Să ne perfecţionăm sfinţenia în teamă de Dumnezeu

„Să ne curăţăm de orice murdărire a cărnii şi a spiritului, perfecţionîndu–ne sfinţenia în teamă de Dumnezeu.“ — 2 CORINTENI 7:1.

 1. De unde ştim că îngerii de rang înalt recunosc sfinţenia lui Iehova?

IEHOVA este Dumnezeul sfinţeniei. În cer îngerii de rang înalt proclamă sfinţenia sa în termeni clari şi precişi. „Sfînt, sfînt, sfînt este Iehova al armatelor. Plenitudinea întregului pămînt este gloria sa.“ Acesta a fost emoţionantul anunţ al serafimilor pe care profetul Isaia îi vedea într–o viziune, în secolul al ­VIII–lea î.e.n. La sfîrşitul secolului I e.n., apostolul Ioan a avut viziuni despre ceea ce urma să se întîmple „în ziua Domnului“, în care ne găsim acum. El a văzut patru creaturi vii de jur împrejurul tronului lui Iehova şi le–a auzit anunţînd fără încetare: „Sfînt, sfînt, sfînt este Iehova Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este şi care vine.“ Aceste proclamaţii întreite făcute de creaturile spirituale cereşti ale lui Iehova subliniază incomparabila sfinţenie a Creatorului. — Isaia 6:2, 3; Apocalips 1:10; 4:6–8.

Sfinţenie şi separare

 2. (a) Care sînt cele două aspecte cuprinse în conceptul de sfinţenie, şi în ce fel este Iehova sfînt în ambele sensuri? (b) Cum a scos Moise în evidenţă sfinţenia lui Iehova?

² Sfinţenie înseamnă nu numai puritate în sens religios, ci şi separare. Iehova este de o puritate superioară; el este complet separat de toţi zeii dezgustători ai naţiunilor. Moise a scos în evidenţă acest aspect al sfinţeniei spunînd într–o cîntare: „Cine este ca tine printre dumnezei, o, Iehova? Cine este ca tine care te dovedeşti puternic în sfinţenie?“ — Exod 15:11.

 3. În ce privinţă trebuiau să fie sfinţi toţi israeliţii, şi ce ajutor le–a dat Iehova?

³ Dumnezeul sfînt Iehova a cerut ca israeliţii antici — poporul său de pe pămînt — să fie, de asemenea, sfinţi. Lucrul acesta era valabil nu numai pentru preoţi şi leviţi, ci pentru întreaga naţiune. Iehova i–a zis lui Moise: „Vorbeşte întregii adunări a fiilor lui Israel, şi trebuie să le spui: «Voi să vă dovediţi sfinţi, deoarece eu, Iehova, Dumnezeul vostru, sînt sfînt» “ (Levitic 19:2). În acest scop, Iehova le–a dat legi care le–a ajutat să rămînă puri sub aspect spiritual, moral, mintal, fizic şi ceremonial, acesta din urmă fiind legat de închinarea practicată de ei la tabernacol şi, mai tîrziu, la templu.

Un popor separat

 4, 5. (a) În ce sens era Israelul carnal o naţiune sfinţită? (b) Ce se cere din partea israeliţilor spirituali, şi cum confirmă apostolul Petru acest lucru?

⁴ În măsura în care israeliţii respectau legile lui Dumnezeu, ei rămîneau departe de naţiunile depravate din jurul lor. Ei se distingeau ca popor separat sau sfinţit pentru serviciul Dumnezeului sfînt Iehova. Moise le–a zis: „Eşti un popor sfînt pentru Iehova, Dumnezeul tău. Pe tine te–a ales Iehova, Dumnezeul tău, să devii poporul său, o proprietate specială dintre toate popoarele care sînt pe suprafaţa pămîntului“. — Deuteronom 7:6.

