Întrebuinţaţi-vă cu înţelepciune libertatea creştină

„Fiţi ca nişte oameni liberi, păstrîndu-vă însă libertatea . . . ca sclavi ai lui Dumnezeu.“ — 1 PETRU 2:16, NW.

 1. Ce libertate a pierdut Adam, şi la ce libertate va restabili Iehova omenirea?

CÎND primii noştri părinţi au păcătuit în grădina Eden, ei au pierdut o glorioasă moştenire pentru copiii lor — faptul de a fi liberi de păcat şi descompunere. Drept urmare, toţi ne-am născut sclavi ai descompunerii şi morţii. Din fericire însă, Iehova are drept scop restabilirea oamenilor fideli la o minunată libertate. Astăzi, cei sinceri aşteaptă cu nerăbdare „revelarea fiilor lui Dumnezeu“, care va avea drept rezultat faptul că ei ‘vor fi eliberaţi din sclavia descompunerii, ca să aibă glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu’. — Romani 8:19–21, NW.

‘Unşi pentru a predica’

 2, 3. a) Cine sînt ‘fiii lui Dumnezeu’? b) Care este minunata poziţie de care se bucură ei, şi ce responsabilitate implică aceasta?

² Cine sînt aceşti ‘fii ai lui Dumnezeu’? Sînt fraţii unşi de spirit ai lui Isus care vor fi conducători împreună cu el în Regatul ceresc. Primii dintre ei au apărut în cursul secolului întîi e.n. Ei au acceptat adevărul eliberator pe care îl preda Isus, iar de la Penticosta anului 33 e.n. ei au avut parte de glorioasele privilegii despre care a vorbit Petru atunci cînd le-a scris: „Voi sînteţi «o rasă aleasă, o preoţie regală, o naţiune sfîntă, un popor destinat pentru a fi o posesiune special㻓. — 1 Petru 2:9a, NW; Ioan 8:32.

³ A fi posesiunea specială a lui Dumnezeu — ce binecuvîntare minunată! Iar rămăşiţa acestor fii unşi ai lui Dumnezeu din timpurile moderne se bucură de aceeaşi poziţie binecuvîntată în faţa lui Dumnezeu. Dar un asemenea privilegiu înalt implică şi responsabilităţi. Petru a atras atenţia asupra uneia dintre acestea atunci cînd a spus în continuare: „«Ca să declaraţi pretutindeni virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată“. — 1 Petru 2:9b, NW.

 4. Cum şi-au îndeplinit creştinii unşi responsabilitatea care derivă din libertatea lor creştină?

⁴ Şi-au îndeplinit creştinii unşi această responsabilitate de a declara pretutindeni virtuţile lui Dumnezeu? Da. Vorbind în mod profetic despre cei unşi începînd din 1919 încoace, Isaia a spus: „Spiritul Domnului Suveran Iehova este asupra mea deoarece Iehova m-a uns să le anunţ celor blînzi o veste bună. El m-a trimis să-i pansez pe cei cu inima zdrobită, să le proclam libertatea celor luaţi captivi, iar prizonierilor deschiderea largă a ochilor; să proclam anul de bunăvoinţă din partea lui Iehova şi ziua de răzbunare din partea Dumnezeului nostru“ (Isaia 61:1, 2, NW). Astăzi rămăşiţa unsă le declară în mod zelos altora vestea bună a libertăţii, urmînd exemplul lui Isus căruia i s-a aplicat iniţial acest text scriptural. — Matei 4:23–25; Luca 4:14–21.

 5, 6. a) Ce a rezultat din predicarea plină de entuziasm efectuată de creştinii unşi? b) De care privilegii şi responsabilităţi se bucură marea mulţime?

⁵ Ca rezultat al predicării lor pline de entuziasm, o mare muţime de alte oi a apărut pe scena lumii în aceste zile tîrzii. Aceşti oameni au ieşit din toate naţiunile pentru a se alătura celor unşi în a-i sluji lui Iehova, iar adevărul i-a făcut şi pe ei liberi (Zaharia 8:23; Ioan 10:16). La fel ca Avraam, aceştia sînt declaraţi drepţi pe baza credinţei şi au intrat într-o relaţie strînsă cu Iehova Dumnezeu. Iar faptul că ei sînt declaraţi drepţi, la fel ca în cazul lui Rahav, îi face corespunzători pentru supravieţuire — în cazul lor, supravieţuirea Armaghedonului (Iacov 2:23–25; Apocalipsa 16:14, 16). Dar astfel de privilegii înalte implică, de asemenea, responsabilitatea de a le vorbi altora despre gloria lui Dumnezeu. Iată de ce Ioan i-a văzut lăudîndu-l în mod public pe Iehova: „Şi strigau cu glas tare, zicînd: «[Salvarea o datorăm, NW] Dumnezeului nostru care stă pe scaunul de domnie şi . . . Mielului»“. — Apocalipsa 7:9, 10, 14.

