Să fim colaboratori plini de încredere ai lui Iehova

„El ţi-a spus, o, omule pămîntean, ce este bine. Şi ce îţi cere Iehova în schimb, decît să exerciţi dreptatea, să iubeşti bunătatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“ — MICA 6:8.

 1. Ce bază biblică le permite astăzi tuturor slujitorilor lui Iehova să fie numiţi „colaboratorii“ săi?

APOSTOLUL creştin Ioan a scris: „Vedeţi ce fel de iubire ne-a arătat Tatăl, ca să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu; şi asta şi sîntem“ (1 Ioan 3:1). Şi apostolul Pavel a scris despre el însuşi şi despre însoţitorul său Apolo: „Noi sîntem colaboratori ai lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 3:9). Aceste două declaraţii au fost făcute şi se referă la continuatorii unşi de spirit ai lui Isus Cristos. Dar în principiu ele se aplică la toţi slujitorii adevăraţi ai lui Dumnezeu. Acestea ar putea fi deci parafrazate astfel: ’Vedeţi ce fel de iubire ne-a acordat Tatăl pentru ca astfel să fim colaboratorii lui Iehova.‘

 2. Cum le este posibil slujitorilor lui Iehova să fie colaboratorii săi?

² Cum este posibil ca oamenii slabi şi imperfecţi să fie colaboratori ai Marelui Creator, care este nemărginit în putere şi înţelepciune, perfect în dreptate şi care este personificarea iubirii? Lucrul acesta este posibil pentru că primii noştri părinţi au fost făcuţi după chipul şi a semănarea Creatorului şi a colaboratorului său, Cuvîntul sau Logosul (Geneza 1:26, 27; Ioan 1:1). Astfel primii noştri părinţi au primit o anumită măsură de înţelepciune, dreptate, iubire şi putere. Pentru acest motiv Iehova le-a putut spune slujitorilor săi pămînteşti, prin intermediul profetului său: „El ţi-a spus, o, omule pămîntean, ce este bine. Şi ce îţi cere Iehova în schimb, decît să exerciţi dreptatea, să iubeşti bunătatea şi să umbli modest cu Dumnezeul tău?“ — Mica 6:8.

 3. La ce se referă Mica 6:8, şi ce trebuie să facă cineva înainte de a putea fi un colaborator al lui Iehova?

³ „Ce îţi cere Iehova în schimb, decît (...)?“ Aceste cuvinte par să indice că ceea ce urmează redă pe scurt obligaţiile pe care le are ’omul muritor‘ faţă de Iehova şi faţă de ceilalţi oameni. Analiza noastră va arăta în ce măsură lucrurile stau astfel. Desigur, nu oricine poate să umble cu Iehova; acest privilegiu le este rezervat acelora care, figurat vorbind, ’l-au întîlnit potrivit unei înţelegeri‘ (Amos 3:3). Cum anume? Aşa cum se arăta în articolul precedent, dedicîndu-se fără rezerve lui Iehova şi simbolizîndu-şi dedicarea prin botezul în apă. Aşadar, ce semnifică Mica 6:8 pentru aceste persoane?

’Să exercităm dreptatea‘

 4. Ce înseamnă în esenţă „a exercita dreptatea“?

⁴ În primul rînd este necesar să se „exercite dreptate“. Pentru a fi colaboratori ai lui Iehova Dumnezeu, noi trebuie să păstrăm o conştiinţă curată. A „exercita dreptatea“ înseamnă, în esenţă, a face ceea ce este drept, ceea ce pretinde Dumnezeu de la noi. Aceasta înseamnă că noi trebuie să ne îndeplinim obligaţiile care ne revin, principala obligaţie fiind aceea de a-i dărui lui Iehova o devoţiune exclusivă (Naum 1:2). El nu tolerează nici o rivalitate. Nu, noi nu putem fi sclavi la doi stăpîni. — 1 Corinteni 10:22; Matei 6:24.

 5. Cum a arătat Isus Cristos că el iubea dreptatea şi ura fărădelegea?

⁵ Mai mult decît atît, pentru a „exercita dreptatea“ trebuie, la fel cum a făcut Isus, să ’iubim dreptatea şi să urîm ticăloşia‘. Deoarece a iubit dreptatea, Isus a rămas „fără răutate, nepătat, despărţit de păcătoşi“ (Psalm 45:7; Evrei 7:26). Şi deoarece a urît fărădelegea, o dreaptă indignare l-a determinat să-i condamne cu severitate pe conducătorii religioşi ipocriţi şi lacomi din timpul său. — Matei 23:13–36; Ioan 8:44.

