Fă progrese

CÂND înveţi să aplici principiile biblice, începi să-ţi schimbi încetul cu încetul modul de gândire, de vorbire şi de comportare. Multe dintre aceste schimbări le-ai făcut chiar înainte de a te înscrie la Şcoala de Minister Teocratic. Apoi ai progresat până acolo încât ţi-ai dedicat viaţa lui Iehova. Înseamnă însă că nu mai trebuie să faci progrese? În nici un caz! Botezul nu este decât începutul.

Discipolul Timotei slujea deja ca bătrân creştin când Pavel i-a spus să ‘mediteze’ la sfaturile pe care i le dăduse şi la privilegiile de serviciu ce-i fuseseră acordate, cu alte cuvinte să fie „absorbit“ de aceste lucruri, pentru ca ‘progresul său să fie evident pentru toţi’ (1 Tim. 4:12–15). Indiferent că faci primii paşi pe calea adevărului sau că eşti creştin cu experienţă, trebuie să fii dornic să faci progrese.

În Efeseni 3:14–19 citim că apostolul Pavel s-a rugat ca tovarăşii săi creştini ‘să fie pe deplin capabili să înţeleagă . . . care este lăţimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea’ adevărului. Din acest motiv, Isus a dat daruri sub formă de oameni care să instruiască, să întărească şi să redreseze congregaţia. Meditarea cu regularitate la Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu şi îndrumarea oferită de învăţătorii cu experienţă ne vor ajuta „să creştem“ spiritualiceşte. — Ef. 4:11–15.

Această creştere pretinde să ne ‘înnoim în forţa care ne activează mintea’. Înseamnă cultivarea unei dispoziţii mentale asemănătoare aceleia avute de Dumnezeu şi de Cristos. Pretinde să ne însuşim modul lor de gândire pentru ‘a îmbrăca noua personalitate’ (Ef. 4:23, 24). Când studiezi Evangheliile, consideri aceste dări de seamă asupra vieţii lui Cristos drept o sursă de exemple demne de urmat? Încerci să găseşti anumite trăsături ale personalităţii lui Isus pe care să te străduieşti să le imiţi? — 1 Pet. 2:21.

Subiectele tale de conversaţie pot oglindi progresul pe care l-ai făcut în această direcţie. Cei ce-au îmbrăcat noua personalitate nu vorbesc făţarnic, injurios, obscen sau critic, ci folosesc un limbaj „bun pentru a zidi . . . ca să le comunice ascultătorilor ce este favorabil“ (Ef. 4:25, 26, 29, 31; 5:3, 4; Iuda 16). Cuvintele pe care le folosesc în particular sau la întrunirile congregaţiei demonstrează că adevărul le-a transformat viaţa.

O altă dovadă de progres este şi faptul că nu mai eşti ‘aruncat în toate părţile ca de valuri şi purtat încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură’ (Ef. 4:14). Cum reacţionezi, de exemplu, când lumea te bombardează cu idei, teorii şi divertismente noi? Eşti tentat să iei din timpul alocat responsabilităţilor spirituale şi să te ocupi de astfel de lucruri? Această atitudine ţi-ar putea încetini progresul spiritual. Aşadar, este mai înţelept să răscumperi timpul pentru obiective spirituale! — Ef. 5:15, 16.

Şi atitudinea faţă de alţii poate fi un indiciu al progresului tău spiritual. Ai învăţat să fii ‘plin de o tandră compasiune, iertându-i cu mărinimie’ pe fraţii şi pe surorile tale? — Ef. 4:32.

Vei demonstra că faci progrese dacă în congregaţie, acasă, la şcoală, în locurile publice şi la muncă te vei comporta aşa cum îi place lui Iehova (Ef. 5:21—​6:9). Dacă în toate aceste situaţii vei manifesta cât mai multe calităţi divine, progresul tău va fi observat şi de alţii.

Iehova ne-a înzestrat pe fiecare cu talente şi aptitudini. El se aşteaptă ca noi să le folosim spre binele altora astfel încât să-şi poată manifesta prin noi bunătatea nemeritată. În acest sens, apostolul Petru a scris: „În măsura în care fiecare a primit un dar, folosiţi-l, slujindu-vă unii altora ca administratori excelenţi ai bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu“ (1 Pet. 4:10). Tu cum te foloseşti de darurile tale?

Iată cum îşi continuă Petru raţionamentul: „Dacă cineva vorbeşte, să vorbească ca şi cum ar fi declaraţiile sacre ale lui Dumnezeu“ (1 Pet. 4:11). Acest verset ne arată că, pentru a-i aduce glorie lui Iehova, avem responsabilitatea de a vorbi în armonie cu Biblia. Şi felul în care vorbim ar trebui să-l glorifice pe Iehova. Instruirea pe care o primeşti la Şcoala de Minister Teocratic te poate ajuta să-ţi foloseşti darurile pentru a-l onora pe Iehova prin sprijinul pe care li-l acorzi altora. Având în vedere acest obiectiv, cum ai putea să-ţi estimezi progresul pe care-l faci la şcoală?

