Baza sigură pentru încrederea noastră

 1 In ce situaţie se găsesc servii lui Dumnezeu în ce priveşte relaţia lor cu lumea?

Aceia care au devenit servi predaţi şi botezaţi ai lui Dumnezeu şi-au încredinţat sufletele în mîna lui Dumnezeu. Tot ce au şi ce sînt sau vor fi este în mîna lui Dumnezeu — prezentul lor, viitorul, întreaga lor viaţă şi speranţa la viaţă în sistemul nou de lucruri care va veni al lui Dumnezeu. Ei au rupt, aşa-zicînd orice legătură cu trecutul şi au abandonat orice speranţă pe care şi-ar fi putut-o pune înainte în sistemul mondial din prezent sau în ceea ce ar putea să aducă acesta în viitor.

 2 Ce atitudine a avut Pavel, deşi a fost batjocorit de lume şi de cîţiva pretinşi „fraţi“?

² Referitor la aceasta, un apostol al Domnului Isus Cristos, în ciuda faptului că el s-a găsit pe atunci în închisoare şi că unii din aşa-numiţii lui „fraţi“ creştini se abătuseră de la el pe baza batjocurii şi a opoziţiei, a scris: „[sufăr] şi aceste lucruri, totuşi nu mi-e ruşine căci îl cunosc pe cel ce în care am crezut şi am încrederea că este în stare să păzească pînă în ziua aceea, ceea ce am lăsat la el ca bun încredinţat“ (2 Tim. 1:12).

 3 Ce încredere pot avea creştinii în ce priveşte venirea zilei lui Iehova şi intrarea lor în „odihna“ lui Dumnezeu?

³ Prin „ziua aceea“ se înţelege timpul spre care creştinii au privit dintotdeauna, ziua în care Dumnezeu va curăţi Pămîntul şi se va îngriji ca voia lui să se facă „precum în cer, aşa şi pe Pămînt“ (Matei 6:10). Dumnezeu ne-a dat pentru aceasta Cuvîntul său. Acest timp va aduce omenirii negreşit uşurare. Dar putem avea într-adevăr încrederea că vom trăi aceasta? Desigur căci Biblia spune: „Dumnezeu s-a odihnit în a şaptea zi de toate lucrările lui“, şi el a promis oamenilor ascultători că ei vor intra în odihna lui (Gen. 2:2; Evrei 4:1, 4, 9). Credem noi cu adevărat această promisiune?

 4 Ce ocazie le-a fost oferită israeliţilor cînd au fost eliberaţi din Egipt, dar cum au considerat ei cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la aceasta?

⁴ Cînd israeliţii au fost eliberaţi din robia egipteană, ei au avut promisiunea intrării în odihna lui Dumnezeu şi de a se odihni în Tara promisă de sclavia şi asuprirea lor dinainte. Ei trebuiau să se bucure de viaţă într-o parte a Pămîntului pe care Dumnezeu o păstrase ca o grădină asemănătoare unui paradis (Deut. 11:11, 12; Gen. 13:10). Dar majoritatea israeliţilor n-au crezut în cuvîntul lui Dumnezeu. Ei au arătat atît de putină credinţă în aceasta, încît au vrut chiar să se întoarcă în Egipt. Ei s-au gîndit că această promisiune a lui Dumnezeu sau acest cuvînt n-ar mai fi viu, că ar fi o promisiune moartă şi fără putere, care n-ar putea fi îndeplinită.

VEROSIMILITATEA CUVINTULUI LUI DUMNEZEU

 5, 6. (a) Ce dovedeşte că cuvîntul lui Dumnezeu n-a fost fără putere faţă de Israel? Cum de ne putem încrede pe deplin astăzi în cuvîntul lui Dumnezeu şi în aceea că vom intra în „odihna“ lui?

