„Fiţi veseli întotdeauna“

 1. a) Despre ce „oraş“ este vorba în Evrei 11:10? b) Pînă cînd va trebui să aştepte „marea mulţime“ îndeplinirea promisiunilor?

ÎNTR-ADEVĂR noi putem fi veseli din cauză că Isus Cristos, Regele mesianic, domneşte acum în „Ierusalimul“ ceresc. Acesta este oraşul „care aparţine cerului“ menţionat în Evrei, capitolul 11, la care (aspirau) Avraam, Isaac şi Iacob. Acei bărbaţi „au declarat în public că erau străini şi călători“ în ţara Canaan, deoarece căutau cu ardoare „oraşul care are temelii adevărate, oraş al cărui constructor şi făuritor este Dumnezeu.“ Dar ca şi „marea mulţime“ de persoane care speră să trăiască etern pe pămînt, acei credincioşi din trecut nu vor ajunge la „îndeplinirea promisiunii“ decît atunci cînd creştinii unşi vor fi primit propria lor moştenire în regatul cerurilor. — Evrei 11:8–16, 39, 40; Apocalips 7:9.

„IERUSALIMUL CERESC“

 2. a) Cum subliniază Evrei 12:1, 2 speranţa pe care o reprezintă Regatul mesianic? (Psalm 110:1, 2). b) Cum a fost prefigurată venirea Regatului pe muntele Sinai?

² Evrei, capitolul doisprezece, îi îndeamnă pe creştinii unşi să tragă folos din exemplul fidel al Martorilor din trecut şi să „privească cu atenţie la Isus, Instrumentul principal al credinţei noastre şi cel ne-o aduce la perfecţiune“ şi care după ce a suferit moartea „s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu“ aşteptînd sfîrşitul „timpurilor fixate ale naţiunilor“ (Evrei 12:1, 2). Pentru a-i întări pe creştinii din timpul său în aşteptarea lucrurilor privitoare la Regat, Pavel a descris apoi impresionantele demonstraţii ale gloriei lui Iehova pe muntele Sinai, cu ocazia încheierii convenţiei Legii cu Israelul natural. Iehova i-a spus lui Israel: „Dacă veţi asculta cu stricteţe de glasul meu şi veţi respecta cu adevărat convenţia mea, (...) veţi deveni pentru mine un regat de preoţi şi o naţiune sfîntă.“ — Exod 19:5, 6.

 3. În ce sens s-au apropiat israeliţii spirituali de ceva şi mai valoros?

³ Dar israeliţii spirituali — creştinii unşi de astăzi — se află sub o „nouă convenţie“ (Evrei 8:8–11). Ei „s-au apropiat“ de ceva şi mai valoros. Pavel explică despre ce este vorba în Evrei 12:22, unde citim: „Voi v-aţi apropiat de un munte Sion şi de un oraş al Dumnezeului cel viu, Ierusalimul ceresc.“ Această apropiere a început cu moştenitorii Regatului din zilele lui Pavel, deoarece aceştia fuseseră „zidiţi drept o casă spirituală“ pe Isus Cristos, piatra de temelie aşezată de acum în Sion (1 Petru 2:4–9). Ceilalţi creştini unşi au continuat şi ei să se apropie de Ierusalimul ceresc pînă cînd cei 144 000 vor fi adunaţi cu toţii în jurul Mielului pe muntele Sion ceresc. — Apocalips 14:1–5.

 4. În legătură cu Regatul mesianic, de ce alte lucruri „s-au apropiat“ creştinii unşi?

⁴ În Evrei 12:22–24, Pavel spune că mai există şi alte lucruri care sînt în legătură cu Regatul mesianic şi scopul său. Apostolul vorbeşte despre prezenţa a „miriade de îngeri“ (despre care se menţionează şi în Daniel 7:9–14 şi în Matei 25:31 descriindu-se întronarea „unuia ca un fiu al omului“). Pavel vorbeşte apoi despre „adunarea întîilor născuţi“ care primesc Regatul ca moştenire. El îl glorifică pe Dumnezeu „Judecătorul tuturor“, care-i declară drepţi pe aceşti „fii întîi născuţi“ ca să poată intra în noua convenţie prin intermediul lui Isus cu ajutorul sîngelui său preţios (Evrei 9:13–15; Romani 5:1, 9). În sfîrşit, Pavel menţionează „vieţile spirituale ale celor drepţi“, adică moştenitorii Regatului, care umblă acum într-o formă nouă de viaţă.“ — Romani 6:4; 8:16.

