‘Fiţi sfinţi în toată conduita voastră’

„După cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea [conduita, NW] voastră, căci este scris: «Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt».“ — 1 PETRU 1:15, 16.

 1. De ce i-a îndemnat Petru pe creştini să fie sfinţi?

DE CE a dat apostolul Pavel sfatul de mai sus? Deoarece el şi-a dat seama că este necesar ca fiecare creştin să-şi păzească gândurile şi acţiunile pentru a le păstra în armonie cu sfinţenia lui Iehova. Astfel, înainte de a rosti cuvintele de mai sus, el a spus: „Încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji . . . Ca nişte copii ai ascultării, nu vă potriviţi poftelor pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă“. — 1 Petru 1:13, 14.

 2. De ce dorinţele noastre erau nesfinte înainte de a afla adevărul?

² Dorinţele noastre de altădată erau nesfinte. De ce? Deoarece mulţi dintre noi am urmat o cale de acţiune lumească înainte de a accepta adevărul creştin. Petru a ştiut acest lucru când a scris în mod deschis: „Destul că în trecut aţi făcut voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti“. Bineînţeles, Petru nu a menţionat faptele nesfinte caracteristice lumii noastre moderne, întrucât acestea nu erau cunoscute pe atunci. — 1 Petru 4:3, 4.

 3, 4. a) Cum putem contracara dorinţele greşite? b) Trebuie creştinii să renunţe la sentimente? Explicaţi.

³ Aţi observat că aceste dorinţe sunt cele care fac apel la carne, la simţuri şi la sentimente? Când le permitem acestora să ne domine, atunci gândurile şi acţiunile noastre devin cu mare uşurinţă nesfinte. Acest lucru ilustrează cât de necesar este să lăsăm ca raţiunea să ne ţină sub control acţiunile. Pavel a exprimat acest lucru în felul următor: „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înţeleaptă [un serviciu sacru cu facultatea voastră de a raţiona, NW]“. — Romani 12:1, 2.

⁴ Pentru a-i aduce lui Dumnezeu o jertfă sfântă trebuie să lăsăm raţiunea, nu sentimentele să ne domine. Cât de mulţi au căzut în imoralitate pentru că au lăsat sentimentele să le domine conduita! Aceasta nu înseamnă că sentimentele noastre trebuie înăbuşite; altminteri, cum ne-am putea exprima bucuria în serviciul lui Iehova? Totuşi, dacă dorim să producem roadele spiritului şi nu lucrările cărnii, trebuie să ne transformăm mintea în armonie cu modul de gândire al lui Cristos. — Galateni 5:22, 23; Filipeni 2:5.

O viaţă sfântă, un preţ sfânt

 5. De ce era Petru conştient de necesitatea sfinţeniei?

⁵ De ce era Petru atât de conştient de necesitatea sfinţeniei creştine? Deoarece el cunoştea foarte bine preţul sfânt care fusese plătit pentru răscumpărarea omenirii ascultătoare. El a scris: „Ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care l-aţi moştenit de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără pată“ (1 Petru 1:18, 19). Da, Sursa sfinţeniei, Iehova Dumnezeu, îl trimisese pe pământ pe Fiul său unic-născut, „Sfântul“, ca să plătească răscumpărarea care avea să le permită oamenilor să fie în bune relaţii cu Dumnezeu. — Ioan 3:16; 6:69; Exodul 28:36; Matei 20:28.

 6. a) De ce nu este uşor să avem o conduită sfântă? b) Ce ne poate ajuta să ne păstrăm conduita sfântă?

⁶ Trebuie să recunoaştem însă că nu este uşor să ducem o viaţă sfântă în mijlocul lumii corupte a lui Satan. El le întinde curse creştinilor adevăraţi, care încearcă să supravieţuiască în sistemul lui de lucruri (Efeseni 6:12; 1 Timotei 6:9, 10). Presiunile datorate muncii laice, opoziţiei din familie, batjocurii de la şcoală, precum şi influenţei colegilor pretind o spiritualitate puternică pentru a ne păstra sfinţenia. Aceasta accentuează importanţa capitală a studiului nostru personal şi a asistării cu regularitate la întrunirile creştine. Pavel l-a sfătuit pe Timotei: „Să ai un model al cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, împreună cu credinţa şi cu dragostea în Hristos Isus“ (2 Timotei 1:13). Noi auzim aceste cuvinte dătătoare de sănătate la Sala Regatului şi în cadrul studiului nostru personal din Biblie. Acestea ne pot ajuta să avem zilnic o conduită sfântă în multe situaţii diferite.

