Declarat drept în calitate de prieten al lui Dumnezeu
„«Avraam a avut credinţă în Iehova şi faptul acesta i-a fost considerat ca dreptate» şi el a fost numit «prieten al lui Iehova»“. — IACOB 2:23.
1, 2. Cum anume sînt în curs de a fi împăcate cu Dumnezeu atît „lucrurile din ceruri“ cît şi „lucrurile de pe pămînt“?
„DUMNEZEU a considerat că este bine ca toată plenitudinea să locuiască în el [Cristos] şi, prin intermediul său, să împace din nou cu el toate celelalte lucruri, făcînd pace prin sîngele său pe care l-a vărsat pe stîlpul de tortură, — indiferent că sînt lucrurile de pe pămînt sau lucrurile din ceruri“ (Coloseni 1:19, 20). Realizarea scopului divin referitor la această împăcare se apropie de punctul său culminant.
2 „Lucrurile din ceruri“ nu sînt creaturile spirituale, căci îngerii nu sînt răscumpăraţi prin sîngele lui Cristos. Este vorba mai degrabă despre oameni care sînt cumpăraţi prin sîngele Mielului pentru a fi „un regat şi preoţi“ împreună cu Cristos în ‘cerurile noi’. Aceşti oameni au fost deja în mod complet declaraţi drepţi datorită sîngelui lui Cristos. Dar de mai bine de cincizeci de ani, Iehova face pace cu „lucrurile de pe pămînt“, adică cu persoanele care vor face parte din ‘pămîntul nou’ drept (Apocalips 5:9, 10; 2 Petru 3:13). Această reunire a ‘tuturor lucrurilor’, atît a lucrurilor de pe pămînt, cît şi a celor din ceruri, „este conform bunei sale plăceri pe care şi-a propus-o în sine însuşi“. — Efeseni 1:9, 10.
Scopul lui Dumnezeu cu fiul său Adam
3, 4. Care era situaţia lui Adam faţă de Dumnezeu, dar în ce sens avea el încă nevoie să fie declarat drept?
3 Adam a fost creat fiu uman al lui Dumnezeu, un fiu perfect şi drept (Luca 3:38). Starea sa de dreptate nu i-a fost atribuită sau considerată, ci îi era inerentă, făcea parte din el însuşi. Cît priveşte starea sa de nevinovăţie faţă de Iehova, Adam nu avea nevoie să fie „declarat“ drept. Atîta timp cît s-a supus stăpînirii legitime exercitate de Dumnezeu el a fost drept în ochii Creatorului său.
4 Dar Adam nu şi-a dovedit încă integritatea şi nici nu fusese considerat demn de a primi dreptul la viaţă eternă pe pămînt. În acest sens era necesar ca, pe parcursul unei oarecare perioade de timp, el să-şi demonstreze fidelitatea faţă de Iehova şi ataşamentul său faţă de dreptate. Dacă Adam s-ar fi dovedit integru în încercare, ar fi primit dreptul la viaţă eternă pe pămînt. Dumnezeu ar fi declarat într-un fel oarecare, în mod solemn, că Adam merita viaţa eternă. Pentru a simboliza acest lucru, Iehova l-ar fi condus, fără îndoială, la „pomul vieţii“ şi i-ar fi permis să mănînce din fructul lui. — Geneza 2:9, 16, 17; 3:22.
5. (a) Ce anume a pierdut Adam pentru el însuşi şi pentru descendenţii săi? (b) Ce speranţă i-a dat Iehova creaţiei umane?
5 Dar Adam nu a trecut cu succes peste încercare; el şi-a pierdut deci perfecţiunea, dreptatea şi poziţia de fiu al lui Dumnezeu atît pentru el, cît şi pentru descendenţii săi (Romani 5:12). Prin urmare, toţi descendenţii săi sînt, încă de la naşterea lor, îndepărtaţi de Dumnezeu şi nedrepţi prin însăşi natura lor (Efeseni 2:3; Romani 3:10). În acest mod, creaţia umană „a fost supusă inutilităţii“, dar „în baza speranţei“ care a fost dată imediat după rebeliune, în Eden, şi anume, speranţa că va fi eliberată din păcat şi moarte. — Romani 8:20, 21; Geneza 3:15.
Declaraţi drepţi înainte de venirea lui Cristos: — Cum?
