Foloseşte-ţi puterea limbii pentru a face bine!

1, 2. De ce compară Biblia limba cu un foc?

LA ÎNCEPUTUL lunii octombrie 1871, în nord-estul statului Wisconsin a izbucnit cel mai devastator incendiu de pădure din istoria Statelor Unite. Acesta s-a extins repede, ucigând peste 1 200 de oameni şi mistuind aproximativ două miliarde de copaci. Se pare că acest incendiu a fost cauzat de micile scântei provenite de la trenurile care treceau pe lângă pădure. Probabil că acest exemplu ne aminteşte de cuvintele din Iacov 3:5: „Iată! Un foc mic ce pădure mare aprinde!”. Dar de ce a spus Iacov aceste cuvinte?

² El a explicat în versetul 6: „Limba este, într-adevăr, un foc”. Limba reprezintă capacitatea noastră de a vorbi. Asemenea focului, vorbirea noastră poate cauza mult rău. Biblia chiar spune că „moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Prov. 18:21). Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să mai vorbim doar pentru că am putea spune ceva greşit, aşa cum nu încetăm să folosim focul de teamă că ar putea produce pagube. Aşadar, secretul constă în a ţine lucrurile sub control. Dacă ţinem sub control focul, îl putem folosi ca să gătim, să ne încălzim şi să avem lumină. În mod asemănător, dacă ne ţinem sub control limba, ne putem folosi darul vorbirii pentru a-l onora pe Iehova şi a le face bine altora (Ps. 19:14).

 3. Ce vom analiza în acest articol?

³ Indiferent că folosim cuvinte sau gesturi, capacitatea de a comunica ceea ce gândim şi simţim este un dar minunat de la Dumnezeu. Cum putem folosi acest dar pentru a zidi, nu pentru a dărâma? (Citeşte Iacov 3:9, 10.) În continuare vom analiza trei aspecte importante cu privire la vorbire: când să vorbim, ce să vorbim şi cum să vorbim.

 4. Când ar trebui să tăcem?

⁴ Vorbirea face parte din viaţa de zi cu zi. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să vorbim tot timpul. De fapt, Biblia spune că există „un timp pentru a tăcea” (Ecl. 3:7). De exemplu, a tăcea când alţii vorbesc poate fi o dovadă de respect (Iov 6:24). Faptul de a nu vorbi despre lucruri confidenţiale este o dovadă de discreţie şi de discernământ (Prov. 20:19). Iar când cineva ne supără, este înţelept să încercăm să rămânem calmi şi să nu spunem nimic (Ps. 4:4).

 5. Cum ne putem arăta aprecierea pentru darul vorbirii primit de la Dumnezeu?

⁵ Însă Biblia spune că există şi „un timp pentru a vorbi” (Ecl. 3:7). Dacă un prieten ţi-ar oferi un cadou frumos, probabil că nu l-ai ascunde, ci ţi-ai arăta aprecierea dându-i o bună întrebuinţare. Noi arătăm recunoştinţă faţă de darul vorbirii primit de la Iehova folosindu-l cu înţelepciune. Acest lucru ar putea însemna să ne exprimăm sentimentele, să spunem ce necesităţi avem, să adresăm cuvinte de încurajare şi să-i aducem laude lui Dumnezeu (Ps. 51:15). Cum putem stabili când este cel mai bun „timp pentru a vorbi”?

 6. Cum arată Biblia că este important să alegem momentul potrivit pentru a vorbi?

⁶ Cuvintele din Proverbele 25:11 arată că este important să alegem momentul potrivit pentru a vorbi. Aici citim: „Ca nişte mere de aur în vase de argint sculptate, aşa este un cuvânt spus la momentul potrivit”. Merele de aur sunt frumoase; însă, când sunt puse în vase de argint sculptate, ele sunt şi mai frumoase. În mod asemănător, dacă alegem cu grijă momentul potrivit pentru a vorbi, cuvintele noastre vor fi mai plăcute şi mai folositoare. Cum putem face acest lucru?

7, 8. Cum au urmat fraţii noştri din Japonia exemplul lui Isus alegând momentul potrivit pentru a vorbi despre înviere?

