Continuaţi să vă onoraţi căsătoria

„Căsătoria să fie onorată printre toţi.“ EVREI 13:4

 1. Ce întrebare a ridicat un ziarist şi ce răspuns a dat un soţ?

„UN ZIARIST foarte cunoscut a ridicat într-o zi următoarea întrebare: „Dacă ar trebui să vă reîncepeţi viaţa, v-aţi căsători tot cu actualul partener?“ Din 50 000 de persoane chestionate, mai mult de jumătate au răspuns: „Da“. Care a fi fost răspunsul tău? O femeie căsătorită de 33 de ani a pus aceeaşi întrebare soţului ei creştin. „Te-aş lua în căsătorie fără nici o ezitare, i-a răspuns el din toată inima, zîmbind. Cînd mă gîndesc la anii ce au trecut, îmi dau seama că au fost şi momente dificile — noi înşine am avut problemele noastre. Dar căsătoria noastră a meritat din plin toate eforturile. Noi deţinem ceva foarte preţios!“

 2. Ce trebuie să înţelegem prin cuvîntul „onorată“ din Evrei 13:4?

² Deoarece Creatorul căsătoriei este Dumnezeu, ea poate procura satisfacţii şi bucurii profunde. Cu toate acestea, multe căsnicii — şi chiar unele căsătorii creştine — sînt supuse unor teribile presiuni. Iată din ce cauză apostolul Pavel ne adresează următoarea încurajare: „Căsătoria să fie onorată (recunoscută ca fiind de mare valoare, preţioasă (. . .), deosebit de scumpă)a printre toţi.“ (Evrei 13:4). Deoarece căsătoria aduce „necaz în carne“, noi trebuie să facem faţă acestei provocări, continuînd să ne onorăm căsătoria (1 Corinteni 7:28). Dar pentru a putea face aceasta, trebuie în primul rînd să fim conştienţi de unul dintre pericolele cele mai grave.

Absenţa unui schimb de idei intim

 3, 4. a) Care este una dintre problemele cele mai importante în căsătorie? b) Ce înseamnă pentru un cuplu căsătorit să constituie „o singură carne“?

³ O pereche creştină era căsătorită de peste 20 de ani cînd, în mod brusc, căsătoria lor s-a destrămat în urma unui adulter. Dar cum a putut fi posibil acest lucru? „Cînd am reflectat la ceea ce se petrecuse de-a lungul acestor ani, recunoaşte soţia, mi-am dat seama că noi discutam foarte bine despre problemele familiale şi chiar despre serviciul nostru pentru Dumnezeu, dar în ceea ce priveşte discuţiile intime, ele lipseau cu desăvîrşire.“ Această absenţă a intimităţii la nivelul sentimentelor le-a şubrezit încetul cu încetul căsătoria şi l-a condus pe soţ spre adulter. Cercetările făcute în asemenea cazuri au arătat că întreruperea schimbului de idei constructive este considerată drept una dintre cauzele principale ale divorţurilor sau ale „căsătoriilor lipsite de iubire.“

⁴ Şi totuşi Iehova a spus: „Omul va părăsi pe tatăl şi pe mama sa şi trebuie, să se alipească de soţia sa şi ei trebuie să devină o singură carne.“ (Geneza 2:24). Dintre toate relaţiile omeneşti, relăţiile căsătoriei trebuie, aşadar, să fie cele mai intime. Ea uneşte două personalităţi diferite — o sarcină într-adevăr dificilă! Pentru ca o asemenea unire să se poată realiza, cei doi parteneri trebuie să-şi vorbească deschis şi să-şi dezvăluie reciproc sentimentele.

 5. a) Ce împiedică un schimb intim de idei? b) Cum se poate manifesta respect faţă de viaţa conjugală a altora?