6, 7. (a) În ce măsură au fost declaraţi drepţi oamenii înainte de moartea de jertfă a lui Cristos? (b) Daţi exemple ale unor slujitori ai lui Iehova care au fost consideraţi drepţi înainte de era creştină.
6 Speranţa omenirii de a fi eliberată într-o zi de păcat şi moarte depindea însă de venirea „descendenţei“ promise, adică de venirea Fiului său unic-născut (Ioan 3:16). Înainte de moartea de jertfă a lui Cristos oamenii nu aveau nici un mijloc de a obţine „declaraţia conform căreia ei sînt drepţi în vederea vieţii“ (Romani 5:18, New World Translation). Cu toate acestea, încă înainte ca Isus Cristos să fi plătit preţul de răscumpărare necesar pentru eliberarea oamenilor, au existat bărbaţi şi femei care au exercitat credinţă în promisiunea lui Dumnezeu şi care şi-au susţinut această credinţă prin lucrări. Din acest motiv, Iehova le-a iertat plin de bunăvoinţă păcatul şi i-a acceptat să fie slujitori ai săi. În mod iubitor, el i-a considerat ca fiind relativ fără vină, în comparaţie cu majoritatea oamenilor îndepărtaţi de el (Psalm 32:1, 2; Efeseni 2:12). În felul acesta, Dumnezeu i-a declarat sau socotit drepţi în conformitate cu ceea ce considera el potrivit pe timpul acela.
7 Astfel, prin credinţă, Abel „a primit mărturia că era drept“ (Evrei 11:4). Noe „a devenit un moştenitor al dreptăţii care este în conformitate cu credinţa“ (Evrei 11:7). În ciuda slăbiciunilor manifestate de Iov, se spune despre el că era „ireproşabil şi drept“ (Iov 1:1, 22; 7:21). Datorită faptului că Fineas s-a dovedit zelos pentru închinarea curată, „lucrul acesta i-a fost socotit ca dreptate“ (Psalm 106:30, 31; Numere 25:1–13). „Prin credinţă“, şi în virtutea bunătăţii pe care a manifestat-o prin lucrări faţă de poporul lui Dumnezeu, Rahav o prostituată neisraelită, a fost considerată sau declarată dreaptă. — Evrei 11:31; Iacob 2:25.
Cum a fost Avraam considerat drept?
8, 9. (a) Dreptatea căror persoane constituie subiectul principal al scrisorii lui Pavel către Romani? (b) În ce privinţă cei „sfinţi“ sînt declaraţi drepţi într-un mod mai deplin decît Avraam?
8 Cazul lui Avraam merită în mod deosebit atenţia noastră. Doi dintre redactorii Scripturilor greceşti creştine afirmă că el a fost declarat drept. Iar aceşti doi redactori se adresează creştinilor din primul secol, care erau chemaţi să facă parte dintre cei 144 000 de membri ai Israelului spiritual. — Romani 2:28, 29; 9:6; Iacob 1:1; Apocalips 7:4.
9 În scrisoarea sa către Romani, Pavel argumentează, spunînd că cei care sînt „chemaţi să fie sfinţi“ (1:7), fie că sînt iudei, fie neiudei (1:16, 17), sînt declaraţi drepţi „prin credinţă, independent de lucrările legii“ (3:28). Pentru a-şi susţine raţionamentul, Pavel se lansează într-o lungă explicaţie (4:1–22) şi citează din Geneza 15:6, spunînd: „Avraam a exercitat credinţă în Iehova şi faptul acesta i-a fost considerat ca dreptate.“ Apoi, la finele capitolului 4, Pavel spune că Isus „a fost dat pentru greşelile noastre şi a fost trezit pentru ca noi să fim declaraţi drepţi“. [Noi, adică „cei sfinţi“ (Romani 1:7)]. Între aceşti „noi“ nu poate fi inclus Avraam, căci acesta murise cu mult timp înainte de moartea şi învierea lui Cristos. Prin urmare, cînd Pavel vorbeşte în capitolele următoare despre cei care „vor domni ca regi“ şi care sînt declaraţi drepţi „în vederea vieţii“, avînd perspectiva de a deveni „fii ai lui Dumnezeu“ şi „comoştenitori cu Cristos“, apostolul înţelege, în mod evident, ceva cu totul deosebit de actul prin care Dumnezeu îi atribuie lui Avraam dreptatea. — Romani 5:17, 18; 8:14, 17, 28–33.