⁷ Cuvintele noastre pot fi chiar ceea ce are nevoie persoana cu care vorbim. Dar, dacă nu discernem când este momentul cel mai potrivit pentru a vorbi, s-ar putea ca ea să nu înţeleagă sau să nu accepte ceea ce îi spunem. (Citeşte Proverbele 15:23.) De exemplu, în martie 2011, un cutremur şi un tsunami au distrus multe oraşe din estul Japoniei. Peste 15 000 de oameni şi-au pierdut viaţa. Deşi mulţi Martori ai lui Iehova din acea zonă au avut şi ei de suferit, ei au folosit orice ocazie pentru a le aduce mângâiere celor îndureraţi cu ajutorul Bibliei. Însă ei ştiau că mulţi localnici erau budişti şi nu cunoşteau aproape nimic despre învăţăturile Bibliei. De aceea, în loc să le vorbească victimelor îndurerate despre speranţa învierii, fraţii noştri şi-au folosit darul vorbirii ca să le ofere sprijin afectiv şi să le explice cu ajutorul Bibliei de ce astfel de dezastre afectează oameni nevinovaţi.

⁸ Acei fraţi au urmat exemplul lui Isus. El a ştiut când să tacă, dar a ştiut şi când să vorbească (Ioan 18:33-37; 19:8-11). Cu o anumită ocazie, el le-a zis discipolilor săi: „Mai am multe lucruri să vă spun, dar acum nu le puteţi purta” (Ioan 16:12). Martorii din estul Japoniei au înţeles când era momentul potrivit pentru a vorbi despre speranţa învierii. La doi ani şi jumătate după tsunami, ei au participat la o campanie mondială de distribuire a pliantului Ştiri ale Regatului nr. 38, intitulat „Pot cei care au murit să trăiască din nou?”. În acel moment, mulţi localnici au acceptat pliantul şi s-au simţit încurajaţi de mesajul mângâietor despre înviere pe care îl conţine acesta. Desigur, cultura şi convingerile religioase ale oamenilor sunt foarte diferite. De aceea, trebuie să dăm dovadă de discernământ când alegem momentul potrivit pentru a vorbi.

 9. În ce alte situaţii ar trebui să alegem momentul potrivit pentru a vorbi?

⁹ Cu siguranţă, există şi alte ocazii când trebuie să discernem care este momentul potrivit pentru a vorbi. De exemplu, poate că cineva ne jigneşte, chiar dacă cuvintele sale sunt bine intenţionate. În loc să răspundem imediat şi să zicem ceva nesăbuit, ar fi bine să stăm să ne gândim dacă problema este atât de serioasă, încât ar trebui să spunem ceva. Dacă trebuie să vorbim, n-ar fi înţelept să abordăm persoana respectivă când suntem supăraţi şi am putea vorbi cu asprime. (Citeşte Proverbele 15:28.) În mod asemănător, trebuie să ne folosim discernământul când le vorbim despre adevăr rudelor noastre care nu ne împărtăşesc convingerile religioase. E adevărat, noi vrem ca ele să ajungă să-l cunoască pe Iehova, însă trebuie să fim răbdători şi să dăm dovadă de perspicacitate. Adresându-le cuvinte potrivite la momentul potrivit, le-am putea ajuta să devină receptive.

10. a) De ce ar trebui să ne alegem cu grijă cuvintele? b) Daţi un exemplu de vorbire dăunătoare.

¹⁰ Prin cuvintele noastre putem atât să rănim, cât şi să vindecăm. (Citeşte Proverbele 12:18.) Cuvintele care rănesc sunt ceva obişnuit în lumea lui Satan. Lumea divertismentelor îi îndeamnă pe oameni ‘să-şi ascută limba ca o sabie’ şi să spună „cuvinte amare”, care sunt asemenea unor săgeţi (Ps. 64:3). Slujitorii lui Iehova trebuie să evite această practică dăunătoare. Un exemplu de „cuvinte amare” este sarcasmul, adică remarcile usturătoare prin care o persoană este criticată sau este pusă într-o situaţie stânjenitoare. Aceste remarci au deseori menirea de a-i face pe alţii să râdă, însă pot degenera uşor într-o vorbire denigratoare şi lipsită de respect. Sarcasmul crud este o formă de „vorbire jignitoare”, pe care creştinii trebuie ‘s-o înlăture’. Umorul poate condimenta vorbirea, dar trebuie să evităm capcana de a stârni râsul prin folosirea unor replici tăioase şi sarcastice, care îi rănesc sau îi umilesc pe alţii. Biblia ne îndeamnă: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun pentru zidire, după cum este nevoie, ca să le dea celor care-l aud ce este folositor” (Ef. 4:29, 31).

