„Împlinitori ai cuvântului“ bucuroşi

„Primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit [implantarea Cuvântului, NW] în voi, care vă poate mântui sufletele. Dar fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători.“ — IACOV 1:21, 22.

 1. Cum trebuie considerat textul nostru anual pe 1996?

„FIŢI ÎMPLINITORI AI CUVÂNTULUI.“ Această declaraţie simplă transmite un mesaj puternic. Ea face parte din „Epistola lui Iacov“ din Biblie şi va fi expusă pe parcursul anului 1996 în Sălile Regatului ca text anual al Martorilor lui Iehova.

 2, 3. De ce a fost potrivit ca Iacov să scrie scrisoarea care îi poartă numele?

² Iacov, un frate vitreg al Domnului Isus, ocupa o poziţie proeminentă în congregaţia creştină timpurie. Odată, după învierea lui Isus, Domnul nostru i s-a arătat personal lui Iacov şi apoi tuturor apostolilor (1 Corinteni 15:7). Mai târziu, când apostolul Petru a fost eliberat în mod miraculos din închisoare, el s-a adresat unui grup de creştini astfel: „Spuneţi acestea lui Iacov şi fraţilor“ (Faptele 12:17). Se pare că Iacov, deşi nu era apostol, a prezidat întrunirea corpului de guvernare din Ierusalim atunci când apostolii şi bătrânii au decis că păgânii convertiţi nu trebuiau să se circumcidă. Iacov a făcut un rezumat, iar decizia aprobată de spiritul sfânt a fost trimisă tuturor congregaţiilor. — Faptele 15:1–29.

³ Evident, argumentaţia matură a lui Iacov a avut multă greutate. Totuşi, el a recunoscut cu umilinţă că nu era decât un „rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos“ (Iacov 1:1). Scrisoarea sa inspirată conţine o abundenţă de sfaturi sănătoase şi de încurajări pentru creştinii de astăzi. Ea a fost încheiată cu aproximativ patru ani înainte de primul atac al Romei împotriva Ierusalimului executat de generalul Cestius Gallus, după ce vestea bună fusese predicată pe scară largă „întregii creaţii de sub cer“ (Coloseni 1:23). Erau timpuri critice, iar slujitorii lui Iehova erau perfect conştienţi de faptul că judecata Sa era pe punctul de a fi executată asupra naţiunii iudaice.

 4. De unde reiese că primii creştini aveau o mare încredere în Cuvântul lui Dumnezeu?

⁴ Acei creştini posedau deja Scripturile ebraice în întregime şi o mare parte din Scripturile greceşti. Aşa cum reiese din numeroasele lor referiri la scrierile mai timpurii, scriitorii creştini ai Bibliei aveau, evident, o mare încredere în Cuvântul lui Dumnezeu. În mod asemănător, şi noi astăzi trebuie să studiem cu asiduitate Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l aplicăm în viaţă. Pentru a răbda, avem nevoie de forţa spirituală şi de curajul pe care le furnizează Sfintele Scripturi. — Psalmul 119:97; 1 Timotei 4:13.

 5. De ce avem nevoie de o îndrumare specială astăzi, şi unde o vom găsi?

⁵ Astăzi, omenirea se află la un pas de un „necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi“ (Matei 24:21). Supravieţuirea noastră depinde de posedarea îndrumării divine. Cum o putem găsi? Deschizându-ne inima la învăţăturile Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu. Aceasta ne va determina să devenim „împlinitori ai Cuvântului“, asemenea slujitorilor loiali ai lui Iehova din timpurile de odinioară. Trebuie să citim şi să studiem cu sârguinţă Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l folosim spre lauda lui Iehova. — 2 Timotei 2:15; 3:16, 17.

