Hotărâte să-i slujească lui Iehova!

„NU AI voie să mergi la predicare!“ „Să nu-i pui pe fraţii tăi să treacă pe aici!“ Multe creştine aud astfel de cuvinte şi altele asemănătoare lor din partea soţilor care li se împotrivesc. Dar când aceşti bărbaţi lucrează în armată, soţiile lor întâmpină dificultăţi deosebite în ce priveşte credinţa (Isaia 2:4; Ioan 17:16). Deci, cum reuşesc asemenea soţii creştine să se menţină tari spiritualiceşte şi active în serviciul Regatului?

Loialitatea faţă de Iehova Dumnezeu şi propria lor hotărâre le ajută să persevereze. „Cred că a fost propria mea hotărâre, explică Yvonne, soţia unui soldat. Ştiam că trebuie să existe mijloace de a învinge opoziţia soţului meu.“ Au existat, într-adevăr!

O altă creştină, căsătorită cu un ofiţer, relatează cum atitudinea ei hotărâtă chiar uşurează viaţa soţului ei. „El îmi ştie programul la fel de bine ca pe al lui, lucru pe care militarii îl apreciază“, explică ea. Cu toate acestea, serviciul ei continuu pentru Iehova nu este o cale uşoară.

Învingerea singurătăţii

Dacă vor să-şi urmeze soţii într-o misiune aflată la mare distanţă de casă, soţiile de militari se confruntă deseori cu dificultatea pe care o creează mutarea din locuinţă cu un preaviz de numai câteva zile. Odată instalate într-o zonă necunoscută, pot fi cuprinse repede de sentimentul izolării. Dar nu trebuie să fie aşa. Cei care îi slujesc lui Iehova au un avantaj. Care anume? Potrivit spuselor apostolului creştin Petru, este vorba de „întreaga asociaţie a fraţilor“. Martorii lui Iehova, al căror număr se ridică acum la câteva milioane, activează ca o mare familie creştină, ca o „fraternitate“, în 231 de ţări. Ei se găsesc, practic, pretutindeni. — 1 Petru 2:17, New World Translation, nota de subsol.

Trebuind să se mute brusc din oraşul în care trăia, Susan a ajuns să locuiască la o bază a forţelor aeriene, unde a fost repartizat soţul ei. Iată ce mărturiseşte ea — o persoană nouă în credinţă şi asupra căreia soţul, necredincios, făcea presiuni, spunându-i să nu mai participe la ministerul creştin: „M-am dus imediat la întrunirile din localitate, unde am putut sta de vorbă cu alte surori. Pot să spun sincer că datorită acestei asocieri am rămas în credinţă“.

Uneori, singurătatea produce deprimare. Chiar şi în cazul acesta, vestea bună se dovedeşte a fi o binevenită încurajare spirituală. Glenys, o soră din Anglia care l-a însoţit pe soţul ei când acesta a fost transferat cu serviciul în străinătate, relatează: „Când eram realmente deprimată, o femeie pe care o cunoscusem cu ani în urmă, în timp ce lucram eu însămi în armată, mi-a scris pe neaşteptate, spunându-mi că se botezase recent ca Martoră a lui Iehova. Lucrul acesta m-a încurajat la momentul potrivit“.

Jane, care a plecat cu soţul ei în Kenya, a constatat că întrunirile creştine s-au dovedit a fi o ancoră de salvare, chiar dacă erau ţinute în limbi pe care ea nu le înţelegea. „Am ştiut că aici este locul unde Iehova voia să fiu, spune ea. Eram cu fraţii mei spirituali, iar ei erau ca un tonic pentru mine. M-au primit cu căldură, iar eu am simţit că eram o familie.“

Jane este doar una dintre numeroasele creştine care, găsindu-se în astfel de situaţii, a descoperit rude spirituale despre care nici măcar nu ştia că există! — Marcu 10:29, 30.

Ferme în faţa împotrivirii

„Să nu credeţi că am venit să aduc pace pe pămînt; n-am venit să aduc pace, ci sabie“, a avertizat Isus (Matei 10:34). Ce a vrut el să spună? Chiar şi într-o familie, unde este de aşteptat să fie pace, s-ar putea „să se dea o lovitură bruscă cu sabia“, spune A. T. Robertson în lucrarea sa Word Pictures in the New Testament. Isus a zis: „Şi [într-adevăr, NW] omul va avea ca vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui“ (Matei 10:36). Cât de adevărate sunt aceste cuvinte atunci când unul dintre partenerii conjugali este duşman al adevărului!