⁵ In acest context, apostolul Pavel a scris cuvintele cunoscute din Evrei 4:12: „Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere, este mai tăios decît orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde pînă la separarea sufletului şi spiritului, a încheieturilor şi măduvei lor, şi este în stare să judece gîndurile şi intenţiile inimii.“

⁶ Cuvîntul sau promisiunea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Israel n-a fost moartă sau lipsită de putere. In realitate, puţinii care au exercitat credinţă au intrat în acea odihnă pămîntească din Tara Promisă (Num. 14:5–9, 30; Ios. 14:6–10). La fel este şi astăzi. Noi avem promisiunea scumpă a lui Dumnezeu privitoare la viaţa într-un sistem nou al dreptăţii. Am auzit „cuvîntul“ lui, că generaţia care trăieşte timpul sfîrşitului va fi generaţia peste care va veni „necazul cel mare“ care ne stă înainte (Mat. 24:34). Am auzit cuvîntul său, promisiunea sa, că pe baza credinţei noastre putem intra deja acum în „odihna“ lui şi că servii lui — o mare mulţime de oameni — vor supravieţui acest necaz şi vor ajunge în orînduirea nouă care va urma apoi (Apoc. 7:9–14). Acest „cuvînt“ este viu şi exercită putere, căci tot ce a hotărîr Iehova se va împlini. Cuvîntul lui nu va da greş (Isaia 55:10, 11). De ce nu? Fiindcă Dumnezeu, care a dat acest cuvînt, este viu şi întreprinde mereu paşi ca să–l împlinească. El nu doarme şi nici nu uită vreun amănunt din acest cuvînt, cum s-ar putea întîmpla în cazul oamenilor (Num. 23:19). Pentru ce putem spune aceasta cu atîta siguranţă?

 7, 8. (a) Enumără cîteva lucruri care ne întăresc în siguranţa noastră privitor la verosimilitatea cuvîntului lui Dumnezeu. (b) Ce a spus Petru despre verosimilitatea cuvîntului lui Dumnezeu din zilele sale?

⁷ Ei bine, nu dispunem oare de suficiente probe? Putem aduce sute de dovezi. Biblia, şi la fel, istoria relatează despre o sumedenie de cazuri în care cuvîntul lui Dumnezeu s-a adeverita. Si oare nu obţinem rezultate bune în viaţa noastră, crezînd în Cuvîntul lui Dumnezeu şi aplicîndu-l în viaţa noastră, precum şi punîndu-ne speranţa în pregătirile lui Dumnezeu şi crezînd în făgăduinţele lui? N-am devenit fericiţi prin aceasta? Ce perspective am fi avut dacă am fi lepădat acest cuvînt şi am fi mers mînă în mînă cu lumea? (Mat. 16:25, 26).

⁸ O dovadă pentru verosimilitatea Cuvîntului lui Dumnezeu este chiar ceea ce discutam acum — adică, că unii care se numesc creştini şi-ar putea pierde credinţa —, căci aceasta a fost prezis de Isus, Pavel şi Petru. Observăm desluşit această decădere în sistemele religioase ale creştinătăţii (Mat. 13:38, 39; Fapte 20:29, 30; 2 Tes. 2:3; 2 Petru 2:1–3). De asemenea, Petru a arătat creştinilor din zilele sale că el şi colaboratorii lui n-au urmat poveşti născocite cu măiestrie, ci relatări ale unor martori oculari şi că ei, creştinii din secolul întîi, aveau în acea vreme mai mult decît profeţii. Aveau „cuvîntul profetic cu atît mai puternic“ înaintea ochilor, deoarece trăiau împlinirea profeţiilor (2 Pet. 1:16–19).

 9 De ce este astăzi pentru noi la fel de important cum a fost atunci pentru apostoli, să dăruim atenţie cuvîntului profetic al lui Dumnezeu?

⁹ Cît de multe dovezi avem astăzi, 1 900 de ani mai tîrziu! Petru a spus în încheiere: „Faceţi bine să–i acordaţi atenţie [cuvîntului profetic] ca unei lampe care luminează într-un loc întunecos pînă se crapă de ziuă şi răsare o stea de dimineaţă, în inimile voastre“ (2 Petru 1:19). Cuvîntul lui Dumnezeu merită astăzi mai mult ca oricînd înainte atenţia noastră neîmpărţită, care vine din inimă. Căci nu observăm noi greutăţile prin care trece lumea în prezent aşa cum a prezis Dumnezeu în cuvîntul său profetic? Si nu vedem oare răspîndirea veştii bune pe întregul pămînt şi că acum se strîng milioane de oameni care au perspectiva să supravieţuiască „necazul cel mare“, ca o „mare mulţime de oameni“?