Să răbdăm cu bucurie

 6. De ce ar trebui să găsim bucurie în faptul de a ne confrunta cu încercări?

⁶ Iacov menţionează la începutul scrisorii sale bucuria, al doilea rod al spiritului lui Dumnezeu. El scrie: „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic“ (Iacov 1:2–4; Galateni 5:22, 23). Cum se poate spune că faptul de a te confrunta cu multe încercări este „o mare bucurie“? Ei bine, chiar Isus a spus în Predica sa de pe Munte: „Ferice va fi de voi când, din cauza Mea, oamenii vă vor insulta, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri“ (Matei 5:11,12). Este o satisfacţie plină de bucurie să vedem cum ne binecuvântează Iehova eforturile în timp ce ne străduim din răsputeri să atingem obiectivul vieţii veşnice. — Ioan 17:3; 2 Timotei 4:7, 8; Evrei 11:8–10, 26, 35.

 7. a) Ce ne poate ajuta să răbdăm? b) Asemenea lui Iov, cum putem fi noi răsplătiţi?

⁷ Însuşi Isus a răbdat „pentru bucuria care-I era pusă înainte“ (Evrei 12:1, 2). Privind ţintă la exemplul curajos al lui Isus, şi noi putem răbda! Aşa cum menţionează Iacov spre sfârşitul scrisorii sale, Iehova îi răsplăteşte din belşug pe păstrătorii integrităţii. „Iată, noi numim fericiţi pe cei care au răbdat“, spune Iacov. „Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, pentru că Domnul este plin de milă şi de îndurare“ (Iacov 5:11). Să ne amintim cum a fost răsplătită integritatea lui Iov atunci când el a fost restabilit la o bună stare de sănătate şi la o viaţă îmbelşugată şi fericită alături de cei dragi. Faptul de a răbda în integritate vă poate procura o bucurie similară în Paradisul promis al lumii noi a lui Dumnezeu, ca apogeu al bucuriei de a-i sluji lui Iehova chiar acum.

Să căutăm înţelepciunea

 8. Cum putem găsi înţelepciunea practică şi adevărată, şi ce rol joacă aici rugăciunea?

⁸ Studiul sârguincios al Cuvântului lui Dumnezeu şi aplicarea sa practică vor avea drept rezultat înţelepciunea sfântă, făcându-ne capabili să răbdăm încercările în mijlocul corupţiei sistemului muribund al lui Satan. Cum putem fi siguri că vom găsi această înţelepciune? Iacov ne spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască; pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi aruncat de vânt încoace şi încolo“ (Iacov 1:5, 6). Trebuie să ne rugăm fierbinte, cu încrederea nezdruncinată că Iehova ne va auzi cererile şi ne va răspunde la ele la timpul său potrivit şi în felul său.

 9. Cum descrie Iacov înţelepciunea sfântă şi aplicarea ei?

⁹ Înţelepciunea sfântă este un dar de la Iehova. Descriind astfel de daruri, Iacov scrie: „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare“. Mai târziu, în scrisoarea sa, Iacov explică rezultatul dobândirii adevăratei înţelepciuni, scriind: „Cine dintre voi este înţelept şi înţelegător? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii. . . . Înţelepciunea de sus este mai întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică“. — Iacov 1:17; 3:13–17.

10. Cum contrastează religia falsă cu cea adevărată?

¹⁰ În imperiul mondial al religiei false — în ţări creştine sau necreştine — există adesea obiceiul ca închinătorii să intoneze cântece religioase, să asculte rugăciuni repetate şi, probabil, să audieze un discurs. Nu se oferă nici o încurajare în vederea proclamării unui mesaj de speranţă, deoarece majoritatea religiilor nu întrevăd nici o perspectivă luminoasă de viitor. Speranţa glorioasă a Regatului Mesianic al lui Dumnezeu fie nu este menţionată deloc, fie este interpretată cu totul greşit. Iehova spune în mod profetic despre membrii creştinătăţii: „Poporul Meu a făcut două rele: M-a părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, ca să-şi sape puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă“ (Ieremia 2:13). Ei nu deţin apele adevărului. Înţelepciunea cerească lipseşte.