11. Ce rol are inima în alegerea cuvintelor potrivite?

¹¹ Isus a spus că „din plinătatea inimii vorbeşte gura” (Mat. 12:34). De aceea, alegerea cuvintelor potrivite începe în inima noastră. Aceasta înseamnă că ceea ce spunem arată, de obicei, ceea ce simţim în realitate faţă de alţii. Dacă inima noastră este plină de iubire şi de compasiune, vorbirea noastră va fi pozitivă şi ziditoare.

12. Cum ne putem îmbunătăţi capacitatea de a alege cuvinte potrivite?

¹² Alegerea cuvintelor potrivite presupune efort intelectual şi judecată sănătoasă. Chiar şi înţeleptul rege Solomon „a meditat şi a cercetat atent” ca „să găsească cuvinte plăcute şi să scrie întocmai cuvintele adevărului” (Ecl. 12:9, 10). Constaţi că deseori îţi este greu să găseşti „cuvinte plăcute”? Dacă da, poate că este necesar să-ţi îmbogăţeşti vocabularul. O modalitate de a face acest lucru este să observi cum sunt folosite cuvintele în Biblie şi în publicaţiile noastre. Învaţă sensul expresiilor pe care nu le înţelegi. Mai important, învaţă cum să foloseşti cuvintele într-un mod care să-i ajute pe alţii. Exemplul lui Isus îţi poate fi util în acest sens. Vorbind despre relaţia dintre Iehova şi Fiul său întâi născut, Biblia spune: „Iehova mi-a dat limba celor ce primesc învăţătură, ca să ştiu să-i răspund printr-un cuvânt celui obosit” (Is. 50:4). Faptul de a ne face timp să medităm la ceea ce vom spune ne poate ajuta să găsim cuvinte potrivite (Iac. 1:19). Ne-am putea întreba: Redau cuvintele mele într-adevăr ceea ce vreau să spun? Ce efect vor avea ele asupra celui cu care vorbesc?

13. De ce este important ca vorbirea noastră să fie uşor de înţeles?

¹³ În Israel se foloseau sunete de trompetă pentru a aduna poporul şi pentru a-l lăsa să plece, dar şi pentru a da armatei semnalul de luptă. Un sunet de trompetă neclar ar fi putut avea un efect dezastruos asupra unei armate aflate în marş. Biblia compară sunetul clar al trompetei cu vorbirea care este uşor de înţeles. Dacă ne exprimăm într-un mod vag sau vorbim pe ocolite, am putea crea confuzie sau chiar am putea induce în eroare. De aceea, noi vrem să ne exprimăm cu claritate, însă trebuie să avem grijă să nu fim nepoliticoşi sau lipsiţi de tact. (Citeşte 1 Corinteni 14:8, 9.)

14. Ce exemplu arată că Isus a vorbit într-un mod uşor de înţeles?

¹⁴ Isus a dat cel mai bun exemplu de alegere a cuvintelor potrivite. Să ne gândim la cuvântarea lui scurtă şi totuşi plină de forţă, consemnată în Matei, capitolele 5 la 7. Modul în care a vorbit Isus n-a fost nici complicat, nici ambiguu. Isus n-a folosit un limbaj aspru sau jignitor. Dimpotrivă, el a folosit expresii simple şi clare pentru a sensibiliza inima ascultătorilor săi. De exemplu, pentru a-i ajuta pe oameni să nu se mai îngrijoreze cu privire la hrana zilnică, Isus a făcut referire la modul în care se îngrijeşte Iehova de păsările cerului. Apoi, comparându-şi ascultătorii cu păsările, el a întrebat: „Nu sunteţi voi mai de preţ decât ele?” (Mat. 6:26). Folosind cuvinte simple şi uşor de înţeles, Isus i-a învăţat o lecţie valoroasă şi i-a încurajat. Să analizăm acum al treilea aspect important cu privire la vorbire.