⁵ Dar ce împiedică un asemenea schimb intim de idei? Uneori obiceiurile locale sau felul distant de a fi al unora. Alţii nu agrează discuţiile sau sînt prea timizi pentru a le iniţia. Mulţi sînt prizonierii acestei lumi materialiste axate pe distracţii, aşa încît sfîrşesc prin a se interesa mai mult de lucrurile pe care le oferă lumea, decît de căsătoria lor. Prezenţă în anturajul lor a prea multor persoane sau ataşămentul excesiv faţă de părinţi pot nărui intimitatea cuplului. Evident că intimitatea de care are nevoie un cuplu trebuie respectată de către alţii, fără să-şi permită libertăţi sau să aibă pretenţii la diferite atenţii pe care, de fapt, cei doi parteneri trebuie să şi le acorde numai unul altuia. — Proverbe 25:17.

 6. a) Cum ar putea deveni unul dintre parteneri „un oraş puternic“, iar „disputele“ asemenea „drugului“ unei fortăreţe? b) Ce întrebări din chenarul alăturat te vor ajuta să înţelegi în ce măsură comunici cu partenerul tău?

⁶ Totuşi cea mai frecventă cauză a lipsei schimbului intim de idei este probabil cea sugerată de Proverbele 18:19, unde citim: „Un frate împotriva căruia s-a greşit este mai mult decît un oraş puternic; şi există dispute care sînt ca drugul unui turn de locuit.“ Să luăm cazul unei soţii care se destăinuie soţului. Cum va reacţiona ea dacă el fi va dispreţui sau îi va umili sentimentele, servindu-se probabil de acestea împotriva ei într-o altă împrejurare? Ea va adopta probabil o atitudine foarte rezervată, retrăgîndu-se ca şi în spatele unui perete, pentru a evita orice altă rană de ordin afectiv. Ea va deveni într-o oarecare măsură asemenea unui „oraş puternic“. Această stare ar putea declanşa un război al orgoliului, în care nici unul să nu cedeze. Aceste neînţelegeri inutile pot duce la întreruperea oricărui schimb intim de idei, împiedicînd orice reconciliere, ca şi cum cei doi soţi ar fi despărţiţi de drugii de fier ai unei fortăreţe. Dar ce am putea întreprinde pentru a facilita comunicarea?

Cultivaţi un schimb de idei intim

 7. Potrivit cu Filipeni 2:4, ce este necesar pentru a întreţine un schimb de idei intim?

⁷ Trebuie să te interesezi personal de îngrijorările partenerului tău (Filipeni 2:4). Pentru aceasta, trebuie să vă faceţi timp de a vorbi împreună despre problemele personale. De exemplu, un cuplu creştin şi-a făcut obiceiul ca de fiecare dată cînd soţul se întorcea de la serviciu să bea o ceaşcă de ceai împreună, stînd de vorbă. Înainte de activităţile din cursul serii, acest creştin şi soţia sa petrec cel puţin cincisprezece minute pentru a-şi relata impresiile de peste zi şi pentru a vorbi despre ceea ce au făcut. Ei fac aceasta în fiecare zi de 27 de ani!

 8. De ce este atît de important să ne ascultăm partenerul?

⁸ Dar nu este suficient numai să vorbiţi împreună. Întrebată fiind ce apreciază cel mai mult la soţul ei, o creştină a răspuns: „El mă ascultă. El îmi este cel mai bun prieten.“ Dacă îţi asculţi cu atenţie partenerul, fără să pleci numai urechea, mai mult sau mai puţin distrat, este într-o oarecare măsură ca şi cum i-ai spune: „Tu eşti pentru mine de o foarte mare importanţă. Doresc să-ţi cunosc gîndurile şi sentimentele şi să împărtăşesc alături de tine bucuriile tale dar şi necazurile.“ A fi un bun ascultător reprezintă o artă care se cultivă în inimă. Şi, reluînd cuvintele lui Petru, trebuie să ne punem „în situaţia altuia“ (adică să „suferim împreună cu altul“) şi să avem „o atidudine de umilinţă“ (1 Petru 3:8). Aşadar, destăinuiţi-vă unul celuilalt; vorbiţi împreună chiar şi despre lucrurile mai puţin importante. Exprimaţi-vă sentimentele.

 9, 10. Cum pot imita cei doi soţi modul în care au acţionat faţă de partenerul lor, Isaac, soţia lui Manoah şi Elcana?