10. Cum ne ajută Iacob să înţelegem în ce măsură a fost declarat drept Avraam?
10 La rîndul său, Iacob îl dă ca exemplu pe Avraam, pentru a demonstra că credinţa trebuie susţinută prin lucrări de devoţiune sfîntă. După ce citează din Geneza 15:6, arătînd că Avraam a fost declarat drept, el face apoi un comentariu care ne ajută să înţelegem măsura în care a fost justificat Avraam în acest fel. Iacob scrie: „Şi astfel s-a împlinit cuvîntul scriptural care zice: «Avraam a avut credinţă în Iehova şi faptul acesta i-a fost considerat ca dreptate» şi el a fost numit «prieten al lui Iehova»“ (Iacob 2:20–23). Într-adevăr, în virtutea credinţei sale, Avraam a fost realmente declarat drept, în calitate de prieten al lui Iehova, şi nu de fiu cu dreptul la viaţa umană perfectă, sau cu dreptul la regalitate împreună cu Cristos. Un fapt interesant de notat este că, în cartea sa, intitulată Synonyms of the Old Testament (Sinonimele Vechiului Testament), Robert Girdlestone declară următoarele referitor la dreptatea lui Avraam: „Această dreptate nu era absolută‚ adică o astfel de dreptate care să-l fi recomandat pe Avraam în faţa lui Dumnezeu drept un pretendent legitim la moştenirea rangului de fiu.“
Cartea de amintire a lui Iehova
11. Ce nume se află înscrise în cartea de amintire a lui Iehova şi pentru ce?
11 Dreptatea relativă atribuită persoanelor fidele, bărbaţi şi femei care au trăit înainte de venirea lui Cristos, constituia un gaj sau o garanţie a adevăratei dreptăţi şi perfecţiuni care sînt asociate cu viaţa eternă pe care aceşti oameni o vor putea obţine pe pămîntul nou al lui Dumnezeu. Luînd în considerare această perspectivă, se poate afirma că numele lor au fost scrise într-o carte de amintire. (Vezi Maleahi 3:16; Exod 32:32, 33.) Această carte conţine numele acelora care sînt consideraţi „drepţi“ de către Iehova şi care şi-au demonstrat credinţa prin lucrări drepte, fapt pentru care au perspectiva de a primi viaţă veşnică pe pămînt. — Psalm 69:28; Habacuc 2:4.
12. Ce vor trebui să facă cei „drepţi“, care vor fi înviaţi, dacă vor dori ca numele lor să rămînă în cartea de amintire a lui Iehova?
12 Cu toate acestea, numele lor nu sînt încă înscrise în „cartea vieţii“ a lui Iehova (Apocalips 20:15). Cînd aceşti bărbaţi şi femei din trecut care au dat dovadă de fidelitate vor reveni pe pămînt prin intermediul ‘învierii celor drepţi’, ei vor accepta, desigur, cu credinţă măsura pe care a luat-o Iehova pentru viaţă prin intermediul preţului de răscumpărare oferit de Cristos (Fapte 24:15). Ei vor face parte atunci din acele „alte oi“ ale lui Isus, alături de „marea mulţime“ de oameni care vor fi supravieţuit „marele necaz“ (Ioan 10:16; Apocalips 7:9, 14). Dacă vor acţiona în acest fel, atunci numele lor vor rămîne înscrise în cartea de amintire a lui Iehova.
Consideraţi drepţi în calitate de prieteni pentru supravieţuire
13. A cui strîngere este în curs de realizare sub conducerea Păstorului excelent şi cum anume au aceste persoane numele înscrise în cartea de amintire a lui Iehova?
13 Păstorul excelent, Isus Cristos îşi adună în prezent acele „alte oi“ care nu fac parte din „turma mică“ a celor 144 000 de „sfinţi“ cărora le este dat regatul ceresc (Luca 12:32; Daniel 7:18). Aceste „alte oi“ ascultă glasul Păstorului excelent (Ioan 10:16). Ele exercită credinţă în Iehova şi în Fiul său şi îşi dedică lui Iehova viaţa lor, pe baza preţului de răscumpărare oferit de Cristos. Apoi sînt botezate „în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfînt“ şi recunosc necesitatea faptului de a produce „rodul spiritului“ (Matei 28:19, 20; Galateni 5:22, 23). Numele lor sînt înscrise în cartea de amintire a lui Iehova.