⁵ Asemenea puritate şi separare sînt cerute şi din partea Israelului spiritual. Iată ce a scris apostolul Petru celor care au fost aleşi pentru a fi israeliţi spirituali: „Ca nişte copii ascultători, încetaţi să vă mai modelaţi potrivit cu dorinţele pe care le aveaţi altădată în ignoranţa voastră, ci, în conformitate cu Cel Sfînt care v–a chemat, deveniţi şi voi sfinţi în toată conduita voastră, deoarece este scris: «Fiţi sfinţi, deoarece eu sînt sfînt» “. — 1 Petru 1:1, 14–16.

 6, 7. (a) Cum sînt descrişi membrii marii mulţimi în Apocalips, capitolul 7, şi ce se cere în mod logic din partea lor? (b) Despre ce se va vorbi în paragrafele următoare?

⁶ În Apocalips, capitolul 7, membrii „marii mulţimi“ sînt descrişi ’stînd în picioare în faţa tronului [lui Iehova] şi în faţa Mielului, îmbrăcaţi în robe albe‘, şi beneficiind de faptul că „şi–au spălat robele şi le–au albit în sîngele Mielului“ (Apocalips 7:9, 14). Robele lor albe simbolizează starea lor curată şi dreaptă în faţa lui Iehova, stare pe care el le–o acordă pentru credinţa lor în sîngele de răscumpărare al lui Isus. Este clar deci că nu numai creştinii unşi, ci şi cei care fac parte dintre „alte oi“ trebuie să se menţină curaţi spiritualiceşte şi moraliceşte, pentru a se închina lui Iehova într–un mod plăcut lui. — Ioan 10:16.

⁷ Să analizăm acum modul în care trebuia să–şi dovedească sfinţenia şi curăţenia poporul antic al lui Iehova şi de ce aceleaşi principii se aplică şi poporului de azi al lui Dumnezeu.

Curăţenia spirituală

 8. Pentru care motive trebuiau israeliţii să se păstreze separaţi de religiile Canaanului?

⁸ Israeliţii carnali trebuiau să se menţină cu scrupulozitate separaţi de practicile religioase necurate ale celorlalte naţiuni. Vorbind prin intermediul lui Moise, Iehova i–a spus Israelului: „Ai grijă să nu închei un legămînt cu locuitorii ţării în care mergi, pentru ca el să nu se dovedească un laţ în mijlocul tău. Dar trebuie să le dărîmaţi altarele şi trebuie să le sfărîmaţi stîlpii sacri [în legătură cu dezgustătoarea venerare a sexului] şi trebuie să le tăiaţi parii sacri. Fiindcă nu trebuie să te prosternezi înaintea unui alt Dumnezeu, deoarece Iehova, al cărui nume este Gelos, el este un Dumnezeu gelos [sau „un Dumnezeu care pretinde devoţiune exclusivă“, nota de subsol în Traducerea Lumea Nouă a Sfintelor Scripturi, cu referinţe]; ca nu cumva să închei un legămînt cu locuitorii ţării, întrucît ei vor avea, în mod cert, raporturi imorale cu dumnezeii lor şi vor aduce jertfe dumnezeilor lor.“ — Exod 34:12–15.

 9. Ce instrucţiuni precise le–au fost date rămăşiţei fidele care a părăsit Babilonul în 537 î.e.n.?

⁹ Secole mai tîrziu, Iehova l–a inspirat pe Isaia să adreseze următoarele cuvinte profetice rămăşiţei fidele care avea să se întoarcă din Babilon în Iuda: „Îndepărtaţi–vă, îndepărtaţi–vă, ieşiţi de acolo, nu atingeţi nimic necurat; ieşiţi din mijlocul ei, păstraţi–vă curaţi, voi care purtaţi ustensilele lui Iehova [care urmează să fie folosite la restabilirea închinării curate de la templul din Ierusalim].“ — Isaia 52:11.

10, 11. (a) Ce instrucţiuni asemănătoare au fost date israeliţilor spirituali în secolul I e.n.? (b) Cum au fost puse în practică aceste instrucţiuni, îndeosebi după 1919 şi după 1935, şi în ce alt mod se păstrează curaţi spiritualiceşte creştinii unşi şi însoţitorii lor?