⁹ Să ne imaginăm intimitatea ce exista între Isaac şi Rebeca. Într-o zi, cînd era foarte neliniştită, Rebeca a ştiut să-şi deschidă sufletul faţă de soţul ei şi să se plîngă lui. Ea i-a spus: „Am ajuns să-mi detest această viaţă.“ A umilit-o oare Isaac pentru aceste sentimente? Nu, el a ascultat-o cu compasiune şi a acţionat în aşa fel încît să-i risipească teama (Geneza 27:46 pînă la Geneza 28:5). Soţia lui Manoah a observat neliniştea soţului ei şi a ştiut să-i adreseze cuvinte consolatoare. — Judecători 13:22, 23.

¹⁰ În ceea ce îl priveşte pe Elcana, el a fost pătruns de sentimentele soţiei sale. Observînd că ea era abătută, el s-a străduit să pătrundă în inima ei, punîndu-i în mod amabil cîteva întrebări pentru a-i cunoaşte dorinţele; el i-a spus: „Hannah, de ce plîngi tu şi de ce nu mănînci? Şi de ce îţi este tristă inima?“ (1 Samuel 1:8). În ceea ce te priveşte pe tine, vei reacţiona şi tu cu promptitudine pentru a cunoaşte sentimentele partenerului tău? Faci tu în aşa fel încît să se simtă liber să se exprime fără să aibă sentimentul că va fi condamnat? Uneori, partenerul tău are mai multă nevoie de o ureche înţelegătoare decît de sfaturi. — Proverbe 20:5; 21:13.

Discutaţi problemele delicate

11–13. a) Cînd anume devine mai dificil schimbul de idei? b) De ce era Sara foarte neliniştită? c) Care ar fi putut fi atitudinea ei, dar cum a reacţionat ea?

¹¹ Dar ce se întîmplă dacă partenerul tău face sau permite vreun lucru care te întristează sau prejudiciază unitatea voastră? Cum s-ar mai putea întreţine schimbul de idei în asemenea momente? Un episod din viaţa lui Avraam şi a Sarei este revelator în acest sens.

¹² În ziua cînd l-a înţărcat pe Isaac, Sara a observat că Ismael, fiul pe care Avraam l-a avut cu servitoarea sa Agar, „îl lua în zeflemea“ pe Isaacb. Ismael, care era pe atunci adolescent, fără îndoială că îşi bătea joc de fratele său vitreg în vîrstă de cinci ani, care urma să-i ia locul şi să devină moştenitorul lui Avraam din voinţa lui Iehova. Cuvintele ameninţătoare ale lui Ismael i-au displăcut Sarei. Ce s-ar fi întîmplat dacă Avraam ar fi murit subit? Nu ar reuşi oare Agar să-i convingă pe ceilalţi membri ai familiei că nu Isaac, ci fiul ei era moştenitorul promisiunii? — Geneza 17:19; 21:8, 9.

¹³ Deoarece Sara ştia sigur că soţul ei îl iubea mult pe Ismael, ei i-ar fi putut fi teamă să se plîngă lui Avraam şi, în consecinţă, şi-ar fi putut ascunde sentimentele. Dacă ar fi fost probabil alte probleme, ea nu le-ar fi acordat atîta importanţă, trecîndu-le cu vederea din iubire faţă de soţul ei. De altfel, ea era cunoscută drept o soţie care asculta de Avraam, numindu-l ‘domn’ (1 Petru 3:6). Situaţia era însă gravă. Cu siguranţă, ea ar fi putut înceta de-a mai avea vreun schimb de idei cu el, în speranţa că el va înţelege motivul supărării ei. Dar nu: Sara i-a vorbit şi i-a spus: „Izgoneşte-o pe sclava aceasta şi pe fiul ei, deoarece fiul acestei sclave nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac!“ — Geneza 21:10.

