Cum să depistăm şi să învingem orice slăbiciune spirituală

POTRIVIT MITOLOGIEI GRECEŞTI, AHILE A FOST CEL MAI VITEAZ LUPTĂTOR grec din războiul troian, război purtat împotriva oraşului Troia. Legenda spune că, atunci când Ahile era mic, mama lui l-a cufundat în apele fluviului Stix, făcându-l astfel invulnerabil; numai locul de care l-a ţinut mama lui i-a rămas vulnerabil, proverbialul călcâi al lui Ahile. Exact în acest loc a pătruns săgeata fatală trasă de Paris, fiul regelui Priam al Troiei, cauzând moartea lui Ahile.

Creştinii sunt soldaţi ai lui Cristos, înrolaţi într-un război spiritual (2 Timotei 2:3). „Lupta noastră“, a explicat apostolul Pavel, „nu este împotriva sângelui şi cărnii, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor acestor întunecimi, împotriva duhurilor răutăţii în locurile cereşti“. Da, duşmanii noştri nu sunt alţii decât Satan Diavolul şi demonii. — Efeseni 6:12.

Evident, fără ajutorul lui Iehova, care a fost numit „un războinic viteaz“, aceasta ar fi o luptă inegală (Exodul 15:3). Pentru a ne apăra împotriva duşmanilor noştri vicioşi, ni s-a dat o armură spirituală. De aceea apostolul a îndemnat: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura [armura, NW] lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor Diavolului“. — Efeseni 6:11.

Această armură furnizată de Iehova Dumnezeu este, fără îndoială, de cea mai bună calitate, putând să înfrunte orice fel de atac spiritual. Să aruncăm o privire asupra părţilor componente ale acestei armuri pe care le-a enumerat Pavel: cingătoarea adevărului, platoşa dreptăţii, încălţămintea veştii bune, marele scut al credinţei, coiful salvării şi sabia spiritului. Ce echipament mai bun şi-ar putea dori cineva? Îmbrăcat cu această armură, un soldat creştin are toate şansele să iasă victorios, deşi are de înfruntat situaţii dificile. — Efeseni 6:13–17, NW.

Chiar dacă armura spirituală pe care ne-a dat-o Iehova este de cea mai bună calitate şi, totodată, o sursă de siguranţă pentru noi, nu trebuie să luăm lucrurile ca de la sine înţeles. Amintindu-ne de Ahile, despre care se credea că era invincibil, este oare posibil ca şi noi să avem vreun punct slab, vreun călcâi al lui Ahile spiritual? Acest lucru s-ar putea dovedi fatal dacă suntem luaţi prin surprindere.

Să ne examinăm propria armură spirituală

Un patinator medaliat de două ori cu aur la Jocurile Olimpice, a cărui sănătate părea perfectă, a leşinat brusc şi a murit în timp ce se antrena. La puţin timp după acest incident, în The New York Times s-a publicat o ştire care dădea de gândit: „Jumătate dintre cei 600 000 de americani care fac infarct în fiecare an nu au nici un simptom înainte“. Evident, starea sănătăţii noastre nu poate fi stabilită doar de modul în care ne simţim.

La fel stau lucrurile şi cu starea noastră spirituală. Biblia ne sfătuieşte: „Cel căruia i se pare că stă în picioare să ia seama să nu cadă“ (1 Corinteni 10:12). Chiar dacă armura noastră spirituală este cea mai bună armură existentă, poate apărea slăbiciunea, şi aceasta deoarece suntem născuţi în păcat, iar natura noastră păcătoasă şi imperfectă poate să ne înăbuşe uşor hotărârea de a înfăptui voinţa lui Dumnezeu (Psalmul 51:5). În pofida intenţiilor bune pe care le-am putea avea, inima noastră trădătoare ne poate înşela formulând argumentaţii eronate sau scuze, astfel încât să ajungem să ignorăm cu uşurinţă slăbiciunea şi să ne amăgim cu gândul că totul este în regulă. — Ieremia 17:9; Romani 7:21–23.

În plus, noi trăim într-o lume în care simţul binelui şi al răului este deseori confuz sau deformat. Un lucru este bun sau rău în funcţie de modul în care consideră persoana respectivă. Acest mod de gândire este promovat de reclame, de divertismentele la modă şi de mass-media. Evident, dacă nu suntem atenţi, putem să ne lăsăm înşelaţi să adoptăm acest mod de gândire, iar armura noastră spirituală ar putea începe să slăbească.