 6. De ce este necesar mai mult decît o simplă acceptare a ideii că este interzis să facem răul?

⁶ Aşa cum reiese din exemplul lui Isus, nu este suficient să iubeşti dreptatea. Trebuie, de asemenea, să urăşti răul — da, să ai oroare, să deteşti, să-ţi fie scîrbă, să ai o puternică aversiune faţă de rău. Întrucît înclinaţiile noastre sînt rele încă din tinereţea noastră şi inima noastră este trădătoare, este necesar mai mult decît o simplă acceptare a ideii că este interzis să facem răul (Geneza 8:21; Ieremia 17:9). Dacă nu ne împotrivim în mod energic tendinţelor noastre păcătoase şi tentaţiilor, vom ceda seducţiei lor. Trebuie să manifestăm aceeaşi profundă aversiune faţă de rău pe care a manifestat-o Fineas atunci cînd a străpuns cu lancea un cuplu care practica închinarea imorală la Baal-Peor. — Numere 25:5–8.

 7. Ce declaraţie arată că Iehova nu-şi alege colaboratorii dintre oamenii răi?

⁷ Iehova nu acceptă printre colaboratorii săi oameni răi; el a indicat în mod clar acest lucru în Psalmul 50:16–18: „Dar celui rău Dumnezeu va trebui să-i spună: «Cu ce drept enumeri tu regulamentele mele şi porţi în gură legămîntul meu? Ei bine, tu, tu ai urît însăşi disciplina şi continui să arunci la spate cuvintele mele. Ori de cîte ori ai văzut un hoţ, ai fost foarte încîntat de el; şi partea ta a fost cu adulterii.»“

 8. Ce întîmplare arată că putem să aruncăm oprobriu asupra numelui lui Iehova dacă cedăm păcatului?

⁸ Trebuie să ne menţinem ocupaţi în serviciul lui Iehova, predicînd vestea bună a Regatului lui Dumnezeu. Dar dacă nu vom fi foarte prudenţi şi nu vom da dovadă de stăpînire de sine, slăbiciunile noastre carnale ne vor putea face să încălcăm legea lui Iehova şi să aducem ocară asupra numelui său. Astfel, cu cîţiva ani în urmă, un bătrîn a comis adulter cu una din surorile sale de credinţă al cărei soţ nu era creştin. În seara cînd s-a anunţat excluderea acestui bătrîn, soţul, înfuriat, a dat buzna în Sala Regatului înarmat cu o puşcă de vînătoare şi a tras asupra vinovaţilor. Niciunul din cei doi nu au murit, dar a doua zi evenimentul a constituit ştirea cea mai importantă dintr-unul din cele mai răspîndite ziare din Statele Unite! Într-adevăr, faptele rele ale slujitorilor lui Iehova aruncă ocară asupra lui. — Proverbe 6:32.

 9. În conformitate cu Proverbe 4:23, ce trebuie noi să păzim şi de ce?

⁹ Iată de ce sfatul următor este potrivit: „Mai mult decît orice altceva ce trebuie păzit, păzeşte-ţi inima, căci din ea sînt izvoarele vieţii“ (Proverbe 4:23). Da, noi trebuie să ne autodisciplinăm şi să fim atenţi la lucrurile asupra cărora ne oprim gîndurile inimii noastre simbolice. Din ce în ce mai mult, televiziunea, revistele şi celelalte mijloace de comunicare prezintă tot felul de impurităţi, inclusiv pornografia. În consecinţă, trebuie să alegem cu mare grijă ce anume privim, ascultăm sau citim. Este foarte important să ne ţinem în stăpînire gîndurile. De exemplu, ar fi foarte uşor să găsim plăcere în faptul de a reconstitui în minte unele fantezii sexuale, lucruri care nu ne-ar trece prin minte să încercăm să le facem în viaţa reală (Matei 5:28). Dar se întîmplă adeseori că astfel de gînduri ne conduc la acţiuni rele. În loc să ne oprim atenţia asupra acestor lucruri, să manifestăm deci rodul spiritului sfînt care este stăpînirea de sine şi să ne concentrăm asupra lucrurilor enumerate în Filipeni 4:8. — Galateni 5:22, 23.

’Să iubim bunătatea‘

10, 11. (a) Ce distincţie se poate face între fidelitate şi loialitate? (b) Cum a dovedit Fiul lui Dumnezeu fidelitate şi loialitate?

