„Menţineţi-vă excelentă conduita printre naţiuni“

„Onoraţi oameni de orice fel, iubiţi întreaga comunitate a fraţilor.“ — 1 PETRU 2:17.

 1, 2. a) Ce a scris despre Martorii lui Iehova un corespondent al unui ziar? b) De ce se străduiesc Martorii să respecte norme de conduită înalte?

CU CÂŢIVA ani în urmă, un corespondent al unui ziar din Amarillo (Texas, SUA) a vizitat câteva biserici din zonă, iar apoi a publicat un articol cu concluziile sale. Un anume grup i-a făcut o impresie deosebită. El a spus: „De trei ani asist la congresele anuale ale Martorilor lui Iehova ţinute la Amarillo Civic Center. Cât am stat în mijlocul lor, nu am văzut pe nimeni să-şi aprindă o ţigară, să deschidă o cutie de bere sau să folosească vreun cuvânt vulgar. Sunt cei mai curaţi, cei mai manieraţi, cei mai decent îmbrăcaţi şi cei mai prietenoşi oameni pe care i-am cunoscut vreodată!“ Astfel de impresii despre Martorii lui Iehova au fost publicate deseori. Dar de ce sunt lăudaţi Martorii de oameni care nu le împărtăşesc convingerile?

² Slujitorii lui Dumnezeu sunt lăudaţi de obicei datorită comportării lor excelente. Deşi în prezent normele morale sunt în declin, Martorii lui Iehova consideră că respectarea unor înalte norme de conduită este o obligaţie, o parte a închinării lor. Ei ştiu că acţiunile lor se răsfrâng asupra lui Iehova şi a fraţilor lor creştini şi că, prin comportarea lor bună, pot susţine adevărul pe care îl predică (Ioan 15:8; Tit 2:7, 8). Să vedem, aşadar, cum putem să ne păstrăm o conduită excelentă, continuând astfel să apărăm bunul renume al lui Iehova şi al Martorilor săi, precum şi ce foloase avem dacă procedăm astfel.

Familia creştină

 3. De ce pericole trebuie ocrotite familiile creştine?

³ Să ne referim, de pildă, la conduita noastră în familie. În cartea Die Neuen Inquisitoren: Religionsfreiheit und Glaubensneid (Noii inchizitori: libertatea de credinţă şi ura religioasă), de Gerhard Besier şi Erwin Scheuch, se spune: „Din punctul lor de vedere [al Martorilor lui Iehova], familia trebuie ocrotită în mod special“. Această afirmaţie este adevărată, iar în prezent există multe pericole de care trebuie ocrotită familia. Copiii sunt „neascultători de părinţi“, iar adulţii sunt „fără afecţiune naturală“ sau „fără stăpânire de sine“ (2 Timotei 3:2, 3). Familiile sunt scena violenţei conjugale, părinţii se fac vinovaţi de neglijarea copiilor sau chiar de abuzuri asupra lor, iar copiii se răzvrătesc, consumă droguri, comit imoralitate sau fug de acasă. Toate acestea sunt rezultatul influenţei distructive a ‘spiritului lumii’ (Efeseni 2:1, 2). Trebuie să ne ocrotim familiile de acest spirit. Dar în ce mod? Urmând sfaturile şi îndrumările lui Iehova pentru fiecare membru al familiei.

 4. Ce obligaţii au membrii unei familii creştine unii faţă de alţii?

⁴ Creştinii căsătoriţi înţeleg că au unul faţă de altul anumite obligaţii pe plan fizic, afectiv şi spiritual (1 Corinteni 7:3–5; Efeseni 5:21–23; 1 Petru 3:7). Părinţii creştini au grele responsabilităţi faţă de copiii lor (Proverbele 22:6; 2 Corinteni 12:14; Efeseni 6:4). Iar copiii învaţă, pe măsură ce cresc, că şi ei au unele obligaţii (Proverbele 1:8, 9; 23:22; Efeseni 6:1; 1 Timotei 5:3, 4, 8). Pentru a ne achita de obligaţiile familiale trebuie să depunem eforturi, să dăm dovadă de hotărâre şi să manifestăm iubire şi spirit de sacrificiu. Însă, dacă fiecare membru al familiei se achită de responsabilităţile încredinţate de Dumnezeu, atunci se va dovedi o binecuvântare pentru ceilalţi membri ai familiei şi pentru congregaţie. Lucru şi mai important, îl va onora pe Fondatorul familiei, Iehova Dumnezeu. — Geneza 1:27, 28; Efeseni 3:15.