14. Care a fost reacţia lui Avraam şi de ce?

¹⁴ Cererea Sarei i-a displăcut mult lui Avraam care a lăsat, cel puţin pentru moment, ca afecţiunea lui faţă de Ismael să-i întunece gîndurile. Dar i-a răspuns el soţiei: „Cum îndrăzneşti să-mi vorbeşti astfel? Cine este oare conducătorul familiei?“ Nu, el nu a făcut-o. De fapt, Dumnezeu i-a spus: „Să nu-ţi displacă nimic din ceea ce Sara continuă să-ţi spună cu privire la băiat şi cu privire la sclava ta! Ascultă glasul ei.“ Şi Avraam s-a conformat întocmai chiar a doua zi. Acţiunea sa a favorizat pacea şi a contribuit la realizarea scopului lui Dumnezeu, deşi Avraam era profund îndurerat din cauza aceasta. — Geneza 21:11–14.

15, 16. a) Ce gen de probleme vă pot pune în pericol căsnicia? b) Cum pot perechile căsătorite să-i imite pe Avraam şi pe Sara şi cu ce rezultat? Daţi un exemplu.

¹⁵ Şi astăzi există nenumărate probleme care menţin relaţiile conjugale într-o stare de tensiune. De exemplu, ţi s-ar putea întîmpla să gîndeşti că partenerul tău acordă o atenţie deosebită unei alte persoane. Cercetările efectuate precum şi numeroasele cazuri petrecute au demonstrat că dacă soţul sau soţia acordă prea multă atenţie unui prieten sau unei prietene, mai ales atunci cînd acesta (sau aceasta) sînt de sex opus, unitatea lor este periclitată. S-ar putea, de asemenea, ca soţului să-i placă mult un lucru oarecare, un amuzament sau o distracţie, care să aibă consecinţe funeste asupra căsniciei voastre. Poate că partenerul tău a devenit indiferent faţă de sentimentele tale. În acest caz urmezi tu exemplul Sarei, discutînd cu el despre aceste probleme delicate, cu scopul de a evita alte consecinţe nefaste? Dacă partenerul tău îţi adresează cuvinte care probabil te rănesc, vei fi tu oare gata să procedezi ca Avraam, lăsînd să te conducă sfatul lui Dumnezeu? Dacă da, atunci de ce nu ai înlesni o discuţie deschisă cu partenerul tău? — Proverbe 27:5.

¹⁶ Cu siguranţă, „iubirea acoperă o mulţime de păcate.“ (1 Petru 4:8). Nu da prea multă importanţă neînţelegerilor minore sau celor mai neînsemnate defecte inerente omului. Cu toate acestea, unora le-a fost teamă să vorbească despre problemele grave. Sau dacă totuşi le-au discutat, unul dintre parteneri le-a subapreciat importanţa. Din nefericire, o asemenea atitudine conduce adeseori la dezastru. De exemplu, o soţie creştînă era profund contrariată de atitudinea soţului ei care se preocupa prea puţin de reacţiile ei emotive în timpul relaţiilor lor sexuale. Ea avea sentimentul că el se „folosea“ de ea da de un obiect, pentru a-şi satisface propriile lui dorinţe. Ea intenţiona să-l părăsească. Şi totuşi, ea nu a abordat această problemă faţă de soţul ei, de teamă că el nu o va înţelege. Sfătuită de un creştin matur, ea a îndrăznit, în sfîrşit, să-i împărtăşească soţului sentimentele ei. El nu-si dăduse seama de efectul pe care-l avea atitudinea lui asupra ei. El s-a schimbat, iar astăzi această problemă nu le mai tulbură fericirea. Aşadar, continuaţi a vă onora căsătoria, întreţinînd un intim schimb de idei.