 5. a) Cum confirmă Evrei 12:28, 29 că „Ierusalimul ceresc“ este exact Regatul mesianic? b) Cum arată Evrei 13:14, 15 că acest „oraş“ urma să vină?

⁵ Faptul că „Ierusalimul ceresc“ din Evrei 12:28 desemnează clar Regatul mesianic de care s-au „apropiat“ creştinii unşi, este confirmat prin versetele 28, 29, unde Pavel spune: „Aşadar, văzînd că urmează să primim un regat care nu poate fi clătinat, să continuăm să avem favoare nemeritată prin care îi putem aduce un serviciu sacru lui Dumnezeu într-un mod plăcut, cu teamă plină de devoţiune sfîntă şi cu respect. Căci Dumnezeul nostru este totodată şi un foc mistuitor.“ Acest îndemn de „a se apropia“ cu zel de Ierusalimul ceresc, Regatul mesianic, se găseşte în toată scrisoarea lui Pavel. În Evrei 13:14 citim: „Noi nu avem aici un oraş permanent, ci îl căutăm cu seriozitate pe cel viitor.“ Astăzi acest Regat este aici; el a fost întemeiat în 1914. Cu cîtă ardoare ar trebui „să caute mai întîi Regatul“ ultimii membri unşi de pe pămînt şi să-i ofere lui Iehova „o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său“! — Matei 6:33; Evrei 13:15.

„NOUL IERUSALIM“

 6. a) Ce este „Noul Ierusalim“ descris în Apocalips? b) De ce ar trebui ca „marea mulţime“ să se intereseze cu zel de acest „Ierusalim“?

⁶ Să vorbim acum despre „Noul Ierusalim“ despre care este vorba pentru prima dată în Apocalips 3:12. În acest pasaj, Cristosul glorificat spune despre „cel ce învinge“: „Îl voi face o coloană în templul Dumnezeului meu, (...) şi voi scrie pe el numele Dumnezeului meu şi numele oraşului Dumnezeului meu, noul Ierusalim, care coboară din cer de la Dumnezeul meu“. Apoi, în Apocalips 21:1, 2, 10, Ioan îi descrie pe învingători într-un „cer nou“ şi vorbeşte despre numărul complet al acestora ca despre „oraşul sfînt, Noul Ierusalim [care coboară] din cer de la Dumnezeu, pregătit ca o mireasă împodobită pentru mirele ei“, Cristos. Acest Nou Ierusalim este instrumentul de care se serveşte Dumnezeu pentru a le împărţi „apa vieţii“ oamenilor ascultători care, sînt vindecaţi în mod treptat şi sînt conduşi spre perfecţiune. Dumnezeu, autorul acestor îngrijiri minunate va şterge astfel într-un mod literal „orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici doliu, nici ţipăt, nici durere.“ „Marea mulţime“, însoţitorii rămăşiţei clasei „miresei“ se bucură nespus de mult de această perspectivă! — Apocalips 22:1, 2; 21:4.

 7. Prin ce se deosebeşte „Noul Ierusalim“ de „Ierusalimul ceresc“?

⁷ Să observăm totuşi că există o mică diferenţă între „Noul Ierusalim“ din Apocalips ei „Ierusalimul ceresc“ menţionat în Scrisoarea către Evrei. Într-adevăr, „Noul Ierusalim“ este format din 144 000 creştini care îi sînt promişi în căsătorie mirelui, în timp ce „Ierusalimul ceresc“ cuprinde 144 001 persoane, personajul suplimentar fiind însuşi Mirele regal. Scrisoarea către Evrei şi Apocalipsul stabilesc deci o mare asemănare între „Ierusalimul ceresc“ şi „Noul Ierusalim.“

„IERUSALIMUL DE SUS“

 8, 9. a) Din cine sau din ce este alcătuit „Ierusalimul de sus“? b) Cum arată Pavel, citînd Isaia 54, că „Ierusalimul de sus“ este comparat cu o „soţie“?

⁸ În Galateni 4:26, se mai vorbeşte despre un alt Ierusalim, „Ierusalimul de sus“. Despre ce este vorba? Apostolul Pavel spune: „Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră.“ — Vezi şi Isaia 54:13.

⁹ Acest „Ierusalim de sus“ este organizaţia cerească a lui Iehova comparată cu o femeie. Ea se compune din miriade de îngeri fideli, printre care se include şi arhanghelul care a fost glorificat, Isus Cristos (Apocalips 12:7). Aceşti îngerii îi servesc Domnului Suveran ca o „soţie“. Cu privire la această „femeie“, Pavel adaugă: „Bucură-te femeie sterilă, care nu naşti, izbucneşte şi scoate strigăte tu cea care nu ai durerile naşterii; căci copiii celei părăsite sînt mai numeroşi decît ai acelei care are soţ.“ — Galateni 4:27.

