Iubirea, „legătura perfectă a unirii“

„Dar, pe lîngă toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu iubirea, deoarece ea este o legătură perfectă a unirii.“ — Coloseni 3:14.

 1. De ce este mobilizatoare astăzi porunca din Coloseni 3:14?

ÎN MIJLOCUL unei lumi dezbinate şi pline de ură, porunca pe care Martorii lui Iehova o primesc astăzi prin scrisoarea adresată creştinilor din Colose în capitolul 3, versetul 14, scrisoare ce face parte din Cuvîntul scris al lui Dumnezeu, este într-adevăr mobilizatoare. Ea pare aproape imposibil de îndeplinit, deoarece ea spune: „Pe lîngă toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu iubire, deoarece ea este o legătură perfectă a unirii.“ Şi totuşi, această poruncă inspirată este îndeplinită, spre gloria lui Dumnezeu.

 2. Care sînt lucrurile care par să servească drept legătură de unire între sectele creştinătăţii? Din ce face parte creştinătatea?

² Nu poate fi negat faptul că iubirea, ca legătură perfectă a unirii, nu există în creştinătate, deoarece ea este divizată în sute de secte religioase care se contraciz între ele şi în culte care prezintă diferite convingeri şi practici religioase. Se remarcă faptul că lucrurile care par să servească drept legătură de unire a sistemelor bisericeşti ale creştinătăţii sînt ura şi opoziţia lor faţă de adunarea creştină a lui Iehova, care este alcătuită din oameni dedicaţi şi botezaţi, respectiv din martorii săi de astăzi (Isaia 43:10–12). Prin faptul că manifestă asemenea ură şi opoziţie, organizaţiile religioase ale creştinătăţii fac parte integrantă din lumea care se află sub stăpînirea lui Satan Diavolul, „dumnezeul acestei lumi“ (2 Corinteni 4:4, Authorized Version). Această situaţie corespunde întocmai afirmaţiilor făcute de Fondatorul creştinismului. În ultima convorbire pe care a avut-o cu apostolii săi credincioşi, după plecarea trădătorului Iuda Iscarioteanul, Isus a spus: „Vă poruncesc lucrul acesta: să vă iubiţi unii pe alţii. Dacă lumea vă urăşte, ştiţi că pe mine m-a urît înainte de a vă urî [pe voi]. Dacă aţi face parte din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dar pentru că nu faceţi parte din lume, ci eu v-am ales din mijlocul lumii, din această cauză vă urăşte lumea.“ — Ioan 15:17–19.

 3. Ce întrebare se pune cu privire la ţinta urii pe care o manifestă lumea?

³ Avînd în vedere cuvintele lui Isus, se ridică o întrebare logică: Care este grupul religios actual pe care lumea, inclusiv creştinătatea, îl urăşte şi îl priveşte cu duşmănie? Istoria omenirii, îndeosebi de la primul război mondial încoace, îl ajută pe orice om sincer să răspundă cu exactitate la această întrebare.

 4. Cui i se aplică porunca lui Pavel exprimată în Coloseni 3:14? Cine este Tatăl spiritual comun al acestor oameni?

⁴ Conform cuvintelor de deschidere ale scrisorii pe care Pavel a trimis-o colosenilor, Martorii lui Iehova de astăzi ştiu că porunca exprimată în Coloseni 3:14 li se aplică în mod direct: „Îmbrăcaţi-vă cu iubire, deoarece ea este o legătură perfectă a unirii.“ Iată cum începe scrisoarea: „Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu şi Timotei fratele [nostru], către sfinţii şi fraţii fideli în unire cu Cristos, care sînt în Colose: Să aveţi favoare nemeritată şi pace din partea lui Dumnezeu, Tatăl nostru“ (Coloseni 1:1, 2). Dar cine era Tatăl ceresc comun al creştinilor care au trăit în oraşul Colose din Asia Mică în primul secol al erei noastre? El era Tatăl Conducătorului lor spiritual, Isus Cristos, şi, totodată, Dumnezeul care este „Cel Preaînalt peste tot pămîntul“ şi „al cărui nume este Iehova.“ — Psalm 83:18.

 5. Închinătorii cui trebuie să fie aceia cărora Pavel le adresează scrisoarea? Cum au ilustrat Isus şi apostolul Ioan această situaţie?