¹⁰ În mod asemănător, israeliţii spirituali şi însoţitorii lor trebuie să se menţină necontaminaţi de religiile idolatre ale acestei lumi. Scriindu–le creştinilor unşi ai congregaţiei din Corint, apostolul Pavel a spus: „Ce acord există între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi sîntem templul unui Dumnezeu viu; aşa cum a spus Dumnezeu: «Eu voi locui printre ei şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu.» «De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi–vă, zice Iehova, şi încetaţi să atingeţi lucrul necurat»; «şi eu vă voi primi» “. — 2 Corinteni 6:16, 17.

¹¹ Din 1919 încoace membrii purificaţi şi rafinaţi ai rămăşiţei unse au fost eliberaţi de religiile necurate şi idolatre ale Babilonului celui Mare (Maleahi 3:1–3). Ei au dat ascultare chemării cereşti: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să participaţi împreună cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei“ (Apocalips 18:4). Începînd din 1935, o mare mulţime, mereu crescîndă, de „alte oi“ a dat şi ea ascultare acestei chemări şi a părăsit religia babilonică necurată. În afară de aceasta, cei unşi şi însoţitorii lor se păstrează curaţi spiritualiceşte, evitînd orice contact cu ideile periculoase ale apostaţilor. — Ioan 10:16; 2 Ioan 9–11.

Curăţenia morală

12. (a) Prin intermediul căror legi a ridicat Iehova starea morală a israeliţilor cu mult deasupra celei a naţiunilor înconjurătoare? (b) Ce norme erau deosebit de severe pentru preoţi?

¹² Prin intermediul legămîntului Legii, Iehova a ridicat starea morală a israeliţilor cu mult peste starea degradată a naţiunilor înconjurătoare. În Israel, căsătoria şi viaţa de familie erau instituţii ocrotite. A şaptea dintre cele Zece Porunci interzicea adulterul. Atît adulterul cît şi fornicaţia erau aspru pedepsite (Deuteronom 22:22–24). Legea ocrotea fecioarele (Deuteronom 22:28, 29). Normele care reglementau căsătoria erau deosebit de severe pentru preoţi. Cît despre marele preot, el trebuia să–şi aleagă de soţie o fecioară castă. — Levitic 21:6, 7, 10, 13.

13. Cu cine sînt asemănaţi membrii „miresei“ lui Cristos, şi de ce?

¹³ În mod asemănător, Marele Preot suprem — Isus Cristos — are o „mireasă“ alcătuită din 144 000 de creştini unşi asemănaţi cu „fecioare“ (Apocalips 14:1–5; 21:9). Aceştia se păstrează necontaminaţi de lumea lui Satan şi rămîn puri sub aspect doctrinal şi moral. Apostolul Pavel le–a scris creştinilor unşi din Corint: „Sînt gelos pe voi cu o gelozie sfîntă, căci eu personal v–am promis în căsătorie unui singur soţ, ca să vă prezint lui Cristos ca pe o fecioară castă“ (2 Corinteni 11:2). Pavel a mai scris: „Şi Cristos a iubit congregaţia şi s–a dat pe sine pentru ea, pentru a o sfinţi, curăţind–o în baie de apă prin intermediul cuvîntului, ca să–şi prezinte lui însuşi congregaţia în splendoarea ei, neavînd nici pată, nici rid, nici nimic asemănător, ci ca ea să fie sfîntă şi fără defect.“ — Efeseni 5:25–27.

14, 15. (a) Ce anume trebuie să însoţească puritatea spirituală a clasei miresei, şi ce verset confirmă acest lucru? (b) De ce este clar că cerinţe asemănătoare în ceea ce priveşte puritatea morală se aplică şi altor oi?

¹⁴ Această puritate spirituală a miresei lui Cristos trebuie însoţită de curăţenie morală din partea membrilor ei. Apostolul Pavel a spus: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Nici fornicatorii, nici idolatri, nici adulterii (. . .) nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu. Şi totuşi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi.“ — 1 Corinteni 6:9–11.