Cu legea bunătăţii iubitoare pe limbă

17. Ce „lege“ trebuie să existe pe buzele unui cuplu? Daţi un exemplu.

¹⁷ Dar oare necesitatea de a comunica îndreptăţeşte cuvintele nechibzuite? „Există cel care vorbeşte în mod nechibzuit, ca şi lovitura unei spade, dar limba celor înţelepţi este vindecare.“ (Proverbe 12:18). Într-adevăr, chiar dacă ai avea dreptate şi ai avea cele mai bune intenţii din lume, o remarcă nechibzuită reprezintă o veritabilă „lovitură de spadă“. Aşadar, este foarte îndreptăţită remarca potrivit căreia „legea bunătăţii iubitoare este pe limba“ unei soţii destoinice (Proverbe 31:26). Dacă buzele noastre exprimă în permanenţă cuvinte binevoitoare, aceste cuvinte pot fi considerate ca o lege. Dacă soţului nu-i reuşeşte o anumită acţiune, cît de recunoscător va fi el soţiei sale găsind această lege pe buzele ei! Într-o zi, cînd un creştin era abătut în urma unui eşec suferit în afaceri, soţia îi spuse cu compasiune: „Cel puţin ai încercat; data viitoare va fi mai bine.“ Aceste cuvinte l-au încurajat nespus!

18. În ce mod s-a străduit o soţie să acorde o şi mai mare atenţie acestei „legi“?

¹⁸ Cuvintele binevoitoare sînt necesare cu precădere în timpul neînţelegerilor. Cuvintele sarcastice ale unei soţii certăreţe îl pot face pe soţ să fugă, determinîndu-l să prefere o locuinţă într-un pămînt pustiu (Proverbe 19:13; 21:19). Datorită disputelor frecvente din căminul său, o creştină s-a hotărît să acorde mai multă importanţă acestei legi. Ce procedură a folosit? „Cînd mă preocupă ceva, a explicat ea, nu mai izbucnesc aşa cum făceam înainte. Încerc să aştept cel mai bun moment, cînd sîntem singuri. Îmi domin chiar şi expresiile feţei şi nu îmi umilesc soţul înaintea copiilor. Incontestabil, lucrurile s-au schimbat.“ În mod evident, soţul şi soţia trebuie să reflecteze amîndoi asupra modului in care cuvintele lor afectează amorul propriu al celuilalt. — Proverbe 25:11; Galateni 5:15.

19, 20. a) Ce înseamnă a fi perspicace? b) În ce mod poate perspicacitatea să-l împiedice pe un soţ să izbucnească în mînie şi cu ce rezultate? c) Ce întrebări sînt revelatoare în această privinţă?

¹⁹ Dar ce este neapărat necesar atunci cînd spiritele se aprind? Perspicacitatea. „Inima înţeleptului face ca gura lui să manifeste perspicacitate şi ea adaugă buzelor sale putere de convingere.“ (Proverbe 16:23). A fi perspicace înseamnă a pătrunde dincolo de ceea ce pare a fi cauza reală a unui lucru. În Neemia 8:8 acelaşi cuvînt evreiesc este tradus prin cuvîntul „semnificaţie“. Dar în ce măsură poate perspicacitatea să pună capăt certurilor? Într-o zi, întorcîndu-se acasă, un soţ şi-a găsit soţia trîntindu-şi furioasă tacîmurile prin cameră. „Tu nu te ocupi de mine, a ţipat ea printre lacrimi. Te întorci acasă numai pentru a-ţi petrece timpul în grădină. Dar am şi eu nevoie de ajutor“. Ceea ce o chinuia în realitate era un sentiment de frustrare de plan fizic şi afectiv. Ea nu demult născuse un copil şi acum aştepta un altul. Avea impresia că este prizonieră în propriul ei cămin. Soţul ei s-a dovedit a fi perspicace. Neluînd în seamă accesul de furie necreştin al soţiei sale, el a înţeles sentimentul ei ascuns de frustrare. El i-a răspuns: „Îmi pare rău, draga mea. Ar fi trebuit să fiu aici pentru a te ajuta“. Soţia sa s-a calmat îndată, iar mai tîrziu ea a mărturisit: „Respectul pe care-l aveam faţă de soţul meu a crescut considerabil.“

²⁰ Cît de adevărate sînt aşadar următoarele cuvinte consemnate la Proverbe 19:11: „Perspicacitatea unui om temperează cu certitudine mînia lui şi este frumos din partea lui să treacă peste greşeală.“ Eşti şi tu la fel de perspicace? Cauţi să discerni ceea ce se află în spatele cuvintelor? Eşti capabil să treci cu vederea o greşeală care te afectează personal? Dînd dovadă de perspicacitate, vei deveni mult mai convingător ori de cîte ori vei cere ceva partenerului tău. Un soţ sau o soţie înţelept şi perspicace constituie într-adevăr un dar oferit de Iehova şi contribuie mult la onorarea căsătoriei. — Proverbe 19:14.