⁵ În cazul acesta, aceia cărora Pavel le adresează scrisoarea trebuie să fie închinători ai lui Iehova Dumnezeu, după cum este şi Isus Cristos! Pe muntele pe care a fost ispitit, Isus a refuzat întreaga lume pe care Diavolul i-o oferise cu condiţia ca Isus să se aplece înaintea lui şi să îi slujească. Isus l-a respins cu promptitudine pe Ispititor şi a citat porunca inspirată: „[Numai] lui Iehova, Dumnezeului tău, să i te închini şi numai pentru el să îndeplineşti un serviciu sacru“ (Matei 4:8–11; Luca 4:8; Deuteronom 6:4, 5, 13). Imitîndu-l pe Isus, discipolii săi trebuie să se închine aceluiaşi Dumnezeu căruia el însuşi i s-a închinat întotdeauna şi anume lui Iehova (Ioan 20:17). În conformitate cu aceasta, cînd apostolul Ioan s-a aruncat la pămînt, ca un închinător, înaintea îngerului care i-a transmis Apocalipsa, îngerul a obiectat şi i-a spus: „Închină-te lui Dumnezeu, căci pentru a depune mărturie despre Isus sînt inspirate declaraţiile profetice.“ — Apocalips 19:10; 1:1.

 6. În urma cărei activităţi a creştinătăţii a devenit şi mai urgentă porunca din Apocalips 18:4, 5? Cine a acţionat în conformitate cu această poruncă şi care au fost rezultatele?

⁶ După ce, în timpul primului război mondial, Babilonul cel mare, — imperiul mondial al religiei false, şi-a făcut un palmaresa care a adus dezonoare asupra lui Dumnezeu, porunca divină consemnată în Apocalipsa 18:4, 5 a devenit şi mai urgentă decît în momentul în care ea apăruse în ediţiile revistei Turnul de veghere din decembrie 1880 sau chiar mai devreme. Această poruncă era: „Ieşiţi din ea, poporul meu, dacă nu vreţi să participaţi [împreună] cu ea la păcatele ei şi dacă nu vreţi să primiţi o parte din plăgile ei. Căci păcatele ei s-au îngrămădit pînă la cer, iar Dumnezeu şi-a adus aminte de actele ei de nedreptate.“b Supunîndu-se acestei porunci, aceia care au vrut să fie „poporul lui“ Iehova Dumnezeu au ieşit din Babilonul cel mare şi s-au adunat laolaltă în numele unităţii creştine pentru a dezvolta acea iubire care este o „legătură perfectă a unirii“. Ei şi-au pus cu seriozitate la inimă cuvintele consemnate de apostol în 1 Corinteni 14:33: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii.“ Astfel, cînd privim la cele peste 46 000 de adunări ale martorilor lui Iehova din prezent, ne simţim îndemnaţi să dăm glas cuvintelor din Psalmul 133:

„Iată, ce bine şi ce plăcut este ca fraţii să locuiască împreună într-o strînsă unitate! Este ca uleiul bun pe cap [ca uleiul], care coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care coboară pînă la gulerul veşmintelor sale. Este ca roua Hermonului care coboară pe munţii Sionului. Căci acolo a poruncit Iehova să fie binecuvîntarea, chiar viaţa pe timp indefinit.“ — Psalm 133:1–3.

 7. Cine are în prezent obligaţia de a păstra această unitate? În ce scop i-a ajutat Dumnezeu pe martorii săi să supravieţuiască primului război mondial?

⁷ Ca şi în cazul adunării creştine din Colose din secolul întîi al erei noastre, eră supranumită creştină, tot la fel şi martorii de astăzi ai lui Iehova au obligaţia de a păstra această admirabilă unitate a organizaţiei în mijlocul acestei lumi dezbinate. Ea a primit importanţă îndeosebi de la sfîrşitul „timpurilor fixate ale naţiunilor“, în 1914, un an răscolit de febra războiului! (Luca 21:24). Primul război mondial a ameninţat însăşi existenţa Martorilor lui Iehova ca organizaţie cu adevărat creştină. Dar în folosul predicării veştii bune a regatului pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor, Dumnezeul cel Atotputernic nu a permis duşmanilor asociaţi, care proveneau din creştinătate şi păgînătate, să-i şteargă din existenţă pe toţi martorii săi unşi de pe pămînt (Matei 24:14; Marcu 13:10). În anul postbelic 1919 Iehova Dumnezeu i-a eliberat din îngrădirile la care fuseseră supuşi şi i-a trimis în lucrarea de predicare printre naţiuni.

