut? Şi aceasta pătează patul conjugal. Este adevărat că ovulul fecundat provine de la un cuplu căsătorit, însă după aceea el este implantat în uterul altei femei, aceasta devenind, de fapt, gravidă. Această graviditate nu este rezultatul relaţiilor sexuale dintre femeia-substitut şi propriul ei soţ. Aşadar, organele ei de reproducere sînt folosite acum nu de partenerul ei, ci de altcineva. Acest lucru contravine principiilor morale ale Bibliei conform cărora o femeie naşte un copil pentru propriul ei soţ (compară cu Deuteronomul 23:2). Nu ar fi potrivit ca un bărbat care nu este soţul mamei-substitut să se folosească de organele ei de reproducere. Aceasta este o utilizare incorectă a patului conjugal. Aşadar, maternitatea-substitut nu este potrivită pentru creştini.

[Notă de subsol]

[Ilustraţia de la pagina 28]