¹⁰ A doua condiţie menţionată în Mica 6:8 este să ’iubim bunătatea‘. „Iubirea loială“ este cuvîntul pe care The New English Bible îl foloseşte aici. O notă de subsol din New World Translation Reference Bible arată că, cuvîntul ebraic che’sedh, redat prin „bunătate“, poate fi redat şi prin „bunătate iubitoare“ sau „iubire loială“. După părerea lexicografilor, „loialitatea înseamnă o fermă rezistenţă în faţa oricărei tentaţii de a abandona sau de a trăda“. „Loialitatea adaugă la fidelitate ideea de a vrea să sprijini şi să lupţi pentru o persoană sau pentru un lucru, chiar şi în condiţii foarte nefavorabile.“ În mod interesant, în Scripturi găsim o uşoară diferenţă în folosirea acestor cuvinte. De exemplu, termenul „loialitate“ nu este niciodată folosit cu referire la lucruri neînsufleţite. Dar cuvîntul „fidel“ este folosit de repetate ori. Astfel despre lună se spune că este un „martor fidel în ceruri“ (Psalm 89:37). Exprimările lui Dumnezeu sînt şi ele considerate fidele, adică sigure, demne de încrederea (Apocalips 21:5; 22:6). Dar loialitatea este atribuită numai lui Iehova Dumnezeu şi slujitorilor săi aprobaţi. În mod corespunzător, referitor la Iehova citim: „Faţă de cineva loial vei acţiona cu loialitate.“ — 2 Samuel 22:26.

¹¹ În ceruri, Fiul lui Dumnezeu a fost fidel şi loial lui Iehova. Pe pămînt, devenit omul Isus Cristos, el a suportat încercări şi a dovedit prin ascultarea sa că era atît fidel cît şi loial, ca om. Acest lucru este arătat la Evrei 5:7–9 unde citim: „În zilele cărnii sale, Cristos a înălţat implorări şi cereri împreună cu strigăte puternice şi lacrimi, către Acela care putea să-l salveze de la moarte, şi a fost ascultat în mod favorabil, pentru teama lui sfîntă. Deşi era Fiu, el a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit; şi, după ce a fost făcut perfect, el a devenit răspunzător de salvarea veşnică a tuturor celor care îl ascultă.“

Loialitatea noastră este pusă la încercare

12. Cum este pusă uneori la încercare loialitatea noastră şi cum reacţionează unii la astfel de încercări?

¹² Pentru a-i fi loiali lui Iehova Dumnezeu, trebuie să fim loiali şi slujitorilor săi de pe pămînt, adică fraţilor noştri creştini. Apostolul Ioan ne aminteşte despre aceasta într-un mod foarte clar: „Acela care nu îşi iubeşte fratele, pe care l-a văzut, nu poate să-l iubească pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut“ (1 Ioan 4:20). Este posibil ca imperfecţiunile altora să pună la încercare loialitatea noastră. De exemplu, atunci cînd au fost jigniţi, unii au manifestat o slăbire a loialităţii lor faţă de organizaţia lui Iehova, încetînd să mai asiste la întrunirile creştine. Loialitatea faţă de fraţii noştri poate fi, de asemenea, pusă la încercare atunci cînd aceia pe care Iehova îi pune în fruntea noastră comit erori în ceea ce priveşte judecata. Uneori, aceste greşeli au fost folosite de către unii drept motiv pentru a se ofensa şi pentru a se separa de organizaţia vizibilă a lui Iehova. Dar acest mod de a acţiona este oare justificat? Bineînţeles, nu.

13. De ce unele persoane care părăsesc organizaţia nu au dreptate să procedeze aşa, şi în faţa cărei alternative se găsesc cei care se dovedesc infideli?

¹³ De ce nu au dreptate aceste persoane atunci cînd părăsesc organizaţia lui Iehova? Deoarece Biblia ne dă asigurarea: „Pacea abundentă aparţine acelora care iubesc legea [lui Iehova], şi pentru ei nu există nici o piatră de poticnire“ (Psalm 119:165). Noi am primit, de asemenea, această poruncă: „Să aveţi o iubire profundă unii pentru alţii, deoarece iubirea acoperă o mulţime de păcate“ (1 Petru 4:8; Proverbe 10:12). Să presupunem acum că cineva se separă de poporul lui Iehova. Încotro se va îndrepta? Nu se va afla oare în aceeaşi situaţie ca şi apostolii lui Isus atunci cînd acesta i-a întrebat dacă voiau şi ei să-l părăsească? Apostolul Petru a răspuns în mod just: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice“ (Ioan 6:68). Cineva care se separă de organizaţia vizibilă a lui Iehova nu are decît o alternativă: aceea de a se plasa sub influenţa „Babilonului cel Mare“, imperiul mondial al religiei false sau în ghearele „fiarei sălbatice“ politice al cărei stăpîn este Satan (Apocalips 13:1; 18:1–5). În general, cei care se dovedesc neloiali şi părăsesc organizaţia vizibilă a lui Iehova fac cauză comună cu cei din „Babilonul cel Mare“ care îl dezonorează pe Dumnezeu.