Conduita sfântă în familie

 7. Cum trebuie să ne influenţeze sfinţenia viaţa de familie?

⁷ Când a citat Leviticul 11:44, Petru a folosit termenul grecesc hágios, care înseamnă „separat de păcat şi, ca urmare, consacrat lui Dumnezeu, sacru“ (An Expository Dictionary of New Testament Words, de W. E. Vine). Cum ar trebui să ne influenţeze acest lucru viaţa de familie ca creştini? Aceasta înseamnă, cu siguranţă, că viaţa noastră de familie trebuie să se bazeze pe iubire, căci „Dumnezeu este iubire“ (1 Ioan 4:8, NW). Iubirea altruistă este uleiul care lubrifiază relaţiile dintre soţi şi pe cele dintre părinţi şi copii. — 1 Corinteni 13:4–8; Efeseni 5:28, 29, 33; 6:4; Coloseni 3:18, 21.

 8, 9. a) Ce situaţie apare uneori în căminul creştin? b) Ce sfat sănătos dă Biblia în această privinţă?

⁸ Poate credem că exprimarea unei astfel de iubiri este ceva automat într-o familie creştină. Însă trebuie să recunoaştem că, în unele cămine creştine, iubirea nu domneşte întotdeauna în măsura în care ar trebui. La Sala Regatului s-ar putea să pară astfel, însă cât de uşor s-ar putea diminua sfinţenia noastră acasă. Atunci s-ar putea să uităm dintr-o dată că soţia este tot sora noastră creştină sau că soţul este tot acelaşi frate (şi, probabil, slujitor ministerial sau bătrân) care părea să fie respectat la Sala Regatului. Nervii cedează şi pot izbucni discuţii aprinse. În viaţa noastră s-ar putea strecura chiar un standard dublu. Nu mai este o relaţie dintre un soţ şi o soţie care îi seamănă lui Cristos, ci doar dintre un bărbat şi o femeie în discordie. Ei uită că acasă trebuie să fie o atmosferă sfântă. Probabil că încep să vorbească la fel ca oamenii din lume. Cât de uşor poate ieşi atunci din gură o remarcă josnică, sarcastică! — Proverbele 12:18; compară cu Faptele 15:37–39.

⁹ Totuşi Pavel dă acest sfat: „Nici un cuvânt murdar [în greacă lógos saprós, „vorbire defăimătoare“, deci nesfântă] să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud“. Iar aceasta se referă la toţi cei care aud din casă, inclusiv la copii. — Efeseni 4:29; Iacov 3:8–10.

10. Cum se aplică în cazul copiilor sfatul referitor la sfinţenie?

¹⁰ Acest principiu referitor la sfinţenie li se aplică în egală măsură şi copiilor dintr-o familie creştină. Cât de uşor este ca ei să vină de la şcoală şi să înceapă să imite vorbirea răzvrătită şi lipsită de respect a colegilor lor lumeşti! Copii, nu vă lăsaţi atraşi de comportamentul băieţilor bădărani care l-au insultat pe profetul lui Iehova şi care îşi găsesc corespondentul în tinerii de astăzi ce folosesc un limbaj urât, blasfemator (2 Împăraţi 2:23, 24). Vorbirea voastră să nu fie pătată de limbajul grosolan de stradă al oamenilor prea leneşi sau prea lipsiţi de consideraţie ca să folosească cuvinte decente. În calitate de creştini, vorbirea noastră trebuie să fie sfântă, plăcută, ziditoare, amabilă şi ‘dreasă cu sare’. Ea ar trebui să ne distingă de alţi oameni. — Coloseni 3:8–10; 4:6.

Sfinţenia şi membrii necredincioşi ai familiei noastre

11. De ce faptul de a fi sfinţi nu înseamnă să fim prezumţioşi?

¹¹ Deşi încercăm din greu să practicăm sfinţenia, nu ar trebui să ne arătăm mai buni şi mai drepţi, îndeosebi când avem de-a face cu membri necredincioşi ai familiei. Conduita noastră creştină amabilă ar trebui cel puţin să-i ajute să vadă că suntem diferiţi în sens pozitiv, că ştim cum să manifestăm iubire şi compasiune, aşa cum a făcut bunul samaritean din ilustrarea lui Isus. — Luca 10:30–37.