¹⁵ Că aceste cerinţe referitoare la puritatea morală se aplică şi altor oi devine evident cînd îi avem în vedere pe aceia pe care Iehova îi va exclude din noul cer şi noul pămînt promise de el. Iată ce citim: „Dar cît despre (. . .) cei care sînt dezgustători în murdăria lor şi despre ucigaşi şi fornicatori (. . .), partea lor va fi în lacul care arde cu foc şi sulf. Aceasta înseamnă moartea a doua.“ — Apocalips 21:1, 8.

Căsătoria să fie onorată

16, 17. (a) Care versete arată că, pentru a rămîne curaţi moraliceşte, nu trebuie neapărat să fim necăsătoriţi? (b) În ce fel poate un creştin să manifeste o teamă adecvată de Iehova în alegerea partenerului conjugal, şi de ce ar fi neînţelept să nesocotim norma apostolică?

¹⁶ Pentru a rămîne curaţi moraliceşte, membrilor unşi ai clasei miresei şi celorlalte oi nu li se cere să rămînă necăsătoriţi. Celibatul obligatoriu este nescriptural (1 Timotei 4:1–3). Relaţiile sexuale între partenerii conjugali nu sînt necurate. În Cuvîntul lui Dumnezeu se afirmă: „Căsătoria să fie onorată printre toţi şi patul conjugal să fie nepătat, căci Dumnezeu îi va judeca pe fornicatori şi pe adulteri.“ — Evrei 13:4.

¹⁷ În orice caz, un creştin care vrea să–şi ’desăvîrşească sfinţenia în teamă de Dumnezeu‘ nu trebuie să–şi ia libertatea de a se căsători cu oricine îi place. Cu puţin timp înainte de a–şi sfătui colaboratorii creştini să se ’cureţe de orice murdărire a cărnii şi a spiritului, desăvîrşindu–şi sfinţenia în teama de Dumnezeu‘, apostolul Pavel a scris: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi. Căci ce asociere există între dreptate şi nelegiuire? (. . .) Sau ce parte are un credincios cu un necredincios?“ (2 Corinteni 6:14, 15; 7:1). Ca membru al poporului curat şi separat al lui Iehova, un creştin sau o creştină care doreşte să se căsătorească va accepta norma apostolică de a face aceasta „numai în Domnul“, adică alegînd drept partener pe un slujitor fidel al lui Iehova, dedicat şi botezat (1 Corinteni 7:39). Ca în trecut, şi astăzi ar fi cu certitudine neînţelept ca membrii dedicaţi ai poporului lui Dumnezeu să nesocotească acest sfat scriptural. (Compară Deuteronom 7:3, 4; Neemia 13:23–27.) Aceasta nu ar dovedi o teamă sănătoasă de ’marele nostru stăpîn‘, Iehova. — Maleahi 1:6.

18. În ce alt fel pot creştinii să–şi păstreze căsnicia într–un mod onorabil?

¹⁸ Pe lîngă aceasta, în Israel erau legi care impuneau limite relaţiilor sexuale chiar şi în căsnicie. Soţul trebuia să se reţină de la raporturi sexuale cu soţia sa în timpul ciclului (Levitic 15:24; 18:19; 20:18). Lucrul acesta cerea din partea bărbaţilor israeliţi să manifeste consideraţie plină de iubire faţă de soţii şi stăpînire de sine. Oare creştinii ar trebui să aibă mai puţină consideraţie faţă de soţiile lor? Apostolul Petru spune că soţii creştini trebuie să locuiască cu soţiilor lor „potrivit cunoştinţei“, adică ţinînd cont de constituţia acestora de „vas mai slab, cel feminin“. — 1 Petru 3:7.

Să umblăm pe „Calea Sfinţeniei“

19, 20. (a) Descrieţi calea largă pe care merge majoritatea omenirii. (b) În ce fel trebuie să fie diferit poporul lui Iehova de lumea lui Satan? (c) Care este drumul principal pe care merge poporul lui Dumnezeu, cînd a fost el deschis şi cine sînt singurii care au permisiunea să meargă pe el?

