Întrebări de la cititori
În 1 Ioan 4:18 citim următoarele: „În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica“. Dar iată ce a scris Petru: „Iubiţi pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu“ (1 Petru 2:17). Cum putem să punem de acord aceste două versete?
Atât Petru, cât şi Ioan au fost apostoli ai lui Isus Cristos care învăţaseră direct de la el. Putem deci să fim siguri că între lucrurile scrise de ei există o armonie. Cât priveşte versetele citate mai sus, cei doi apostoli vorbesc despre două feluri de teamă.
Să analizăm mai întâi sfatul lui Petru. După cum arată contextul, Petru le dădea colaboratorilor săi creştini sfaturi inspirate cu privire la atitudinea lor faţă de cei care ocupau poziţii de autoritate. Cu alte cuvinte, el vorbea despre modul potrivit de a manifesta supunere în anumite domenii. Astfel, el i-a sfătuit pe creştini să le fie supuşi celor care deţin poziţii de autoritate în guvernele umane, de exemplu regilor sau conducătorilor (1 Petru 2:13, 14). Petru a scris în continuare: „Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi, temeţi-vă de Dumnezeu, daţi cinste împăratului!“ — 1 Petru 2:17.
Având în vedere contextul, este limpede că, atunci când a zis despre creştini că trebuie ‘să se teamă de Dumnezeu’, Petru a vrut să spună că trebuie să avem un respect profund faţă de Dumnezeu, şi anume teama de a nu-i displăcea celei mai înalte autorităţi. — Compară cu Evrei 11:7.
Dar ce se poate spune despre cuvintele apostolului Ioan? Mai înainte, în 1 Ioan, capitolul 4, apostolul a vorbit despre necesitatea de a verifica „exprimările inspirate“ (NW), cum sunt cele care vin din partea profeţilor falşi. Cu certitudine, aceste exprimări nu provin de la Iehova Dumnezeu, ci de la lumea rea sau sunt o reflectare a ei.
În schimb, creştinii unşi ‘provin de la Dumnezeu’ (1 Ioan 4:1–6, NW). De aceea Ioan a îndemnat: „Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, căci dragostea este de la Dumnezeu“. Dumnezeu a luat iniţiativa în ce priveşte manifestarea iubirii: „A trimis pe Fiul Său ca ispăşire pentru păcatele noastre“ (1 Ioan 4:7–10). Cum trebuie să răspundem noi la această iubire?
Este clar că trebuie să rămânem în unitate cu Dumnezeul nostru iubitor. Nu trebuie să ne fie groază de el sau să tremurăm la gândul de a ne apropia de el în rugăciune. Mai înainte, Ioan a dat următorul sfat: „Dacă nu ne condamnă inima noastră, avem îndrăzneală [libertate de exprimare, NW] la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom primi de la El, fiindcă păzim poruncile Lui“ (1 Ioan 3:21, 22). Într-adevăr, o conştiinţă bună ne dă libertatea de a ne apropia de Dumnezeu fără să avem o teamă care ne paralizează sau ne inhibă. Din iubire ne simţim liberi să-l abordăm pe Iehova, sau să ne apropiem de el, în rugăciune. În privinţa aceasta, „în dragoste nu este frică“.
Să vedem deci cum se armonizează cele două feluri de frică. Un creştin trebuie să aibă întotdeauna o teamă respectuoasă de Iehova, teamă care se naşte dintr-un respect profund faţă de poziţia, puterea şi dreptatea sa. Dar noi îl şi iubim pe Dumnezeu ca Tată al nostru, simţindu-ne ataşaţi de el şi liberi să ne apropiem de el. În loc să fim inhibaţi de groază, avem convingerea că ne putem apropia de el tot aşa cum un copil se simte liber să se apropie de părintele său iubitor. — Iacov 4:8.