11, 12. a) Cum ar trebui să ne motiveze înţelepciunea divină? b) Cu privire la ce anume ne avertizează înţelepciunea divină?

¹¹ Cât de diferită este în prezent situaţia în cazul Martorilor lui Iehova! Cu o energie dinamică primită de la Dumnezeu, ei inundă pământul cu vestea bună a Regatului său care se apropie. Înţelepciunea cu care vorbesc ei este ferm ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu. (Compară cu Proverbele 1:20; Isaia 40:29–31.) Într-adevăr, ei dau o utilizare practică adevăratei cunoştinţe şi înţelegeri, proclamând grandioasele scopuri ale Dumnezeului şi Creatorului nostru. Ar trebui să dorim ca toţi membrii congregaţiei să fie ‘umpluţi de cunoaşterea deplină a voii Lui [Dumnezeu], în orice fel de înţelepciune şi de pricepere duhovnicească’ (Coloseni 1:9). Având acest fundament, tinerii şi bătrânii deopotrivă vor fi motivaţi întotdeauna să ‘fie împlinitori ai Cuvântului’.

¹² „Înţelepciunea de sus“ ne avertizează cu privire la păcatele care ne-ar putea atrage dezaprobarea divină. „Să ştiţi, preaiubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie, căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu“, spune Iacov. Da, trebuie să fim grabnici, dornici să ascultăm sfatul divin şi să-l aplicăm. Însă trebuie să ne păzim de utilizarea greşită a acelui „mădular mic“, limba. Prin lăudăroşenie, flecăreală nechibzuită sau vorbire arogantă, limba poate aprinde, în sens figurativ, o „pădure mare“. De aceea trebuie să cultivăm un caracter plăcut şi stăpânire de sine în toate relaţiile noastre. — Iacov 1:19, 20; 3:5.

13. De ce este important să acceptăm ‘sădirea Cuvântului’?

¹³ „De aceea, scrie Iacov, lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit [sădirea Cuvântului, NW] în voi, care vă poate mântui sufletele“ (Iacov 1:21). Această lume lacomă, cu atrăgătorul ei stil de viaţă materialist şi egoist şi cu morala ei degradată, este pe punctul de a dispărea. „Dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“ (1 Ioan 2:15–17). Cât este de important aşadar să acceptăm ‘sădirea Cuvântului’! Înţelepciunea furnizată de Cuvântul lui Dumnezeu contrastează evident cu răutatea acestei lumi muribunde. Noi nu dorim nimic din acea răutate (1 Petru 2:1, 2). Trebuie să avem iubire faţă de adevăr şi o credinţă puternică sădită în inima noastră, astfel încât să fim decişi ca niciodată să nu deviem de la căile drepte ale lui Iehova. Dar este suficient să auzim Cuvântul lui Dumnezeu?

Să devenim „împlinitori ai Cuvântului“

14. Cum putem deveni atât „ascultători“, cât şi „împlinitori“ ai Cuvântului?

¹⁴ În Iacov 1:22 citim: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri“. „Fiţi împlinitori ai Cuvântului“! Cu siguranţă, această temă este evidenţiată în scrisoarea lui Iacov. Trebuie să ascultăm şi apoi să facem „întocmai“ (Geneza 6:22, NW)! Astăzi, mulţi oameni pretind că este suficient să asculte o predică sau să participe din când în când la unele servicii religioase formale, fără să facă ceva în plus. Ei cred, probabil, că, atât timp cât trăiesc o ‘viaţă bună’ potrivit normelor lor, este suficient. Însă Isus Cristos a declarat: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze“ (Matei 16:24). Potrivit exemplului lui Isus în ce priveşte împlinirea voinţei lui Dumnezeu, creştinilor adevăraţi li se cere în mod clar să acţioneze cu sacrificiu de sine şi răbdare. Pentru ei, voinţa lui Dumnezeu astăzi este aceeaşi ca şi în primul secol, când înviatul Isus a poruncit: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele“ (Matei 28:19). Cum acţionezi tu în această privinţă?