Când Diane a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, soţului ei, ofiţer de aviaţie, i-a displăcut mult acest lucru. Care a fost efectul asupra căsniciei lor? „Parcă între noi s-ar fi interpus un bloc de gheaţă, declară Diane. Aveam o căsnicie fericită. Brusc am început doar să existăm în aceeaşi casă.“ Cum a reuşit ea să facă faţă situaţiei? „Ceea ce a contat a fost convingerea şi hotărârea personală, împreună cu ajutorul lui Iehova şi al spiritului său.“ Diane a luat în serios exemplul biblic al profetului Daniel.

Când se afla exilat în Babilon şi i s-au oferit alimente care erau inacceptabile pentru un slujitor al lui Dumnezeu, Daniel „s-a hotărît în inima lui să nu se întineze cu alimentele alese ale împăratului“. Da, Daniel a luat o hotărâre bazată pe conştiinţă. El a hotărât în inima lui ca niciodată să nu se murdărească prin consumarea acelor alimente. Câtă tărie a demonstrat el atunci, în timp ce ‘îl ruga pe căpetenia famenilor să nu-l silească să se întineze’! Care a fost rezultatul? Iehova a binecuvântat atitudinea sa hotărâtă. — Daniel 1:8, 9, 17.

Azi, în mod asemănător, poate că un soţ împotrivitor îi cere soţiei să nu mai meargă la întrunirile congregaţiei. Cum ar trebui să reacţioneze ea? Jane s-a găsit într-o astfel de situaţie. Iată ce spune ea: „N-am cedat niciodată la presiuni. Ştiam că nici nu putea fi vorba de compromis. Trebuia să demonstrez cât de mult însemnau pentru mine întrunirile“. Iehova a binecuvântat hotărârea ei, deoarece ea a continuat să meargă la întruniri.

„Soţul meu a încercat să mă împiedice de a mă mai duce la întruniri, dar aceasta nu a durat prea mult, relatează Glenys. Eu mă duceam totuşi. Când mă întorceam acasă, el mă bătea uneori, iar alteori mă întâmpina cu tăcere.“ Cu toate acestea, ea a făcut faţă situaţiei, rugându-se neîncetat. De asemenea, doi dintre bătrânii congregaţiei se rugau în mod regulat cu ea, fapt care a încurajat-o mult să continue să meargă la întruniri. — Iacov 5:13–15; 1 Petru 2:23.

Câteodată, ofiţerii superiori ai soţului pot exercita presiuni asupra lui pentru a o descuraja pe soţia sa să predice vestea bună. Diane a constatat că a trebuit să-i explice soţului care erau priorităţile ei. Ea a spus: „Eram pregătită să suport consecinţele faptului că am continuat să predic“. Cât de mult seamănă această atitudine cu cea a apostolilor (Faptele 4:29, 31)! Cu toate aceastea, ea era prevăzătoare în timp ce predica. Ea declară: „Obişnuiam să invit persoane la o cafea şi să ofer tuturor celor prezenţi cartea Adevărul“. — Matei 10:16; 24:14.

Supunere fără compromisuri

Deşi sunt mâhnite din cauza tensiunilor din familie, soţiile creştine privesc cu încredere viitorul şi se bizuie pe Iehova. Aceasta le ajută să aibă mereu un punct de vedere echilibrat. Ele le acordă soţilor tot sprijinul, fără să facă însă vreun compromis în ce priveşte credinţa. Procedând astfel, ele urmează sfatul inspirat al lui Petru: „Soţiilor, fiţi supuse şi voi soţilor voştri“ (1 Petru 3:1). În versiunea The Amplified New Testament, această instrucţiune a apostolului este redată astfel: „Supuneţi-vă, fiindu-le subordonate şi depinzând de ei, şi adaptaţi-vă lor“. Să observăm cum a urmat Jane acest sfat. Iată ce explică ea: „Soţul meu mi-a spus că ceea ce vreau să fac eu trebuie să nu-i prejudicieze cariera, astfel că am încercat să găsesc modalităţi de a-l ajuta“.

Unele soţii creştine au consimţit deci să meargă la unele reuniuni la care fuseseră invitaţi soţii lor. Dar ele sunt hotărâte în continuare să nu facă nici un compromis privitor la credinţă. Jane a discutat pe îndelete cu soţul ei despre aceasta. Ea i-a explicat cu amabilitate că era dispusă să meargă, dar că nu voia ca prezenţa ei să-l jeneze. „Ştiam că, uneori, toţi cei prezenţi trebuie să se ridice şi să ia parte la un toast. Învăţasem că numai lui Iehova trebuie să-i fim fideli, iar toasturile nu erau doar o simplă manifestare de respect. Soţul meu a înţeles la ce situaţie penibilă se putea ajunge, aşa că a spus scurt: «Nu veni!» Eu m-am supus.“

Glenys, la rândul ei, şi-a întovărăşit soţul la o astfel de reuniune, dar îi urmărea cu atenţie pe ofiţerii din capul mesei. Când i-a văzut că se pregătesc pentru a toasta, ea a părăsit cu discreţie încăperea, ducându-se la toaletă! Într-adevăr, aceste femei s-au adaptat situaţiei, dar nu au făcut niciodată compromisuri!