⁶ Anul trecut, marea mulţime, care numără acum peste patru milioane, împreună cu micul grup al rămăşiţei creştinilor unşi au petrecut aproape un miliard de ore declarînd pretutindeni virtuţile lui Iehova. Aceasta a fost cea mai bună întrebuinţare posibilă a libertăţii lor spirituale.

„Daţi onoare regelui“

 7, 8. Ce responsabilitate faţă de autorităţile laice implică libertatea creştină, şi ce atitudine greşită trebuie să evităm în această privinţă?

⁷ Libertatea noastră creştină implică şi alte responsabilităţi. Petru a indicat unele dintre ele atunci cînd a scris: „Onoraţi oameni de orice fel, iubiţi întreaga asociaţie a fraţilor, temeţi-vă de Dumnezeu, daţi onoare regelui“ (1 Petru 2:17, NW). Ce anume se înţelege prin expresia „daţi onoare regelui“?

⁸ „Regele“ îi reprezintă pe conducătorii laici. Astăzi, în lume s-a dezvoltat un spirit al lipsei de respect faţă de autoritate şi acesta îi poate influenţa cu uşurinţă pe creştini. Un creştin se poate chiar întreba de ce trebuie să-i dea onoare „regelui“ de vreme ce „toată lumea zace în puterea Celui Rău“ (1 Ioan 5:19). În virtutea acestor cuvinte, el se poate simţi liber să nu se supună unor legi care nu-i convin şi să se sustragă de la plata unor impozite, dacă poate evita să fie descoperit. Dar aceasta ar fi o procedură contrară poruncii exprese a lui Isus de a ‘înapoia Cezarului lucrurile Cezarului’. Ea ar fi, de fapt, o ‘utilizare a libertăţii ca pe un paravan pentru răutate’. — Matei 22:21; 1 Petru 2:16, NW.

 9. Care sînt două motive importante pentru a ne supune autorităţii laice?

⁹ Creştinii sînt obligaţi să dea onoare autorităţii şi să se supună acesteia — chiar dacă o fac într-un mod relativ (Faptele 5:29). De ce? La 1 Petru 2:14, 15, Petru indică trei motive atunci cînd spune că guvernatorii „sînt trimişi de [Dumnezeu] să răzbune pe făcătorii de rele şi să laude pe cei care fac bine“. Frica de pedeapsă este un motiv suficient pentru a fi supus autorităţii. Cît de neplăcut ar fi pentru un Martor al lui Iehova să fie amendat sau pedepsit cu închisoarea pentru agresiune, furt sau vreun alt delict! Imaginaţi-vă cîtă plăcere ar simţi unii să facă publicitate în jurul unui asemenea caz! Pe de altă parte, în timp ce ne cîştigăm o reputaţie în ce priveşte supunerea civilă, primim laude din partea unor administratori care au simţul dreptăţii. Am putea primi mai multă libertate de a ne ocupa de lucrarea noastră de predicare a veştii bune. În plus, ‘făcînd binele, reducem la tăcere vorbirea ignorantă a oamenilor neraţionali’ (1 Petru 2:15b, NW). Acesta este un al doilea motiv pentru a ne supune autorităţii. — Romani 13:3.

10. Care este cel mai puternic motiv pentru a ne supune autorităţii laice?

¹⁰ Dar există un motiv şi mai puternic. Autorităţile există datorită permisiunii lui Iehova. Aşa cum spune Petru, conducătorii politici „sînt trimişi“ de către Iehova, şi este „voia lui Dumnezeu“ ca creştinii să rămînă supuşi faţă de ei (1 Petru 2:15a). În mod asemănător, apostolul Pavel spune: „Autorităţile existente sînt aşezate în poziţiile lor relative de Dumnezeu“. Aşadar, conştiinţa noastră educată biblic ne îndeamnă să fim supuşi autorităţilor. Dacă refuzăm să ne supunem lor, ne-am „împotrivit aranjamentului lui Dumnezeu“ (Romani 13:1, 2, 5, NW). Cine dintre noi ar dori în mod intenţionat să se împotrivească aranjamentului lui Dumnezeu? Ce întrebuinţare greşită a libertăţii creştine ar fi aceasta!