12. Cum pot creştinii căsătoriţi să facă adevărul mai atrăgător pentru partenerii lor?

¹² Petru a subliniat importanţa manifestării unei atitudini corecte faţă de membrii necredincioşi ai familiei, când le-a scris soţiilor creştine: „Tot astfel, soţiilor, fiţi supuse şi voi soţilor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea soţiilor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere“. O soţie creştină (sau un soţ, după cum este cazul) poate face ca adevărul să fie mai atrăgător pentru partenerul necredincios dacă conduita ei este castă, plină de consideraţie şi de respect. Aceasta înseamnă că trebuie să existe flexibilitate în programul teocratic, pentru ca partenerul necredincios să nu fie neglijat sau lăsat pe dinafarăa. — 1 Petru 3:1, 2.

13. Cum îi pot ajuta uneori bătrânii şi slujitorii ministeriali pe soţii necredincioşi să aprecieze adevărul?

¹³ Uneori bătrânii şi slujitorii ministeriali pot da ajutor în astfel de cazuri, făcând cunoştinţă cu soţul necredincios într-o atmosferă prietenească. În felul acesta, el poate vedea că Martorii sunt persoane normale, de treabă şi cu un orizont larg, care include subiecte diferite de cele biblice. Într-un caz, un bătrân a manifestat interes faţă de hobby-ul pescuitului pe care îl avea un soţ. A fost suficient pentru a sparge gheaţa. Acel soţ a devenit în cele din urmă un frate botezat. Într-un alt caz, un soţ necredincios era fascinat de canari. Bătrânii nu s-au dat bătuţi. Unul dintre ei a studiat acest domeniu, astfel încât, data următoare când l-a întâlnit pe bărbat, el a putut deschide discuţia despre subiectul favorit al soţului respectiv! Ca urmare, faptul de a fi sfinţi nu înseamnă să avem concepţii rigide sau înguste.

Cum putem fi sfinţi în congregaţie?

14. a) Care este una dintre metodele lui Satan de a submina congregaţia? b) Cum ne putem împotrivi capcanei lui Satan?

¹⁴ Satan Diavolul este un calomniator, întrucât numele grecesc pentru Diavol, diábolos, înseamnă „acuzator“ sau „calomniator“. Calomnia este una dintre specialităţile lui, şi el încearcă să se folosească de ea în congregaţie. Metoda lui favorită este clevetirea. Ne lăsăm noi amăgiţi să adoptăm această conduită nesfântă? Cum s-ar putea întâmpla aşa ceva? Lansând cleveteala, repetând-o sau ascultând-o. Proverbul înţelept spune: „Omul neastâmpărat seamănă certuri şi defăimătorul dezbină pe cei mai buni prieteni“ (Proverbele 16:28). Care este antidotul clevetirii şi al calomniei? Ar trebui să veghem ca vorbirea noastră să fie întotdeauna ziditoare şi bazată pe iubire. Dacă urmărim virtuţile şi nu presupusele vicii ale fraţilor noştri, conversaţiile noastre vor fi întotdeauna plăcute şi spirituale. Nu uitaţi că este uşor să critici. Iar persoana care cleveteşte despre alţii cu tine poate cleveti şi despre tine cu alţii! — 1 Timotei 5:13; Tit 2:3.

15. Ce calităţi asemănătoare celor ale lui Cristos vor contribui la menţinerea sfinţeniei tuturor membrilor congregaţiei?

¹⁵ Pentru a menţine congregaţia sfântă, toţi trebuie să avem mentalitatea lui Cristos, şi ştim că principala sa calitate este iubirea. Astfel, Pavel i-a sfătuit pe coloseni să manifeste aceeaşi compasiune ca şi Cristos: „Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. . . . Iertaţi-vă unul pe altul . . . Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii“. Apoi a adăugat: „Pacea lui Hristos . . . să stăpânească în inimile voastre“. În mod cert, cu acest spirit iertător putem menţine unitatea şi sfinţenia congregaţiei. — Coloseni 3:12–15.

Este evidentă sfinţenia noastră pentru vecinii noştri?

16. De ce închinarea noastră sfântă trebuie să fie o închinare fericită?

¹⁶ Ce se poate spune despre vecinii noştri? Cum ne privesc ei? Radiem noi bucuria adevărului sau facem ca acesta să pară ca o povară? Dacă suntem sfinţi aşa cum Iehova este sfânt, atunci acest lucru ar trebui să fie evident în vorbirea şi în conduita noastră. Ar trebui să fie clar faptul că închinarea noastră sfântă este o închinare fericită. De ce stau lucrurile astfel? Deoarece Iehova Dumnezeul nostru este un Dumnezeu fericit, care doreşte ca închinătorii lui să fie bucuroşi. Astfel, psalmistul a putut spune despre poporul lui Iehova din timpurile antice: „Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este DOMNUL!“ Reflectăm noi această fericire? Sunt şi copiii noştri mulţumiţi când se află în mijlocul poporului lui Iehova la Sala Regatului şi la adunări? — Psalmii 89:15, 16; 144:15b.