Familia creştină de fraţi

 5. Ce binecuvântări decurg din asocierea cu colaboratorii noştri creştini?

⁵ Fiind creştini, noi avem responsabilităţi şi faţă de colaboratorii noştri din congregaţie şi, în fond, faţă de „toată comunitatea fraţilor . . . din lume“ (1 Petru 5:9). Asocierea cu congregaţia este vitală pentru sănătatea noastră spirituală. Când suntem în mijlocul colaboratorilor creştini, ne bucurăm de compania lor ziditoare, precum şi de hrana spirituală nutritivă din partea ‘sclavului fidel şi prevăzător’ (Matei 24:45–47). Dacă avem probleme, putem apela la fraţii noştri pentru a primi sfaturi sănătoase bazate pe principiile biblice (Proverbele 17:17; Eclesiastul 4:9; Iacov 5:13–18). Când avem nevoie de ajutor, fraţii noştri nu ne abandonează. Ce binecuvântare este să facem parte din organizaţia lui Dumnezeu!

 6. Cum a arătat Pavel că avem responsabilităţi faţă de ceilalţi creştini?

⁶ Însă noi nu suntem membri ai congregaţiei doar ca să primim, ci şi ca să dăruim. De fapt, Isus a spus: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“ (Faptele 20:35). Apostolul Pavel a evidenţiat importanţa unui spirit generos scriind următoarele: „Să ţinem ferm la declararea publică a speranţei noastre, fără şovăire, fiindcă cel care a promis este fidel. Şi să ne preocupăm unii de alţii ca să ne stimulăm la iubire şi la lucrări excelente, neabandonând întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci încurajându-ne unii pe alţii, şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie“. — Evrei 10:23–25.

 7, 8. Cum putem dovedi un spirit generos atât faţă de fraţii din congregaţie, cât şi faţă de creştinii din alte zone?

⁷ În congregaţie ne ‘declarăm speranţa’ când dăm răspunsuri la întruniri sau când participăm în vreun alt fel la program. Astfel de eforturi îi încurajează cu siguranţă pe fraţi. De asemenea, îi putem încuraja prin conversaţiile pe care le purtăm cu ei înainte de întruniri şi după aceea. Acestea sunt momente în care îi putem întări pe cei slabi, îi putem consola pe cei deprimaţi şi îi putem încuraja pe cei bolnavi (1 Tesaloniceni 5:14). Creştinii sinceri oferă cu generozitate astfel de daruri. Iată de ce foarte multe persoane când asistă pentru prima dată la o întrunire a noastră sunt impresionate de iubirea pe care o văd în mijlocul nostru. — Psalmul 37:21; Ioan 15:21; 1 Corinteni 14:25.

⁸ Dar iubirea noastră nu se limitează la congregaţia din care facem parte, ci cuprinde toată comunitatea fraţilor. De pildă, în majoritatea Sălilor Regatului există o cutie de donaţii pentru fondul Sălilor Regatului. Poate că sala noastră este în stare bună, însă ştim că mii de colaboratori creştini din alte zone nu au un loc potrivit de întrunire. Când facem donaţii pentru fondul Sălilor Regatului, noi ne arătăm iubirea faţă de aceşti fraţi chiar dacă nu-i cunoaştem personal.

 9. Menţionaţi principalul motiv pentru care Martorii lui Iehova se iubesc unii pe alţii.

⁹ De ce se iubesc Martorii lui Iehova unii pe alţii? Deoarece aşa le-a poruncit Isus (Ioan 15:17). Iar iubirea pe care o nutresc unii faţă de alţii dovedeşte că spiritul lui Dumnezeu acţionează asupra lor ca persoane individuale şi ca grup. Iubirea face parte dintre „roadele spiritului“ (Galateni 5:22, 23). Întrucât Martorii lui Iehova studiază Biblia, asistă la întruniri creştine şi obişnuiesc să se roage lui Dumnezeu, iubirea devine pentru ei ceva firesc, deşi trăiesc într-o lume în care ‘iubirea celor mai mulţi s-a răcit’. — Matei 24:12.