10. Cum a ajuns „Ierusalimul de sus“ să „scoată strigăte“ de bucurie?

¹⁰ În timpul realizării acestei profeţii, „soţia“ lui Iehova, marea sa organizaţie cerească, formate din creaturi spirituale, trebuie să fi simţit o mare bucurie văzînd că Isus Cristos a devenit „descendenţa“ sa principală cu ocazia botezului său, în anul 29 e.n. Bucuria sa trebuie să fi depăşit orice limită, în anul 33, cînd Isus, care murise integru, a fost înviat şi ridicat la dreapta lui Dumnezeu în ceruri. Dar ce bucurie a fost apoi, să vadă cum numeroşi discipoli ai lui Isus Cristos veneau să sporească rîndurile „descendenţei“ şi să devină copiii săi spirituali! Toate acestea îndeplineau promisiunea, pe care Dumnezeu i-o făcuse lui Avraam potrivit căreia „el îi va înmulţi descendenţa“ spre binele tuturor naţiunilor pămîntului. — Geneza 22:15-18; Galateni 3:29.

11. Ce i-a produs bucurie „Ierusalimului de sus“ în epoca modernă?

¹¹ Cerurile s-au bucurat şi în 1914 văzînd cum „femeia“ lui Dumnezeu naşte „un fiu“, de sex bărbătesc, regatul lui Cristos. Şi cînd Regele Cristos, numit şi Mihail, adică „Cine este ca Dumnezeu?“ a răspuns sfidării lui Satan expulzîndu-l din ceruri, pe el şi pe toţi demonii săi, fără îndoială că armatele îngereşti trebuie să fi răspuns cu bucurie „vocii puternice“ care a declarat: „De aceea bucuraţi-vă ceruri şi voi care locuiţi în ele!“. Îngerii s-au bucurat şi după 1919 văzînd rămăşiţa „fiilor“ Ierusalimului de sus“ care este încă pe pămînt eliberîndu-se complet de religia babilonică (Apocalips 12:1–12; 18:4, 5). Ce bucurie trebuie să domnească şi astăzi printre miriadele de îngeri fideli care alcătuiesc „Ierusalimul de sus“ cînd aceşti răscumpăraţi îşi încheie cu succes apropierea de „Ierusalimul ceresc“, Regatul mesianic! — Isaia 62:11; Apocalips 19:7.

„CERURI NOI ŞI UN PĂMÎNT NOU“

12. a) Despre care „Ierusalim“ este vorba în Isaia 65:17, 18? b) Ce legătură există între „Noul Ierusalim“ şi „cerurile noi“, şi ce rol joacă „Noul Ierusalim“?

¹² „Ierusalimul de sus“, adică organizaţia lui Dumnezeu comparată cu o soţie, simte o mare bucurie văzînd tot ce Iehova Domnul său Suveran, se pregăteşte să facă. Dar să examinăm profeţia din Isaia 65:17–19 care arată că Iehova este pe punctul de a crea ceva nou. „Ierusalimul“ din această profeţie trebuie deci să fie „Noul Ierusalim“ care este prezentat acum ca „fiica Sionului“, promisă în căsătorie lui Isus Cristos, Regele Mire (Isaia 62:11). Vorbind despre această „mireasă“, Iehova declară: „Iată, eu creez Ierusalimul un motiv de bucurie, iar poporul său un motiv de jubilare.“ Mare este bucuria acestei „mirese“ cereşti cînd este atins numărul complet al membrilor ei, — 144 000 — şi cînd vede că Dumnezeu crează „un pămînt nou“, adică o societate teocratică unită în mijlocul oamenilor. — Apocalips 21:1–5.

13, 14. a) De ce s-a făcut invitaţia de a se bucura? b) Ce descriere glorioasă găsim în Apocalips 21:9–27? c) Din ce cauză vedem noi în „Noul Ierusalim“ un „motiv de jubilare“?

¹³ De aceea Dumnezeu lansează întregului său popor invitaţia: „Jubilaţi şi bucuraţi-vă pentru totdeauna de ceea ce creez.“ Noi avem cu toţii motive să ne bucurăm, deoarece Iehova îşi va justifica în curînd celebrul său nume distrugîndu-i pe toţi duşmanii săi (Psalm 83:17, 18). Atunci, „cerurile noi“ vor exercita o stăpînire deplină. Apocalips 21:9–27 ne face o descriere glorioasă a „oraşului sfînt, Ierusalimul“, („mireasa“ Mielului, Isus), care coboară din der de la Dumnezeu, şi care avea gloria lui Dumnezeu. Strălucind, la figurat vorbind, datorită multor pietre preţioase şi luminat de gloria lui Dumnezeu însuşi, acest Nou Ierusalim îşi îndeplineşte într-un mod minunat rolul său oferindu-le „naţiunilor“, omenirii „apa vieţii“ care izvoreşte „din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului.“ — Apocalips 22:1, 2, 17.