A FI TREAZ PENTRU A PASTRA O PARERE ECHILIBRATA

10 (a) Ce descoperă Cuvîntul lui Dumnezeu despre noi? (b) Ce întrebări ne putem pune în acest context?

¹⁰ Cuvîntul lui Iehova sau vestea sa este adevărat cînd se spune că acum putem intra în odihna lui Dumnezeu şi să rămînem în ea în timpul „necazului celui mare“, după care Pămîntul va fi transformat sub domnia de 1 000 ani a lui Cristos într-o grădină paradisiacă. Cuvîntul lui Dumnezeu este, în realitate, ‘tăios ca o sabie cu două tăişuri’. El va descoperi ce sîntem în adevăr, va dezvălui gîndurile şi intenţiile inimii noastre. Servim noi lui Iehova fiindcă–l iubim, ne bizuim pe el şi avem deplină încredere în ceea ce spune el? Sau ‘obosim în facerea de bine’ şi aşteptăm o anumită zi fiindcă dorim o uşurare, în principal, pentru noi, fără să ne facem gînduri pentru viaţa altor oameni? (Gal. 6:9). Preţuim noi tot binele pe care l-am primit de la Iehova şi prin comuniunea cu poporul său? Nu ne-a ajutat în viaţa noastră familială ceea ce am învăţat? Nu iubim noi pe prietenii noştri adevăraţi cu care ne-am obişnuit de cînd am cunoscut adevărul? (Marcu 10:29, 30).

11 Ce greşeli ar fi putut face unii creştini, în ce priveşte modul lor de procedare?

¹¹ Se poate că unii servi ai lui Dumnezeu se lasă călăuziţi în planurile care le fac, de o părere greşită cu privire la ceea ce se va întîmpla la o anumită dată sau într-un anumit an. Probabil, ei au tărăgănat sau neglijat anumite lucruri pe care, de altfel, le-ar fi făcut. Dar ei au greşit înţelesul avertismentelor biblice referitoare la sfîrşitul acestui sistem de lucruri, deoarece au crezut că cronologia biblică indică o dată stabilită.

12, 13. Ce nu a înţeles Isus prin cuvintele sale din Luca 21:34–36?

¹² Care este atitudinea corectă privitoare la sfîrşit, după cuvintele lui Isus? Ar trebui să privim după o dată sau ce ar trebui să facem? El a spus: „Luaţi seama la voi înşivă ca inima voastră să nu se prin prea multă mîncare sau băutură sau prin grijile vieţii şi ziua aceea să vină peste voi ca un laţ, într-o clipă. Căci el va veni peste toţi cei care locuiesc pe toată suprafaţa Pămîntului. Rămîneţi deci treji şi rugaţi-vă tot timpul ca să reuşiţi să scăpaţi de toate aceste lucruri şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului“ (Luca 21:34–36).

¹³ A înţeles Isus prin aceasta că ar trebui să ne orientăm afacerile financiare sau celelalte treburi lumeşti în aşa fel ca mijloacele noastre să ajungă pînă la o dată stabilită, la care, după părerea noastră, vine sfîrşitul? Dacă casa noastră se dărapănă, ar trebui s-o lăsăm pe mai departe în ruină, în ideea că am mai folosi-o numai cîteva luni? Sau ar trebui să spunem cînd cineva din familie are nevoie de un tratament medical mai deosebit: „Acum amănîm acest lucru, pur şi simplu, pentru că sfîrşitul acestui sistem este atît de aproape“? Isus nu ne-a îndemnat să gîndim aşa.

14 (a) Ce atitudine ne-au recomandat Isus şi apostolii cînd au vorbit despre sfîrşit? (b) Inseamnă faptul că sfîrşitul este aproape, că creştinii trebuie să intreprindă schimbări în modul lor de viaţă sau ce ar trebui să facă?