 8. Deoarece nu a reuşit să rupă unitatea creştină prin mijloace externe, la ce a recurs Satan pentru a-şi atinge ţinta?

⁸ Satan Diavolul nu a reuşit să-i distrugă pe Martorii lui Iehova prin mijloace şi agenţi externi, astfel că, de atunci, el se străduieşte să rupă unitatea lor structurală într-un mod subtil, şi anume prin subminarea organizaţiei din interiorul ei. În acest sens, iată ce s-a profeţit în Apocalipsa 12:17: „Iar balaurul s-a mîniat pe femeie şi s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei [cu] cei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi deţin lucrarea care constă în depunerea mărturiei despre Isus.“

PERSONALITATEA CARE TREBUIE SĂ NE PREOCUPE

 9. De care infecţie trebuie să se ferească Martorii lui Iehova şi ce spune Psalm 91 în această privinţă?

⁹ Ura cu care este infectată această lume nelegiuită se răspîndeşte tot mai mult, întocmai cum a anunţat Isus Cristos însuşi în profeţia referitoare la „încheierea sistemului de lucruri“. El a spus: „Şi se vor ridica mulţi falşi profeţi şi-i vor înşela pe mulţi; şi pentru că nesocotirea legii va fi în creştere, iubirea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va fi perseverat pînă la sfîrşit, va fi salvat.“ (Matei 24:3, 11–13). Spiritul de ură este foarte molipsitor, astfel încît chiar membrii organizaţiei vizibile a lui Iehova Dumnezeu trebuie să se ferească pentru a nu fi infectaţi. Psalmistul inspirat ne arată cum putem face aceasta: „Oricine locuieşte în locul secret al Celui Preaînalt îşi va procura locuinţă chiar la umbra Celui Atotputernic. Îi voi spune lui Iehova: ‘Tu eşti refugiul meu şi fortăreaţa mea, Dumnezeul meu în care mă voi încrede’. Nu-ţi va fi teamă de nici un lucru înfricoşător în timpul nopţii, nici de săgeata care zboară în timpul zilei, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de nimicirea care jefuieşte la miezul zilei. O mie vor cădea alături de tine şi zece mii la dreapta ta; de tine [însă] nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplata celor răi.“ — Psalm 91:1, 2, 5–8.

10. Ce trebuie să facem pentru a evita „îmbrăcarea“ unei personalităţi care ne va face asemănători celor din lume? Cum ne consideră Dumnezeu, spre deosebire de lumea moartă?

¹⁰ Protecţia divină ne este asigurată, dar nu trebuie să desconsiderăm condiţiile stabilite care ne ajută să putem beneficia de ea. Dacă vom evita intimitatea cu această lume bolnavă care ne duce la moarte spirituală, vom refuza să îmbrăcăm acea personalitate care ne va face asemănători oamenilor din lume. Cu alte cuvinte, nu vom „îmbrăca“ sentimentele de ură ale acestei lumi. Într-o poziţie diametral opusă urii se află iubirea; iubirea faţă de Iehova şi faţă de Cristos, precum şi faţă de fraţii şi surorile noastre creştine. Personalitatea pe care trebuie s-o îmbrăcăm noi este aceea care reflectă tocmai această însuşire, după cum ne spune apostolul Pavel. Dacă vom face astfel, vom putea să ne recomandăm în faţa altora drept slujitori ai lui Dumnezeu, printr-o „iubire fără ipocrizie“ (2 Corinteni 6:4–10). Această iubire izvorăşte de la Dumnezeu, iar faptul că ne-am însuşit-o arată că sîntem în relaţii cu Dumnezeu, deoarece am părăsit lumea, adică nu mai sîntem entuziasmaţi de manifestările ei. În concepţia lui Dumnezeu lumea este moartă, iar aceia care fac parte din ea sînt de asemenea morţi. Dar pe noi, discipoli dedicaţi şi botezaţi ai lui Isus Cristos, Dumnezeu ne consideră vii. Într-adevăr, noi trăim deoarece facem parte din organizaţia Sa, în care iubirea are rol preponderent. De aceea nu este exagerată afirmaţia din 1 Ioan 3:14 care ne spune: „Ştim că am trecut de la moarte la viaţă, pentru că îi iubim pe fraţi. Cel care nu iubeşte rămîne în moarte.“

11. În ce asociaţie frăţească ne permite iubirea să intrăm?