¹⁴ Aşadar este logic ca Iehova să spună în legătură cu „mireasa, soţia Mielului“, unită cu Cristos, mirele ei în „cerurile noi“, guvernatoare: „Căci iată că eu creez Ierusalimul ca motiv de bucurie, iar poporul său ca motiv de jubilare“ (Isaia 65:18). Dar cum se împărtăşeşte „pămîntul nou“ de această bucurie?

„UN PĂMÎNT NOU“ CARE SE BUCURĂ

15. Cum a fost pusă temelia unui „nou pămînt“?

¹⁵ Iehova a produs „un motiv de mare bucurie“ nu numai în ceruri, ci şi pe pămînt. Într-adevăr, el a pus bazele unui „nou pămînt“, o societate alcătuită din oameni ascultători, care va creşte atît de mult încît la timpul hotărît va umple pămîntul, spre lauda lui Iehova (Isaia 11:9). În 1919 Iehova a făcut ca „Ierusalimul de sus“, soţia lui, să dea naştere unei „ţări“ — o condiţie sau o stare deosebit de prosperă — în care a aşezat rămăşiţa membrilor Ierusalimului spiritual care este încă pe pămînt (Isaia 66:8, 10, 22). Această „ţară“ se descoperă a fi un paradis spiritual în care poporul lui Iehova s-a adunat pentru a alcătui nucleul „noului pămînt“. N-a fost necesar să aştepte ca necazul final să fie terminat pentru a intra în acest paradis spiritual. Acesta există deja.

16. Cum a cunoscut profeţia din Isaia 62:1, 6, 7, o îndeplinire glorioasă?

¹⁶ O dată ce servii lui Iehova au intrat în această „ţară“ prosperă, marea profeţie a lui Isaia, capitolul şaizeci şi doi referitoare la Sion, „Ierusalimul de sus“, s-a îndeplinit. Dreptatea sa (a Sionului) va ieşi ca strălucirea luminii şi este reflectată în faţa tuturor naţiunilor de către poporul său, pe care Isaia îl descrie astfel: „Pe zidurile tale, o Ierusalime, am pus în post pe străjeri, cît este ziua de lungă şi cît este noaptea de lungă, neîncetat, ei să nu păstreze liniştea pînă nu va fixa solid, da, pînă nu va aşeza Ierusalimul ca o laudă pe pămînt!“. Organizaţia cerească a lui Iehova a devenit într-adevăr „un motiv de laudă pe pămînt“ datorită predicării pe care martorii săi o efectuează pe întregul glob. Cea mai mare parte a acestei lucrări care aduce laudă este îndeplinită astăzi de către însoţitorii „veghetorilor“ unşi de spirit, adică „marea mulţime (...) din toate naţiunile“ ai cărei membri stau în faţa tronului lui Dumnezeu unde „îi aduc un serviciu sacru, zi şi noapte.“ — Isaia 62:1, 6, 7; Apocalips 7:9, 14, 15.

17. a) În ce fel, serviciul efectuat „zi şi noapte“ la templul lui Dumnezeu a devenit o caracteristică a Martorilor lui Iehova? b) Ce a constituit în 1982 un motiv de bucurie? c) În ce perioadă a anului întrece limitele această bucurie şi de ce este potrivit acest lucru?

¹⁷ Acest serviciu efectuat „zi şi noapte“ de către „veghetori“ şi însoţitorii lor, „marea mulţime“, nu încetează să crească în importanţă. El a constituit întotdeauna preocuparea supraveghetorilor călători şi a soţiilor lor, a misionarilor, a pionierilor generali şi speciali, şi a celor ce lucrează în birourile Betel; cu toţii servesc loial şi cu toată inima. În ultimul timp, mii de Martori zeloşi, tineri şi bătrîni, au făcut sacrificii pentru a fi pionieri auxiliari timp de o lună sau mai mult, consacrînd astfel în fiecare zi, în medie, cel puţin două ore pentru lucrarea de predicare din casă în casă sau pentru alte forme ale serviciului de teren. În 1982 s-a înregistrat o nouă cifră maximă în cadrul acestei activităţi deoarece 305 778 de pionieri din lumea întreagă au trimis rapoarte despre activitatea lor plină de bucurie. Ei au fost ajutaţi de mai bine de 2 000 000 de alţi Martori loiali Regatului. Da, într-adevăr Iehova a creat „Ierusalimul ca motiv de exultare“, exultare care întrece toate limitele în fiecare an, cînd soseşte momentul de a celebra Cina de amintire, în conformitate cu porunca dată do Domnul Isus. — 1 Corinteni 11:23–26.