În societate

10. Ce responsabilitate avem faţă de societate?

¹⁰ Expresia „declararea publică a speranţei noastre“, folosită de Pavel, ne aminteşte de o altă responsabilitate pe care o avem. Această declarare publică include lucrarea de predicare a veştii bune celor care nu sunt încă fraţii noştri creştini (Matei 24:14; 28:19, 20; Romani 10:9, 10, 13–15). Predicarea constituie şi ea o expresie a unui spirit generos. Predicarea pretinde timp, energie, pregătire, instruire şi folosirea resurselor personale. Însă iată ce a mai scris Pavel: „Eu le sunt dator atât grecilor, cât şi barbarilor, atât oamenilor înţelepţi, cât şi oamenilor nesăbuiţi: deci, în ce mă priveşte, am o dorinţă înflăcărată să vă anunţ vestea bună şi vouă, care sunteţi în Roma“ (Romani 1:14, 15). Asemenea lui Pavel, să nu fim zgârciţi când ne achităm de această ‘datorie’.

11. Care sunt două principii ce guvernează relaţiile noastre cu lumea, dar ce recunoaştem noi?

¹¹ Avem şi alte responsabilităţi faţă de cei care nu sunt colaboratorii noştri în credinţă? Desigur. Noi înţelegem, bineînţeles, că „întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Ştim, de asemenea, că Isus a spus despre discipolii săi: „Ei nu fac parte din lume, aşa cum eu nu fac parte din lume“. Totuşi trăim în lume, ne câştigăm existenţa în ea şi beneficiem de servicii puse la dispoziţie de ea (Ioan 17:11, 15, 16). Prin urmare, avem unele obligaţii faţă de societate. Care sunt ele? Apostolul Petru a răspuns la această întrebare. Cu puţin timp înainte de distrugerea Ierusalimului, el le-a scris o scrisoare creştinilor din Asia Mică, iar un pasaj din această scrisoare ne ajută să fim echilibraţi în relaţiile cu societatea.

12. În ce sens sunt creştinii „străini şi locuitori temporari“, şi, în această calitate, de la ce anume trebuie să se abţină ei?

¹² Mai întâi, Petru a spus: „Iubiţilor, vă îndemn ca pe nişte străini şi locuitori temporari să vă abţineţi de la dorinţele carnale, ele fiind cele care duc o luptă împotriva sufletului“ (1 Petru 2:11). Adevăraţii creştini sunt „străini şi locuitori temporari“ în sens spiritual, deoarece ei au, de fapt, ca obiectiv viaţa veşnică — creştinii unşi cu spirit, în cer, iar „alte oi“, într-un viitor paradis pământesc (Ioan 10:16; Filipeni 3:20, 21; Evrei 11:13; Revelaţia 7:9, 14–17). Dar ce sunt dorinţele carnale? Printre acestea se numără dorinţa de a fi bogaţi, dorinţa de a fi persoane proeminente, dorinţele sexuale imorale şi dorinţele descrise drept „invidii“ şi „aviditate“. — Coloseni 3:5; 1 Timotei 6:4, 9; 1 Ioan 2:15, 16.

13. În ce fel „duc [dorinţele carnale] o luptă împotriva sufletului“ nostru?

¹³ Aceste dorinţe efectiv „duc o luptă împotriva sufletului“ nostru. Ele ne subminează relaţiile cu Dumnezeu şi astfel ne pun în pericol speranţa creştină („sufletul“, adică viaţa noastră). De exemplu, dacă am cultiva interes pentru lucrurile imorale, cum am putea să ne prezentăm „ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu“? Dacă am cădea în capcana materialismului, cum am putea ‘căuta mai întâi regatul’ (Romani 12:1, 2; Matei 6:33; 1 Timotei 6:17–19)? Cea mai bună cale este să urmăm exemplul dat de Moise, respingând ispitele lumii şi punând serviciul lui Iehova pe primul plan în viaţă (Matei 6:19, 20; Evrei 11:24–26). Aceasta este o modalitate importantă de a ne comporta echilibrat faţă de societate.