’Să umblăm modest cu Dumnezeul nostru‘

14, 15. (a) Care sînt diferitele sensuri ale cuvîntului „modestie“? (b) Care sens al cuvîntului „modestie“ ne interesează în mod deosebit, şi de ce? (c) De ce creştinii trebuie să dea dovadă ’de moderaţie, de reţinere în aprecierea faţă de ei înşişi şi faţă de calităţile lor‘?

¹⁴ Cuvîntul „modest“ are mai multe sensuri. El poate să indice starea celui care este „lipsit de strălucire, de valoare, sau care este de importanţă redusă“; sau poate semnifica şi „cumpătat în purtare şi pretenţii“ (1 Timotei 2:9). În sfîrşit, şi aceasta ne interesează în mod deosebit, el are sensul de „moderat, lipsit de îngîmfare“ şi se aplică la cineva care este conştient de limitele sale. Nu am putea să fim niciodată colaboratori ai lui Iehova dacă am avea o părere prea înaltă despre noi înşine, sau dacă am atrage atenţia asupra propriei noastre persoane şi nu asupra lui Iehova Dumnezeu.

¹⁵ ‘Moderaţi, reţinuţi în apreciere faţă de noi înşine şi faţă de calităţile noastre‘, — acesta este sensul pe care ar trebui să-l asociem cuvîntului ebraic tradus prin „modest“ în Mica 6:8. Acest sens reiese clar din modul în care este utilizat cuvîntul în alte împrejurări în Scripturile ebraice. La Proverbe 11:2 el este pus în contrast nu cu impuritatea sexuală, ci cu îngîmfarea, greşeală în care cad unii care au o părere prea înaltă despre ei înşişi. Astfel putem citi: „A venit îngîmfarea? Atunci va veni dezonoarea; dar înţelepciunea este cu cei modeşti.“ Modestia merge mînă în mînă cu teama faţă de Iehova, care este asociată şi ea cu înţelepciunea (Psalm 111:10). O persoană modestă se teme de Iehova deoarece îşi dă seama de marea diferenţă care există între ea şi Dumnezeu — între dreptatea şi puterea lui Iehova şi propria sa imperfecţiune şi incapacitate. De aceea, o persoană modestă lucrează la salvarea ei cu teamă şi tremur. — Filipeni 2:12.

16. Citaţi cîteva pasaje scripturale care arată de ce creştinii trebuie să rămînă modeşti.

¹⁶ Colaboratorii lui Iehova au atîtea motive de a umbla modest cu Dumnezeul lor! Indiferent de înţelepciunea pe care putem s-o avem, de forţa fizică cu care putem fi dotaţi, de bogăţiile materiale pe care putem să le posedăm, nu avem nici un motiv de a ne lăuda (Ieremia 9:23). De ce? Principiul enunţat la 1 Corinteni 4:7 ne arată motivul: „Cine face ca tu să te deosebeşti de altul? În realitate ce ai tu şi să nu fi primit? Şi dacă într-adevăr ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu ai fi primit?“ De asemenea, nu trebuie să ne lăudăm nici cu rezultatele serviciului nostru sacru, şi aceasta în virtutea cuvintelor lui Pavel consemnate la 1 Corinteni 3:6, 7: „Eu am plantat, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească; aşa că nici cel care plantează nu este ceva, nici cel care udă, ci Dumnezeu care face să crească.“ Cuvintele lui Isus consemnate în Luca 17:10 ar trebui, de asemenea, să ne ajute să rămînem modeşti: „Cînd aţi făcut toate lucrurile care v-au fost încredinţate, să ziceţi: «Sîntem sclavi netrebnici. Ceea ce am făcut este ceea ce eram datori să facem.»“

17. De ce modestia este, într-adevăr, calea înţelepciunii?

¹⁷ Modestia este, într-adevăr, calea înţelepciunii; ea ne ajută să găsim satisfacţie, oricare ar fi privilegiul ce ni se încredinţează. Dacă sîntem modeşti, nu vom încerca, din ambiţie, să strălucim, ci vom fi fericiţi să ne comportăm ’ca unii mici‘ (Luca 9:48). Atunci vom avea aceeaşi dispoziţie ca şi psalmistul care a declarat: „O zi în curţile tale valorează mai mult decît o mie în altă parte. Am ales să stau mai degrabă în pragul casei Dumnezeului meu, decît să umblu de jur împrejur în corturile răutăţii“ (Psalm 84:10). Mai mult, dacă sîntem modeşti, vom poseda iubirea care ne va determina să dăm exemplu în a-i onora pe alţii. — Romani 12:10.