Pentru a nu ajunge într-o situaţie periculoasă de acest fel, ar trebui să acordăm atenţie sfatului dat de Biblie: „Cercetaţi-vă dacă sunteţi în credinţă; puneţi-vă la încercare pe voi înşivă“ (2 Corinteni 13:5). Dacă vom proceda astfel, vom putea depista toate slăbiciunile care au luat probabil naştere şi vom putea întreprinde paşii necesari pentru a le remedia înainte ca duşmanii noştri să le depisteze şi să-şi lanseze atacul. Dar în ce constă această autoanaliză? Care sunt unele simptome pe care trebuie să le urmărim când facem această autoexaminare?

Identificarea simptomelor

Un simptom obişnuit care poate indica o stare de slăbire spirituală este delăsarea în ce priveşte obiceiurile noastre de studiu personal. Unii sunt conştienţi de faptul că ar trebui să studieze mai mult, dar nu reuşesc să-şi rezerve timp pentru acest lucru. Din cauza vieţii încărcate din prezent, se poate ajunge uşor într-o astfel de situaţie. Şi mai rău însă este faptul că oamenii se gândesc adesea că situaţia în care se află nu este chiar atât de gravă, deoarece citesc publicaţii bazate pe Biblie ori de câte ori pot şi merg la unele întruniri creştine.

Acest mod de gândire este o formă de autoamăgire. Situaţia se poate compara cu cea a unui om care consideră că este prea ocupat pentru a sta şi a-şi lua masa cum se cuvine, astfel că el ciuguleşte ori de câte ori este posibil în timp ce aleargă în stânga şi-n dreapta. Deşi nu suferă probabil de foame, mai devreme sau mai târziu poate avea probleme de sănătate. În mod asemănător, dacă nu consumăm cu regularitate hrană spirituală nutritivă, în armura noastră spirituală ar putea apărea puncte slabe. Fiind în permanenţă asaltaţi de publicitatea şi atitudinea lumii, am putea deveni uşor victimele atacurilor fatale ale lui Satan.

Alt simptom al slăbirii spirituale este pierderea vigilenţei de care avem nevoie în războiul nostru spiritual. Pe timp de pace, un soldat nu simte tensiunea şi pericolul luptei. Astfel, el ar putea să nu simtă nevoia de a se pune în gardă. Dacă este chemat pe neaşteptate la acţiune, el poate foarte bine să fie găsit nepregătit. La fel stau lucrurile şi din punct de vedere spiritual. Dacă ne slăbeşte vigilenţa, nu vom fi pregătiţi să înfruntăm atacurile la care am putea fi supuşi.

Dar cum ne putem da seama că am ajuns într-o astfel de situaţie? Ne-am putea pune câteva întrebări care pot arăta cum stau lucrurile în realitate: Sunt nerăbdător să particip la minister aşa cum sunt nerăbdător să merg în excursie? Sunt dispus să dedic timp pregătirii pentru întruniri aşa cum sunt dispus să-mi rezerv timp pentru a merge la cumpărături sau pentru a mă uita la televizor? Am dubii în legătură cu activităţile sau perspectivele la care am renunţat când am devenit creştin? Tânjesc după aşa-numita viaţă confortabilă pe care o duc alţii? Acestea sunt întrebări care ne dau de gândit, dar care ne pot ajuta să depistăm orice punct slab al armurii noastre spirituale.

Întrucât armura protectoare pe care o avem este de natură spirituală, este absolut necesar ca spiritul lui Dumnezeu să abunde în viaţa noastră. Acest lucru se poate vedea în măsura în care roadele spiritului lui Dumnezeu se reflectă în toate activităţile noastre. Te iriţi sau chiar te superi uşor când alţii fac sau spun ceva ce nu îţi este pe plac? Accepţi cu greu sfaturile sau ai impresia că eşti criticat mereu pentru greşeli minore? Eşti foarte invidios pe alţii pentru binecuvântările şi realizările lor? Te înţelegi greu cu alţii, îndeosebi cu colegii? O autoexaminare realistă ne va ajuta să vedem dacă viaţa noastră abundă în roadele spiritului lui Dumnezeu sau dacă lucrările cărnii îşi fac simţită prezenţa în mod insidios. — Galateni 5:22–26; Efeseni 4:22–27.