¹⁴ Ce au înţeles deci Isus şi apostolii cînd au vorbit despre aceea că noi, ar trebui să luăm seama la semnele sfîrşitului şi să ‘ţinem tare în minte sosirea zilei lui Iehova’? Ei au înţeles că putem fi absolut siguri că ziua respectivă nu va veni cu nimic mai tîrziu decît a prezis Iehova. Petru a spus că noi ar trebui să ne lăsăm îndemnaţi prin aceasta la „proceduri sfinte de comportare şi la fapte de devotament în faţa lui Dumnezeu“ şi să luăm seama ca să trăim conform principiilor biblice şi să vestim cu zel vestea împărăţiei şi să căutăm să–i convingem pe oameni de urgenţa întoarderii la Dumnezeu (2 Petru 3:11, 12). Toţi ne putem îmbunătăţii în închinarea lui Iehova şi să stabilim o relaţie mai intimă cu el. Probabil, pînă acum am făcut lucrul cel mai bun pe care-l puteam face şi ne-am îmbunătăţit tot mai mult în trecerea timpului. Inseamnă, prin urmare, faptul că sfîrşitul este foarte aproape că ar trebui să intreprindem schimbări mari în modul nostru de viaţă şi în serviciul pentru Dumnezeu? Nu neapărat. Se poate întîmpla să fie nevoie să mai facem unele schimbări importante, care sînt necesare după biblie. Iar dacă există domenii de viaţă în care ne putem „răscumpăra“ timpul şi mai bine în loc să urmăm eforturi zadarnice în acest sistem, atunci să o facem. Astfel, mulţi s-au bucurat ani de-a rîndul de bucuria serviciului de pionier cu timp deplin. Toţi putem să ne analizăm ca să vedem ce mai putem face (Efes. 5:15, 16).

15 Ce ar trebui să facă cineva care şi-a aranjat viaţa după ideea că sfîrşitul vine la o dată stabilită?

¹⁵ Nu este însă înţelept să ne îndreptăm atenţia la o dată stabilită şi să neglijăm lucrurile zilnice pe care le-am face în mod normal ca creştini sau de care avem nevoie cu adevărat noi şi familia noastră. Probabil, uneori uităm că principiul, că creştinii trebuie să-şi îndeplinească toate obligaţiile în orice timp nu expiră cînd vine „ziua“ aceea. In caz că cineva s-a înşelat fiindcă n-a avut această atitudine, ar trebui să se străduiască în prezent să-şi schimbe părerea şi să recunoască că nu Cuvîntul lui Dumnezeu a dat greş sau l-a înşelat sau amăgit, ci că propria lui înţelegere s-a sprijinit pe presupuneri false.

16 Cu ce te poţi mîngîia dacă ai contat cu toată sinceritatea pe o anumită dată?

¹⁶ Să presupunem că tu eşti unul din cei care au contat puternic pe o dată stabilită şi ţi-ai îndreptat atenţia într-un mod demn de laudă asupra urgenţei timpului şi asupra faptului că oamenii trebuie să audă vestea. Si să spunem că tu ai fi decepţionat temporar. Dar, ai pierdut, într-adevăr, ceva? Ti-a dăunat cu adevărat aceasta? Noi credem că poţi spune că ai cîştigat ceva prin modul tău de procedare conştiincios şi că ai avut un folos. Pe lîngă aceasta, ţi-a fost posibil să-ţi însuşeşti o părere mai rezonabilă şi cu adevărat matură (Ef. 5:1–17).

17 De unde ştim că nu vom afla dinainte data exactă pentru „venirea“ lui Cristos la judecată?

¹⁷ In Biblie sîntem atenţionaţi în repetate rînduri că sfîrşitul va veni cu totul surprinzător asupra lumii. Apostolul Pavel a scris referitor la aceasta: „Voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua [de judecată] a lui Iehova vine exact aşa ca un hoţ noaptea“ (1 Tes. 5:2). Pentru ca creştinii adevăraţi să nu fie „luaţi prin surprindere ca nişte hoţi“, Isus a spus către ucenicii lui de atunci şi, de asemenea, nouă astăzi: „Vegheaţi de aceea stăruitor, fiindcă nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru“. După aceea le-a zis: „De asemenea, dovediţi-vă ca unii care sînteţi pregătiţi căci Fiul omului va veni într-un ceas la care nu vă gîndiţi“ (Mat. 24:42–44). Din aceste explicaţii clare ale lui Isus reiese că servii lui Dumnezeu nu vor şti niciodată dinainte momentul din timp în care Cristos „va veni“ pentru judecată. In realitate, această zi va veni cînd ei consideră ‘improbabil’ acest lucru (Luca 12:39, 40).