14. Ce anume le permite „altor oi“ să se prezinte curate în faţa lui Iehova, dar ce anume trebuie ele să-i ceară?
14 Aceste „alte oi“, care sînt adunate în timpul sfîrşitului, vor constitui „marea mulţime“ pe care apostolul Ioan a văzut-o într-o viziune, după ce îi văzuse pe cei 144 000 de membri ai Israelului spiritual (Apocalips 7:4, 9). El descrie această „mare mulţime“, spunînd că membrii ei „şi-au spălat robele şi le-au albit în sîngele Mielului“ (Apocalips 7:14). În virtutea credinţei lor în sîngele Mielului, care a fost vărsat, le este atribuit un anumit grad de dreptate. Faptul acesta este reprezentat de simbolicele lor robe albe. Ei se prezintă curaţi în faţa lui Dumnezeu. „De aceea“, Iehova îi autorizează să îi aducă „un serviciu sacru, zi şi noapte, în templul său“ (versetul 15). Dar şi aceste persoane trebuie să-şi mărturisească lui Iehova, zilnic, păcatele şi să-i ceară iertare prin intermediul lui Isus Cristos. — 1 Ioan 1:9—2:2.
15. (a) Cum arată parabola despre oi şi capre faptul că „alte oi“ se prezintă drepte în ochii lui Dumnezeu? (b) În ce măsură sînt declarate drepte acestea încă de pe acum?
15 Profeţia lui Isus referitoare la ‘semnul prezenţei sale’, profeţie care include ilustrarea despre oi şi capre, arată şi ea, într-un mod foarte clar, faptul că „alte oi“ se află în rîndurile prietenilor lui Dumnezeu şi că ele se prezintă încă de pe acum relativ drepte în ochii lui. Deoarece arată bunăvoinţă faţă de rămăşiţa celor 144 000 de „fraţi“ ai lui Cristos, care mai există încă pe pămînt, aceste „oi“ sînt binecuvîntate de Tatăl lui Isus şi sînt numite „drepte“. Ca şi Avraam, ele sînt declarate sau considerate drepte în calitate de prietene ale lui Dumnezeu. Starea lor de dreptate le va aduce, de asemenea, supravieţuirea, în timp ce „caprele“ vor merge „la tăiere veşnică“ (Matei 24:3—25:46). Aceste „alte oi“ ‘vor veni din marele necaz’ care va marca sfîrşitul actualului sistem nedrept de lucruri. — Apocalips 7:14.
Ridicaţi la perfecţiune
16. De unde ştim că membrii marii mulţimi nu sînt declaraţi drepţi pentru viaţă înainte de „marele necaz“?
16 Membrii ‘marii mulţimi’ care vor supravieţui ‘marele necaz’, nu vor fi imediat declaraţi drepţi pentru viaţă. Într-adevăr, capitolul care vorbeşte despre ei adaugă: „Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori şi îi va conduce spre izvoarele apelor vieţii“ (Apocalips 7:17). În felul acesta, cu toate că Dumnezeu îi considerase drepţi deja înainte, în comparaţie cu omenirea în general, şi cu toate că îi considerase printre prietenii săi, totuşi ei mai au nevoie să beneficieze încă de un ajutor suplimentar, sau să facă anumiţi paşi pentru a putea fi declaraţi drepţi pentru viaţă.
17. (a) Ce trebuie să înţelegem prin „vindecarea naţiunilor“? (b) Cine anume dintre oameni va avea numele înscris în „cartea vieţii“?
17 Pe parcursul Mileniului, Isus Cristos, Mielul întronat, asociat cu cei 144 000 de regi şi preoţi adjuncţi ai săi, va pune în aplicare un program care va avea drept obiectiv „vindecarea [spirituală şi fizică] a naţiunilor“ (Apocalips 22:1, 2). Aceste „naţiuni“ fi constituite din supravieţuitorii marelui necaz, copiii care li se vor naşte acestora după Har-Maghedon şi oamenii care vor reveni la viaţă datorită ‘învierii atît a celor drepţi cît şi a celor nedrepţi’ (Fapte 24:15). Toţi aceia care vor exercita atunci credinţă în sîngele lui Cristos şi vor îndeplini „lucrări“ în conformitate cu această credinţă vor avea în final numele înscrise în „cartea vieţii“. — Apocalips 20:11–15.