În loc să te evaluezi în funcţie de câte calităţi oratorice apar bifate pe fişa ta de sfaturi sau în funcţie de tema repartizată, gândeşte-te cât de mult te-a ajutat instruirea primită să-ţi îmbunătăţeşti calitatea jertfei de laudă pe care i-o aduci lui Iehova. Întrucât şcoala ne pregăteşte să fim mai eficienţi în serviciul de teren, întreabă-te: „Mă pregătesc eu realmente pentru ceea ce urmează să spun în lucrare? Am învăţat să manifest interes faţă de cei cărora le depun mărturie? Am pus bazele unei vizite ulterioare lăsând deschisă calea spre următoarea vizită printr-o întrebare la care va trebui să răspund? Dacă studiez cu cineva, mă străduiesc să-mi îmbunătăţesc calităţile de învăţător pentru a atinge inima elevului?“

Nu-ţi evalua progresul doar prin prisma privilegiilor de serviciu care ţi se acordă. Progresul tău nu este reflectat de privilegiile de serviciu primite, ci de modul în care te achiţi de ele. Dacă ai primit sarcina de a preda, întreabă-te: „Am folosit efectiv arta predării? Am dezvoltat în aşa fel materialul încât să fi influenţat viaţa celor ce m-au ascultat?“

Îndemnul de a ne folosi bine darurile presupune şi a lua iniţiativa. Iei iniţiativa de a merge împreună cu alţii în serviciul de teren? Cauţi ocazii de a-i ajuta pe acei membri ai congregaţiei care sunt noi, tineri sau infirmi? Te oferi să faci curăţenie la Sala Regatului sau să dai o mână de ajutor cu ocazia congreselor? Faci din când în când pionierat auxiliar? Ai fi dispus să slujeşti ca pionier regular sau într-o congregaţie care are mai mare nevoie de ajutor? Dacă eşti frate, te străduieşti să corespunzi cerinţelor biblice trasate pentru slujitorii ministeriali şi pentru bătrâni? Dispoziţia de a te oferi să dai o mână de ajutor sau de a accepta anumite responsabilităţi dovedeşte că faci progrese. — Ps. 110:3.

Dacă, din cauza lipsei de experienţă, simţi că nu poţi face atât cât ai dori, nu te descuraja. Cuvântul lui Dumnezeu îl poate face „înţelept pe cel lipsit de experienţă“ (Ps. 19:7, NW; 119:130; Prov. 1:1–4). Aplicând sfaturile biblice, vom beneficia de înţelepciunea perfectă a lui Iehova, care este mult mai preţioasă decât cunoştinţa pe care o acumulăm prin experienţă proprie. Într-adevăr, dacă facem progrese în serviciul adus lui Iehova, vom câştiga o bogată experienţă. Cum o putem folosi spre binele nostru?

Întrucât trecem prin diverse situaţii în viaţă, am putea fi tentaţi să spunem în sinea noastră: „Am mai trecut prin asta. Ştiu cum să procedez“. Dar am urma astfel calea înţelepciunii? Proverbele 3:7 ne avertizează: „Nu te socoti singur înţelept“. Desigur, experienţa ar trebui să ne ajute să înţelegem mai bine factorii ce determină diverse situaţii. Dar, dacă progresăm spiritualiceşte, experienţa ar trebui să ne sădească în minte şi în inimă convingerea că, pentru a reuşi în viaţă, avem nevoie de binecuvântarea lui Iehova. Vom demonstra că progresăm dacă vom apela cu promptitudine la Iehova pentru îndrumare, evitând să fim prea încrezători în forţele proprii. În plus, fiind convinşi că nimic nu se poate întâmpla fără permisiunea lui şi cultivând o relaţie apropiată şi sinceră cu Tatăl nostru ceresc, vom reuşi cu adevărat să facem progrese.

Deşi era creştin uns, matur spiritualiceşte, apostolul Pavel a recunoscut că trebuia să continue să înainteze pentru a-şi atinge ţinta: viaţa (Filip. 3:13–16). Dar tu, spre ce tinzi?

Cât de mult ai progresat? Pentru a-ţi evalua în mod realist progresul, analizează-te: Ţi-ai însuşit întru totul noua personalitate? În ce măsură te supui suveranităţii lui Iehova? Eşti dispus să te foloseşti fără rezerve de darurile cu care ai fost înzestrat pentru a-i aduce onoare Creatorului? Întrucât beneficiezi de instruirea oferită la Şcoala de Minister Teocratic, ar trebui să demonstrezi tot mai mult prin felul în care vorbeşti şi predai că ţi-ai însuşit acele calităţi pe care Cuvântul lui Dumnezeu pune mare accent. Concentrează-te în permanenţă asupra acestor indici ai progresului. Ţine cont de ei, şi progresul tău nu va trece neobservat.