Modestia le stă bine tinerilor

18. (a) De ce este în mod deosebit important ca tinerii să se înveşmînteze cu modestia? (b) Ce situaţie confirmă faptul că tinerii trebuie să fie modeşti?

¹⁸ Este important în mod deosebit ca tinerii să se înveşmînteze cu modestia. Ce exemplu minunat este pentru ei conduita lui Elihu! Cu toate că avea argumente juste, el a aşteptat în mod respectuos pînă cînd au vorbit bărbaţii mai în vîrstă (Iov 32:6, 7). Tinerii au adeseori tendinţa să se încreadă prea mult în sine, să fie prea puţin conştienţi de limitele lor. Deoarece deţin putere fizică şi au acumulat o anumită cunoştinţă, ei pot fi înclinaţi să-i dispreţuiască pe cei în vîrstă. Dar cunoştinţa nu este sinonimă cu înţelepciunea, care este aplicarea practică a cunoştinţei. Este de condamnat în această privinţă atitudinea rea a tineretului american. Într-adevăr, în Statele Unite, 63 % din persoanele arestate pentru delicte grave n-au mai mult de 24 de ani şi 30 % din ele au sub 18 ani. Se semnalează, de asemenea, că „alcoolismul şi drogul sînt cauza principală a cazurilor de deces la volan printre americanii cuprinşi între limitele de vîrstă de la 15 la 24 de ani. În această ţară, „din ce în ce mai multe căsătorii între adolescenţi se termină printr-un divorţ“, deşi, după cum se spune, „căsătoriile au mai multe şanse să dureze dacă mireasa şi mirele au ceva mai mulţi ani de înţelepciune în urma lor înainte de a se prezenta în faţa altarului“.

19. Ce sfat scriptural ar trebui să-i mişte pe tineri?

¹⁹ Cît de înţelepte sînt sfaturile cuprinse în Cuvîntul lui Dumnezeu! Pe bună dreptate, ele îi învaţă pe tineri să-i onoreze pe tatăl lor şi pe mama lor şi să asculte de ei în orice lucru (Efeseni 6:1–3; Coloseni 3:20). Tinerii, în mod deosebit, ar trebui să se simtă mişcaţi de acest sfat înţelept: „Încrede-te în Iehova din toată inima ta şi nu te sprijini pe propria ta pricepere. În toate căile tale ţine seama de el, şi el însuşi va face drepte cărările tale.“ — Proverbe 3:5, 6.

20. La ce recompensă se pot aştepta persoanele dedicate şi botezate dacă pun în aplicare Mica 6:8?

²⁰ La ce recompensă ne putem aştepta dacă, după ce ne-am demonstrat încrederea noastră în Iehova prin dedicare şi botez, ’exercităm dreptatea, manifestăm o iubire loială şi umblăm modest cu Dumnezeul nostru‘? Mai întîi, şi acesta este lucrul cel mai important, vom beneficia de aprobarea lui Iehova, deoarece ascultăm de poruncile sale şi îi vom înveseli inima, participînd la sfinţirea numelui său grandios şi inspirator de teamă (Proverbe 27:11). Pe lîngă aceasta, vom vedea limpede în propria noastră viaţă adevărul principiului potrivit căruia „devoţiunea sfîntă este folositoare în toate lucrurile, deoarece ea deţine promisiunea vieţii prezente şi a celei viitoare“. — 1 Timotei 4:8.

[Notă de subsol]

Ce aţi răspunde?

◼ În armonie cu Mica 6:8, ce se pretinde pentru a „exercita dreptatea“?

◼ Ce legătură există între loialitatea noastră faţă de Iehova şi relaţiile cu fraţii noştri creştini?

◼ De ce trebuie ’să umblăm modest cu Dumnezeu‘?

◼ De ce modestia le stă bine în mod deosebit tinerilor?

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Vă ocrotiţi inima, alegînd cu grijă ceea ce veţi viziona, asculta şi citi?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Petru ştia că nu putea să meargă nicăieri altundeva, pentru că Isus avea „cuvintele vieţii veşnice“. Sînteţi şi voi hotărîţi să rămîneţi loiali organizaţiei lui Iehova?