17. Ce putem face practic pentru a demonstra echilibru în închinarea noastră sfântă?

¹⁷ Ne mai putem demonstra echilibrul în închinarea noastră sfântă şi prin spiritul de colaborare şi prin amabilitatea cu vecinii. Uneori este necesar ca vecinii să conlucreze, probabil pentru a face curăţenie în cartier sau, cum este în unele ţări, pentru a ajuta la repararea drumurilor şi şoselelor. În această privinţă, sfinţenia noastră se poate observa şi din modul în care ne îngrijim grădinile, curţile sau alte bunuri particulare. Dacă lăsăm gunoiul să zacă în preajmă sau avem o curte neîngrijită şi dezordonată, probabil chiar cu maşini vechi şi stricate, lăsate în văzul trecătorilor, putem spune că ne tratăm vecinii cu respect? — Apocalipsa 11:18.

Sfinţenia la serviciu şi la şcoală

18. a) În ce situaţie neplăcută se află creştinii de astăzi? b) Cum putem fi diferiţi de cei din lume?

¹⁸ Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din cetatea nesfântă Corint: „V-am scris în epistola mea să n-aveţi nici o legătură cu cei desfrânaţi; însă n-am înţeles cu desfrânaţii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei zgârciţi, sau cu cei care se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume“ (1 Corinteni 5:9, 10). Aceasta este o situaţie neplăcută pentru creştini, deoarece trebuie să se întovărăşească zilnic cu oameni imorali sau amorali. Această situaţie constituie un mare test al integrităţii, îndeosebi în culturile în care hărţuiala sexuală, corupţia şi necinstea sunt încurajate sau scuzate. Într-un astfel de cadru nu ne putem permite să coborâm nivelul normelor noastre pentru a le părea „normali“ celor din jurul nostru. Dimpotrivă, conduita noastră creştină amabilă, dar diferită ar trebui să ne distingă în ochii celor cu discernământ, ai celor care îşi recunosc necesităţile spirituale şi care caută ceva mai bun. — Matei 5:3; 1 Petru 3:16, 17.

19. a) Copii, ce încercări întâmpinaţi la şcoală? b) Ce pot face părinţii pentru a-i susţine pe copii şi conduita sfântă a acestora?

¹⁹ În mod asemănător, copiii noştri au de trecut multe teste la şcoală. Părinţi, vizitaţi voi şcoala pe care o frecventează copiii voştri? Ştiţi ce atmosferă domneşte acolo? Menţineţi legătura cu profesorii? De ce sunt importante aceste întrebări? Deoarece în multe oraşe din lume şcolile au devenit jungle ale violenţei, ale drogurilor şi ale sexului. Cum îşi pot păstra copiii voştri integritatea şi conduita sfântă dacă nu primesc sprijinul deplin şi înţelegător al părinţilor lor? Pe bună dreptate i-a sfătuit Pavel pe părinţi: „Taţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu se descurajeze“ (Coloseni 3:21). O modalitate de a-i întărâta pe copii este neînţelegerea problemelor şi a încercărilor lor zilnice. Pregătirea pentru tentaţiile de la şcoală începe în atmosfera spirituală a unui cămin creştin. — Deuteronomul 6:6–9; Proverbele 22:6.

20. De ce sfinţenia este esenţială pentru noi toţi?

²⁰ În concluzie, de ce este esenţială sfinţenia pentru noi toţi? Deoarece ea serveşte ca protecţie împotriva atacurilor din partea lumii şi împotriva mentalităţii satanice. Ea este o binecuvântare în prezent şi aşa va fi şi în viitor. Ea ne oferă garanţia vieţii care va fi adevărata viaţă în lumea nouă a dreptăţii. Ea ne ajută să fim creştini echilibraţi, abordabili şi comunicativi — nu fanatici neînduplecaţi. Simplu spus, ea ne face asemănători lui Cristos. — 1 Timotei 6:19.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ De ce a considerat necesar Petru să-i sfătuiască pe creştini cu privire la sfinţenie?

◻ De ce nu este uşor să ducem o viaţă sfântă?

◻ Ce putem face toţi pentru a îmbunătăţi calitatea sfinţeniei în familie?

◻ Ce conduită nesfântă trebuie să evităm pentru a păstra sfinţenia congregaţiei?

◻ Cum putem rămâne sfinţi la serviciu şi la şcoală?

[Legenda fotografiilor de la paginile 16, 17]

Ca Martori ai lui Iehova, ar trebui să fim fericiţi când îi slujim lui Dumnezeu, precum şi în alte activităţi.