SA NU NE LASAM AMAGITI DE FAPTUL CA NATIUNILE INVING CRIZELE

18 Pentru ce n-ar trebui să ne gîndim că toate naţiunile vor suferi de o gravă foamete înainte de izbucnirea „necazului cel mare“?

¹⁸ Să observăm lucrurile la care a atras atenţia Isus. Din cuvintele sale nu reiese că situaţia mondială dinaintea „necazului celui mare“ se va dezvolta aşa încît pretutindeni să domnească o foamete mare. Cum ar putea, de altfel, să existe pericolul ca ucenicii lui Isus să fie „îngreunaţi în acest timp prin prea multă mîncare şi prea multă băutură“? Să ne gîndim şi la faptul că Isus a citat ca exemplu condiţiile care au domnit înainte de potop, în zilele lui Noe şi înainte de nimicirea Sodomei şi Gomorei, în zilele lui Lot. El a arătat că oamenii au dus în acel timp o viaţă, după cît se pare, absolut normală. Mîncau, beau, se însurau, se măritau, cumpărau, vindeau, plantau şi zideau’ pînă în ziua cînd nimicirea a venit spontan asupra lor (Luc. 17:26–30).

19 La ce ar trebui să ne gîndim cînd naţiunile se refac din crize şi ţin toate lucrurile în formă bună?

¹⁹ Nu ne putem permite deci să aşteptăm ca, la puţin înainte de „necazul cel mare“, sistemele acestei lumi să ajungă neapărat la nemişcare sau aproape să se năruie. Nu ne vom lăsa amăgiţi cînd aceste sisteme se refac aparent din crizele grave, aşa încît se trezeşte impresia că ziua de judecată a lui Dumnezeu ar mai întîrzia. Nu ne vom apuca să „reconstruim“ împreună cu lumea, ca şi cînd acest sistem ar rămîne veşnic. Cuvintele inspirate ale apostolului Pavel din 1 Tesaloniceni 5:3 arată că oamenii acestei lumi vor ajunge pînă acolo că vor putea proclama: „pace şi securitate!“ Dar imediat după aceea, „va veni pe neaşteptate asupra lor o nimicire spontană ca durerile naşterii peste o femeie însărcinată; şi ei nu vor scăpa în nici un caz.“

20, 21. (a) De care lucruri ar trebui să ne păzim cînd mîncăm, bem, construim, etc., cum a fost cazul în timpul dinainte de potop? (b) De care lucruri ne avertizează apostolul Pavel în 1 Tes. 5:4–6 pentru a putea scăpa de pericolul ameninţător al acelei „zile“? (c) Cum arată Pavel, după Romani 13:11–14, ce înseamnă a fi treaz?

²⁰ Nu este nimic greşit în a mînca sau a bea, şi nici nu este greşit a te căsători sau a întemeia o familie, a cumpăra sau a vinde, a planta sau a zidi. Dar ar fi greşit să facem ceea ce au făcut oamenii în zilele lui Noe şi a lui Lot — adică să permitem ca aceste lucruri să ne ocupe atît de mult încît să pierdem din vedere planurile lui Dumnezeu şi normele sale drepte şi să punem pe planul întîi în viaţa noastră interesele noastre materiale. Dacă am permite aceasta, am adormi spiritual. De aceea, apostolul Pavel ne îndeamnă: „Voi însă fraţilor nu sînteţi în întuneric, aşa ca ziua aceea să vă surprindă pe neaşteptate, cum ea ar surprinde nişte hoţi, căci voi sînteţi toţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu sîntem ai nopţii şi nici ai întunericului. Astfel să nu dormim pe mai departe ca ceilalţi ci să rămînem treji şi să veghem“ (1 Tes. 5:4–6).