Paşii concreţi necesari pentru a învinge slăbiciunea spirituală

Una este să identifici simptomele slăbirii spirituale şi cu totul alta este să le înfrunţi şi să întreprinzi paşii necesari pentru a corecta situaţia. Din nefericire, mulţi au tendinţa de a găsi scuze, de a se justifica, de a minimaliza problema sau de a nega existenţa vreuneia. Cât de periculoasă este această atitudine; este ca şi cum cineva ar merge la luptă îmbrăcat cu o armură incompletă! Această atitudine ne face vulnerabili la atacul lui Satan. În loc să procedăm astfel, trebuie să întreprindem fără întârziere paşi concreţi pentru a corecta orice deficienţă pe care am observat-o probabil. Ce putem face? — Romani 8:13; Iacov 1:22–25.

Întrucât luăm parte la un război spiritual — o bătălie ce constă în ţinerea sub control a minţii şi a inimii în calitate de creştini —, trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne proteja facultăţile. Să nu uităm că printre părţile componente ale armurii noastre spirituale se află „platoşa dreptăţii“, care ne protejează inima, şi „coiful salvării“ (NW), care ne protejează mintea. Victoria noastră depinde de faptul de a învăţa să folosim acest echipament în mod eficient. — Efeseni 6:14–17; Proverbele 4:23; Romani 12:2.

Îmbrăcarea ‘platoşei dreptăţii’ în mod corespunzător pretinde din partea noastră o examinare permanentă pentru a vedea dacă iubim dreptatea şi urâm nelegiuirea (Psalmii 45:7; 97:10; Amos 5:15). Au ajuns normele noastre pe aceeaşi treaptă cu cele ale lumii? Considerăm acum distractive unele lucruri întâlnite în viaţa de zi cu zi sau prezentate la televizor, pe ecranele cinematografelor, în cărţi sau reviste, lucruri care înainte s-ar putea să ne fi şocat sau dezgustat? Iubirea de dreptate ne va ajuta să înţelegem că ceea ce lumea preamăreşte drept libertate şi experienţă de viaţă poate fi de fapt promiscuitate şi vanitate mascate. — Romani 13:13, 14; Tit 2:12.

Faptul de a ne pune pe cap „coiful salvării“ înseamnă a păstra viu în minte minunatele binecuvântări care ne stau în faţă, nepermiţând strălucirii şi farmecului lumii să ne facă să le pierdem din vedere (Evrei 12:2, 3; 1 Ioan 2:16). Această atitudine ne va ajuta să punem interesele spirituale mai presus de câştigul material sau de avantajele personale (Matei 6:33). Astfel, pentru a fi siguri că avem această parte componentă a armurii la locul ei trebuie să ne întrebăm în mod sincer: Ce urmăresc în viaţă? Mi-am fixat obiective spirituale concrete? Ce fac pentru a le atinge? Indiferent că facem parte din rămăşiţa creştinilor unşi sau din numeroasa „mare mulţime“, trebuie să-l imităm pe Pavel, care a spus: „Eu nu cred că l-am apucat încă, dar una fac: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă“. — Apocalipsa 7:9; Filipeni 3:13, 14.

Descrierea pe care Pavel o face armurii noastre spirituale se încheie cu următorul îndemn: „Faceţi în tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi cu rugăciune pentru toţi sfinţii“ (Efeseni 6:18). Aceste cuvinte arată care sunt doi paşi concreţi pe care îi putem întreprinde pentru a înfrunta orice slăbiciune spirituală sau pentru a o preveni: Dezvoltarea unor bune relaţii cu Dumnezeu şi crearea unei legături strânse cu colaboratorii creştini.

Făcându-ne obiceiul de a ne îndrepta spre Iehova în „tot felul“ de rugăciuni (pentru a ne mărturisi păcatele, pentru a cere iertare şi îndrumare, pentru a ne exprima recunoştinţa pentru binecuvântările primite şi pentru a-i aduce laude din inimă) şi „în tot timpul“ (în public, în particular, personal şi spontan), între noi şi Iehova se creează relaţii strânse. Aceasta este cea mai mare ocrotire pe care o putem avea. — Romani 8:31; Iacov 4:7, 8.

De asemenea, suntem îndemnaţi să ne rugăm „pentru toţi sfinţii“, adică pentru colaboratorii noştri creştini. În rugăciunile noastre îi putem aminti pe fraţii noştri spirituali din ţări îndepărtate care suferă persecuţii sau înfruntă alte probleme. Dar ce putem spune despre creştinii cu care muncim şi colaborăm zi de zi? Este potrivit să ne rugăm şi pentru ei, exact aşa cum Isus s-a rugat pentru discipolii săi (Ioan 17:9; Iacov 5:16). Acest gen de rugăciuni ne apropie unii de alţii şi ne întăreşte pentru a ţine piept atacurilor ‘Celui Rău’. — 2 Tesaloniceni 3:1–3.