Să avem în vedere deosebirile şi imperfecţiunea

21. Cum putem păstra valoarea căsătoriei, acceptînd deosebirile existente?

²¹ În ciuda tuturor eforturilor depuse, soţul şi soţia nu vor fi de acord în toate privinţele. Vor exista divergenţe. Un creştin, supraveghetor călător, căsătorit de peste 25 de ani, a declarat: „Unele cupluri afirmă: ‘Ne deosebim foarte mult unul de altul.’ Apoi ei se opresc asupra acestor deosebiri şi în curînd nu se mai pot suporta unul pe celălalt. Evident că atît eu cît şi soţia mea avem gusturi diferite, dar avem şi o mulţime de gusturi comune. Deoarece noi ne fixăm atenţia asupra acestor puncte comune, căsătoria noastră devine pe zi ce trece tot mai valoroasă.“ Sînteţi oare dispuşi şi voi, ca şi acest creştin, să aveţi în vedere aceste deosebiri şi să vă acomodaţi lor?

22. a) Ce îi poate ajuta pe cei doi parteneri să găsească mulţumirea în căsnicie? b) Ce ne va determina cu şi mai multă putere să onorăm căsătoria?

²² Nu există nici un partener perfect. Dar putem găsi mulţumirea învăţînd să acceptăm deosebirile şi să suportăm slăbiciunile minore ale partenerului nostru (Coloseni 3:13). De fapt, dacă dorim ca Dumnezeu să rămînă Prietenul nostru, relaţiile noastre faţă de El ne vor îndemna cu şi mai multă putere să continuăm a ne onora căsătoria. Creştinii care, din consideraţie faţă de Iehova, s-au străduit să aibă o căsătorie reuşită, sînt într-adevăr demni de laudă.

23. Cum putem menţine valoarea căsniciei noastre?

²³ Orice căsătorie neglijată se destramă. Dar îi putem reda strălucirea depunînd eforturi sincere: 1) pentru a întreţine un schimb intim de idei cu tovarăşul nostru de căsătorie, 2) pentru a păstra pe buzele noastre legea bunătăţii iubitoare şi 3) luînd în considerare deosebirile şi imperfecţiunea. Şi dacă adăugăm la toate acestea binecuvîntarea lui Dumnezeu, căsătoria va rămîne preţioasă nu numai în ochii noştri ci şi în cei ai Creatorului.

[Note de subsol]

Îţi aminteşti?

□ De ce este atît de necesar un schimb intim de idei?

□ Cum am putea favoriza schimbul intim de idei, urmînd exemplul lui Avraam şi al Sarei?

□ Cum poate demonstra partenerul de căsătorie că are pe limbă „legea bunătăţii iubitoare?“

□ În ce mod ne ajută perspicacitatea să ne onorăm căsătoria?

[Chenarul de la pagina 9]

În ce măsură întreţineţi schimbul de idei?

1. Cît timp petreceţi împreună numai pentru a vorbi?

2. Conversaţiile voastre gravitează doar în jurul problemelor zilnice, cum ar fi menajul, copiii, probleme materiale, sau conversaţi şi pe marginea gîndurilor şi sentimentelor voastre?

3. Există vreo problemă sau vreun sentiment pe care nu îndrăzneşti să-l discuţi deschis cu partenerul tău?

4. Cît timp este de cînd i-ai oferit partenerului tău ultimul cadou cu scopul de a-i arăta afecţiunea ce i-o porţi?

5. Vi se întîmplă deseori să vă luaţi de mînă sau să manifestaţi alte gesturi de afecţiune în afara relaţiilor intime?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

O soţie care are pe limba sa „legea bunătăţii iubitoare“ este iubită cu duioşie, mai ales în momentele dificile