¹¹ Aşadar înţelegem că iubirea ne permite să intrăm într-o asociaţie frăţească în care Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este fratele nostru mai mare. Această calitate creştină este un veşmînt sau o îmbrăcăminte cu ajutorul căreia trebuie să arătăm sau să demonstrăm exact ceea ce sîntem, fără ipocrizie. Iubirea este trăsătura predominantă pe care Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune că trebuie s-o cultivăm şi s-o practicăm.

12. Ce demersuri trebuie să facem pentru a putea manifesta iubirea autentică? Trebuie oare ca lucrurile care intră în componenţa acestor demersuri să fie abandonate ulterior?

¹² Desigur că există anumite demersuri pe care trebuie să le facă un discipol ascultător, pentru a putea manifesta această iubire autentică. Acelora care şi-au propus ca ţel premiul glorios al vieţii divine în cer, 2 Petru 1:5–8 le spune: „Da, tocmai din acest motiv, reacţionînd prin depunerea unor eforturi susţinute, adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute cunoştinţa, la cunoştinţă stăpînirea de sine, la stăpînire de sine perseverenţa, la perseverenţă devoţiunea sfîntă, la devoţiune sfîntă afecţiunea frăţească, la afecţiune frăţească iubirea. Căci dacă aceste lucruri există din abundenţă în voi, ele vă vor împiedica să fiţi inactivi sau neroditori cu privire la cunoştinţa exactă a Domnului nostru Isus Cristos.“ Celelalte lucruri care sînt adăugate nu trebuie să fie abandonate după ce creştinul poate manifesta iubire, calitatea predominantă. Dimpotrivă: credinţă, virtutea, cunoştinţa, stăpînirea de sine, perseverenţa, devoţiunea sfîntă şi afecţiunea frăţească trebuie să rămînă părţi integrante ale personalităţii noastre desăvîrşite. Aceste trăsături precum şi iubirea, trebuie practicate din abundenţă. Astfel, aceia care manifestă permanent aceste trăsături ale personalităţii creştine vor primi, la timpul potrivit, premiul din mîinile lui Dumnezeu.

13. Care sînt calităţile menţionate de Pavel în Coloseni 3:12–14 şi care trebuie adăugate la demersurile preliminare din 2 Petru 1:5–8?

¹³ Ca un adaus la lucrurile pe care trebuie să le facem individual pentru a cîştiga răsplata cuvenită, poate că ar trebui menţionate aici şi calităţile pe care apostolul Pavel ne spune că trebuie să le îmbrăcăm şi să le purtăm ca expresie a personalităţii noastre. Înainte de a arăta care este legătura perfectă a unirii, apostolul Pavel spune: „În consecinţă, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu delicate sentimente [de] compasiune, [de] bunătate, [de] umilinţă a spiritului, [de] blîndeţe şi [de] îndelungă răbdare. Conţinuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi de bună voie unii pe alţii, dacă cineva are motiv de plîngere împotriva altuia. Întocmai după cum Iehova v-a iertat de bună voie, faceţi şi voi la fel. Dar, pe lîngă toate aceste lucruri, îmbrăcaţi-vă cu iubire, deoarece ea este o legătură perfectă a unirii.“ — Coloseni 3:12–14.

DEOSEBIREA DINTRE CREŞTINII ADEVĂRAŢI ŞI LUMEA DEZBINATĂ

14. Ce fel de persoane au fost membrii adunării creştine înainte de a acţiona sub îndrumarea apostolilor?

¹⁴ Instrucţiunile menţionate mai sus şi care au fost date de apostoli arată ce fel de persoane trebuie să fie membrii adunării creştine. Cîndva aceşti membri au făcut parte din lumea fără Dumnezeu şi plină de ură, care manifestă calităţi diabolice. Deci ce fel de oameni erau ei înainte? În 1 Corinteni 6:9-11, apostolul Pavel ne lămureşte: „Cum? Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu? Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Nici cei ce practică relaţii sexuale nelegitime, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii întreţinuţi în vederea satisfacerii [asupra lor] a unor apetituri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi, nici hoţii (. . .) nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu. Şi totuşi aşa eraţi unii dintre voi. Dar aţi fost spălaţi, dar aţi fost sfinţiţi, dar aţi fost declaraţi drepţi în numele Domnului nostru Isus Cristos şi cu spiritul Dumnezeului nostru.“