‘Să ne menţinem excelentă conduita’

14. De ce ne străduim noi, creştinii, să ne menţinem excelentă conduita?

¹⁴ Un alt principiu esenţial îl găsim în următoarele cuvinte ale lui Petru: „Menţineţi-vă excelentă conduita printre naţiuni, pentru ca, în ceea ce vorbesc despre voi ca despre nişte răufăcători, ele, ca urmare a lucrărilor voastre excelente la care sunt martori oculari, să-l glorifice pe Dumnezeu în ziua inspecţiei sale“ (1 Petru 2:12). Fiind creştini, noi ne străduim să fim exemplari. La şcoală suntem silitori. La serviciu suntem cinstiţi şi conştiincioşi, chiar dacă patronul pare nerezonabil. Într-o familie dezbinată pe plan religios, partenerul credincios depune eforturi deosebite ca să respecte principiile creştine. Nu este întotdeauna uşor, însă ştim că o conduită exemplară îi place lui Iehova şi adesea are un efect bun asupra celor care nu sunt Martori. — 1 Petru 2:18–20; 3:1.

15. Ce dovezi avem că Martorii lui Iehova sunt recunoscuţi pe scară largă pentru normele lor de conduită înalte?

¹⁵ Faptul că majoritatea Martorilor lui Iehova reuşesc să respecte norme de conduită înalte se observă din impresiile publicate de-a lungul timpului despre ei. De pildă, cotidianul Il Tempo din Italia a consemnat următoarele: „Cei care au colegi de muncă Martori ai lui Iehova spun că aceştia sunt muncitori cinstiţi, convinşi de credinţa lor aproape până la obsesie; însă ei merită tot respectul pentru integritatea lor morală“. Iată ce se spunea în ziarul Herald din Buenos Aires (Argentina): „Martorii lui Iehova au dovedit de-a lungul timpului că sunt cetăţeni conştiincioşi, serioşi, cumpătaţi şi temători de Dumnezeu“. Eruditul rus Serghei Ivanenko a declarat: „Martorii lui Iehova sunt cunoscuţi în toată lumea ca persoane care se supun în mod ireproşabil legilor şi, mai ales, ca persoane care-şi plătesc cu conştiinciozitate taxele“. Directorul unui complex din Zimbabwe unde Martorii lui Iehova au ţinut un congres a spus: „I-am văzut pe unii Martori ridicând hârtii de pe jos şi făcând curăţenie la toalete. Complexul este mai curat după congres decât înainte. Tinerii din mijlocul vostru au principii. Aş vrea ca lumea să fie plină de Martori ai lui Iehova“.

Supunerea creştină

16. Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de autorităţile laice, şi de ce?

¹⁶ Petru a vorbit şi despre atitudinea noastră faţă de autorităţile laice. El a spus: „De dragul Domnului, supuneţi-vă oricărei creaţii umane: fie regelui ca superior, fie guvernatorilor ca trimişi ai lui pentru a-i pedepsi pe răufăcători, dar pentru a-i lăuda pe cei ce fac binele. Căci voinţa lui Dumnezeu este aceasta: ca, făcând binele, să reduceţi la tăcere vorbirea ignorantă a oamenilor iraţionali“ (1 Petru 2:13–15). Noi apreciem serviciile guvernelor care promovează ordinea şi disciplina şi, dând ascultare sfatului lui Petru, respectăm legile şi ne plătim taxele. Deşi recunoaştem că guvernele au primit de la Dumnezeu dreptul de a-i pedepsi pe răufăcători, noi ne supunem autorităţilor laice mai ales „de dragul Domnului“. Aceasta este voinţa lui Dumnezeu. În plus, nu am dori ca, fiind pedepsiţi pentru o infracţiune, să aducem oprobriu asupra numelui lui Iehova. — Romani 13:1, 4–7; Tit 3:1; 1 Petru 3:17.

17. De ce anume putem fi siguri când întâmpinăm opoziţie din partea unor ‘oameni iraţionali’?

¹⁷ Din nefericire, unii ‘oameni iraţionali’ aflaţi în poziţii de autoritate ne persecută sau ni se opun în diverse feluri — de exemplu, ducând campanii denigratoare împotriva noastră. Însă, când Iehova găseşte de cuviinţă, minciunile lor sunt date pe faţă, iar ‘vorbirea lor ignorantă’ este pur şi simplu redusă la tăcere. Întregul nostru mod de viaţă creştin constituie o mărturie. Iată de ce oficialităţi guvernamentale de bună-credinţă vorbesc laudativ la adresa noastră, considerându-ne oameni care fac binele. — Romani 13:3; Tit 2:7, 8.