„Cîştigaţi fără cuvînt“

„Dacă voi deveni o soţie mai capabilă, soţul meu va vedea că adevărul mă schimbă“, s-a gândit Yvonne. Astfel, ea a citit şi recitit din cartea Viaţa de familie capitolul intitulat „O soţie care este iubită din inimă“.a „Am acordat o deosebită atenţie materialului din subcapitolul «Femeile plîngăreţe şi cicălitoare»! Dar am constatat că cu cât încercam mai mult să-i vorbesc soţului meu, cu atât situaţia se înrăutăţea.“ Însă, în cele din urmă, ea a reuşit să-şi ajute soţul să-i slujească lui Iehova. Cum? Prin aplicarea principiului enunţat în 1 Petru 3:1, unde se spune că soţii pot fi „cîştigaţi fără cuvînt“.

Modul în care creştinele se îngrijesc de familiile lor contribuie mult la prezentarea creştinismului în faţa oamenilor. „Am încercat să fac adevărul cât se poate de atrăgător, relatează Diane. Când mergeam la întruniri, soţul se simţea complet părăsit, aşa că îi instruiam cu multă grijă pe copii să se poarte cât se poate de frumos când ne întorceam acasă. Mă străduiam, de asemenea, să-i acord o deosebită atenţie după ce ne întorceam.“ Treptat, atitudinea soţului ei s-a schimbat, fiindcă el a reacţionat pozitiv la amabilitatea celor din familia sa.

Ceilalţi slujitori ai lui Iehova pot şi ei să acorde ajutor. Jane relatează că soţul său s-a bucurat de compania Martorilor misionari pe care i-a cunoscut în Kenya. „Ei s-au împrietenit cu el, discutau cu el despre fotbal şi erau foarte ospitalieri. În mai multe rânduri am fost invitaţi la masă în locuinţele lor.“ Iată ce a spus mai târziu soţul ei: „Am început să văd credinţa lui Jane într-o lumină total diferită. Prietenele ei erau persoane foarte inteligente care puteau discuta despre o mulţime de lucruri“. În mod asemănător, şi soţul Dianei şi-a schimbat părerea despre adevăr. Când autoturismul pe care îl conducea el s-a defectat, un Martor tânăr a venit să-l ajute. „Lucrul acesta m-a impresionat efectiv“, spune el.

Bineînţeles, nu toţi partenerii conjugali sunt câştigaţi de partea adevărului. Şi atunci? Iehova îi ajută pe cei fideli pentru ca aceştia să poată persevera (1 Corinteni 10:13). Meditaţi la încurajarea pe care o dă Glenys celor care se află într-o situaţie asemănătoare cu a ei: „Să nu vă îndoiţi niciodată, dar niciodată, că Iehova este Cel care a instituit căsătoria şi că el vrea ca perechile căsătorite să rămână împreună. Deci, indiferent de ceea ce ar face soţul sau de împotrivirea pe care ar manifesta-o cei din jur, Iehova nu vă va lăsa niciodată să vă clătinaţi“. Deşi soţul ei nu i se închină încă lui Iehova, atitudinea lui faţă de ea şi faţă de adevăr s-a ameliorat.

‘Seamănă cu lacrimi, seceră cu bucurie’

Aceste creştine sunt, într-adevăr, hotărâte să-i slujească lui Iehova. Dacă vă aflaţi într-o situaţie asemănătoare, luaţi şi voi această hotărâre. Amintiţi-vă de îndemnul: „Să te temi de DOMNUL Dumnezeul tău, să-I slujeşti, să te alipeşti de El“. — Deuteronomul 10:20.

„Cel care umblă plîngînd, purtînd sămînţa de semănat, se întoarce cu cîntec de veselie, purtînd snopii“, declară psalmistul (Psalmul 126:6). „Verşi atâtea lacrimi când încerci să-i arăţi partenerului tău conjugal adevărul, fie prin purtare, fie prin cuvinte, mărturiseşte o Martoră. Dar, în final, izbucneşti în strigăte de bucurie, deoarece, chiar dacă el nu acceptă adevărul, Iehova îţi binecuvântează eforturile pe care le faci.“

Toate persoanele care îi slujesc cu fidelitate lui Iehova în pofida opoziţiei din familie sunt vrednice de laude. Ele merită sprijin şi iubire. Fie ca ele să-şi păstreze această atitudine fără compromisuri, precum şi hotărârea de a-i sluji lui Iehova!

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Studierea cu ajutorul rugăciunii întăreşte hotărârea creştinilor.