¹⁹ Cele de mai sus subliniază prăpastia din ce în ce mai mare care îl desparte pe poporul lui Iehova de lumea lui Satan. Actualul sistem de lucruri lumesc este din ce în ce mai tolerant şi mai libertin. Isus a zis: „Intraţi pe poarta strîmtă; căci largă şi spaţioasă este calea care duce la distrugere şi mulţi sînt cei care intră pe ea“ (Matei 7:13). Majoritatea omenirii merge pe calea largă. Ca să cităm cuvintele apostolului Petru, calea aceea include „fapte de conduită libertină, vicii, exces de vin, orgii, beţii şi idolatrii nepermise“, o cale care duce la „o cloacă josnică de desfrîu“ (1 Petru 4:3, 4). Sfîrşitul ei este distrugerea.

²⁰ Pe de altă parte, poporul lui Dumnezeu umblă pe o cale diferită, o cale curată pe care merg oameni curaţi. Deschiderea acestei căi în timpul sfîrşitului a fost prezisă de profetul Isaia, care a scris: „Şi va exista acolo, în mod cert, un drum principal, chiar o cale; şi ea va fi numită Calea Sfinţeniei. Cel necurat nu va trece pe ea“ (Isaia 35:8). Comentînd asupra acestei profeţii, iată ce se spune în cartea Securitate mondială sub domnia „Prinţului Păcii“ (în limba engleză): „În 1919 a fost deschis un drum principal simbolic înaintea bucuroşilor slujitori ai lui Dumnezeu. Aceia care doreau să fie sfinţi în ochii lui Iehova erau cei care umblau pe acel ’drum principal‘, ’Calea Sfinţeniei‘. (. . .) Azi, cînd am înaintat atît de mult în ’încheierea sistemului de lucruri‘, acel ’drum principal‘ al îngrijirii divine este încă deschis. Mulţimi de oameni recunoscători (. . .) o apucă pe ’Calea Sfinţeniei‘, drumul paradisului spiritual.“a

21. Cum şi de ce trebuie slujitorii lui Iehova să se deosebească de mulţimea Diavolului, şi despre ce se va trata în articolul următor?

²¹ Da, membrii rămăşiţei unse a Israelului spiritual şi însoţitorii lor — alte oi — se disting azi ca popor separat de lumea lui Satan, lume în care noţiunea de sfinţenie nu mai are nici un sens. Pentru componenţii mulţimii Diavolului, care umblă pe ’calea largă şi spaţioasă care duce la distrugere‘, nimic nu este sacru. Ei nu numai că sînt necuraţi în sens spiritual şi moral, dar, deseori, chiar şi în sens fizic, avînd un aspect neîngrijit, ca să nu spunem mai mult. Totuşi, apostolul Pavel zice: „Să ne curăţim de orice murdărire a cărnii şi a spiritului, perfecţionîndu–ne sfinţenia în teamă de Dumnezeu“ (2 Corinteni 7:1). În articolul următor se vor analiza unele aspecte în care poporul lui Dumnezeu trebuie să acorde atenţie păstrării curăţeniei mintale şi fizice.

[Notă de subsol]

Pentru recapitulare

◼ Care două aspecte se menţionează referitor la sfinţenie, şi de ce se poate spune că Iehova este sfînt într–un fel superior?

◼ În ce privinţă dublă trebuiau israeliţii să se dovedească ca o naţiune sfîntă?

◼ Ce se cere din partea israeliţilor spirituali şi din partea însoţitorilor lor, „alte oi“?

◼ Cum trebuie să ne influenţeze teama noastră de Dumnezeu în alegerea unui partener conjugal?

◼ Pe care două căi poate să meargă cineva în ziua de azi, şi de ce trebuie să fie făcută o alegere clară?

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

În Cuvîntul lui Dumnezeu se spune: „Căsătoria să fie onorată“