‘Iubiţi-i pe fraţi’

11, 12. a) Ce responsabilitate faţă de colaboratorii noştri de credinţă derivă din libertatea noastră creştină? b) Cine merită în mod deosebit consideraţia noastră iubitoare, şi de ce?

¹¹ Petru a spus, de asemenea, că un creştin trebuie ‘să iubească întreaga asociaţie a fraţilor’ (1 Petru 2:17, NW). Aceasta este o altă responsabilitate care derivă din libertatea creştină. Cei mai mulţi dintre noi aparţin unei congregaţii. Într-adevăr, toţi aparţinem asociaţiei internaţionale sau organizaţiei fraţilor. Faptul de a manifesta iubire pentru aceştia reprezintă o întrebuinţare înţeleaptă a libertăţii noastre. — Ioan 15:12, 13.

¹² Apostolul Pavel a remarcat un grup de creştini care merită în mod deosebit iubirea noastră. El a spus: „Ascultaţi de cei care iau iniţiativa printre voi şi fiţi supuşi, deoarece ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre, ca unii care vor da socoteală; ca să poată face lucrul acesta cu bucurie şi nu suspinînd, căci lucrul acesta ar fi păgubitor pentru voi“ (Evrei 13:17, NW). Cei care iau iniţiativa în congregaţie sînt bătrînii. Este adevărat, aceşti oameni nu sînt perfecţi. Dar ei sînt numiţi sub supravegherea Corpului de Guvernare. Ei conduc prin faptul că sînt un exemplu, manifestă consideraţie şi sînt numiţi să vegheze neîncetat asupra sufletelor noastre. Ce însărcinare dificilă (Evrei 13:7)! Din fericire, majoritatea congregaţiilor manifestă un spirit excelent de cooperare şi este o bucurie pentru bătrîni să lucreze cu ei. Este mai dificil atunci cînd unele persoane nu doresc să coopereze. Bătrînul tot îşi face lucrarea, dar, aşa cum spune Pavel, o face „suspinînd“. Desigur, noi nu dorim să-i facem pe bătrîni să suspine! Noi dorim ca ei să găsească bucurie în lucrarea lor, aşa încît să ne poată edifica.

13. Care sînt cîteva modalităţi prin care putem coopera cu bătrînii?

¹³ Care sînt cîteva moduri în care putem coopera cu bătrînii? Unul dintre ele este de a contribui la întreţinerea şi curăţenia Sălii Regatului. O altă modalitate este de a coopera cu ei în lucrarea de vizitare a celor bolnavi şi în ajutorarea celor infirmi. În plus, noi putem lupta să rămînem tari spiritualiceşte, astfel încît să nu devenim o povară. Un domeniu important de cooperare este legat de menţinerea curăţeniei morale şi spirituale a congregaţiei atît prin propria noastră comportare, cît şi prin raportarea cazurilor de păcătuire gravă pe care le observăm.

14. Cum trebuie să susţinem o acţiune disciplinară întreprinsă de bătrîni?

¹⁴ Uneori, pentru a păstra congregaţia curată, bătrînii trebuie să excludă un răufăcător nepenitent (1 Corinteni 5:1–5). Această măsură protejează congregaţia. Ea poate totodată să-l ajute şi pe răufăcător. Adeseori, o astfel de disciplinare a contribuit la aducerea celui păcătos la un mod de gîndire raţional. Ce se poate spune însă dacă cel exclus este un prieten apropiat sau o rudă? Să presupunem că persoana în cauză este tatăl sau mama noastră, sau este fiul sau fiica noastră? Vom respecta totuşi acţiunea întreprinsă de bătrîni? Este adevărat, poate fi dificil. Dar cît de mult am abuza de libertatea noastră dacă am pune la îndoială decizia bătrînilor şi am continua să ne asociem spiritualiceşte cu cel care s-a dovedit că reprezintă o influenţă corupătoare în congregaţie (2 Ioan 10, 11)! Poporul lui Iehova este demn de laudă datorită modului în care cooperează în aceste privinţe. Drept rezultat, organizaţia lui Iehova rămîne nepătată în această lume murdară. — Iacov 1:27.