În final, să păstrăm viu în minte îndemnul plin de iubire al apostolului Petru: „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape; deci fiţi sobri şi vegheaţi în vederea rugăciunii. Mai înainte de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o mulţime de păcate“ (1 Petru 4:7, 8). Este foarte uşor să permitem imperfecţiunilor umane — ale altora şi ale noastre — să se infiltreze în inima şi mintea noastră şi să devină nişte obstacole, sau nişte pietre de poticnire. Satan cunoaşte foarte bine această slăbiciune a oamenilor. Una dintre metodele sale viclene este „dezbină şi cucereşte“. Aşadar, trebuie să acoperim fără întârziere aceste păcate cu o iubire fierbinte unii faţă de alţii şi să nu ‘dăm prilej Diavolului’. — Efeseni 4:25–27.

Să ne păstrăm puternici din punct de vedere spiritual

Ce faci atunci când observi că părul îţi este în dezordine sau că cravata îţi este strâmbă? Foarte probabil, vei remedia situaţia cât vei putea de repede. Puţini oameni le-ar lăsa aşa cum sunt, considerând că astfel de anomalii fizice nu contează. Când constatăm la noi o slăbiciune spirituală, să trecem la acţiune la fel de repede. Defectele fizice pot atrage priviri dezaprobatoare din partea oamenilor, însă defectele spirituale necorectate pot atrage dezaprobarea lui Iehova. — 1 Samuel 16:7.

Iehova ne-a dat în mod iubitor tot ceea ce avem nevoie pentru a ne ajuta să smulgem din rădăcini orice slăbiciune spirituală şi pentru a ne păstra puternici din punct de vedere spiritual. Prin intermediul întrunirilor creştine, al publicaţiilor biblice şi al colaboratorilor creştini maturi şi plini de grijă, el ne aduce în permanenţă aminte şi ne arată ce trebuie să facem. Este de datoria noastră să acceptăm şi să aplicăm sfaturile sale. Acest lucru pretinde efort şi autodisciplină. Dar să nu uităm ce a spus Pavel cu sinceritate: „Alerg, dar nu aşa ca şi cum n-aş şti încotro. Mă lupt, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am predicat altora, să fiu eu însumi dezaprobat“. — 1 Corinteni 9:26, 27.

Să fim vigilenţi şi să nu permitem niciodată să apară vreun „călcâi al lui Ahile“ de natură spirituală, ci, cu umilinţă şi curaj, să facem ceea ce este necesar acum pentru a identifica şi a învinge orice slăbiciune spirituală pe care o avem!

[Text generic pe pagina 19]

„CERCETAŢI-VĂ DACĂ SUNTEŢI ÎN CREDINŢĂ; PUNEŢI-VĂ LA ÎNCERCARE PE VOI ÎNŞIVĂ.“ — 2 Corinteni 13:5.

[Text generic pe pagina 21]

„VEGHEAŢI ÎN VEDEREA RUGĂCIUNII. MAI ÎNAINTE DE TOATE, SĂ AVEŢI O DRAGOSTE FIERBINTE UNII PENTRU ALŢII, CĂCI DRAGOSTEA ACOPERĂ O MULŢIME DE PĂCATE.“ — 1 Petru 4:7, 8.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 20]

ÎNTREABĂ-TE . . .

◆ Sunt nerăbdător să dedic timp pregătirii pentru întruniri aşa cum sunt nerăbdător să-mi rezerv timp pentru a merge la cumpărături sau pentru a mă uita la televizor?

◆ Tânjesc după aşa-numita viaţă confortabilă pe care o duc alţii?

◆ Mă irit uşor când alţii fac sau spun ceva ce mie nu îmi este pe plac?

◆ Accept cu greu sfaturile sau am impresia că alţii mă critică mereu pentru greşeli minore?

◆ Mă înţeleg greu cu alţii?

◆ Au ajuns normele mele pe aceeaşi treaptă cu cele ale lumii?

◆ Mi-am fixat obiective spirituale concrete?

◆ Ce fac pentru a-mi atinge obiectivele spirituale?

[Provenienţa fotografiei de la pagina 18]

Ahile: Din cartea Great Men and Famous Women; Soldaţii romani şi pagina 21: Historic Costume in Pictures/Dover Publications, Inc., New York