15. De ce persoanele din lume nu dispun de o legătură durabilă a unirii?

¹⁵ Ar fi dificil să găseşti la persoanele lumeşti care corespund descrierii de mai sus, ceva de natură neegoistă şi curată care să le servească drept legătură indestructibilă, perfectă. Într-adevăr, ei nu au o „legătură perfectă a unirii“. De aceea societatea umană a lumii vechi are legături foarte şubrede. Pentru o vreme, lucrurile de interes comun îi ţin uniţi pe membrii ei, dar pe parcurs, cînd aceste lucruri de interes comun dispar, oamenii lumii nu se mai interesează unul de celălalt, iar legăturile care îi ţineau uniţi se destramă. În cele din urmă, nu le rămîne altceva de făcut decît să se suporte unul pe celălalt — pentru că nu au încotro — ca semeni ai aceleiaşi comunităţi.

16. Cînd sînt în afara lucrurilor care îi unifică temporar, la ce revin persoanele lumeşti? De ce?

¹⁶ Naţionalism! Patriotism! Sectarism religios! Rasism! Aceste lozinci ce pot stîrni emoţii îi copleşesc pe cei ce le ascultă, atunci cînd sînt folosite exagerat, pentru a crea atmosferă, şi trezesc în ei sentimentul datoriei în serviciu şi al obligaţiei. Dar, în realitate oamenii rămîn neschimbaţi, iar lucrul cel mai important pentru ei rămîne propia persoană. Deci, cînd sînt în afara serviciului, liberi să se distreze în funcţie de preferinţe şi antipatii, ei se trădează singuri, dovedind că au rămas aceleaşi persoane vechi care îşi caută interesul propriu. Chiar dacă, drept urmare a îndeplinirii unor servicii lumeşti remarcabile, sau datorită faptului că au manifestat un devotament neclintit faţă de o cauză de importanţă mondială, s-ar putea ca unele persoane dedicate acestei lumi să fie lăudate cu mare pompă şi omagiate ca fiind demne de onoruri şi glorificare cerească — ele nu pot, totuşi, conform principiilor biblice, să fie considerate demne de a primi un loc în regatul ceresc al lui Iehova Dumnezeu, pentru a domni împreună cu Cristos.

17. Ce pretinde regatul lui Dumnezeu din partea celor care îl caută întîi pe el? Ce anume îi ajută pe aceştia?

¹⁷ Regatul lui Dumnezeu nu este asociat al acestei lumi şi al devotaţilor ei. În faţa eşecului de proporţii pe care l-a înregistrat lumea lui Satan cu privire la unificarea supuşilor ei, regatul lui Dumnezeu sub conducerea lui Cristos pretinde acţiune şi serviciu unitar din partea creştinilor dedicaţi şi botezaţi, care caută mai întîi Regatul. Acest Regat este produsul iubirii lui Dumnezeu. Esenţa acestui guvern ceresc este iubirea şi în primul rînd iubirea faţă de Dumnezeu şi ura faţă de principalul său duşmani, Satan, şi faţă de lumea al cărei „dumnezeu“ este el. În ciuda tuturor eforturilor lui Satan de a submina iubirea creştină, această iubire care emană de la Iehova Dumnezeu, Tatăl ceresc, continuă să acţioneze ca „legătura perfectă a unirii“, în favoarea tuturor acelora care se ataşează la organizaţia sa pămîntească vizibilă. Într-adevăr, ea acţionează în favoarea întregii familii a lui Dumnezeu, atît în cer cît şi pe pămînt.

[Note de subsol]

Vă reamintiţi?

□ Spre deosebire de creştinătate, ce anume îi uneşte pe adevăraţii creştini?

□ Prin ce anume încearcă Satan să rupă unitatea noastră creştină?

□ Cum putem îmbrăca iubirea, în ciuda sentimentelor pline de ură ale lumii?

□ De ce iubirea creştină este mai eficientă decît legăturile care îi unesc pe oamenii din lume?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Creştinii fac parte dintr-o asociaţie frăţească plină de iubire, în care Isus Cristos este un frate mai mare