15. Dacă o persoană comite un păcat grav, ce trebuie să facă imediat?

¹⁵ Ce se poate spune dacă noi sîntem cei care comitem un păcat grav? Regele David i-a descris pe cei care se bucură de favoarea lui Iehova atunci cînd a scris: „Cine poate urca pe muntele lui Iehova, şi cine se poate ridica la locul său sfînt? Oricine are mîinile nevinovate şi inima curată, care nu mi-a purtat sufletul la simple nimicuri, nici nu a jurat fals“ (Psalmul 24:3, 4, NW). Dacă, dintr-un anumit motiv, nu mai avem „mîinile nevinovate şi inima curată“, trebuie să acţionăm de urgenţă. Viaţa noastră veşnică este în pericol!

16, 17. Din ce motiv o persoană vinovată de un păcat grav nu trebuie să încerce să-şi rezolve singură problema?

¹⁶ Unii au fost tentaţi să-şi ascundă păcatele grave, gîndindu-se probabil: ‘M-am confensat lui Iehova şi m-am căit. Aşadar, de ce să-i mai implic pe bătrîni?’ Răufăcătorul poate fi îngrijorat sau îi poate fi teamă de ceea ce ar putea face bătrînii. El trebuie să-şi amintească însă că, deşi numai Iehova ne poate curăţa de păcate, El i-a făcut răspunzători de puritatea congregaţiei în primul rînd pe bătrîni (Psalmul 51:2). Ei sînt puşi acolo pentru vindecare, „pentru desăvîrşirea sfinţilor“ (Efeseni 4:12). A nu merge la ei atunci cînd avem nevoie de ajutor spiritual este la fel cu a nu merge la doctor atunci cînd sîntem bolnavi.

¹⁷ Unii care încearcă să-şi rezolve singuri problemele constată că, după luni sau ani de zile, conştiinţa lor încă îi mustră cu asprime. Ba mai rău, alţii care îşi ascund o eroare gravă cad în păcat a doua şi chiar a treia oară. Cînd problema ajunge în cele din urmă în atenţia bătrînilor, este vorba de un caz de delict repetat. Este mult mai bine să urmăm sfatul lui Iacov! El a scris: „Este cineva bolnav printre voi? Să-i cheme la el pe bătrînii congregaţiei şi aceştia să se roage asupra lui, ungîndu-l cu ulei în numele lui Iehova“ (Iacov 5:14, NW). Să mergem la bătrîni cît mai este încă timp pentru vindecare. Dacă aşteptăm prea mult, am putea deveni împietriţi pe o cale a păcatului. — Eclesiastul 3:3; Isaia 32:1, 2.

Aspectul exterior şi destinderea

18, 19. De ce s-a exprimat un preot în mod favorabil la adresa Martorilor lui Iehova?

¹⁸ Cu cinci ani în urmă, într-o revistă parohială, un preot catolic din Italia s-a exprimat cu căldură la adresa Martorilor lui Iehova.a El a spus: „Mie, personal, îmi plac Martorii lui Iehova; o recunosc în mod deschis. . . . Cei pe care îi cunosc sînt îmbrăcaţi impecabil, cu o voce blîndă . . . [şi] foarte convingători. Cînd vom înţelege noi că adevărul pretinde o prezentare plăcută? Că aceia care anunţă adevărul nu trebuie să fie neglijenţi, răspîndind un miros neplăcut, cu părul în dezordine, neîngrijiţi?“

¹⁹ Potrivit acestor cuvinte, preotul a fost impresionat, printre altele, de modul în care se îmbracă şi se prezintă Martorii. Evident, cei pe care i-a cunoscut el au ascultat de sfaturile oferite de-a lungul anilor de către „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45, NW). Biblia spune că îmbrăcămintea femeilor trebuie să fie ‘bine aranjată şi modestă’ (1 Timotei 2:9, NW). În aceste timpuri decadente, acest sfat este necesar şi pentru bărbaţi. Nu este logic oare ca reprezentanţii Regatului lui Dumnezeu să se prezinte în mod decent în faţa persoanelor din afară?