15. a) Ce ilustrare ne oferă Iacov pentru a arăta cum putem deveni fericiţi ca „împlinitori ai Cuvântului“? b) De ce nu este suficientă o simplă închinare formală?

¹⁵ Dacă vom continua să ne adâncim privirile în Cuvântul lui Dumnezeu, acesta va fi asemenea unei oglinzi care va reflecta exact felul de persoană care suntem. Iacov spune: „Cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, cea a libertăţii, şi va stărui în ea nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui“ (Iacov 1:23–25). Da, el va fi un fericit ‘împlinitor al Cuvântului’. Mai mult, este important să fim un „împlinitor“ în fiecare detaliu al vieţii noastre creştine. Niciodată să nu ne amăgim cu ideea că o simplă închinare formală este suficientă. Iacov ne sfătuieşte să respectăm unele aspecte ale închinării adevărate pe care chiar unii creştini zeloşi poate că le-au neglijat. El scrie: „Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl este: să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume“. — Iacov 1:27.

16. În ce fel a devenit Avraam ‘prietenul lui Iehova’ şi cum putem noi dobândi prietenia Lui?

¹⁶ Nu este suficient doar să spunem: „Eu cred în Dumnezeu“ şi să ne mulţumim cu atât. Aşa cum se spune în Iacov 2:19: „Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi demonii cred . . . şi tremură!“ Iacov subliniază faptul că „credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi“ şi face referire la Avraam, spunând: „Credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită“ (Iacov 2:17, 20–22). Lucrările lui Avraam au inclus eliberarea rudelor sale, manifestarea ospitalităţii, pregătirea în vederea sacrificării lui Isaac şi ‘mărturisirea’ publică a unei credinţe de nezdruncinat în promisiunea lui Dumnezeu referitoare la „cetatea care are temelii tari“, viitorul Regat Mesianic (Geneza 14:16; 18:1–5; 22:1–18; Evrei 11:8–10, 13, 14; 13:2). În mod potrivit, Avraam „a fost numit «prietenul lui Dumnezeu [al lui Iehova, NW]»“ (Iacov 2:23). Şi noi putem fi socotiţi ‘prieteni ai lui Iehova’ dacă proclamăm în mod activ credinţa şi speranţa noastră în apropiatul său Regat al dreptăţii.

17. a) De ce a fost Rahav ‘declarată dreaptă’, şi cum a fost ea răsplătită? b) Ce listă lungă furnizează Biblia cu privire la aceia care au devenit „împlinitori ai Cuvântului“? c) Cum a fost răsplătit Iov, şi de ce?

¹⁷ Cei care devin „împlinitori ai Cuvântului“ sunt într-adevăr ‘îndreptăţiţi [declaraţi drepţi, NW] prin fapte, şi nu numai prin credinţă’ (Iacov 2:24). Rahav a fost o persoană care a adăugat lucrări la credinţa ei în ‘cuvântul’ pe care îl auzise cu privire la faptele măreţe ale lui Iehova. Ea i-a ascuns pe spionii israeliţi şi i-a ajutat să fugă, iar apoi a adunat casa tatălui ei pentru a fi ocrotită. Cât de mult se va bucura ea la înviere, aflând că credinţa ei, susţinută de lucrări, a făcut din ea o ascendentă a lui Mesia (Iosua 2:11; 6:25; Matei 1:5)! Capitolul 11 din Evrei ne furnizează o listă lungă cu alţi oameni care au devenit „împlinitori“ demonstrându-şi credinţa, şi ei vor fi bogat răsplătiţi. Să nu-l uităm nici pe Iov, care, aflându-se în grele încercări a spus: „Binecuvântat să fie Numele DOMNULUI“. Aşa cum am văzut deja, credinţa şi lucrările sale au avut drept rezultat o mare răsplată (Iov 1:21; 31:6; 42:10; Iacov 5:11). În mod asemănător, răbdarea de care dăm dovadă astăzi ca „împlinitori ai Cuvântului“ ne va aduce zâmbetul aprobator al lui Iehova.