15. De ce trebuie să avem o vorbire plăcută?

¹⁵ Modul în care vorbim cu alţii este, de asemenea, foarte important. Când Isus a vorbit în sinagoga din Nazaret, oraşul unde crescuse, oamenii „se mirau de cuvintele pline de farmec ce îi ieşeau din gură” (Luca 4:22). Vorbirea plăcută sensibilizează inima şi nu slăbeşte deloc puterea limbii noastre. De fapt, cuvintele pline de farmec pot face ca vorbirea noastră să fie mai convingătoare (Prov. 25:15). Putem imita vorbirea plăcută a lui Isus fiind amabili, politicoşi şi atenţi la sentimentele altora. De exemplu, când a văzut ce eforturi a făcut o mulţime ca să-l asculte, lui Isus i s-a făcut milă de acei oameni şi „a început să-i înveţe multe lucruri” (Mar. 6:34). Chiar şi atunci când a fost insultat, Isus n-a folosit cuvinte aspre (1 Pet. 2:23).

16, 17. a) Cum putem să urmăm exemplul lui Isus când vorbim cu membrii familiei şi cu prietenii apropiaţi din congregaţie? (Vezi imaginea de la începutul articolului.) b) Daţi un exemplu care arată ce foloase aduce o vorbire plăcută.

¹⁶ Poate fi dificil să vorbim cu blândeţe şi cu tact când îl cunoaştem foarte bine pe cel cu care discutăm. Ne-am putea permite să fim foarte direcţi. Acest lucru s-ar putea întâmpla când vorbim cu un membru al familiei sau cu un prieten apropiat din congregaţie. A considerat Isus că relaţia sa strânsă cu discipolii îi dădea dreptul să le vorbească cu asprime? Nicidecum! Când cei mai apropiaţi dintre discipolii săi au continuat să se certe cu privire la cine era mai mare, Isus i-a corectat cu bunătate şi a făcut o ilustrare despre un copilaş pentru a-i ajuta să-şi schimbe modul de gândire (Mar. 9:33-37). Bătrânii pot urma exemplul lui Isus dând sfaturi „în spiritul blândeţii” (Gal. 6:1).

¹⁷ Chiar şi atunci când cineva spune ceva ce ne supără, faptul de a răspunde cu blândeţe poate avea rezultate pozitive (Prov. 15:1). De exemplu, fiul adolescent al unei mame fără partener ducea o viaţă duplicitară. O soră bine intenţionată i-a spus mamei: „Ce păcat că n-ai reuşit să-l educi aşa cum trebuie!”. Mama s-a gândit un moment şi a răspuns: „E adevărat că lucrurile nu merg prea bine acum, dar eu continui să-l educ. Mai vorbim după Armaghedon; atunci vom şti clar cum au stat lucrurile”. Acest răspuns blând a contribuit la păstrarea păcii între cele două surori şi l-a încurajat pe fiul surorii, care a auzit conversaţia. El a înţeles că mama lui nu-şi pierduse speranţa cu privire la el. Acest lucru l-a încurajat să pună capăt tovărăşiilor rele. Cu timpul, el s-a botezat, iar mai târziu a slujit la Betel. Indiferent că suntem în compania fraţilor de credinţă, a membrilor familiei sau a unor persoane pe care nu le cunoaştem, trebuie să avem întotdeauna o vorbire „plăcută, dreasă cu sare” (Col. 4:6).

18. Cum ne va ajuta faptul de a urma exemplul lui Isus să ne folosim puterea limbii pentru a face bine?

¹⁸ Capacitatea de a ne exprima gândurile şi sentimentele în cuvinte este, într-adevăr, un dar minunat de la Iehova. Să urmăm exemplul lui Isus găsind momentul potrivit pentru a vorbi, străduindu-ne să alegem cuvinte potrivite şi făcând eforturi pentru ca vorbirea noastră să fie mereu plăcută. Astfel, ne vom folosi puterea limbii pentru a le aduce vindecare celor care ne ascultă şi pentru a-l bucura pe Iehova, Cel care ne-a dat preţiosul dar al vorbirii.