²¹ In Romani 13:11–14, Pavel ne arată ce înseamnă să fim şi să dovedim că sîntem „fii ai zilei“ şi nu ai întunericului: „Voi [recunoaşteţi] timpul deosebit . . ., că a sosit ceasul să vă treziţi din somn căci acum mîntuirea noastră este mai aproape decît în timpul cînd am devenit credincioşi. Noaptea aproape a trecut; ziua s-a apropiat. Să ne dezbracăm de lucrurile care aparţin întunericului şi să îmbrăcăm armele luminii. Să umblăm neîncetat ca pe timp de zi, nu în chefuri şi în beţii, nici în contacte sexuale nepermise şi purtări necuviincioase, nu în ceartă şi egoism, îmbrăcîndu-ne în Domnul Isus Cristos şi neplanificînd dinainte pentru poftele cărnii“.

22 Ar trebui ca faptul că nu ştim cînd începe „ziua“ să ne facă să cedăm în vigilenţa noastră?

²² Faptul că nu ştim cînd va izbucni „necazul cel mare“ sau cînd va începe domnia de 100 de ani a Fiului lui Dumnezeu nu este un motiv pentru noi să slăbim în vigilenţa noastră. Dimpotrivă, necesitatea de a fi treaz, veghetor şi pregătit nu este decît evidenţiată prin aceasta. Dacă am cunoaşte timpul exact am putea ajunge în ispita de a slăbi în zelul nostru şi să ne refacem din nou atunci numai cînd s-a ajuns pînă acolo. Dar fiindcă nu cunoaştem momentul din timp, trebuie să fim pregătiţi în orice vreme. Spiritul care ne vorbeşte din Cuvîntul lui Dumnezeu, şi mai ales sfaturile Fiului său, ne îndeamnă la aceasta.

23 Ce ar trebui să facem, după cuvintele lui Pavel, în timp ce aşteptăm „ziua“ aceea?

²³ Din acest motiv ar trebui să ne punem la inimă sfatul apostolului Pavel care a scris: „Continuaţi astfel să vă mîngîiaţi şi să vă zidiţi unii pe alţii, aşa cum şi faceţi“ (1 Tes. 5:11). Noi vom folosi orice ocazie de a ajuta nu numai fraţilor noştri, ci şi celor de afară, să apuce pe calea pe care le ‘va reuşi să scape de toate aceste lucruri care se vor întîmpla’. (Luc. 21:36) Ca părinţi, ne vom strădui să dăm copiilor noştri un exemplu bun în ce priveşte aprecierea pentru lucruri spirituale, pentru ca şi ei să rămînă treji şi să fie împreună cu noi în gardă.

A INAINTA CU INCREDERE SPORITA

24 De ce valoare este cronologia pentru noi, în ce priveşte vremea sfîrşitului?

²⁴ Cronologia nu se află în Biblie fără un scop bun. Din cronologie reiese că ne aflăm la sfîrşitul a şase mii de ani din istoria omenirii. Din ea nu putem conchide, ce-i drept, cînd va izbucni ziua de judecată a lui Dumnezeu asupra acestui sistem rău de lucruri, dar ea este un motiv în plus pe lîngă nenumărate alte motive de a fi încrezători în convingerea că timpul care a mai rămas este foarte scurt. Toate aceste motive formează o bază pentru încrederea noastră fermă că Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi plin de putere şi ne va călăuzi într-o orînduire nouă şi dreaptă.

25 Ce atitudine vom dovedi, întrucît avem o bază puternică pentru încrederea noastră?

²⁵ Să rămînem deci treji din dragoste pentru Dumnezeu, din dragoste pentru Fiul său, din dragoste pentru adevăr şi dreptate, ba chiar din dragoste pentru propria noastră viaţă! Să rămînem activi şi vii spiritual — astăzi şi-ntotdeauna! Atunci ne va reuşi să scăpăm de toate lucrurile care se vor întîmpla. Iehova Dumnezeu, dumnezeul adevarului, ne-a dat solemn „cuvîntul“ său şi „nimeni care-şi pune credinţa în el nu va fi decepţionat“ (Rom. 10:11). Să ne binecuvînteze din plin El şi Fiul său şi să–i servim pe mai departe credincioşi, acum şi-n toate veşniciile!

[Notă de subsol]