18, 19. Cum au devenit „împlinitori ai Cuvântului“ fraţii îndelung persecutaţi, şi ce binecuvântare a rezultat din activitatea lor?

¹⁸ Printre cei care au răbdat mult de-a lungul anilor se numără şi fraţii noştri din Europa Răsăriteană. Acum, când multe restricţii au fost înlăturate, aceştia au devenit cu adevărat „împlinitori ai Cuvântului“ în noua lor situaţie. Misionari şi pionieri din ţările învecinate s-au mutat aici pentru a ajuta în ce priveşte predicarea, predarea şi organizarea. Filiala din Finlanda şi alte filiale învecinate ale Societăţii Watch Tower au trimis aici specialişti în construcţii, iar generoasa fraternitate internaţională a finanţat construirea de noi birouri de filială şi Săli ale Regatului. — Compară cu 2 Corinteni 8:14, 15.

¹⁹ Cu cât zel au participat la lucrarea de teren aceşti fraţi îndelung persecutaţi! Ei ‘lucrează din greu şi se străduiesc din răsputeri’ pentru a compensa, cum s-ar zice, ocaziile de care nu au avut parte pe parcursul ‘timpului dificil’ (1 Timotei 4:10, NW; 2 Timotei 4:2, NW). De exemplu, în luna aprilie a acestui an, în Albania, unde persecuţia a fost foarte cruntă, tot stocul de tracturi „De ce este viaţa atât de plină de probleme“, din seria Ştiri ale Regatului, a fost distribuit în numai trei zile. Aceasta a fost o splendidă continuare a Comemorării morţii lui Isus, la care au asistat 3 491 de persoane — depăşind cu mult numărul celor 538 de proclamatori activi.

20. Ce indică asistenţa la Comemorare din ultimii ani, şi cum pot fi ajutaţi mulţi?

²⁰ Şi alte ţări au avut o contribuţie semnificativă în ce priveşte asistenţa la Comemorare, care a crescut în ultimii ani la peste 10 000 000. În multe locuri, cei noi — a căror credinţă a fost întărită prin asistarea la Comemorare şi prin observarea modului ei de desfăşurare — devin „împlinitori ai Cuvântului“. Îi putem noi încuraja pe mai mulţi dintre aceşti nou-veniţi să se califice în vederea acestui privilegiu?

21. În armonie cu textul nostru anual, ce conduită ar trebui să urmăm, şi cu ce obiectiv?

²¹ Asemenea acelor creştini zeloşi din primul secol şi a multora de atunci încoace să fim decişi să ne străduim din răsputeri în ‘alergarea spre ţinta’ vieţii veşnice, fie că va fi în Regatul ceresc, fie în domeniul pământesc al acestuia (Filipeni 3:12–14). Merită să depunem toate eforturile pentru a atinge această ţintă. Nu este acum timpul să cădem din nou în greşeala de a fi doar ascultători, ci este timpul tuturor timpurilor de a fi ‘tari şi de a lucra’ (Hagai 2:4; Evrei 6:11, 12). Întrucât am acceptat ‘implantarea Cuvântului’, să devenim ‘împlinitori bucuroşi ai Cuvântului’ acum şi în eternitatea care ne stă în faţă.

Cum aţi răspunde?

◻ Cum putem răbda cu bucurie?

◻ Ce este „înţelepciunea de sus“, şi cum o putem urmări?

◻ De ce trebuie să devenim „împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători“?

◻ Ce rapoarte ar trebui să ne stimuleze să fim „împlinitori ai Cuvântului“?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Fie ca şi noi să ne deschidem inima la învăţătura divină.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Integritatea lui Iov a fost răsplătită, el fiind restabilit la o viaţă îmbelşugată şi fericită alături de cei dragi.