18. La ce stare vor fi ridicaţi locuitorii pămîntului, înainte ca mileniul să ia sfîrşit?
18 Înainte ca domnia milenară a lui Cristos să ia sfîrşit, locuitorii pămîntului, care vor fi dovedit că au acceptat răscumpărarea oferită de Cristos şi care vor fi trăit în armonie cu normele stabilite de Iehova, vor fi ridicaţi la perfecţiune. Ei vor fi atunci aşa cum fusese Adam înainte de a păcătui. Dar, ca şi în cazul lui, ascultarea lor va fi pusă la încercare.
„Libertatea glorioasă“ în calitate de „copii ai lui Dumnezeu“
19. (a) Ce se va întîmpla imediat după încheierea Mileniului? (b) Care va fi soarta acelora al căror nume nu va fi „găsit scris în cartea vieţii“?
19 Imediat după încheierea Mileniului, Cristos va preda Tatălui său o omenire perfectă (1 Corinteni 15:28). Atunci „Satan va fi dezlegat“ în vederea unei încercări decisive a oamenilor (Apocalips 20:7, 8). Numele acelora care nu vor trece peste această încercare nu vor fi ‘găsite scrise în cartea vieţii’. Aceştia vor fi, în mod simbolic vorbind, ‘azvîrliţi în lacul de foc’, care „înseamnă moartea a doua“. — Apocalips 20:15; 21:8.
20. (a) Pe cine va declara Iehova drept pentru viaţă şi de ce? (b) Cum îşi va atinge scopul măsura plină de îndurare pe care a luat-o Iehova în vederea justificării?
20 Oamenii care îşi vor fi dovedit fidelitatea faţă de Iehova vor avea numele înscrise într-un mod de neşters în „cartea vieţii“; ei se vor fi dovedit în mod perfect integri şi demni de a primi dreptul de viaţă veşnică pe pămînt. Iehova însuşi îi va declara atunci drepţi într-un sens absolut (Romani 8:33). Ei vor fi fost astfel justificaţi pentru viaţa veşnică (Apocalips 20:5). Dumnezeu îi va adopta pentru a fi fiii săi pămînteşti, şi ei vor intra în starea care le fusese promisă de el şi anume, „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8:20, 21). Pacea şi armonia vor fi astfel restabilite în univers. Împăcarea cu Dumnezeu va fi completă, atît pentru „lucrurile de pe pămînt“, cît şi pentru „lucrurile din ceruri“ (Coloseni 1:20). Măsura plină de îndurare luată de Iehova în vederea justificării îşi va fi atins scopul său. Iar la întrebarea „Sînteţi în bune relaţii cu Dumnezeu?“ fiecare creatură din cer şi de pe pămînt va fi în măsură să răspundă da şi să adauge: „A Celui care stă pe tron şi a Mielului să fie binecuvîntarea şi onoarea şi gloria şi puterea pentru totdeauna şi veşnic.“ — Apocalips 5:13.
Cu privire la situaţia „altor oi“ în faţa lui Dumnezeu:
◼ De ce nu a fost Adam declarat drept?
◼ În ce măsură au fost declaraţi drepţi, înainte de venirea lui Cristos, Avraam şi alţi bărbaţi şi femei?
◼ Ale cui nume au fost înscrise în cartea de amintire a lui Iehova?
◼ În ce măsură se prezintă drepte încă de pe acum „alte oi“, şi cînd vor fi ele ridicate la perfecţiune?
[Text generic pe pagina 17]
În virtutea credinţei lor în „sîngele Mielului“, „alte oi“ se prezintă aprobate în faţa lui Iehova: ele sînt astfel declarate drepte cu scopul de a beneficia de prietenia lui Dumnezeu şi de a supravieţui „marele necaz“. Ele vor atinge starea de perfecţiune înainte de încheierea Mileniului. În sfîrşit, după încercarea finală, vor fi declarate drepte pentru viaţă.
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 16]
Numele celor „drepţi“ sînt înscrise în cartea de amintire a lui Iehova
Abel
Iov
Rahab
„Marea mulţime“ din epoca noastră