20. De ce un creştin trebuie să se preocupe în orice moment de îmbrăcămintea sa?

²⁰ Unii ar putea fi de acord ca la întruniri şi în serviciul de teren să fie atenţi asupra modului în care se îmbracă, dar ar putea considera că principiile biblice nu se aplică în alte ocazii. Încetăm noi, aşadar, vreun moment să fim reprezentanţi ai Regatului lui Dumnezeu? Este adevărat, există diverse împrejurări. Dacă ajutăm la construirea unei Săli a Regatului vom fi îmbrăcaţi în mod diferit faţă de cazul în care vom asista la o întrunire în aceeaşi Sală a Regatului. Cînd ne vom afla în timpul nostru liber vom fi probabil îmbrăcaţi într-un mod mai lejer. Dar în orice ocazie în care sîntem văzuţi de alţii, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie bine aranjată şi modestă.

21, 22. Cum am fost ocrotiţi de destinderea dăunătoare, şi cum ar trebui să considerăm sfaturile date asupra acestor probleme?

²¹ Un alt domeniu căruia i s-a acordat multă atenţie este destinderea. Oamenii — îndeosebi tinerii — au nevoie de destindere. Faptul de a programa momente de destindere pentru familie nu constituie un păcat sau o pierdere de timp. Chiar Isus i-a invitat pe discipolii săi ‘să se odihnească puţin’ (Marcu 6:31). Dar să fim atenţi ca destinderea să nu ofere ocazii pentru viciere spirituală. Trăim într-o lume în care destinderea scoate în evidenţă imoralitatea sexuală, violenţa excesivă, groaza şi spiritismul (2 Timotei 3:3; Apocalipsa 22:15). Sclavul fidel şi prevăzător este atent la astfel de pericole şi ne avertizează în mod constant cu privire la ele. Consideraţi că acest fapt constituie o violare a libertăţii voastre? Sau sînteţi recunoscători că organizaţia lui Iehova se îngrijeşte suficient de mult de voi ca să vă atragă atenţia în mod constant asupra acestor pericole? — Psalmii 19:7; 119:95.

²² Să nu uităm niciodată că, deşi libertatea noastră provine de la Iehova, sîntem răspunzători de modul în care o întrebuinţăm. Dacă ignorăm sfaturile bune şi luăm decizii greşite, nu putem condamna pe altcineva. Apostolul Pavel spune: „Fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu“. — Romani 14:12; Evrei 4:13.

Aşteptînd libertatea copiilor lui Dumnezeu

23. a) Care sînt binecuvîntările de care ne bucurăm acum în ce priveşte libertatea? b) Ce binecuvîntări aşteptăm cu nerăbdare?

²³ Sîntem într-adevăr un popor binecuvîntat. Sîntem liberi de religia falsă şi de superstiţii. Graţie jertfei de răscumpărare, ne putem apropia de Iehova cu o conştiinţă curăţată, eliberaţi în sens spiritual din sclavia păcatului şi a morţii. Iar în curînd, va avea loc „revelarea fiilor lui Dumnezeu“. În Armaghedon, fraţii lui Isus aflaţi în gloria lor cerească vor fi revelaţi oamenilor în calitate de distrugători ai adversarilor lui Iehova (Romani 8:19; 2 Tesaloniceni 1:6–8; Apocalipsa 2:26, 27). Apoi, aceşti fii ai lui Dumnezeu vor fi revelaţi în calitate de canale ale binecuvîntărilor care se vor revărsa din tronul lui Dumnezeu asupra omenirii (Apocalipsa 22:1–5). În cele din urmă, această revelare a fiilor lui Dumnezeu va avea drept rezultat binecuvîntarea omenirii fidele cu glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu. Tînjiţi după timpul acela? Atunci, întrebuinţaţi-vă cu înţelepciune libertatea creştină. Slujiţi-i lui Iehova ca sclavi acum şi vă veţi bucura pentru eternitate de acea libertate minunată!

[Notă de subsol]

Chenar recapitulativ

◻ Cum l-au glorificat pe Iehova cei unşi şi alte oi?

◻ De ce trebuie creştinii să onoreze autoritatea laică?

◻ În ce moduri poate un creştin să coopereze cu bătrînii?

◻ De ce se deosebesc Martorii lui Iehova de mulţi oameni din lume în ce priveşte îmbrăcămintea?

◻ Ce anume trebuie să evităm atunci cînd este vorba despre destindere?

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Bătrînii merită în mod deosebit iubirea şi cooperarea noastră

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Îmbrăcămintea unui creştin trebuie să fie bine aranjată, modestă şi potrivită ocaziei