„NU SE VA MAI AUZI ÎN EL (...) ŢIPĂTUL DE JALE“

18. În ciuda dificultăţilor, ce promisiune a fost îndeplinită în favoarea „marii mulţimi“ şi cum?

¹⁸ Cu toate că vor mai exista dificultăţi şi persecuţii atîta timp cît lui Satan i se permite să aducă nenorociri pe acest pămînt, membrii „marii mulţimi“, care s-au dedicat lui Dumnezeu pentru a i se închina, nu mai sînt copleşiţi de „căldura arzătoare“ care este dezaprobarea divină. După ce au cerut şi au primit o „conştiinţă bună“, aceşti proclamatori botezaţi ai veştii bune a Regatului servesc cu bucurie, fiind conduşi spre „izvoarele apei vieţii“ de către Mielul Isus Cristos. Promisiunea următoare se îndeplineşte deja în mod favorabil asupra lor în timp ce ei se află în paradisul spiritual: „Şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.“ — 1 Petru 3:21; Apocalips 7:16, 17.

19. a) De ce nu se mai aude nici un „strigăt jalnic“ în „Ierusalim“? b) Ce descriere găsim în Isaia 65:21–25, descriere care este în perfectă armonie cu semnificaţia numelui „Ierusalim“?

¹⁹ În Isaia 65:19 se găseşte această declaraţie foarte asemănătoare a lui Iehova: „Şi mă voi bucura de Ierusalim şi voi jubila de poporul meu şi nu se va mai auzi în el nici plînsetul, nici ţipătul de jale“. Rămăşiţa creştinilor unşi care mai sînt încă pe pămînt, care vor fi înviaţi pentru a intra în „Noul Ierusalim“ au gustat această bucurie, iar astăzi Iehova umple de binecuvîntări asemănătoare „marea mulţime“ a „altor oi“ (Ioan 10:16). Cuvintele relatate mai tîrziu în Isaia 65:21–25 descriu în mod admirabil condiţia paradiziacă a „poporului“ lui Dumnezeu care a fost adunat pentru a forma nucleul „noului pămînt“. Într-adevăr, este vorba de o „temelie a unei duble păci“, pace care domneşte încă de acum printre închinătorii lui Iehova, dar care va domni mai tîrziu şi în paradisul pămîntesc, cînd voinţa lui Dumnezeu se va îndeplini pe tot globul. — Apocalips 21:3–5; Matei 6:10.

20. Ce întrebări este logic să punem?

²⁰ Nu doreşti tu să-l lauzi etern pe Iehova, în paradisul terestru, pentru operele grandioase pe care le va face prin „Ierusalimul de sus“, organizaţia sau femeia sa devotată? Doreşti să vezi cum „Ierusalimul ceresc“ şi regele său, Isus Cristos, mai marele David, va triumfa asupra nedreptăţii? Doreşti să vezi cum mireasa, „Noului Ierusalim“ care este lîngă Dumnezeu şi Cristos în ceruri, îşi va exercita influenţa asupra pămîntului pentru a şterge lacrimile de pe feţele tuturor oamenilor?

21. Cum ne putem arăta recunoştinţa pentru tot ceea ce a simbolizat Ierusalimul fidel în trecut?

²¹ Dacă aceasta este dorinţa ta, atunci perseverează cu loialitate în „serviciul sacru“ şi continuă astfel să aperi tot ce a fost prefigurat prin Ierusalimul fidel din trecut, oraşul „Marelui Rege“, al Domnului Suveran Iehova (Apocalips 7:15). Atunci vom putea să ne unim vocile pentru a întona această melodie veselă din templu consemnată în Psalm 87:3 şi să cîntăm cu bucurie: „Despre tine se spun lucruri glorioase, o, tu, oraş al adevăratului Dumnezeu!“

Iţi reaminteşti?

□ „Ierusalimul ceresc“ — Evrei 12:22.

□ „Noul Ierusalim“? — Apocalips 21:2.

□ „Ierusalimul de sus“ — Galateni 4:26.

□ „Ceruri noi şi un pămînt nou“? — Isaia 65:17,18.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Noul Ierusalim „motiv de jubilare“