Sclavi ai lui Dumnezeu

18. Cum putem arăta noi, creştinii, că nu ne folosim în mod greşit libertatea?

¹⁸ Petru ne-a îndemnat: „Comportaţi-vă ca oameni liberi, deţinând totuşi libertatea nu ca paravan pentru răutate, ci ca sclavi ai lui Dumnezeu“ (1 Petru 2:16; Galateni 5:13). În prezent, cunoaşterea adevărului biblic ne eliberează de învăţăturile religioase false (Ioan 8:32). Mai mult decât atât, suntem înzestraţi cu liber arbitru şi putem să luăm decizii. Însă nu ne folosim în mod greşit libertatea. Când luăm decizii în privinţa asocierilor, a îmbrăcămintei, a aspectului exterior, a distracţiilor — ba chiar şi în privinţa mâncării şi a băuturii —, ne amintim că adevăraţii creştini sunt sclavi ai lui Dumnezeu, care nu doresc să-şi placă lor înşişi. Noi alegem să-i slujim lui Iehova, nu să fim sclavi ai propriilor noastre dorinţe carnale sau ai capriciilor şi ai tendinţelor lumii. — Galateni 5:24; 2 Timotei 2:22; Tit 2:11, 12.

19–21. a) Cum îi privim noi pe cei aflaţi în poziţii de autoritate laică? b) Cum îşi dovedesc unii ‘iubirea pentru întreaga comunitate a fraţilor’? c) Care este cea mai importantă obligaţie a noastră?

¹⁹ Petru a mai spus: „Onoraţi oameni de orice fel, iubiţi întreaga comunitate a fraţilor, temeţi-vă de Dumnezeu, acordaţi-i onoare regelui“ (1 Petru 2:17). Din moment ce Iehova Dumnezeu permite ca unii oameni să ocupe diverse poziţii de autoritate, noi le acordăm acestor oameni cuvenita onoare. Noi chiar ne rugăm cu privire la ei pentru ca să ni se permită să continuăm să ne desfăşurăm ministerul în pace şi cu devoţiune sfântă (1 Timotei 2:1–4). Dar, în acelaşi timp, noi ‘iubim întreaga comunitate a fraţilor’. Căutăm întotdeauna să le facem bine fraţilor noştri creştini, nu să-i rănim.

²⁰ De pildă, când o ţară africană a fost răscolită de un val de violenţă etnică, Martorii lui Iehova s-au remarcat prin conduita lor creştină. Iată ce consemna un ziar din Elveţia: „În 1995, organizaţia pentru drepturile omului African Rights . . . a adus dovezi că [în conflict] au fost implicate toate bisericile, cu excepţia Martorilor lui Iehova“ (Reformierte Presse). Când veştile despre tragicele evenimente au ajuns peste hotare, Martorii lui Iehova din Europa au trimis imediat ajutoare constând din alimente şi medicamente fraţilor lor şi altor persoane din zona afectată (Galateni 6:10). Ei au acţionat în armonie cu ceea ce citim în Proverbele 3:27: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când este în puterea mâinii tale s-o faci“.

²¹ Există însă o obligaţie şi mai importantă decât aceea de a le acorda onoarea cuvenită autorităţilor laice, o obligaţie mai importantă chiar şi decât aceea de a le arăta fraţilor noştri iubirea pe care le-o datorăm. Care este această obligaţie? Petru a spus: „Temeţi-vă de Dumnezeu“. Lui Iehova îi suntem datori mai mult decât oricărui om. În ce fel? Şi cum putem realiza un echilibru între obligaţiile faţă de Dumnezeu şi cele faţă de autorităţile laice? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.

Vă amintiţi?

• Ce obligaţii au creştinii în familie?

• Cum putem demonstra un spirit generos în congregaţie?

• Ce responsabilităţi avem faţă de societate?

• Care sunt unele foloase ce derivă din respectarea unor norme de conduită înalte?

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Cum poate familia creştină să fie o sursă de mare bucurie?

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

De ce se iubesc Martorii lui Iehova unii pe alţii?

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

Putem să arătăm iubire faţă de fraţii noştri chiar dacă nu îi cunoaştem personal?